Uzucapiune. Decizia nr. 487/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 487/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 487/2015
Dosar nr._ uzucapiune - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 487
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- A. D.
Judecător – B. G.
Grefier – C. R.
La ordine judecarea cererii de apel formulată de apelantul B. I. I., cu domiciliul în satul A., ., prin avocat N. I., din cadrul Baroului B. în contradictoriu cu intimatul N. D., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 116/04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Darabani.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. I., pentru apelantul lipsă, lipsă și intimatul.
Procedura de citare completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Av. Nisotor I., pentru apelant depune la dosar înscrisuri, respectiv copia Titlului de proprietate nr._/08.12.2003 emis pe numele M. P., certificat de deces al numitei M. P., contract de donație dintre M. P. și N. D., certificat de naștere al numitului N. V., certificate de naștere al nimitului N. D. și copie legalizată extras al certificatului de moștenire nr. 208/04.07.1978 și arată că apelantul a cumpărat o casă și terenul aferent în suprafață de 36 ari de la pârât, plătind integral prețul și încheindu-se un act de vindere-cumpărare, care, ulterior, nu s-a mai perfectat un act autentic însă stăpânește acest teren, în suprafață, în realitate, de 33 ari, pentru care plătește impozit de 16 ani.
Instanța pune în vedere apărătorului apelantului să facă dovada dacă intimatul N. D. este moștenitorul numitei N. P.
Av. Nisotor I., pentru apelant, arată că N. D. are 7 copii, o parte fiind decedați, iar nepoții sunt în lume, însă arată că apelantul deține această suprafață de 0,33 ari teren neîntrerupt și netulburat, având o posesiune continuă.
Nemaifiind alte cereri de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. N. I., pentru apelant, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, ca nefondată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului, de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 08.08.2014 sub nr._ reclamantul B. I., a chemat în judecată pe pârâtul N. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constatate că a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 0,33 ha teren situată în intravilanul satului A., . în parcelele cadastrale 375 și 723 prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 6 iulie 1999 a cumpărat de la pârât o casă și terenul aferent construcției respectiv 0,36 ha cu suma de 17 milioane lei întocmindu-se cu acea ocazie un act intitulat „act de vindere cumpărare” în care s-a consemnat și plata integrală a prețului.
Ulterior s-a arătat că nu s-a perfectat un act autentic de vânzare - cumpărare însă reclamantul a precizat că stăpânește terenul având o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar așa cum cere art. 1847 Cod civil.
Învestită cu soluționarea cauzei Judecătoria Darabani prin sentința civilă nr. 116 din 04.02.2015 a respins acțiunea civilă având ca obiect “uzucapiune ” formulată de reclamantul B. I. I., în contradictoriu cu pârâtul N. D..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că înscrisul sub semnătură privată nu este un act translativ de proprietate în ceea ce privește terenul, dând naștere doar unei obligații de a face, aceea de a încheia în viitor, contractul de vânzare – cumpărare, astfel încât în caz de nerespectare a ei, de către una din părți, cealaltă parte poate cere doar despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, și timbrând conform O.U.G. nr. 80/2013, a declarat apel, petentul B. I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că deși stăpânește aceste teren, a plătit contravaloarea lui, impozite și taxe, pârâtul și autoritățile locale, îi recunosc dreptul de proprietate, greșit instanța de fond, i-a respins acțiunea.
Despre un just titlu poate fi discutat numai în situația în care pârâtul ar fi contestat pretențiile sale de a se pronunța o asemenea hotărâre.
Analizând motivele de apel, probele și mijloacele de probă administrate în cauză, dispozițiile legale în materie, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea este un mod de dobândirea a proprietății și a altor drepturi reale în privința unui lucru prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în intervalul de timp prevăzut de lege.
Se fundamentează pe următoarele justificări:
Posesia corespunde dreptului de proprietate dar dovada acestui drept este dificilă, dificultate ce dispare în cazul în care acest drept a fost dobândit ca urmare a exercitării posesiei pe întreaga durată de timp prevăzută de lege într-un atare scop.
Constituie o sancțiune împotriva vechiului proprietar care manifestând lipsă de diligență a lăsat timp îndelungat bunul său în mâna altei persoane.
Față de aceste considerente, temeinic și legal prima instanță a arătat că potrivit art. 1859 cod civil Art. 1859 din Vechiul Cod civil dispune „ cel ce câștigă cu bună credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în raza teritorială a tribunalului județean unde se află nemișcătorul și prin 20 de ani dacă locuiește afară din acea rază teritorială ”.
În cazul uzucapiunii de scurtă durată în afară de existenta unei posesii utile este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții speciale: justul titlu, buna credință și exercitarea unei posesiuni pe o durată de 10 până la 20 de ani.
Așadar este necesar ca instanța să analizeze întâi dacă înscrisul sub semnătură privată invocat în cauză constituie just titlu în vederea obținerii proprietății prin uzucapiune .
Art.1897 Cod civ. definește justul titlu ca fiind orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc. Ceea ce este esențial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar, pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar.
fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății,fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului; în acest caz, temeiul dobândirii l-ar constitui convenția si nu uzucapiunea.
Contrar susținerilor reclamantului, convenția de vânzare cumpărare încheiată de reclamant cu pârâtul, în anul 1999, nu are natura juridică a unui act juridic translativ de proprietate și, în consecință, nu poate fi calificat ca fiind un just titlu, ci reprezintă un antecontract de vânzare cumpărare care a dat naștere unor obligații de a face reciproce în sarcina parților, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare cumpărare în forma autentică cerută de lege, apt să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului, de la vânzător la cumpărător.
În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 3475 din 7 noiembrie 2014 pronunțată de Secția a II-a civile, arată că pentru a fi îndeplinite condițiile uzucapiunii scurte, prevăzute de art. 1895 din vechiul Cod civ., este necesar ca justul titlu să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar, pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.
Imposibilitatea transmiterii proprietății nu se datorează faptului că actul este încheiat cu un non dominus, ci împrejurării că actul nu îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru a-l face susceptibil să transmită dreptul de proprietate.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța de control judiciar în baza art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat apelul declarat de petentul B. I. împotriva sentinței civile nr. 116 din 04.02.2015 a Judecătoriei Darabani pe care o păstrează.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul B. I. I., cu domiciliul în satul A., ., prin avocat N. I., din cadrul Baroului B. în contradictoriu cu intimatul N. D., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 116/04.02.2015 a Judecătoriei Darabani, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. D. B. G. C. R.
Red BG/Tehn FAM – 23.11.2015/4 ex
Jud fond M. M. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 581/2015.... → |
|---|
