Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 188/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 24185/193/2013
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 07.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR – B. G.
GREFIER - A. D.
DECIZIA CIVILĂ nr. 188 A
Pe rol judecarea apelului civil, având ca obiect „Cerere cu valoare redusă”declarat de apelantul - pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 5, București, APOLODOR, nr. 17, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. SUCEVEI NR. 7 A+B ANL CIȘMEA B., prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr._/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsă fiind reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la dosar s-a primit răspuns la întâmpinare din partea reclamantei.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată în data de 30.10.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta ASOCIAȚIA DE P. SUCEVEI NR. 7 A+B ANL CIȘMEA B. prin reprezentant a solicitat obligarea pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata sumei de 748,55 lei reprezentând cote de cheltuielile comune restante aferente perioadei octombrie 2010 - septembrie 2013 și a sumei de 801,01 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 01.10.2010 – 31.08.2013.
În motivarea cererii Judecătoria a arătat că, în conformitate cu legislația în vigoare ce guvernează activitatea asociațiilor de proprietari, pârâtul are obligația să achite lunar cheltuielile datorate asociației cu titlu de cote de contribuție în care sunt incluse cheltuielile comune, dar și eventualele cheltuieli cu furnizorii de servicii și că potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației este de 20 zile calendaristice de la afișarea listelor.
S-a mai precizat că, în conformitate cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, neplata cheltuielilor comune către asociația de proprietari mai mult de 90 zile de la termenul stabilit duce la acționarea în judecată a proprietarilor de apartamente și că listele de cheltuieli au fost afișate lunar la avizierul de pe casa scării de unde pârâtul a luat cunoștință și nu a contestat valorile aferente apartamentului.
Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 50 alin.1 din L 230/2007 și dispozițiile art. 1025 – 1032 Codul pr. civ.
În dovedirea s-au depus copii după listele de cheltuieli aferente octombrie 2010 – august 2013, fișa analitică a debitorului cu calculul penalităților de întârziere, procesele verbale ale Adunării Generale a Proprietarilor pentru perioada 2010-2013 privind impunerea penalităților de întârziere.
Pârâtul, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, legal citat, a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în prezenta cauză motivat de faptul că legea dispune ca aceste locuințe sunt date în administrarea administrației publice locale, aceasta fiind obligată să respecte în totalitate dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare. De asemenea, s-a mai arătat că din analiza dispozițiilor Legii nr. 114/1996, ale Legii nr. 152/198 și din celelalte acte normative se poate reține că locuințele ANL, care sunt locuințe sociale, se repartizează tinerilor de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare și nu de Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului R..
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta Asociația de P. Sucevei 7A+B – ANL Cișmea, prin președinte B. I., a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, arătând că potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr.230/2007, Asociația de P. are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile Asociației de P. mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În speță, fiind vorba de un apartament ANL închiriat numitului D. M., sunt incidente prevederile art.6, ind.2, alin.2 din Legea nr.152/1998, republicată, potrivit cărora: „locuințele pentru tineri destinate închirierii, realizate în condițiile prezentei legi, fac obiectul proprietății private a statului și sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ teritoriale în care acestea sunt amplasate”, astfel că proprietarul apartamentului închiriat numitului D. M. este S. R..
Pe cale de consecință, față de prevederile art.46 din Legea nr.230/2007, conform cărora obligația de plată a cotei de contribuție la cheltuielile Asociației de P. revine proprietarilor, obligația de plată a debitului și penalităților aferente revine Statului R., în calitatea sa de proprietar al apartamentului ANL (și nu chiriașului D. M. cu care Asociația nu are nici un raport juridic) acesta având prin Ministerul Finanțelor Publice, calitate procesuală pasivă.
De asemenea, în temeiul art.1031 C.pr.civ., a solicitat obligarea Statului R. – prin Ministerul Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat.
Judecătoria B., prin sentința civilă nr._/23.07.2014 a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât prin întâmpinare, a admis acțiunea având ca obiect cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 7 A+B ANL CIȘMEA B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și a obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume de bani: 748,55 lei reprezentând cote cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei octombrie 2010 - septembrie 2013 și 801,01 lei reprezentând penalități de întârziere din perioada noiembrie 2010 - august.2013.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut prima instanță că raportat la excepția invocată în conformitate cu dispozițiile art. 4 L.213/1998 „domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public și că asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”, și că în plus potrivit art. 5 alin. 2 „dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.„. În acest sens, s-au evocat dispozițiile art. 8 alin. 2 din L 152/1998 (înainte de republicare art. 6 2 alin.2) potrivit cărora locuințele pentru tineri destinate închirierii (…) sunt obiectul proprietății private a statului.
Având în vedere că dispozițiile art. 50 din L. 230/2007 permite Asociației de proprietari să acționeze în judecată orice proprietar și că potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. 34/2009 statul ca subiect de drepturi și obligații, este reprezentat în fața instanțelor (…), dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ de către Ministerul Finanțelor Publice, prima instanțăa respins excepția lipsei calității procesual pasive ca neîntemeiată.
Pornind de la considerentele mai sus arătate, prima instanță a reținut că S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pârâtul din prezenta cauză, potrivit art. 3 lit. j), art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune, iar conform art.50 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Totodată a evocat instanța de fond și faptul că art.46 din Legea nr.230/2007 prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În ceea ce privește cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, s-a arătat că acestea se calculează pe fiecare proprietar din condominiu și se achită de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plata, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar pentru respectarea termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat, după cum reiese din dispozițiile art.25 alin.1 teza I din H.G. nr.1588/2007.
În speță s-a reținut că în perioada octombrie 2010 - septembrie 2013, pârâtul datorează la cheltuielile comune de întreținere a imobilului proprietatea sa diferite sume de bani, corespunzător fiecărei luni din acest interval de timp, respectiv suma totală de 748,55 lei, sumă care reiese din însumarea debitelor acumulate pe fiecare lună din perioada solicitată de reclamantă, conform listelor de plată depuse la dosar, necontestate de către pârâtă.
Astfel s-a concluzionat de prima instanță că față de pretențiile dovedite ale reclamantei, revenea sarcina de a proba executarea obligației sau stingerea obligației în alt mod către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, însă în condițiile în care pârâtul nu a făcut dovada contrară, instanța a constatat că reclamanta și-a dovedit pretențiile și a obligat pârâtul la plata sumei 748,55 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate în perioada octombrie 2010 - septembrie 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 801,01 lei reprezentând penalități de întârziere, prima instanță a constatat că potrivit art.49 din Legea nr.230/_, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari (art.25 din H.G. nr.1588/2007), penalizările neputând fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și aplicându-se numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
S-a evocat și alin. 3 al art.25 din H.G. nr.1588/2007 care precizează că, dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor sau cu persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
S-a evocat în continuare că revine creditoarei obligația de a dovedi că în temeiul contractelor încheiate cu furnizorii i-au fost imputate penalități, pe care le-a achitat, suferind astfel un prejudiciu care urmează a fi recuperate de la persoanele din vina cărora acesta a fost produs și că în aceste împrejurări, creditoarea trebuie să probeze existența unei decizii a comitetului executiv privind impunerea penalităților, precum și modalitatea de defalcare a penalităților achitate pe fiecare locatar din apartamentele ce fac parte din Asociația de proprietari.
La dosarul cauzei au fost anexate procesele verbale din anii 2010, 2011 2012 și 2013 ale Adunării Generale a Asociației de P. Nr. 7 A+B ANL CIȘMEA B., pentru cei trei ani pe parcursul cărora au fost calculate penalitățile către asociație, prin aceste procese-verbale, asociația instituind un sistem propriu de penalități, în condițiile prevederilor anterior amintite, respectiv în procent de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere pentru anii menționați.
Ulterior, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.10.2014 în cadrul dosarului nr._ reclamanta Asociația de P. nr. 7 A+b A.N.L. Cișmea a solicitat instanței completarea sentinței civile nr._ din 23.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ și obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
În motivare reclamanta a arătat că prin sentința civilă menționată instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
Judecătoria B. prin sentința civilă nr._ a admis cererea de completare dispozitiv și a obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, reținând că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat însă prin sentința civilă nr._ din 23.07.2014 instanța a omis să se pronunțe în dispozitiv pe acest capăt de cerere.
Împotriva celor două sentințe a declarat apel, Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Iași în calitate de reprezentant al Statului R., invocând lipsa calității procesual pasive a statului și a calității sale de reprezentant, arătând că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale întrucât nu a ținut cont de prevederile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 potrivit cărora MFP reprezintă S. ca subiect de drepturi și obligații precum și în orice alte situații în care acestea participă nemijlocit în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
În susținerea petiției s-au evocat prevederile art. 2 din Legea 152/1998 care stabilesc că programele și sursele de finanțare ale acestora se aprobă prin de Guvern la propunerea MDRT, acesta fiind ordonatorul principal de credite, potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ, considerând important de precizat că părțile contractului de închiriere a imobilului în cauză sunt chiriașul, în calitate de locatar și o altă parte, decât Ministerul Finanțelor Publice.
S-a mai arătat că legea dispune că aceste locuințe sunt date în administrarea administrației publice locale, aceasta fiind obligată să respecte în totalitate dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare, încât se poate observa că între S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Asociațiile de proprietari/chiriași nu există nici un fel de raporturi juridice.
Mai mult, s-a evocat în continuare că din analiza dispozițiilor Legii 114/1996 și ale Legii nr. 152/1998 precum și din celelalte acte normative incidente în cauză, se poate reține că locuințele ANL sunt locuințe sociale, se repartizează tinerilor de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare și nu de Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului R..
S-a arătat că dispunerea la plata acestei sume încalcă de asemenea prevederile art. 948 din Codul civil care reglementează condițiile de validitate ale unei convenții între părți, printre care și acelea privind consimțământul părților și existența unu obiect determinat sau determinabil, pentru ca orice sumă pretinsă a fi încasată se subsumează unui înscris care să consacre certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței.
Totodată s-a criticat faptul că instanța de fond a făcut abstracție și de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 114/1996 care prevăd că, rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face (…) la cererea asociației de proprietari atunci când chiriașul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dispoziție preluată și în contractul de închiriere.
Ori în cauză, atât Asociația de proprietari, cât și S.C. Locativa S.A. trebuiau să întreprindă toate diligențele necesare recuperării cheltuielilor comune de la chiriași și în ultimă instanță să procedeze la rezilierea contractului cu aceștia pe temeiul de drept indicat mai sus, astfel că pentru lipsa de diligență de care au dat dovadă în sensul acumulării obligării de plată restante ale chiriașilor, nu poate fi sancționat S. român prin MFP.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a evocat faptul că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1031 din Noul Cod de procedură civilă care prevăd în art. 2 ca temei al acordării lor culpa procesuală întrucât nu s-a dovedit reaua credință, conduita neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Cele două cereri de apel au fost conexate prin încheierea de ședință din 7 aprilie 2015.
Apelurile declarate sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 50 din Legea 230/2007 Asociația de proprietari acționează în judecată orice proprietar, ori locuințele ANL sunt construite din fondurile alocate de la bugetul de stat, disp. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 152/1998 și ale art. 1 din H.G. 1546/2009 stabilind calitatea de proprietar al Statului R. pentru acestea.
Pe de altă parte art. 8 al. 2 din Legea 152/1998 (înainte de republicare art. 62 alin. 2 ) stabilește că locuințele pentru tineri destinate închirierii fac obiectul proprietății private a statului.
Aceste prevederi sunt în concordanță cu cele inserate în dispozițiile art. 4 din Legea 213/1998 potrivit cărora domeniul privat al statului, este alcătuit din terenuri aflate în proprietatea lor, care nu se află în domeniul public.
Prin urmare, S. R., pârâtul în cauză, în calitatea sa de proprietar al locuințelor ANL este obligat la achitarea sumelor aferente cheltuielilor de întreținere comune în temeiul art. 46 din Legea 230/2007 care prevăd că toți proprietarii trebuie să achite lunar conform listelor de plată cota de contribuție ce le revine din aceste cheltuieli, încât nu este dată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant al MFP, Tribunalul reține că potrivit art. 1 pct. 1 din HG 34/2009 Ministerul Finanțelor Publice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului.
În conformitate cu art. 3 pct. 81 din același act normativ, Ministerul Finanțelor Publice are ca și atribuții, printre altele, reprezentarea statului ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă în mod nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Ori Legea nr. 152/1998 nu stabilește expres pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului ca și atribuție reprezentarea Statului R. și nici în cuprinsul HG nr. 1/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Locale nu se regăsește ca și atribuție pentru acest minister reprezentarea Statului R. în fața instanțelor.
Mai mult, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului s-a reorganizat și s-a înființat Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Locale care, potrivit art. 1 din HG nr. 1/2013, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul B. apreciază incidența culpei proprietarului prin aceea că nu a întreprins demersurile necesare verificării situației locuințelor a căror administrare a predat-o autorității administrației publice locale. Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând criticile apelantei nefondate, Tribunalul B. va respinge apelurile și va păstra soluțiile atacate făcând aplicare prev. art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate apelurile declarate de apelantul - pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 5, București, APOLODOR, nr. 17, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. SUCEVEI NR. 7 A+B ANL CIȘMEA B., prin reprezentant, împotriva sentinței civile nr._/23 iulie 2014 a Judecătoriei B. și împotriva sentinței civile nr._/24 nov 2014 a Judecătoriei B., pe care le păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
A. D. B. G. A. D.
(Grefier plecat din instanță, semnează prim-grefier)
Red. jud. AD/09.09.2015
Tehn. F.A.M./BCF/10.09.2015
Jud. fond C. A.
4 ex./.>
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
