Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 515/2015
Dosar nr._ contestație la executare - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 515 A
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- A. D.
Judecător – B. G.
Grefier – C. R.
La ordine pronunțarea asupra contestației la executare formulată de contestatoarea L. S., cu domiciliul ales în . E., județul B. în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc S. S., .. 5, ., parter, județul B. și V. R., cu domiciliul în Germania,_ Rathenow, Philosophen Weg 7 și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. M., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4196/28.04.2015, pronunțată de Judecătoria B..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședință publică din 28 octombrie 2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când, pentru a da posibilitate apărătorului ales al intimatei, av. M. M. să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 04 noiembrie 2015, apoi pentru lipsă de timp pentru deliberare pentru astăzi, 06 noiembrie 2015, când
TRIBUNALUL
Asupra apelului, de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 16.03.2015, contestatoarea L. S. a solicitat anularea adresei de înființare a popririi emisă de B. S. S..
În motivare, contestatoarea a arătat că, în data de 13.03.2015, în mod întâmplător a aflat de corespondența din ., ., până să vândă apartamentul în data de 08.08.2014, fiindu-i comunicat un plic, în care se afla adresa de înființare a popririi în ds. 102/2015, până la concurența sumei de 11.487,72 lei din care suma de 9779 lei reprezenta debit, suma de 1.708,72 lei reprezenta onorariu executor, cheltuieli de procedură, datorată creditoarei V. R. prin av. M. M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7721/2012 în ds._ al Judecătoriei B., decizia nr.99/2014, decizia nr. 718/R/2014, a încuviințării executării silite în ds. 102/2015 și a încheierii privind cheltuielile de executare nr.102/2015 din 23.02.2015.
Contestatoarea a arătat că în mod abuziv intimatul a procedat în mod direct la înființarea propriii pe pensie fără a-i comunica o somație în acest sens și că a încercat să ia legătura cu V. R., dar aceasta a refuzat orice comunicare.
Contestatoarea a formulat completare la acțiune solicitând să se dispună întoarcerea executării întrucât până la data formulării prezentei acțiuni, executorul judecătoresc a executat silit, prin poprire, suma de 7639,24 lei.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 și urm. C..
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Contestația la executare formulată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 679,39 lei și suma de 487 lei aferentă cheltuielilor de judecată.
Intimații au fost legal citați.
Intimata V. R. a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că această obligație de plată era scadentă încă de la data pronunțării deciziei, respectiv 05.12.2014, astfel încât debitoarea trebuia să-și îndeplinească de bună voie această obligație, fiind aplicabile disp. art. 669 al.2 Cod pr. Civilă, debitoarea necontestând în termenul legal nici somația de plată și nici încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare.
Intimata a mai arătat că singura discuție în legătură cu plata acestei sume de bani a avut loc între apărătorul său care a fost mandatat să încaseze banii și apărătorul contestatoarei, ocazie cu care termenul final de plată a fost 15.02.2015, termen pe care debitoarea l-a respectat.
Intimata a mai arătat faptul că nu a primit notificarea B. S. R. de a ridica suma consemnată la CEC, refuzând să ridice această sumă, neexistând nici o dovadă de comunicare a acestei notificări către domiciliul din Germania.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, arată că este neîntemeiată, solicitând a fi respinsă. Solicită cheltuieli de judecată.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 4196 din 28.04.2015 a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea L. S. în contradictoriu cu intimata V. R., prin av. M. M. și B. E. Judecătoresc S. S. și a anulat actele de executare efectuate în baza adresei de înființare a popririi emisă la data de 09.03.2015 în dosarul de executare nr. 102/2015 în ceea ce privește debitul principal urmărit în cuantum de 9779 lei.
A dispus întoarcerea executării silite pentru reținerile efectuate în baza adresei de înființare a popririi emisă la data de 09.03.2015 în dosarul de executare nr. 102/2015, numai în ceea ce privește debitul principal urmărit în cuantum de 9779 lei și a menținut cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare nr. 102/2015 al Biroului E. Judecătoresc S. S., compensând cheltuielile de judecată și respingând cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru diferență.
În motivele soluției adoptate a reținut instanța de fond că, în fapt, în data de 20.02.2015, creditoarea intimată V. R., prin av. M. M., s-a adresat Biroului E. Judecătoresc S. S. pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 7721 din data de 02.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 99/2014 din data de 06.02.2014 și Decizia nr. 718/R/2014 din data de 05.12.2014, prin care contestatoarea debitoare a fost obligată la plata către creditoarea V. R. a sumei de 9779 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 26.02.2015, executorul judecătoresc S. S. a emis somația către contestatoarea debitoare L. S. pentru achitarea sumei de 9779 lei cu titlu de debit și a sumei de 1708,72 lei cu titlu de onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de procedură și TVA, comunicarea fiind efectuată la data de 03.03.2015, dată la care contestatoarea debitoare a fost înștiințată cu privire la procedura execuțională demarată de acest executor judecătoresc.
Prin urmare, a reținut instanța de fond în mod evident, debitoarea contestatoare, cu toate că avea posibilitatea achitării de bună voie a creanței în cuantum de 9779 lei cu titlu de cheltuieli de judecată începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii titlu executoriu, mai exact începând cu data de 05.12.2014, a demarat demersurile pentru stingerea obligației de plată abia după ce a aflat de începerea executării silite împotriva sa. În acest sens, instanța a reținut că emiterea somației prin executorul judecătoresc S. R., respectiv 13.03.2015, a fost efectuată după ce a aflat că executarea silită se realiza de către executorul judecătoresc S. S.. Or, în acest context, instanța a apreciat că se impunea adresarea directă către executorul judecătoresc S. S., iar nu recurgerea la alte proceduri de stingere a plății, cum ar fi cea a procedurii ofertei de plată și consemnațiunii prevăzută de art. 1005 și urm. din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește mail-ul adresat numitului C. C., din moment ce acesta nu are calitatea de creditor al sumei de 9779 lei, nu prezintă nicio relevanță pentru aprecierea de către instanță a intenției de achitare a debitului anterior începerii executării silite.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 622 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunavoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare...”.
În raport de situația de fapt reținută și de prevederile legale arătate, instanța a apreciat că debitoarea nu a adus la îndeplinire obligația de plată stabilită prin titlul executoriu de bună voie, astfel că era justificat apelul creditoarei la un executor judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Instanța a mai reținut că motivul de nulitate al executării silite invocat de debitoarea contestatoare constând în lipsa mandatului avocatului care a solicitat începerea procedurii silite în numele creditoarei V. R. este neîntemeiat întrucât în dosarul de executare a fost depusă împuternicirea avocațială dată de creditoare doamnei avocat M. M..
Cu toate acestea, întrucât contestatoarea a făcut dovada achitării integrale a debitului principal, instanța a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea L. S., în contradictoriu cu intimata V. R. și a anulat actele de executare efectuate în baza adresei de înființare a popririi emisă la data de 09.03.2015 în dosarul de executare nr. 102/2015 în ceea ce privește debitul principal urmărit în cuantum de 9779 lei.
În consecință, instanța a dispus întoarcerea executării silite pentru reținerile efectuate în baza adresei de înființare a popririi emisă la data de 09.03.2015 în dosarul de executare nr. 102/2015, numai în ceea ce privește debitul principal urmărit în cuantum de 9779 lei, iar nu și pentru cheltuielile de executare.
Întrucât debitoarea nu executat de bună voie obligația de plată din titlul executoriu și pentru că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 978 lei stabilit prin încheierea din data de 26.02.2013 în dosarul de executare nr. 102/2015, a fost calculat în conformitate cu prevederile Articolului 37(1) din Legea 188/2000 și Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2550/2006 actualizat prin Ordinul nr. 2561/2012, iar suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de executare a fost corect calculată de executor, conform Hotărârii nr. 2/2007 a U.N.E.J., instanța a menținut cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare nr. 102/2015 al Biroului E. Judecătoresc S. S..
În temeiul art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reținând că debitoarea contestatoare L. S. deține o culpă procesuală superioară în pornirea acestui litigiu întrucât nu a achitat de bună voie obligația de plată și a determinat începerea procedurii execuționale, ținând seama de culpa redusă a creditoarei intimatei din acest litigiu care, deși îndreptățită la efectuarea executării silite s-a opus totuși întoarcerii executării silite, cu toate că s-a făcut dovada achitării debitului principal, instanța a compensat cheltuielile de judecată, până la concurența sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat achitat de intimată și a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru diferență.
Împotriva sentinței civile nr. 4196 din 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul susmenționat, a declarat apel contestatoarea L. S., întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivele petiției de apel s-a apreciat că apelanta a adus la cunoștința executorului judecătoresc încă din data de 13.03.2013, inițial verbal, apoi în scris, că a consemnat la dispoziția creditoarei V. R. suma de 9779 lei reprezentând cheltuieli de judecată din Decizia nr.728 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul_ * în data de 05.12.2014, prin intermediul B.EJ. S. R., conform recipisei de consemnare nr._ din 13.03.2015, ora 10.17, creditoarea V. R. fiind notificată prin intermediul executorului judecătoresc în acest sens.
Arată în continuare apelanta că în fapt cu privire la aceste apărări, s-a depus la dosarul cauzei dovezilr de comunicare:
- în data de 11.02.2015, prin intermediul avocatului, a fost trimisă o notificare către soțul creditoarei, C. C., pe adresa sa de email, prin care i s-a solicitat să comunice un număr de cont în care să se efectueze de bună voie plata, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
- în data de 18.03.2015 în B., . R8, scara B, . un apartament comun în devălmășie cu soțul său (conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei și care nu a fost contestat de partea asdversă), C. M.-C., citația a fost primită de o persoană care locuiește acolo permanent, care și-a declinat identitatea, a primit notificare, astfel că, cu siguranță,creditoarea V. R. a aflat de consemnare;
- în data de 23.03.2015 creditoarea V. R. a primit notificarea emisă de B. S. și la adresa din Germania
- în data de 03.04.2015 a fost înregistrată cererea apelantei la B. S. S. prin care s-a încunoștiințat executorul judecătoresc despre consemnarea la dispoziția creditoarei a debitului.
În acest sens apelanta a solicitat a se reține că, plata, a fost făcută de bună voie, anterior primirii somației de la executorul judecătoresc, sens în care se arată că somația în dosarul de executare atacat a fost întocmită pe data de 13.03.2015, ora 11.00 și comunicată mai târziu, în mod evident și nu pe data de 03.03.2015 cum reține în mod eronat prima instanța, iar consemnarea la dispoziția creditoarei a debitului s-a făcut în data de 13.03.2015, ora 10. deci anterior luării la cunoștință despre demararea executării silite împotriva apelantei.
S-a arătat, în continuare, că și adresele de înființare a popririi au fost întocmite după aducerea la cunoștință a executorului judecătoresc despre consemnarea debitului respectiv 26.03.2015, 30.03.2015, iar executarea efectiv prin poprire a avut loc în datele de 03.04.2015, 06.04._.04.2015, după cum s-a menționat în cererea de întoarcere a executării silite, încât în aceste condiții nu este legală plata de către apelantă a sumei de 1708,72 lei ce reprezintă onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de procedură și TVA, apreciind că prima instanță ar fi trebuit să dispună anularea actelor de executare și în privința acestor sume.
S-a mai evocat faptul că un alt motiv de nelegalitate al procedurii de executare este lipsa mandatului special, în original, dat reprezentantului convențional și s-a arătat că se poate observa din dosarul de executare că împuternicirea avocațială depusă la dosarul de executare este trimisă prin fax, din Germania, însă nu are semnătura creditoarei V. R. în original, condiții în care se apreciază că cererea de executare silită formulă este nelegală, fiind încălcate prev.art.663 aiin.2 C.P.C., potrivit acestora. Cererea ce executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal cri convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative, aliniatul 3 prevăzând că „Cererea de executare silită, în afara mențiunilor prevăzute la art. 148, va cuprinde....":
De asemenea, se arată în continuare că, potrivit art. 148 creditoarea trebuia să fi indicat numele, prenumele, domiciliul sau reședința sa ori, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul (și era cazul), etc., iar potrivit art. 151 C.p.c, când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată ori în cauză aceste prevederi legale nu au fost respectate, aspect ce atrage nulitatea actelor de procedură respective, inclusiv a cererii de executare silită.
Prin întâmpinarea la apel, intimata a solicitat respingerea ca vădit nefondat a apelului declarat în cauză, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel arătând că într-adevăr sentința apelată este injustă în privința situației creditoarei care, deși a așteptat ca debitoarea să-și îndeplinească benevol obligația de plată și ulterior a respectat toate dispozițiile legale privind executarea silită, a ajuns în situația de a-și ridica banii stabiliți prin titlul executoriu de la un B. cu sediul în mun. Suceava și de a nu putea recupera onorariul avocatului de la instanța de fond, în condițiile compensării nelegale a cheltuielilor de judecată.
Arată în continuare că declararea acestui apel de către debitoare este o dovadă în plus cu privire la reaua sa credință, în general, și în exercitarea drepturilor procesuale în această fază a procesului civil, în particular și în răspunsul la motivele de apel citează intimata dispozițiile art. 669 alin.2 NCPC care sunt aplicabile în cauză și anume: " debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.", textul fiind clar în a stabili data de la care debitorul datorează cheltuielile de executare silită, aceasta fiind data înregistrării cererii de executare silită, respectiv data de 17.02.2015 .
Astfel, s-a arătat că nu are relevanță susținerile debitoarei cu privire la data și ora când a primit sau a aflat despre actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, cu precizarea că oricum aceste susțineri ale debitoarei nu sunt reale .
S-a apreciat că obligația debitoarei era scadentă din data de 5.12.2014 când s-a pronunțat titlul executoriu, în timp ce executarea silită a fost începută la data de 17.02.2015, iar debitoarea a declanșat procedura ofertei de plată si consemnațiunii ulterior, la data de 13.03.2015, ceea ce înseamnă că debitoarea datorează si cheltuielile de executare silită, așa cum prevede expres art. 669 alin.2 NCPC .
Mai este de observat că debitoarea a formulat contestația la executare doar în momentul în care a primit adresa de înființare a popririi, fără a contesta în prealabil nici somația de plată și nici încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, deși aceste acte de executare silită i-au fost comunicate anterior, la aceeași adresă de domiciliu, aceasta fiind adresa la care debitoarea locuiește efectiv, așa cum a argumentat intimata în prima întâmpinare de la fond.
S-a arătat că debitoarea a consemnat la CEC suma reprezentând creanța după ce a primit adresa de înființare a popririi, neexistând nici o dovadă că, în ziua de 13.03.2015, debitoarea a primit adresa de înființare a popririi la ora 11,00, așa cum afirmă, iar cererea prin care debitoarea a înștiințat B. S. despre consemnarea sumei reprezentând creanța la un alt B. din mun. Suceava a fost înregistrată la data de 3.04.3015, adică după înființarea popririi din data de 13.03.2015.
Despre discuția verbală dintre debitoare și executorul judecătoresc S. S. despre consemnarea creanței se arată că aceasta nu a avut loc în ziua de 13.03.2015 pentru că într-o asemenea situație debitoarea nu ar fi depus cererea scrisă în același sens abia la data de 3.04.2015, ci ar fi depus-o chiar în ziua de 13.03.2015 întrucât avea dovada depunerii la CEC a sumei, discuția verbală dintre cele două persoane având loc imediat după primirea somației de plată de către debitoare și când aceasta a promis d-nei executor judecătoresc că va veni și va plăti creanța intimatei, lucru care nu s-a mai întâmplat.
În legătură cu susținerile debitoarei referitoare la încercarea sa de a o contacta pe intimată pentru a face plata de bună voie, s-a arătat că acestea sunt nefondate, întrucât, deși prin titlul executoriu, debitoarea a fost obligată să plătească lui V. R. - suma de 9.779 lei și nu soțului său C. M. -C., niciunul dintre ei nu a primit nici un telefon și nici un e-mail de la debitoare sau de la avocatul acesteia, înscrisul depus la dosar și care apare ca fiind trimis prin e-mail de către d-na avocat M. Saleh A., fiind adresat soțului intimatei, iar adresa de e-mail la care a fost trimis nefiind folosită de soțul său de câțiva ani, actuala adresă de e-mail fiind_, iar adresa intimatei de e-mail_ .
Debitoarea avea cunoștință despre adresa de domiciliu din Germania a intimatei și ar fi putut să trimită o simplă scrisoare în acest sens, dar nu a făcut-o ( corespondența face 10 zile, dovadă notificarea trimisă de B. S. R.).
Ori, neavând dovada refuzului intimatei de a primi plata, debitoarea a declanșat în mod nelegal procedura ofertei urmată de consemnarea sumei, încălcând disp.art. 1005 NCPC care prevede că această procedură are loc numai atunci când creditorul refuză să primească plata de la debitor, întreaga procedură de ofertă și consemnare a sumei desfășurându-se cu încălcarea tuturor regulilor de procedură, astfel încât debitoarea nu poate fi considerată că s-a liberat de obligație.
Astfel, se evocă faptul că, potrivit art. 1008 NCPC, depunerea/consemnarea sumei la CEC poate avea loc numai după împlinirea termenului dat creditorului pentru a se prezenta pentru încasarea sumei, ori în cazul de față consemnarea sumei s-a făcut în ziua de 13.03.2015 odată cu depunerea cererii la executorul judecătoresc și cu înregistrarea notificării, iar potrivit art. 1008 alin.3 NCPC, consemnarea va fi precedată de o nouă somație comunicată creditorului, somație care nu a fost nici măcar întocmită și în nici un caz comunicată subsemnatei.
Se arată că, notificarea a ajuns la intimata – creditoare în Germania (aceasta fiind singura adresă valabilă, așa cum s-a stabilit și în motivarea titlului executoriu în legătură cu comunicarea sentinței instanței de fond) abia la data de 23.03.2015, adică după data de 18.03.2015 stabilită pentru încasarea sumei datorate .
S-a precizat faptul că nu s-au respectat nici disp.art. 1009 NCPC, în sensul că B. S. R. nu a întocmit nici o încheiere prin care să se constate liberarea debitorului, încheiere care poate fi contestată și numai în condițiile în care această încheiere ar fi rămas definitivă avea loc liberarea debitorului de obligație .
Se evocă, în continuare, că potrivit disp. art. 1009 alin.3 NCPC, debitorul este considerat liberat de obligație la data consemnării plății, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată și consemnațiunea, și cum intimata nu am primit încheierea executorului judecătoresc pe care avea dreptul să o conteste, rezultă că debitoarea LAZÂR S. nu poate fi considerată liberată de obligația stabilită prin titlul executoriu .
Cu privire la susținerile debitoarei, prin avocatul său, referitoare la lipsa unui mandat valabil dat avocatului pentru depunerea cererii de executare silită, situație care ar atrage nulitatea actelor de executare silită, intimata a arătat că, acest așa -zis motiv de nulitate a fost invocat oral abia la dezbaterile în fond la prima instanță, cu depășirea termenului de modificare a cererii prevăzut de art. 204 NCPC, debitoarea fiind decăzută din dreptul de a modifica în vreun fel cererea cu care a sesizat instanța .
In al doilea rând, s-a evocat faptul că mandatul dat d-nei avocat M. M. este perfect valabil situația în care s-a procedat fiind similară celei în care un avocat este mandatat să promoveze orice acțiune în justiție și nicidecum numai o cerere de executare silită.
Astfel, doamna avocat a întocmit în original o împuternicire avocațială având ca obiect toate activitățile prevăzute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și asistarea sau reprezentarea în fața B. S., a expediat această împuternicire prin fax în Germania, fiind semnată și restituită doamnei avocat, toate aceste înscrisuri fiind depuse ulterior, în original, la B. S. S. .
In aceste condiții, se arată, în continuare, că d-na avocat a avut un mandat legal, chiar expres câtă vreme obiectul mandatului privea faza de executare silită în fața B. S. S., art. 3 alin. l lit. a) și b) din Legea nr. 51/1995 republicată prevăzând faptul că activitățile pe care are dreptul să le realizeze un avocat constau în redactarea de cereri
cu caracter juridic ( lit. a) ) și în asistarea sau reprezentarea în fața executorilor judecătorești (lit. b)).
Chiar și în condițiile disp. art. 663 alin.2 NCPC invocate de debitoare care prevăd faptul că cererea de executare silită se poate depune și prin reprezentant convențional și, ca modalitate de comunicare către executorul judecătoresc, ea poate fi trimisă inclusiv prin telefax, poștă electronică ( e-mail ), semnătura părții ori a mandatarului nu poate apărea în original.
Debitoarea, prin avocat, denaturează sensul art. 151 din NCPC, textul referindu-se la procura în original sau în copie legalizată numai atunci când calitatea de mandatar aparține unei alte persoane decât un avocat . în privința avocatului sau consilierului juridic, textul precizând faptul că aceștia vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.
Apelul declarat este neîntemeiat pentru cele se vor arăta în continuare:
Prin sentința civilă nr. 7721/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 99/06.02.2014 și Decizia nr. 718/R/2014, contestatoarea a fost obligată să plătească creditoarei V. R. suma de 9.779 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, obligația fiind deci scadentă la momentul pronunțării deciziei respectiv 05 decembrie 2014.
Pentru executarea acestei hotărâri, creditoarea – intimată V. R. s-a adresat prin avocat M. M. la data de 17 februarie 2015 Biroului E. Judecătoresc S. S., iar la data de 26 februarie 2015 executorul judecătoresc a emis somația către contestatoarea – debitoare L. S. pentru achitarea sumei de 9.779 lei cu titlu de debit și a sumei de 1.708,72 lei cu titlu de cheltuieli de executare, comunicarea fiind efectuată la data de 03 martie 2015, când contestatoarea – debitoare a fost înștiințată cu privire la procedura execuțională demarată de acest executor judecătoresc.
Prin urmare, deși obligația era scadentă la momentul de 5 decembrie 2014, procedura executării silite a fost declanșată la 20 februarie 2015, debitoarea consemnând la CEC suma din titlul executoriu la data de 13 martie 2015, ora 1000 și într-adevăr nu există nici o dovadă că acest lucru s-a întâmplat înainte de a fi primit înștiințarea de înființare a popririi care s-a comunicat în aceeași zi, dar se afirmă că la ora 11.
Deci, această instanță reține că până la depunerea sumei reprezentând creanța creditoarei – intimate din titlu executoriu a fost necesar să se formuleze o cerere de executare silită, să fie emisă somație, și o înștiințare de poprire, acte de executare pentru emiterea cărora contestatoarea este în culpă, știut fiind că orice hotărâre judecătorească se execută de bunăvoie.
Mai mult decât atât, Tribunalul B. reține și faptul că despre consemnarea sumei depuse de B.E.J S. S. a fost înștiințată abia la 03.04.2015, deci după înființarea popririi care a avut loc la data de 13 martie 2015.
Debitoarea s-a apărat prin susținerile din motivele de apel că în data de 11 februarie 2015 prin intermediul avocatului a fost transmisă o notificare către soțul creditoarei, C. C., pe adresa sa de email, prin care i s-a solicitat să comunice un număr de cont în care să se efectueze plata, însă câtă vreme, debitul era datorat intimatei V. R. și nu soțului acesteia, al cărui domiciliu era cunoscut contestatoarei din înscrisurile depuse la dosar și din dispozitivul titlului executoriu, numai o corespondență purtată cu acesta ar putea să-i fie opusă.
Ori, acest lucru s-a întâmplat abia la data de 20 martie 2015 când creditoarea V. R. a primit notificarea emisă de B.E.J S. la adresa din Germania, însă până atunci, după cum s-a evocat în precedent s-au emis acte de executare silită somații, adrese de înființare a popririi, solicitări de relații de la diverse instituții.
Concluzionând, în mod corect a fost demarată executarea silită câtă vreme contestatoarea nu a executat plata de bunăvoie a creanței din titlu executoriu și total nerelevantă apărarea, vizând momentul comunicării „somației” de vreme ce la momentul emiterii ei nu era onorată creanța.
Ori, potrivit art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă debitorul somat potrivit art. 667 a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc, și dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de acesta.
De altfel și intimata – creditoare V. R. recunoaște în întâmpinare (fila 18 dosar) că sunt aplicabile disp. art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, Tribunalul B. reține că au fost emise acte emise de executorul judecătoresc anterior cererii din 13 martie 2015 de înștiințare a creditoarei privind consemnarea sumei la dispoziția sa, adresa privind înființarea popririi (fila 18 dosar), adresa nr. 1012/ 09.03.2015 (fila 9 dosar) către Casa Județeană de Pensii B., încheierea de încuviințare a executării silite din 26 februarie 2015 (fila 87 dosar), somație 26.02.215 (fila 94 dosar), adresa către Administrația Finanțelor Publice B. (fila 95 dosar), adresa către Primăria municipiului B. – Direcția Impozite și Taxe din 26.02.2015 (fila 98 dosar), adresa către ANAF din 27.02.2015 (fila 119 dosar), pentru emiterea cărora contestatoarea este în culpă, titlul executoriu datând din 05.12.2014 și deci datorând cheltuieli de executare parțial conform disp. art. 669 alin. 2 Cod procedură civilă evocate în precedent.
La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli, Tribunalul B. apreciază că nu se vor lua în considerare din anexa cheltuielilor de procedură, cheltuielile cu adresa pentru CNAS – 16 lei, adresă evidența populației (6 lei), adresă înscriere somație (60 de lei), adresă ridicare sechestru (60 de lei), adresă Oficiul de Stare Civilă (10 lei), adresă Registrul Comerțului (8 lei) – pentru care nu s-au depus la dosar dovezi privind emiterea unor astfel de solicitări și de asemenea suma reprezentând TVA pentru care executorul judecătoresc nu a depus înscrisuri edificatoare.
În ceea ce privește onorariul executorului instanța îl va stabili la suma de 500 de lei apreciindu-l suficient, reținând două aspecte, unul că a fost orientat de executor spre limita maximă de 10% din valoarea de executat, iar celălalt că executarea s-a oprit după somație și emiterea unor solicitări de relații nefiind parcursă procedura de executare silită care se finalizează prin popriri succesive sau scoaterea bunurilor la licitație, deci nu o executare silită cu un parcurs de lungă durată și care să fi fost finalizată de executorul judecătoresc.
Referitor la apărarea intimatei – creditoare vizând necontestarea încheierii din 26.02.2015 a Biroului E. Judecătoresc S. S. prin care s-a stabilit modalitatea de calcul a cheltuielilor de executare, respectiv anexa cu cheltuielile de procedură, se reține faptul că nu există dovada comunicării actului către debitoarea – contestatoare, în plus textul art. 669 alin. 2 neprevăzând o astfel de condiționare.
În ceea ce privește incidența prev, de art. 1009 Cod procedură civilă, Tribunalul B. reține că potrivit disp. art. 1012 Cod procedură civilă dispozițiile prezentului titlu executoriu se completează cu prevederile Codului civil privitoare la plată, precum și cele referitoare la ofertele de plată și consemnațiuni.
Ori, potrivit art. 1488 alin. 1 cod civil debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol (plata se face prin orice mijloc folosit în mod obișnuit în locul unde acesta trebuie efectuată, obligația de plată trebuind executată de îndată potrivit art. 1495 Cod civil), chiar și înaintea scadenței dacă nu s-a convenit contrariul (conform art. 1469 Cod civil).
Prin urmare, faptul că debitoarea a efectuat plata unei sume prin depunerea la bancă iar acest lucru a fost adus la cunoștință creditoarei prin cerere adresată executorului judecătoresc nu contravine dispozițiilor evocate dar chiar și dacă ar fi vorba de disp. art. 1008, 1009 alin. 1, 1010 Cod procedură civilă, debitoarea nu poate fi în culpă pentru că executorul judecătoresc nu a procedat la întocmirea încheierii prev. de art. 1009 alin. 1 Cod procedură civilă
Tribunalul B. subliniază încă o dată că de vreme ce procedura civilă stabilește expre în art. 1012 că se completează cu dispozițiile Codului civil, nu se pot interpreta prevederile evocate în sensul obligării debitorului să întârzie o plată exigibilă, sau a lipsirii unei plăți de consecința liberării de datorie, în contextul în care este vorba de un creditor al cărui domiciliu nu este în țară și pentru care s-a achitat integral suma din titlu executoriu.
În accepțiunea acestei instanțe este vorba despre o plată efectuată în contul titlului executoriu de către debitoare și în condițiile cuprinse în titlul V Codul Civil intitulat „Executarea obligațiilor ” și adusă la cunoștința creditorului și a executorului judecătoresc, de îndată tocmai pentru a fi sistată executarea silită.
Concluzionând, a fost efectuată o plată, ulterior declanșării executării silite și va fi luată în considerare ca și liberare a debitorului de datorie de la momentul înștiințării creditorului încât se conturează doar prejudiciul emiterii actelor începătoare de executare arătate și de altfel nici nu s-a arătat în concret un alt prejudiciul al creditoarei, ci doar faptul că potrivit prevederilor legale aceasta are dreptul să conteste consemnarea sumei de bani reprezentând creanța titlului executoriu.
În ceea ce privește mandatul dat de creditoare avocatului în faza executării silite, Tribunalul B. reține că potrivit art. 663 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de executare silită se poate depune și prin reprezentant convențional iar ca modalitate de comunicare către executorul judecătoresc, ea poate fi trimisă inclusiv prin telefax/ poștă electronică (email), situație în care semnătura părții nu poate apărea în original.
Și, în orice caz, împuternicirea avocațială poate fi dată inclusiv pentru asistare și reprezentarea părții în fața Birourilor executorilor judecătorești, potrivit practicii CEDO, aceasta constând în ultima etapă a procesului civil, încât Tribunalul B. apreciază existența mandatului legal.
Așa fiind, față de cele evocate în precedent Tribunalul B. apreciind critica contestatoarei întemeiată în parte, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va admite apelul și în consecință va schimba sentința apelată în ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatoarea L. S., cu domiciliul ales în . E., județul B. în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC S. S., .. 5, ., parter, județul B. și V. R., cu domiciliul în Germania,_ Rathenow, Philosophen Weg 7 și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat M. M., cu sediul în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 4196/28 apr. 2015 a Judecătoriei B..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că menține cuantumul cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare nr. 102/2015 al Biroului E. Judecătoresc S. S., până la concurența sumei de 738 lei.
În temeiul art. 45 lit. f) din OUG nr. 80/2013 se va restitui suma de 600 lei contestatoarei reprezentând taxa de timbru (parțială) aferentă contestației admise.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 nov. 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. D. B. G. C. R.
Red AD
Tehn. F.A-M/02.03.2016
Jud. fond P. S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 411/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
