Pretenţii. Sentința nr. 411/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 411/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 547/2015
Dosar nr._ apel-pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 11 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – H. I.
Judecător – A. M.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr.547 A
La ordine judecarea apelului formulat de pârâții apelanți P. I. și P. P. împotriva sentinței civile nr. 4112/24.04.2015 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata pârâtă P. A. M. și intimatul reclamant K. E. A., acțiune civilă având ca obiect „apel-pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul apelanților, avocat P. O. și reprezentantul intimatului reclamant K. E. A., avocat L. R. C., lipsă fiind celelalte părți.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat P. O. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că prin întâmpinare pârâții au invocat pe cale de excepție în temeiul art. 245-248 Cod procedură civilă lipsa calității procesuale pasive, întrucât între aceștia și reclamant nu a fost încheiat nici un contract de împrumut, iar pe fond, susține aspectele invocate prin cererea de apel, fără a solicita cheltuieli de judecată.
Avocat L. R. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, în acest sens depune chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 28.07.2014, K. E.-A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu pârâții P. I., P. P. și P. A. M., să oblige pe aceștia din urmă la plata sumei de 4700 Euro reprezentând împrumut acordat în decursul anilor 2011-2013, și la plata daunelor moratorii echivalente cu dobânda legală, de la data introducerii prezentei acțiuni până la plata efectivă, solicitând și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul 2011, a remis pârâților P. I., P. P. și P. A. M., suma de 4700 Euro, cu titlu de împrumut, în mai multe tranșe, respectiv în data de 26.07.2011-1500 Euro, 08.08.2011-500 Euro, 03.12.2011-2700 Euro, conform recipiselor de la Western Union, respectiv Money G., bani care i-au fost solicitați de familia P. ca împrumut pentru a dezvolta afacerea pe care aceștia o au în agricultură, urmând a-i fi înapoiați în momentul aprobării și primirii subvențiilor de la APIA.
A mai arătat reclamantul că nu a încheiat contractul de împrumut în formă scrisă, întrucât era într-o relație amoroasă cu pârâta P. A. M. încă de la începutul anului 2010, având astfel o relație apropiată cu întreaga familie, mergând astfel pe încredere în ce privește buna credință a familiei P. și solvabilitatea acesteia. A susținut reclamantul că a solicitat verbal în nenumărate rânduri restituirea sumelor de bani respective, însă a fost amânat în mod repetat pe diferite motive, motiv pentru care consideră că se urmărește împlinirea termenului de prescripție.
A precizat reclamantul că anterior promovării prezentei acțiuni a notificat familia P. prin intermediul scrisorilor transmise prin intermediul avocatului său, în vederea rezolvării amiabile a litigiului, fără rezultat însă.
Pârâții, cărora li s-a comunicat cererea reclamantului și copii de pe înscrisurile doveditoare, au formulat întâmpinare (fila 40), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul art. 245-248 NCPC, pe fond, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, solicitând, de asemenea, cheltuieli de judecată.
Au arătat pârâții, în motivare, că nu au încheiat niciun fel de contract de împrumut cu reclamantul, motiv pentru care nu pot sta în judecată în calitate de pârâți, neexistând între ei un raport juridic obligațional, în care reclamantul să aibă calitate de creditor, iar pârâții de debitori. Au susținut pârâții că nu este reală afirmația reclamantului că ar fi solicitat sumele indicate în acțiune cu titlu de împrumut, pentru a dezvolta o așa zisă afacere în domeniul agricol, însuși reclamantul recunoscând că nu a încheiat cu ei niciodată un contract de împrumut în formă scrisă, nici în formă autentică, nici sub semnătură privată, arătând și că este real că reclamantul a avut o relație cu P. A. M., că acesta le-a solicitat restituirea așa zisului împrumut, iar refuzul lor de a restitui sumele pretinse este motivat de faptul că nu a existat un împrumut.
Totodată, au mai precizat pârâții că reclamantul a lucrat în Franța și a depus mai multe sume de bani pe numele pârâtului și al soției sale, destinatara fiind fiica lor, cu care reclamantul a avut o relație din anul 2010, și care era minoră la acea vreme, iar banii erau trimiși cu titlu de cadou, fără a fi solicitați de către pârâți. O parte din banii trimiși, respectiv suma de 2700 Euro, au fost utilizați de către pârâtul P. I. la achiziționarea unui autovehicul marca VW Golf, cumpărat ca și cadou din partea reclamantului în data de 03.12.2011 pentru fiica sa, numita P. A. M., în data de 09.12.2011, înmatriculând-o pe numele fiicei sale, în data de 01.08.2013 fiind vândut autovehiculul respectiv către reclamant.
Au învederat pârâții că s-a plătit din propriul patrimoniu suma de 2200 lei cu titlu de timbru de mediu pentru a putea fi înmatriculată mașina, și suma de cca. 1500 lei, pentru a trece examenul RAR necesar în vederea înmatriculării. Mașina nu a fost înmatriculată un an de zile de la data cumpărării pentru a fi trecută pe numele reclamantului, însă acesta refuza mereu, spunând că dorește să i-o dea pârâtei P. A. M..
De asemenea, au mai susținut pârâții că reclamantul nu s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a preconstitui un înscris, motiv pentru care au solicitat să se constate inadmisibilitatea probei cu martori, conform art. 309 alin. 2 NCPC, neaflându-ne în situația de excepție prevăzută de art. 309 alin. 4 pct. 1-6.
În replică, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat ca prima instanță să dispună unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocat de pârâți, având în vedere că existența raporturilor juridice obligaționale dintre părți este necesar a fi lămurită în cadrul cercetării judecătorești. A mai arătat că nu a încheiat cu pârâții un contract în formă scrisă, din cauza încrederii pe care a avut-o în familia P., datorită relației sale cu numita P. A. M., fiind în imposibilitate morală de a solicita preconstituirea unui înscris, lucru greu de realizat și din cauză că se afla în Franța la acea vreme.
A mai precizat reclamantul că nu este real că suma de 4700 Euro trimisă în 3 tranșe a fost cu titlu de donație, atât timp cât cadourile către P. A. M. au constituit în sume de bani rezonabile, între 50-300 Euro, trimise aproape lunar, arătând că autoturismul a fost achiziționat cu o altă tranșă de bani de către pârâtul P. I. pentru fiica sa, și ulterior i-a fost vândut lui, și va face dovada tranșei respective în momentul în care instituția bancară cu sediul în Franța îi va elibera extrasul de cont, sens în care a început să facă demersuri. De asemenea, a mai învederat reclamantul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar odată cu întâmpinarea, la momentul achiziționării autoturismului au fost menționate ca preț două sume de bani, încheindu-se contracte simulate pentru eludarea taxelor și pentru inducerea sa în eroare, ceea ce dovedește reaua – credință a pârâților.
În data de 24.04.2015, reclamantul a formulat note de concluzii, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, reiterând susținerile din acțiune și din răspunsul la întâmpinare, învederând că a existat o imposibilitate morală de a solicitat semnarea unui înscris cu privire la sumele de bani remise cu titlu de împrumut, și o imposibilitate materială, sumele de bani fiind solicitate și trimise în perioada când reclamantul se afla în străinătate, imposibilitate materială și morală prevăzută de art. 309 al. 4 pct. 1 C.. A mai arătat că înscrisurile doveditoare ale transferului de bani constituie un început de dovadă scrisă, conform art. 309 al. 4 pct. 2 C., situație în care dovada cu martori și prezumțiile judecătorești prevăzute de art. 329 C. pot fi primite pentru probarea actului juridic dedus judecății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere că pârâții au recunoscut prin întâmpinare și interogatorii existența transferurilor de bani, probate prin recipisele de transfer și extrasul contului bancar, și având în vedere că ambele pretinse contracte, respectiv cel de împrumut de consumație și cel al donației, sunt contracte reale, trebuie analizată voința reală a părților, susținând și că părțile au convenit ca sumele de bani să fie restituite, fapt probat prin mărturisirea extrajudiciară a pârâtului P. I., confirmat și de declarațiile martorilor N. A. M. și S. Dumitrița – A., ambii fiind de față la această recunoaștere verbală, ultimul dintre martori asistând la o . discuții telefonice între reclamant și pârât, în care s-a discutat despre restituirea sumelor de bani. Pârâții nu au demonstrat cauza unei donații, animus donadi, dorința de a gratifica a reclamantului, aceste pretinse gratificări de peste 7000 Euro în decursul a doi ani (pe lângă cele lunare), fiind puțin probabile, gratificații fiind sumele rezonabile între 50-300 Euro trimise lunar și recunoscute de pârâți prin răspunsul la interogatorii. În favoarea existenței contractului de împrumut pot fi invocate și prezumțiile judiciare, născute din atitudinea pârâților relevată de răspunsul la întâmpinare și interogatorii, reieșind neconcordanțe apte a naște prezumția de tentativă de inducere în eroare prin declarații neconforme cu adevărul.
De asemenea, a mai arătat reclamantul că se observă mai multe discordanțe între declarativ și faptic, astfel pârâții au declarat că sumele erau destinate numitei P. M. și erau transmise prin intermediul părinților, întrucât aceasta era minoră, dar, pe de altă parte, aceasta a putut primi bani înainte de majorat (07.10.2011), în data de 26.06.2011, prin transfer Western Union, iar la datele ulterioare, respectiv 03.08.2011, 03.12.2011, 07.07.2012, banii erau trimiși mamei și tatălui, deși fiica era deja majoră. Pârâții au declarat că au achiziționat un autovehicul cu suma de bani trimisă, deși le-a fost remisă o sumă totală de peste 7000 de Euro, iar autovehiculul a costat maxim 2550 Euro. A mai precizat reclamantul că nu înțelege să formuleze pretenții cu privire la suma folosită la achiziționarea autovehiculului, ci dorește restituirea sumelor de bani remise cu titlu de împrumut.
În final, a arătat reclamantul că nu poate fi primită susținerea pârâților cu privire la greșita invocare de reclamant a temeiurilor de drept material, în speță art. 1350 reglementând răspunderea civilă contractuală, art. 1535 reglementând daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești, iar art. 2158 și urm. cod civil reglementând contractul de împrumut a cărei existență a fost dovedită.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, prima instanță a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată prin întâmpinare și pentru justa soluționare a cauzei s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile părților, precum și proba testimonială cu martorii Paliciuc D., S. Dumitrița – A. (filele 83, 84 dosar), N. A. M. (fila 99 dosar) și s-au solicitat relații de la Banca Comercială Română SA (fila 93).
Prin sentința civilă nr. 4112/24.04.2015 Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. I., P. P. și P. A. M., a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. E. A. în contradictoriu cu pârâții P. I., P. P. și P. A. M., a obligat pârâta P. P. să plătească reclamantului suma de 500 de euro iar pe pârâtul P. I. să plătească reclamantului suma de 2700 de euro.
De asemenea, a obligat pârâții P. I. și P. P. să plătească reclamantului daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective, respingând pretențiile formulate față de pârâta P. A. M. și a obligat pârâții P. I. și P. P. să plătească suma de 2139 lei reprezentând 1139 lei taxă de timbru și 1000 lei onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți va fi analizată cu prioritate în baza dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, reclamantul afirmând că a transferat pârâților sume de bani pe care le pretinde a-i fi restituite, iar pârâții recunosc existența acestor transferuri însă contestă obligația de restituire cu motivarea că s-ar fi făcut cu titlul de donație nu de împrumut. Prin urmare, există identitatea între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății iar excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, din înscrisurile de la filele 8 și 9 a rezultat că la data de 26.07.2011 reclamantul K. E.-A. a transferat pârâtei P. A. suma de 1500 de euro, din înscrisul de la fila 10 a rezultat că reclamantul a transferat pârâtei P. P. suma de 500 de euro la data de 03.08.2011, la data de 03.12.2011 reclamantul K. E.-A. a transferat pârâtului P. I. suma de 2700 de euro potrivit înscrisului de la fila 11 iar din extrasul de cont de la fila 94 a rezultat că la data de 07.07.2012 reclamantul a transferat pârâtului P. I. suma de 2500 de euro.
Prin întâmpinare și interogatoriile de la filele 40-42, 77-79 pârâții au recunoscut că au primit sume de bani de la reclamant și nu au contestat susținerile pârâtului dovedite prin înscrisurile la care s-a făcut referire mai sus, fiind de necontestat faptul că reclamantul a transferat aceste sume de bani pârâților, aceștia solicitând respingerea pretențiilor de restituire a sumelor de bani formulate de reclamant cu motivarea că în perioada când acestea au fost transferate reclamantul avea o relație amoroasă cu pârâta P. A. și remiterea s-a făcut cu titlu de cadou și mai mult, o parte din banii împrumutați au fost deja restituiți prin restituirea autoturismului Volkswagen Golf.
A mai reținut prima instanță, că cererea reclamantului de a fi obligați pârâții să restituie suma de 4700 de euro este neîntemeiată în ce privește solidaritatea obligației, deoarece potrivit art. 1041 din Codul civil de la 1865: obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres, iar această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii,însă în cauza de față obligația de restituire nu este una solidară.
În ce privește suma de 1500 de euro pretinsă de reclamant pârâtei P. A. ca fiind împrumutată la data de 26.07.2011, prima instanță a reținut că între părți a avut loc un împrumut și că relația de prietenie dintre reclamant și pârâta P. A. este necontestată și prin urmare în cauză au fost incidente dispozițiile art.1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă, necontestându-se remiterea acestei sume prin intermediul serviciului Western Union.
Din contractele de vânzare-cumpărare de la filele 43, 46 a rezultat că această sumă a fost utilizată pentru achiziționarea unui autoturism care în final a intrat în proprietatea reclamantului în locul sumei de bani, iar prin întâmpinare pârâții au recunoscut că au utilizat o parte din bani pentru achiziționarea autoturismului care este menționat în aceste contracte iar din concluziile scrise ale reclamantului a rezultat că acesta nu pretinde sumele utilizate pentru achiziționarea autoturismului, motiv pentru care a fost respinsă cererea de restituire a sumei de bani de 1500 de euro împrumutată la data de 26.07.2011.
A reținut prima instanță că reclamantul a transferat pârâtei P. P. suma de 500 de euro la data de 03.08.2011 și că această sumă de bani este un împrumut și nu un cadou oferit de reclamant fiicei pârâtei care era minoră la data transferului căci așa cum rezultă din probele la care s-a făcut referire mai sus în luna iulie 2011 reclamantul transferase sume de bani fiicei minore a pârâtei P. P. și prin urmare nu exista un impediment care să-l determine pe reclamant să facă un astfel de cadou în mod direct.
A mai concluzionat prima instanță că relația de prietenie dintre reclamant și fiica pârâtei este necontestată și prin urmare în cauză au fost incidente dispozițiile art. 1197 și art.1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă, necontestându-se remiterea acestei sume prin intermediul serviciului Western Union.
Pentru aceste considerente prima instanță a reținut că suma de 500 de euro a fost transferată pârâtei P. P. la data de 03.08.2011 cu titlu de împrumut, fiind aplicabile dispozițiile art. 1576 din Codul civil de la 1865.
În temeiul dispozițiilor art. 1088 din Codul civil de la 1865 prima instanță a obligat pârâta P. P. să plătească reclamantului daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective.
Din cererea de chemare în judecată a rezultat că reclamantul pretinde a-i fi restituită și suma de 2700 de euro transferată pârâtului P. I. potrivit înscrisului de la fila 11 în data de 03.12.2011. și cu privire la această sumă există o recunoaștere a transferului prin întâmpinare și interogatorii, contestându-se însă obligația de restituire cu motivarea că suma a constituit un cadou pentru fiica pârâtului. Această susținere nu a putut fi primită deoarece la data transferului pârâta P. A. era majoră și nu s-a dat nicio explicație plauzibilă pentru care transferul banilor si pretinsul cadou de 2700 de euro în luna decembrie 2011 și 2500 de euro în iulie 2012 nu s-a făcut direct fiicei pârâtului și privitor la aceste fapte sunt incidente dispozițiile art. 1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă.
Pentru aceste considerente prima instanță a reținut că suma de 2700 de euro a fost transferată pârâtului P. I. la data de 03.12.2011 cu titlu de împrumut, în prezenta cauză, cu privire la această sumă fiind aplicabile dispozițiile art. 2158-2159 din Codul civil, pârâtul P. I. fiind obligat să restituie reclamantului suma de 2700 de euro și daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective.
Din cererea de chemare în judecată și concluziile scrise a rezultat că reclamantul nu a formulat o cerere de restituire și cu privire la suma de 2500 de euro transferată potrivit extrasului de cont de la fila 94, la data de 07.07.2012, pârâtului P. I., înțelegând să existe o compensare a pretinsei diferențe până la prețul real de achiziționare a autoturismului la care s-a făcut referire în înscrisurile de la filele 43-47.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții P. I. și P. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivarea cererii că, în fapt, aceștia au invocat pe cale de excepție în temeiul art. 245-248 codul de procedură civilă lipsa calității procesuale pasive deoarece între aceștia și reclamant nu a fost încheiat nici un contract de împrumut așa cum greșit a menționat reclamantul.
Cu privire la fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în mod eronat a afirmat reclamantul că aceștia au solicitat acestuia sumele indicate cu titlu de împrumut pentru a dezvolta o așa zisa afacere în domeniul agricol și că s-ar fi înțeles să îl restituie după ce încasează subvenții de la Apia.
Arată că reclamantul a lucrat în Franța și a depus mai multe sume de bani pe numele ambilor pârâți, însă destinatara era fiica acestora cu care reclamantul a avut o relație din anul 2010, banii fiind trimiși cu titlu de cadou, fără a fi solicitați de pârâți.
O parte din banii trimiși, respectiv 2700 de euro au fost utilizați de către pârâtul P. I. pentru achiziționarea unui autovehicul, respectiv un VW Golf, cumpărat la data de_ pentru fiica acestora, pârâta P. A. Mădalina ca și cadou din partea reclamantului pentru fiica acestora, drept pentru care în data de_ a înmatriculat mașina pe numele acesteia, iar în data de_ a fost vândut autovehiculul către reclamant.
A solicitat a se avea în vedere și faptul că reclamantul nu s-a aflat în imposibilitate nici materială și nici morală de a preconstitui un înscris, iar pe cale de consecință să se constate inadmisibilitatea probei cu martori potrivit art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul K. E. A. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârâții P. I. și P., arătând în motivarea cererii că motivele invocate nu se constituie în critici ale sentinței civile atacate, ci sunt o reluare a excepțiilor și apărărilor de fond invocate prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată și susținute pe întregul parcurs al judecății în primă instanță.
Acestea se referă la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a inexistenței formei scrise a contractului cerută ad probationem și imposibilitatea dovedirii cu martori a pretențiilor acestuia și a faptului că nu există obligațiile de restituire în virtutea faptului că sumele de bani recunoscute ca remise ar fi fost cu titlu de donație.
Cu privire la excepție, analizată cu prioritate, consideră că în mod corect a fost unită cu fondul și apoi respinsă, raportul juridic între părți fiind dat de remiterea sumelor de bani, obligația de restituire fiind o chestiune de fond, iar în ceea ce privește lipsa formei scrise cerută ad probaționem tot în mod corect a fost reținută imposibilitatea morală a reclamantului de a preconstitui dovezi și admisibilitatea probei testimoniale în condițiile art. 1197 și 1198 Cod Civil 1865, avându-se în vedere că nu se contestă remiterea sumelor de bani și faptul că a avut o relație apropiată cu familia P. datorită faptului că acesta și fiica pârâților au fost iubiți.
Referitor la obligația de restituire aceasta a fost probată prin declarațiile martorilor audiați în cauză și prin mărturisirea extrajudiciară a pârâtului P. I., fiind neverosimile susținerile părților că aceste sume ar fi fost cadouri pentru fiica pârâților făcute prin intermediul lor, prima instanță reținând în mod corect că nimic nu l-ar fi împiedicat să facă cadouri în mod direct, cum de altfel a și făcut.
De asemenea, a arătat că în mod corect a stabilit prima instanță și incidența dispozițiilor legale cu privire la acordarea daunelor moratorii în cuantumul dobânzilor legale de la data introducerii acțiunii până la momentul plății efective.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că apelul formulat de pârâții P. I. și P. P. este nefondat și îl va respinge pentru considerentele ce se succed:
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond, s-a dovedit în cauză existența unor relații afective între reclamantul K. E. A. și fiica pârâților P. I. și P. P., respectiv P. A. M., pe o perioadă mare de timp, context în care în mod corect a reținut prima instanță că datorită relațiilor necontestate dintre părți sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1864, care fac admisibilă proba cu martori dată fiind existența unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris în cazul în care există un început de dovadă scrisă.
În aceeași ordine de idei, instanța de control judiciar va constata că cererea reclamantului de remitere a sumelor de bani trimise pârâților, s-a făcut în temeiul înscrisurilor emise de Serviciul Western Union, care atestă cu exactitate sumele, data și persoana în temeiul căruia s-a făcut transferul.
De altfel, pârâții nu au negat existența transferurilor făcute de către reclamant dar au înțeles să deturneze titlul cu care au fost făcute, argumentând că banii trimiși au fost cadouri pentru fiica acestora, considerente pe care în mod corect instanța fondului le-a înlăturat întrucât reclamantul a dovedit că a trimis în mod direct bani fiicei pârâților și nu exista absolut nici un motiv ca să transfere bani pârâților, în beneficiul fiicei acestora.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că chiar dacă în cauză între părți nu a intervenit un contract clasic de împrumut în formă scrisă, în fapt, este de subliniat că relațiile apropiate existente între reclamant și familia P. a condus la un raport juridic obligațional, în care reclamantul a remis diferite sume de bani pârâților, iar aceștia s-au obligat la restituire, chiar dacă nu s-a întocmit un înscris în acest sens, aspect ce conferă și calitate procesuală pasivă pârâților.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat, apelul declarat de pârâții - apelanți P. I. și P. P. împotriva sentinței civile nr. 4112/24.04.2015 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții apelanți P. I. CNP_ și P. P. CNP _ domiciliați în oraș Flămânzi, .. 394, județul B. împotriva sentinței civile nr. 4112 din 24.04.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează în contradictoriu cu intimata reclamantă P. A. M. cu domiciliul în Flămânzi, .. 394, județul B. și intimatul reclamant K. E. A. CNP_ cu domiciliul în B., .. 50, ., ..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă obligă apelanții să plătească intimatului K. A. suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2015.
Președinte, Judecător Grefier,
H. I. A. M. B. C.-F.
Red. A.M.
Tehn. BCF
Jud. fond B. I.
6 ex/.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul... → |
|---|
