Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul BOTOŞANI

Tribunalul BOTOŞANI - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 16/2015

Dosar nr._ recurs – pretenții

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică de la 22.01.2015

Completul compus din:

Președinte - H. I.

Judecător – T. N.

Judecător – A. D.

Grefier – B. C.-F.

Decizia civilă nr. 16 R

Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții P. F. M., M. A., P. F. I. împotriva sentinței civile nr. 5092 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimatul M. C. Ș., acțiune civilă având ca obiect „pretenții”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă doamna avocat G. M. pentru recurenți și reprezentantul intimatului-avocat D. C. L. .

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul cauzei și că dosarul se află la al treilea termen de judecată.

Avocat G. M. susține în totalitate motivele de recurs depuse la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei, fără cheltuieli de judecată.

Avocat D. C. L. susține faptul că hotărârea este temeinică și legală, solicitând astfel respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.07.2010 sub nr._, reclamanții P. F. M., M. A. și P. F. I. au solicitat conform precizărilor efectuate prin apărător la data de 29.10.2013 – fila 57 și a concluziilor formulate în cauză, obligarea pârâtului la plata sumei de 98.500 lei, din care suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale, ca urmare a suferinței și pierderii tatălui, respectiv a soțului reclamanților și suma de 35.000 lei daune materiale, respectiv 10.000 lei cheltuieli cu înmormântarea, 20.000 lei cheltuieli cu praznicele efectuate și 8.500 lei contravaloarea mormântului și a monumentului funerar.

Au solicitat de asemenea obligarea pârâtului la o contribuție lunară în sumă de 300 lei pentru soția supraviețuitoare, respectiv reclamanta P. F. M., care nu are loc de muncă, soțul fiind singurul întreținător, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5092 din 30 aprilie 2014, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect. De asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamanții P. F. M., M. A., P. F. I. în contradictoriu cu pârâtul M. C. Ș., ca fiind neîntemeiată.

În motivare au arătat reclamanții că defunctul P. F. I. a lucrat la societatea pârâtului, . B. și în data de 15.02.2006, în timpul serviciului efectuând lucrări de instalații electrice la Primăria . un accident de muncă în urma căruia a decedat și conform raportului de necropsie nr. 565/C din 17.01.2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală din Suceava, s-a reținut că moartea defunctului a fost una violentă, ca urmare a unei fracturi de disjuncție de coloană cervicală cu secțiune medulară, leziuni ce au fost provocate ca urmare a căderii defunctului de la înălțime.

Au menționat că împotriva pârâtului s-au efectuat cercetări penale de către P. de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 alin. 1 și art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, iar prin rezoluția Parchetului dată în Dosarul nr. 1444/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea acestei infracțiuni, justificat de faptul că deși pârâtul eliberase adeverința că este angajatul societății sale cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, din cercetări a rezultat că acesta nu avea contract de muncă încheiat. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de pârât pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., art. 215 alin. 1 și 2 C.pen., art. 289 și art. 291 C.pen.

Au mai arătat reclamanții că din anul 2006 și până în prezent, în calitate de moștenitori legali ai defunctului, nu au reușit să recupereze vreo sumă de bani cu titlu de daune morale și materiale, iar cercetările penale stagnează, motiv pentru care au introdus prezenta acțiune.

Din oficiu, instanța a solicitat și s-a atașat prezentei cauze Dosarul penal nr. 1336/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, jud. Suceava.

Interpelați de instanță cu privire la temeiul de drept al acțiunii, reclamanții prin apărător au formulat o . precizări la data de 29.10.2013 – fila 57, și au invocat răspunderea pentru fapta proprie – art. 998 și 999 V.C.civ., cât și dispozițiile art. 1000 alin. 3, potrivit cărora stăpânii și comitenții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcția ce le este încredințată.

Au arătat că întrucât decesul lui P. F. I. s-a produs în timpul serviciului care i-a fost încredințat de către pârât, respectiv de a monta podoabele de iarnă pe raza comunei Ciocănești, fiind persoană care a lucrat pentru pârât, acesta din urmă este responsabil de decesul acestuia și implicit de daunele materiale și morale cauzate familiei acestuia. Au menționat că pârâtul a emis adeverință prin care rezultă că în perioada respectivă defunctul a fost angajat la societatea sa, fapt pentru care pârâtul a fost sancționat din punct de vedere administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, considerându-se că sunt aplicabile disp. art. 18 lit. b, ind. 1 C.pen. Au mai precizat reclamanții că există legătură de cauzalitate între decesul lui P. F. I. și daunele provocate ulterior, ca urmare a faptului că acesta a lucrat la societatea pârâtului, chiar dacă adeverința eliberată de către pârât nu a fost urmată de un contract de muncă.

Legal citat, pârâtul M. C. Ș. s-a prezentat în instanță, a depus întâmpinare – filele 61-62, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive referitoare la atragerea răspunderii reglementate de art. 1000 alin. 3 V. C.civ., întrucât nu este întrunită în persoana sa calitatea de comitent, neexistând raport de subordonare.

În ceea ce privește răspunderea reglementată de art. 998-999 V.C.civ. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale necesare stabilirii unui prejudiciu în sarcina sa, considerând pârâtul că nu s-a făcut împotriva sa dovada unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, nici a raportului de cauzalitate dintre aceasta și decesul lui P. F. I..

La termenul de judecată din data de 16.01.2014, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat a penalului față de prezenta acțiune civilă, excepție respinsă de instanță, această judecată penală constatând că art. 22 C.proc.pen. stabilește că „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia”, ori în speță latura civilă alăturată acțiunii penale a rămas nesoluționată.

La termenul de judecată din data de 2.04.2014, reclamanții prin apărător au arătat că nu mai insistă în susținerile lor cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1000 alin. 3 V.C.civ., respectiv răspunderea comitenților pentru prepuși și că solicită să se rețină în cauză răspunderea pârâtului pentru fapta proprie, în temeiul art. 998-999 C.civ, situație în care apărătorul, apărătorul pârâtului a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare a rămas fără obiect.

În dovedirea acțiunii, părțile au solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probă încuviințată de instanță. De asemenea la termenul de judecată din data de 2.04.2014, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, propus de reclamanți, s-a procedat de asemenea la luarea unei declarații pârâtului și la audierea martorilor propuși de reclamanți, I. M. și Zdukos E..

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, instanța a respins ca fiind rămasă fără obiectîn condițiile în care la termenul de judecată din data de 2.04.2014, reclamanții prin apărător au arătat că nu mai insistă în susținerile lor cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1000 alin. 3 V.C.civ., respectiv răspunderea comitenților pentru prepuși solicitând atragerea răspunderii pârâtului pentru fapta proprie, iar inclusiv apărătorul acestuia arătând că a fost de acord că excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare a rămas fără obiect.

Pe fondul cauzei, instanța a evocat situația de fapt, reținând că la data de 15.12.2006, cu prilejul efectuării unor lucrări de montare a ghirlandelor electrice pe raza comunei Ciocănești de către firma S.C. „A.M.A. Construcții” S.R.L. B., victima P. F. I. a căzut de pe un stâlp electric de joasă tensiune, fiind transportată la Spitalul Municipal Vatra Dornei, din fișa de spitalizare de zi, rezultând diagnosticul de „În obs. fractură coloană cervicală cu tetraplegie; T.C.C. Acut deschis cu plagă contuză reg. parieto-occipitală stg.; C. de la un nivel la altul la locul de muncă; Stare de ebrietate”, (f. 16 dos. inițial 1336/P/2008), victima fiind ulterior trimisă la Spitalul Județean de Urgență „Sfântul I. cel Nou” Suceava, unde a decedat în dimineața zilei de 17.12.2006 ca urmare a leziunilor suferite în ziua de 15.12.2006.

Lucrătorii Postului de poliție Ciocănești fiind sesizați, la data de 15.12.2006 printr-un apel efectuat prin SNUAU 112, despre incidentul petrecut, au întocmit un proces verbal de sesizare din oficiu, sens în care s-a format dosarul penal nr. 1336/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, jud. Suceava.

În cursul anului 2008 în dosarul penal 1336/P/2008 s-au efectuat cercetări față de pârât în raport cu infracțiunile de „Înșelăciune”, „Fals intelectual” și „Uz de fals”, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2, art. 289 și art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.

Prin Ordonanța numărul 1336/P/2008 din 30.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza dispozițiilor art. 10 lit. b ¹, art. 90, 92 Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplic. Art. 33 lit. a Cod penal și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 300 lei, soluție menținută prin Ordonanța nr. 835/2010.

S-a reținut de organul de cercetare penală că deși învinuitul M. C. – Ș. în calitate de administrator al . B. a emis în fals o adeverință prin care atesta faptul că victima P. F. I. era angajatul acestei societăți, pe o perioadă nedeterminată, începând cu data de 10.12.2006, scopul urmărit a fost acela de a ajuta familia victimei care astfel și-a decontat cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei în sumă de 349,30 lei.

Astfel, s-a apreciat că față de lipsa antecedentelor penale ale învinuitului, modalitatea concretă și scopul urmărit prin emiterea adeverinței, faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și în conformitate cu prev. art. 18 ¹ Cod penal aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru îndreptarea învinuitului.

Plângerea formulată împotriva acestor soluții de către petenții P. F. M., M. A. și P. F. I. în conformitate cu art. 278 alin. 1 Cod procedură penală care a format obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei a fost admisă prin decizia penală nr. 88/25 februarie 2011 a Tribunalului B., numai în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale față de învinuitul M. C. Ș. pentru fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța de control judiciar reținând în considerentele deciziei că nu este necesară completarea probatoriului administrat în cauză.

Prin Ordonanța din 18.10.2012 a Parchetului de pe lână Judecătoria Vatra Dornei s-a dispus în dosarul nr. 1336/P/2008 în temeiul disp. art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit d) Cod procedură penală precum și în temeiul art. 228 alin. 6 Cod procedură penală coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. C. Ș. pentru infracțiunea de „ucidere din culpă” prev. și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și neînceperea urmării penale față de același învinuit sub aspectul infracțiunii de „neluarea vreunei măsuri legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, faptă care a produs consecințe deosebite” prev. și ped. De art. 37 alin. 1 și 2 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006

Plângerea formulată împotriva ordonanței susmenționate de petenții P. F. M., M. A., P. F. I. a fost respinsă prin Ordonanța din 29 noiembrie 2012 dată în dosarul nr. 161/II/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

.Plângerea petenților P. F. M., M. A., P. F. I. împotriva Ordonanțelor Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei din 18 octombrie 2012 și a Ordonanței din 29 noiembrie 2012 de menținerea acestei ordonanțe au fost respinse, instanța penală constatând că sunt legale și temeinice, pentru următoarele:

În primul rând, atât din fișa de spitalizare zi întocmită de spitalul Municipal Vatra Dornei ( fila 26 dosar inițial 1336/P/2008) cât și din declarațiile martorului direct A. G., a rezultat că premisele concrete care la data de 15.12.2006 au condus la decesul victimei P. F. I. au fost neatenția de care a dat dovadă în timp ce s-a urcat pe un stâlp și starea de ebrietate a acestuia.

Distinct de aceste aspecte, din toate probele administrate în faza cercetărilor penale care s-au derulat din 2006 și până la sfârșitul anului 2012, a rezultat că între victima P. F. I. și . CONSTRUCȚII SA administrată de M. C. – Ș. nu a existat un raport juridic de muncă în accepțiunea prev. Legii 53/2003 modificată, respectiv nu s-a încheiat un contract individual de muncă sau o convenție de muncă care să determine un astfel de raport.

S-a arătat în continuare de către instanța fondului că susținerile petenților în sensul că existența unui astfel de raport de muncă se poate prezuma doar ca urmare a emiterii de către . CONSTRUCȚII SA B. prin administrator M. C. – Ș. a unei adeverințe (fila 30 dosar inițial 1336/P/2008), sunt nerelevante câtă vreme așa cum s-a reținut mai sus, în legătură cu această adeverință s-a stabilit cu caracter irevocabil (prin sentința penală nr. 141/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei și Decizia nr. 88/25.02.2011 a Tribunalului Suceava) că a fost emisă în fals, faptă pentru care intimatul M. C. Ș. a fost sancționat administrativ cu amendă de 300 lei.

S –a mai evocat în motivarea sentinței faptul că prin sentința nr. 83/04.04.2013, pronunțată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă, s-a reținut că în speță pentru punerea în mișcare a acțiunii penale a intimatului în raport cu infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, este necesară îndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale acesteia, respectiv latura obiectivă (legătura de cauzalitate între fapta învinuitului în calitate de administrator al . CONSTRUCȚII SA B. și moartea victimei) și latura subiectivă (vinovăția).

Ori, în lipsa unui raport juridic de muncă între victimă și . CONSTRUCȚII SA B. prin reprezentantul său legal, nu era îndeplinită latura obiectivă ca și element constitutiv al infracțiunii, ceea ce a reprezentat conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, o cauză în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În același context, lipsa raportului juridic de muncă a condus la concluzia că accidentul suferit de victima P. F. I. la 15.12.2006 nu poate fi catalogat ca și accident de muncă, motiv pentru care în speță nu au fost incidente prev. legii securității și sănătății în muncă, nr. 319/2006.

A mai arătat instanța de fond în considerente că art. 22 C.proc.pen. stabilește că „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.”

Ori, așa cum s-a evocat mai sus, în legătură cu adeverința de salariat, s-a stabilit cu caracter irevocabil (prin sentința penală nr. 141/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei și Decizia nr. 88/25.02.2011 a Tribunalului Suceava) că a fost emisă în fals, faptă pentru care intimatul M. C. Ș. a fost sancționat administrativ cu amendă de 300 lei.

Prin urmare, a concluzionat instanța fondului, că deși a existat așadar o faptă ilicită săvârșită de pârât, ce se circumscrie unei eventuale răspunderi delictuale civile a acestuia, precum și culpa acestuia, instanța a observat totodată că prin probatoriul administrat reclamanții au făcut dovada faptei ilicite, a vinovăției pârâtului doar în acest sens, așa cum s-a reținut pe latura penală, dar nu și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul, nefiind dovedit un raport de cauzalitate între fapta pârâtului și un eventual prejudiciu cauzat reclamanților prin decesul numitului P. F. I..

Împotriva sentinței civile nr. 5092/30.04/2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în termen legal, au formulat recurs reclamanții P. F. M., Morarul A., P. F. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței și, în rejudecare, după reanalizarea probatoriului administrat în cauză, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. De asemenea, au solicitat și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din recurs, cheltuieli constând în taxă de timbru și onorariu de avocat

În motivele petiței de recurs s-a arătat faptul că în cuprinsul hotărârii atacate nu există o motivare cu privire la considerentele pentru care instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, deși orice hotărâre trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum dispune în mod expres art. 261 alin.1 pct. 4 Cod procedură civilă, dispoziții prevăzute și în noua reglementare. Aceste argumente trebuie să se raportez pe de o parte la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte la dispozițiile legale (cadrul legal) aplicabile (ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3746/2005).

În acest sens, instanța de fond avea obligația de a verifica în limitele tuturor motivelor invocate de părți, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii ori în condițiile în care nu au fost analizate toate motivele și argumentele părților și nici probele propuse în dovedire, aspect care rezultă neîndoios din expozeul sentinței atacate, fiind evidentă necercetarea temeinică a fondului de către instanța legal investită. S-a evocat în continuare că „Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce motiv a găsit bună o probă și nesinceră o alta, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. S-a arătat că motivarea se face în concret, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să arate în ce constau acele probe, constituie în realitate o nemotivare” (C.A.C., secția civilă, decizie nr. 2637/2005, în B.J. 2005, p. 262).

S-a precizat în continuare că martorii audiați în instanță, care au fost prezenți în mod direct la înmormântare, și ulterior la praznice au arătat că au fost în limitele normale, dar că au participat foarte multe persoane, fiind rude, prieteni și foști colegi de serviciu, ori instanța de fond nu a analizat în nici un fel probatoriul administrat în cauză, nici măcar sub aspectul neluării în considerare.

Împrejurarea că aceste praznice, despre care au vorbit martorii audiați nemijlocit în fața instanței de fond,au fost desfășurate la restaurant sau la prăznicarul de lângă biserică este cât se poate de firesc întrucât după datina ortodoxă acestea trebuie ținute, iar locația în sine nu putea să se efectueze în apartament fiind prea mic și imposibil de a se desfășura cu minimum de 20-40 de persoane.

De asemenea, recurenții au solicitat instanței de control judiciar să observe că, în mod greșit s-a reținut de judecătorul fondului că nu există nici o legătură de cauzalitate între decesul victimei și persoana pârâtului, dat fiind faptul că acesta nu avea contract de muncă cu societatea lui, întrucât aceștia apreciază ca dovedit acest aspect prin faptul că a acceptat ca defunctul să presteze activitate contractată.

În primul rând nu are nici o relevanță juridică împrejurarea că între Primăria Ciocănești și societatea pârâtului nu ar fi existat nici un contract, cum a susținut pârâtul intimat, întrucât este cert stabilit din cuprinsul anchetei penale că persoanele care efectuau lucrări de montare a ornamentelor de iarnă pentru sărbătorile de C. și Revelion, erau parte angajați cu carte de muncă de la societatea pârâtului și parte angajați fără carte de muncă ca zilieri.

În această situație au rugat să se observe că se afla și defunctul P. F. I., așa cum de altfel a precizat în toate declarațiile date la urmărirea penală, că urma să-i întocmească contract de muncă, și că toate demersurile pentru angajarea acestei persoane au fost demarate de către angajatul societății pe nume D. R., ori dacă într-adevăr pârâtul nu s-ar fi considerat vinovat în momentul în care s-a produs accidentul, acesta nu ar fi eliberat adeverința din care să rezulte că numitului P. F. I. este angajatul societății sale și respectiv că la data decesului acesta figura ca angajatul societății sale.

De altfel s-a arătat în motivele petiției de recurs că acesta a fost și motivul pentru care pârâtului i s-a aplicat o amendă administrativă prin ordonanța din 14 ianuarie 2009, pentru săvârșirea infracțiunii de 215 alin. 1 și 2, art. 289 și 291 Cod penal, pentru lipsă de pericol social dându-i-se o amendă administrativă. Deși reține toate aceste aspecte, în derularea evenimentelor, instanța în final nici nu le înlătură, nici nu le reține, ci pur și simplu le ignoră.

De asemenea, s-a arătat că pârâtul intimat a fost de rea credință când pretindea că nu 1-a cunoscut pe defunct și că toate demersurile pentru angajare au fost demarate și discutate de către agentul de lucrări D. R., răspuns dat la interogatoriu, când din sentința penală nr. 141 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul_, rezultă la pag. 2 a hotărârii, că intimatul a stat de vorbă cu cei doi cu privire la condițiile contractuale, salariul, principalele obligații, urmând ca aceștia să se prezinte la sediul firmei în vederea întocmirii contractului de muncă și că P. F. nu s-ar fi prezentat.

Tot din cuprinsul dosarului penal rezultă că între Primăria Ciocănești și societatea pârâtului chiar dacă nu s-a întocmit un contract în formă scrisă de prestări servicii s-au finalizat aceste demersuri după jumătatea lunii decembrie când s-a făcut cererea și oferta între cele două instituții.

Ca atare, în momentul în care a fost siguranța acestei lucrări pentru societate așa cum rezultă și din declarația martorilor s-au căutat persoane calificate, respectiv electricieni, pentru montarea și respectiv punerea în funcțiune a acestor instalații electrice.

În ceea ce privește susținerea pârâtului intimat, precum că s-ar fi înțeles să fie montate aceste instalații numai pe locurile joase, respectiv arbuști, brazi de joasă înălțime în centrul comunei și că nu s-ar fi discutat să se monteze aceste ornamente la mare înălțime pe stâlpi aceasta este cât se poate de hilară, întrucât la toate localitățile și respectiv orașele montarea acestor ornamente se face la înălțime pentru a avea efect de sărbătoare, și pentru a fi vizualizate.

În ceea ce privește faptul că scara folosită de către cei doi angajați în vederea montării acestor ornamente ar fi fost procurată de la primărie și că era o scară improvizată nu le poate fi imputabilă angajaților, respectiv defunctului, întrucât societatea era obligată să pună la dispoziție echipament de protecție pentru persoanele care efectuau lucrarea, respectiv centură de siguranță, cască, și alte utilaje sau scule pentru a efectua această lucrare.

S-a dovedit și recunoscut că nu s-a făcut protecția muncii, că nu aveau echipament de protecție și de siguranță, fapt ce este imputabil pârâtului.

În ceea ce privește temeiul de drept, aceștia au precizat că potrivit art. 998 C.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu îl obligă pe acesta a-1 repara în mod direct sau prin despăgubiri, iar legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul creat a fost dovedit pe deplin așa cum au arătat, instanța de fond încălcând astfel prevederile art.998 C.civ., sub acest aspect sentința pronunțată fiind dată cu încălcarea legii.

Fapta cauzatoare de prejudicii este responsabilă și pentru neglijența sau imprudența acestuia fapt ce este dovedit că pârâtul intimat dat dovadă de totală neglijență și ușurința cu care a acceptat să nu asigure persoanelor angajate material de protecție și materiale pentru efectuarea lucrării cu atât mai mult cu cât cunoștea și știa de complexitatea lucrării în sensul că aceste ornamente trebuiau montate pe stâlpi la o înălțime rezonabilă pentru a nu afecta circulația mașinilor de înălțime și siguranța de a nu se produce scurt circuit prin montarea directă la curent electric.

Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței și în rejudecarea, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.

Legal citat, intimatul pârât M. C. Ș., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește absența motivelor pe care hotărârea de respingere se întemeiază, acesta arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, aspect evident doar la o simplă lecturare a acestor considerente, expuse în paginile 3-6 din hotărâre, iar atâta timp cât instanța de fond, prin prisma tuturor documentelor depuse la dosarul cauzei, a dat răspuns la toate motivele ce au stat la baza acțiunii formulate de cei trei recurenți, acesta consideră că era fără echivoc faptul că realitatea speței a fost pusă în contextul judiciar, hotărârea fiind luată de instanță doar după răsturnarea argumentelor reclamantei și stabilirea fără dubiu a inexistenței condițiilor sine qua non atragerii răspunderii delictuale a subsemnatului.

Mai mult, conform prevederilor legale, instanța de fond a analizat în detaliu incidența aspectelor reținute în cuprinsul laturii penale în stabilirea corectă a faptei imputate intimatului și realizarea raportului de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul reclamat de recurenți, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretențiilor invocate prin aceasta.

Mai arată că, deși nu există nici un text de lege care să impună instanței obligația de a răspunde la absolut toate argumentele folosite în motivarea acțiunii unei părți, în speța dedusă judecății instanța de fond chiar a pronunțat hotărârea prin eliminarea și combaterea din punct de vedere legal a fiecărui aspect de drept invocat de reclamantă, fiind în strică concordanță cu măsurile luate prin dispozitiv.

De altfel, scopul motivării hotărârii este tocmai acela de a fundamenta și explica măsura adoptată finalmente, or raportat la acest aspect se arată că motivarea în acest mod a hotărârii instanței de fond oferă posibilitatea exercitării de către instanța superioară, în cadrul recursului în cauză, a unui control eficient și optim, apt să permită respingerea recursului ca neîntemeiat.

Se mai arată că nu pot fi primite nici susținerile recurentei privind neanalizarea de către instanța de fond a declarațiilor martorilor în sensul motivării neluării în considerare a acestora, câtă vreme aceste probe au privit dovedirea prejudiciului produs de decesul numitului P. I. și a cuantumului acestuia, vizând evidențierea cheltuielilor făcute cu înmormântarea și praznicele necesare, conform tradiției creștinești, cheltuieli ce nu au fost contestate, recurenții suferind un prejudiciu evident, însă instanța de fond a analizat existența celorlalte condiții necesare atragerii răspunderii delictuale, respectiv culpa intimatului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, motivând respingerea acțiunii pe elementele rămase nedovedite de părți.

Intimatul învederează că hotărârea recurată conține toate motivele ce au stat la baza pronunțării ei, nefiind în nici un fel înfrânte drepturile reclamantei, motiv pentru care consideră motivul de recurs întemeiat.

De asemenea, cât privește nedovedirea raportului de cauzalitate dintre fapta intimatului și prejudiciul suferit de recurenți prin decesul numitului P. F. I., intimatul a cerut constatarea, în mod corect, în baza probatoriului administrat în cauză și în baza aspectelor reținute în dosarele penale care se impun, în temeiul art. 22 Cod procedură penală, cu autoritate de lucru judecat în acțiunea civilă, instanța de fond stabilind că nu există mai presus de îndoială o legătură de cauzalitate, în sensul că, fără fapta ilicită a intimatului, nu ar fi survenit decesul victimei, în condițiile în care acesta, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a angajat să efectueze lucrări la înălțime pe cont propriu, fără a înștința conducerea societății și fără a fi primit vreo sarcină în acest sens.

Mai arată intimatul în cuprinsul întâmpinării că, așa cum se poate constata din cercetările efectuate în dosarul penal, decesul victimei P. F. I. a survenit ca urmare a executării unor lucrări care nu au fost dispuse de intimat și nu au nici o legătură cu vreo însărcinare dată de acesta, pe fondul stării de ebrietate a victimei. De asemenea, acesta a arătat că faptul că nu a săvârșit nici o faptă ilicită și nu are nici un fel de vinovăție în producerea tragicului accident a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, care confirmă soluția dată de P. de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, după ce în prealalbil au fost administrate toate probele și cercetate toate împrejurările considerate utile și pertinente de către instanțele de control judiciar și că în aceste condiții, este evident că nu există fapta imputabilă care să fi avut ca urmare directă decesul numitului P. F. I. și prin care să se fi produs prejudiciul reclamat pe calea cererii de chemare în judecată, pentru ca astfel să poată fi atrasă răspunderea delictuală în temeiul art. 998 Cod civil.

Acesta învederează că față de cele stabilite în cadrul dosarelor penale cu privire la fapta săvârșită și vinovăția în prezenta cauză nu au fost făcute alte dovezi în temeiul cărora să poată fi stabilită altă situație de fapt, respectiv culpa sa și raportul de cauzalitate dintre fapta de care doar în accepțiunea reclamanților se face vinovat și prejudiciul produs prin aceasta, recurenții făcând exclusiv dovada prejudiciului produs în patrimoniul lor de cheltuielile făcute pentru înmormântarea defunctului.

Susținerile recurenților referitoare la faptul că montarea instalațiilor de iluminat s-a făcut la înălțime motivată de faptul că aceste ornamente de sărbătoare se fac în mod obișnuit la înălțime pentru efectul de sărbătoare și că, din acest motiv, se face vinovat de lipsa asigurării unui echipament de protecție adecvat sunt inexacte și sunt scoase din contextul real, de vreme ce pe o parte societatea nu a asigurat montarea de instalații de nici un fel pe stâlpi, iar pe de altă parte lucrul la înălțime ar fi implicat existența unui contract și obținerea unor avize de la proprietarii rețelei, obținerea unor certificate de avizare a lucrărilor, etc, prin urmare și luarea unor măsuri premergătoare acestora. Intimatul mai precizează că montarea de ghirlande luminoase cu ocazia sărbătorilor de iarnă nu se face exclusiv pe stâlpi, la înălțime mare, ci există și ornamente, de genul celor furnizate de societatea intimatului, care fiind de mică dimensiune, sunt aplicate la înălțime joasă, pe arbori sau arbuști din zone centrale, efectul de sărbătoare de care a amintit recurenta fiind realizat și această în manieră.

Pe de altă parte, în ceea ce privește neasigurarea ori neluarea de măsuri de protecție și securitate, intimatul a învederat că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale împotriva sa, neexistând nici sub acest aspect o conduită culpabilă care să constituie fapta ilicită, ca temei al răspunderii delictuale, cu atât mai mult cu cât nici nu era necesară luarea unor asemenea măsuri pentru împodobirea unor brazi cu ornamente luminoase.

Faptul că Primăria Ciocănești nu a făcut nici o solicitare pentru executarea de servicii montare ghirlande luminoase pe stâlpi, că între primărie și societatea administrată de intimat nu a existat nici un contract și, mai mult, societatea administrată nu a încasat nicio sumă de bani pentru executarea unui asemenea serviciu, dovedește lipsa oricărei implicări ale intimatului în accidentul care a dus la decesul victimei, aspect pus în evidență în cadrul dosarului de urmărire penală.

De altfel, din declarațiile existente la dosarul penal rezultă că victima, împreună cu colegul său, au hotărât împreună cu unul din prepușii Primăriei Ciocănești, montarea unor ghirlande pe stâlpi, și că anterior au consumat băuturi alcoolice fără ca intimatul să aibă cunoștințe despre aceste lucruri.

Intimatul afirmă faptul că decesul victimei este în legătură directă de cauzalitate și nu poate fi disociat de efectuarea de lucrări neautorizate pe fondul stării de ebrietate și a consumului în exces de băuturi alcoolice și că în acest caz nici legătura de cauzalitate între fapta intimatului de a trimite aceste persoane în acea localitate unde aveau lucrări limitate, indiferent dacă erau angajate sau nu și decesul uneia dintre acestea ca urmare a unor acțiuni întreprinse pe propria răspundere combinate cu starea de ebrietate, nu poate fi stabilită, aspect evidențiat și de organele de cercetare penală.

Pentru a se angaja răspunderea civilă a unei persoane, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, fără raport de cauzalitate neexistând răspundere civilă, acesta fiind și criteriul în funcție de care se determină întinderea reparației datorită vârstei. Este unanim admis de practică și doctrină că raportul de cauzalitate lipsește atunci când prejudiciul se datorează faptei victimei, or în speță, este stabilit cu autoritate de lucru judecat cauza decesului numitului P. F. I., produsă pe fondul băuturilor alcoolice, așadar cu implicarea unei fapte personale a victimei.

În final, intimatul a cerut constatarea lipsei unui element esențial atragerii răspunderii delictuale a acestuia, respectiv a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respingerea recursului declarat de recurenți ca neîntemeiat cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanții au solicitat în temeiul răspunderii civile contractuale reglementată de disp. art. 998, 999 cod civil obligarea pârâtului S.C. Ama Construcții S.A B. la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciul material și moral ca urmare a pierderii tatălui și respectiv soțului reclamanților, defunctul P. F. I., care era singurul întreținător al familiei .

S-a evocat faptul că pârâtul răspunde întrucât în calitate de administrator al societății S.C. Ama Construcții S.A B. a eliberat defunctului adeverință din care rezultă că este angajatul societății sale cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, deși din cercetări a rezultat că acesta nu avea contract de muncă încheiat, iar ca urmare a acestei adeverințe defunctul a fost angajat de Primăria comunei Ciocănești să efectueze lucrări de instalații electrice, în urma cărora a avut un accident de muncă și a decedat căzând de la înălțime.

Pentru că temeiul de drept îl constituie o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, trebuie subliniat că pentru angajarea acesteia, astfel cum a reținut și instanța de fond, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile: existența faptei ilicite săvârșite de către o persoană determinantă, fapta să fi cauzat prejudiciul altei persoane, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, iar între fapta ilicită și prejudiciul cauzat să existe legătură de cauzalitate.

În ceea ce privește situația de fapt, aceasta constă că la data de 15 decembrie 2006, cu prilejul efectuării unor lucrări de montare a ghirlandelor electrice pe raza comunei Ciocănești de către S.C. Ama Construcții S.A B. victima P. F. I. a căzut de pe un stâlp electric de joasă tensiune, a fost transportat la Spitalul Municipal Vatra Dornei, fiind stabilit diagnosticul – fractură coloană cervicală, plagă contuză regiunea parieto – occipitală stângă, cădere de la un nivel la altul, stare de ebrietate.

Fapta care se impută pârâtului este aceea că a emis o adeverință în fals din care rezultă că defunctul lucra la societatea pârâtului și respectiv că la data decesului acesta figura ca angajatul societății sale fapt ce a determinat angajarea lui de către Primăria Ciocănești .

Se mai impută că în această calitate, societatea pârâtă era obligată să pună la dispoziția defunctului echipament de protecție în vederea efectuării de lucrări, respectiv centură de siguranță, cască.

Susținerea petenților în sensul că emiterea de către S.C. Ama Construcții S.A B. prin administrator a adeverinței din care rezultă că defunctul era angajatul societății îl culpabilizează pe acesta întrucât în considerarea acestui fapt a fost solicitat să instaleze ornamentele de sărbătoare în luna decembrie 2006, nu este relevantă, cu atât mai mult cu cât s –a stabilit irevocabil prin sentința penală nr. 149/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Vatra Dornei și decizia nr. 88/25.02.2011 a Tribunalului Suceava că a fost emisă în fals.

De altfel, s –a reținut în considerentele ordonanței că scopul urmărit prin emiterea în fals a adeverinței de către administratorul S.C. Ama Construcții S.A B. a fost acela de a ajuta familia victimei care astfel și-a decontat cheltuielile ocazionate de spitalizarea acestuia în sumă de 349, 30 lei.

Inclusiv în petiția de recurs se citează de către recurenți considerentele sentinței penale nr. 141/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr._ din care rezultă că intimatul a stat de vorbă cu defunctul cu privire la condițiile contractuale, salariu, principalele obligații, urmând ca acesta să se prezinte la sediul firmei în vederea întocmirii contractului de muncă, contract care nu fusese încheiat la data producerii accidentului.

Prin urmare, în ceea ce privește fapta, aceasta constă în emiterea unei adeverințe false și nu s-a dovedit că ar fi fost cauza directă sau indirectă a decesului victimei P. F. I. nici măcar pentru angajarea sa în particular în considerarea acestei calificări de către primăria comunei Ciocănești pentru montarea ornamentelor de sărbătoare .

De altfel, prin adresa nr. 1235/26.04.2007 (fila 17 dosar penal) primăria comunei Ciocănești comunică Postului de Poliție al comunei Ciocănești că nu a angajat nici o persoană fizică sau juridică la montarea ghirlandelor și nici nu s-a încheiat contract în acest sens.

Mai mult decât atât, din depozițiile date în dosarul penal rezultă că victima împreună cu colegul său au hotărât împreună cu unul din prepușii Primăriei comunei Ciocănești montarea ghirlandelor ornamentale, neavând nicio relevanță în acest context afirmațiile petiției de recurs în sensul că înțelegerea ar fi avut ca obiect montarea instalațiilor la înălțime și nu pe locurile joase, respectiv arbuști, brazi de joasă înălțime din centrul comunei.

Deși în petiția de recurs s-a arătat că s-au căutat persoane calificate, respectiv electriceni pentru montarea și respectiv punerea în funcțiune a acestor instalații electrice, câtă vreme nu s – a dovedit existența vreunui contract între Primăria comunei Comănești și societatea administrată de intimat, sau faptul că s-ar fi încasat de către aceasta din urmă a sumei de bani pentru lucrarea de montare a ghirlandelor luminoase pe stâlpi, nu s –a probat nici implicarea societății în acest demers soldat cu decesul victimei.

Pe de altă parte, prin ordonanța nr. 1336/P/2008/30.05.2009 P. de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza disp. art. 10 lit. d) Cod procedură penală, art. 90 și art. 92 Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a ) Cod penal fiindu-i aplicată și sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei, prin sentința penală nr. 1411/27.10.2010 pronunțată în dosarul nr._, fiind respinsă plângerea petenților P. F. M., M. A., P. F. I., ca nefondată, soluție menținută prin decizia penală nr. 88/25 februarie 2011.

În considerentele ordonanței pronunțate în dosarul nr. 161/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, la 29 noiembrie 2012 menționată prin sentința 83/04.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Vatra Dornei dar și în motivația instanței penale s-a reținut cu autoritate de lucru judecat inexistența unui contract individual de muncă sau a unei convenții de muncă care să angajeze raporturi de muncă între victima P. F. I. și S.C. Ama Construcții S.A B., în același context reținându-se că accidentul suferit de victimă la 15 decembrie 2006 soldat cu decesul acesteia nu poate fi încadrat ca și accident de muncă.

Ca atare, accidentul suferit de victimă la 15 decembrie 2006 soldat cu decesul acesteia nu poate fi încadrat ca și accident de muncă și deci nu sunt incidente prevederile Legii securității și sănătății în muncă prev. de Legea nr. 319/2006.

Prin urmare, în sarcina pârâtului nu subzistă nici obligația de instruire generală, control medical și echipament individual adecvat riscurilor care nu puteau fi evitate prin mijloace tehnice de protecție colectivă în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 – art. 13 lit. j), art. 7 alin. 4, lit. a) și c), art. 13 lit. q) și f) astfel cum rezultă din adresa nr. 5192/12.06.2012 emisă de reprezentanții I.T.M. B. încât critica recurenților vizând faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit astfel de obligații legale nu subzistă în cauză.

În al doilea rând, față de cele evocate până în prezent, Tribunalul B. va da eficiență prevederilor art. 22 Cod procedură penală care stabilesc că „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit –o și a vinovăției acesteia .”

În al treilea rând, în ceea ce privește legătura de cauzalitate între decesul victimei și fapta ilicită a pârâtului, Tribunalul B. reține că aceasta nu a fost dovedită în cauză pentru cele ce se vor evoca în continuare:

Din „Fișa de spitalizare zi” întocmită de Spitalul Municipal Vatra Dornei (fila 26 dosar inițial nr. 1336/P/2008) rezultă că premisele concrete care au dus la decesul victimei P. F. I. a fost neatenția de a care a dat dovadă în timp ce s-a urcat pe un stâlp și starea de ebrietate a acestuia, fapt confirmat de declarațiile martorului A. G..

În acest sens, Tribunalul B. reține că martorul A. G. a declarat în fața organelor de cercetare penală (fila 16 dosar nr. 1336/P/2008) că în ziua respectivă l-a văzut pe P. F. I. consumând circa 200 ml tărie.

Concluzionând, câtă vreme nu s-a dovedit că datorită acelei adeverințe false defunctul P. F. I. a fost angajat de reprezentanții Primăriei Ciocănești pentru executarea lucrărilor de instalare pe stâlpi a ornamentelor de iarnă, în executarea cărora s-a produs accidentul a cărui victimă a fost acesta, după cum nici un raport juridic între beneficiar și societatea intimatului este evidentă legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul descris, mai ales că defunctul a contribuit hotărâtor la deznodământul fatal prin faptul că s-a urcat pe stâlp în stare de ebrietate.

În ceea ce privește motivarea soluției instanței de fond din analiza considerentelor, Tribunalul B. constată că aceasta a dat răspuns și a analizat toate aspectele de fapt și de drept, puse în discuție pe parcursul judecății cauzei, evocând în primul rând autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârii penale care se impun instanței civile dar și propriile convingeri în pronunțarea soluției respective, dovezile privind inexistența raporturilor de muncă între defunct și societatea intimată dar și modul neglijent în care a acționat victima.

De altfel, critica recurenților este una generică care nu identifică în concret pentru a fi cercetată corespunzător, care au fost argumentele părților și probele care nu au fost analizate, depozițiile martorilor în legătură cu cuantumul cheltuielilor de înmormântare, neavând relevanță sub aspectul condițiilor pentru care se poate angaja răspunderea pârâtului în dezdăunarea victimelor.

Așa fiind, față de cele evocate în precedent, Tribunalul B. reținând critica recurenților nefondată, va respinge recursul și va păstra soluția atacată ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prev. art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P. F. M., P. F. I. și M. A., domiciliați în B., .. 27 ., . cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură G. M. din B., .. U.10, . cu intimatul M. C. Ș. din B., Calea Națională, nr. 99, ., . împotriva sentinței civile nr. 5092 din 30 aprilie 2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

H. I. T. N., A. D. B. C.-F.

Red. jud AD/22.05.2015

Tehn. F.A.M./02.06.2015

Judecător fond. A. A.

2 ex.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul...		Succesiune. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul BOTOŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Hotărâre din 22-01-2015, Tribunalul BOTOŞANI