Fond funciar. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 4522/40/2014
Dosar nr._ fond funciar / revizuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 110 A
Ședința publică din data de 3 martie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – H. I.
JUDECĂTOR - A. C.
GREFIER - C. R.
Pe rol judecarea revizuirii civile formulată de către revizuienta A. M., domiciliată în mun. B., .. 50, ., . în contradictoriu cu intimata C. L. pentru aplicarea Legii 18/1991 a Municipiului B. împotriva deciziei civile nr. 240 A din 23.09.2014 a Tribunalului B..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul revizuentei, respectiv procurator A. C., lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-au depus la dosar de către intimata A. M., prin serviciul registratură, taxa de timbru în sumă de 100,00 lei și o . înscrisuri în susținerea cauzei, cu duplicat, precum și o cerere, la care a atașat o procură judiciară, pentru a fi reprezentată în instanță pentru susținerea cauzei de către soțul său, numitul A. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra revizuirii civile de față, constată că;
Prin sentința civilă nr._/27 noiembrie 2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata C. L. de Fond Funciar B. și totodată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect modificare titlu de proprietate, formulată de petenta A. M..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că nu există în speță autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr._/03.12.2002 dată de Judecătoria B., deoarece cauzele celor două acțiuni, cea rezolvată prin sentința din 2002 și aceea din prezentul dosar sunt diferite, una vizând majorarea unor suprafețe înscrise în titlu iar cealaltă modificarea unui amplasament acordat în compensare cu acela vechi.
Se mai reține că pentru că în speța anterioară s-a avut în vedere și vechiul amplasament din prezentul litigiu, adică o suprafață de 0,20 ha cu privire la care s-a statuat că se va acorda din rezerva comisiei locale, instanța de fond a reținut prezumția absolută de adevăr a soluției astfel pronunțate, despre care a reținut că are putere de lucru judecat ce nu poate fi modificată ulterior de o altă hotărâre, astfel cum cere petenta.
A mai reținut instanța de fond că la data înscrierii în titlul de proprietate nr._/28.09.1995 a suprafeței litigioase de 0,20 ha. în tarlaua 15 p.c. 113/8, dispozițiile H.G. nr. 131/1991 nu impuneau necesitatea existenței consimțământului petentei cu privire la amplasamentul atribuit din rezervă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în motivare, apelanta arătând că prin acțiune solicitase excluderea din titlul său de proprietate nr._/28.09.1995 a suprafeței de 2000 m.p. înscrisă în tarlaua 15 p.c. 113/8 și înscrierea aceleiași suprafețe în titlu, dar cu indicativele vechiului amplasament și că instanța de fond a procedat la soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului și în lipsa părții ce nu a fost legal citată, pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică.
Apelanta a mai susținut că prin sentința civilă nr._/03.12.2002 dată de Judecătoria B. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,84 ha. teren ce a aparținut tatălui său Z. D., cu mențiunea că din aceasta, 0,20 ha. s-au atribuit dintr-un teren străin, deoarece vechiul amplasament era ocupat, context în care apelanta - reclamantă a formulat acțiune prin care a cerut să se anuleze titlul emis terțului pentru vechiul amplasament al tatălui ei și să se înscrie acest teren de 2000 m.p. în titlul său de proprietate arătând, totodată, că a solicitat și concursul instanței pentru identificarea terțului ce a beneficiat de reconstituire asupra terenului ei, pentru a-l cita în cauză, dar nu s-a dat curs acestei solicitări, ceea ce echivalează în opinia ei cu necercetarea în fond a pricinii.
Se arată că apelanta a mai criticat și desfășurarea procedurii în fața primei instanțe cu citarea doar a Comisiei Locale apreciind, astfel, că ar fi fost necesară citarea ambelor comisii de fond funciar solicitându-se admitera apelului trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Se arată că intimata C. L. de Fond Funciar B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, sens în care s-a arătat că, în mod corect a reținut prima instanță că stabilirea amplasamentului este atributul exclusiv al Comisiei locale și că nu se pot admite probe contrare împotriva sentinței civile nr._/03.12.2002 care a stabilit că atribuirea suprafeței de 0,20 ha. nu se poate face pe vechiul amplasament și că va fi atribuită din rezerva comisiei, menționându-se, totodată, și faptul că petenta nu a solicitat prin acțiune sau printr -o modificare ulterioară, introducerea în proces și a altor părți.
În ceea ce privește cererea de suspendare a acestui apel aceasta a fost respinsă ca nefondată.
În examinarea apelului tribunalul a reținut că în ce privește prima critică, acest aspect a fost cercetat de către instanță conform cererii cu care a fost investită, contrar celor susținute de apelantă prin cererea introductivă, că nu s-a cerut anularea titlului terțului ce a obținut terenul, nefiind date indicații pentru identificarea actualului proprietar și că singura mențiune din cerere a fost că persoanei care a obținut vechiul amplasament al tatălui reclamantei, i s-a eliberat autorizație de construcție și că aceasta a obținut terenul în cadrul unei licitații.
S –a mai reținut faptul că prima instanță a observat corect că petenta a beneficiat de reconstituire și punere în posesie în baza unor acte normative ce nu impuneau acordarea vechiului amplasament., însă nefiind sesizată cu o cerere de verificare/anulare a actului de atribuire către terț, prima instanță nu putea cerceta aceste aspecte, fondul de care era ținută fiind determinat de cererea introductivă, în care se solicita doar să i se restituie vechiul amplasament, așa încât prima instanță nu putea ignora sentința civilă nr._/3.12.2002 potrivit căreia suprafața de 20 de ari se atribuie petentei din rezerva comisiei, aspect menținut și în căile de atac, soluția astfel pronunțată fiind în concordanță și cu legislația în vigoare la data emiterii titlului petentei ce nu impunea atribuirea vechiului amplasament, că deși petenta a obținut reconstituirea dreptului prin sentință în cursul anului 1992, niciodată până în 2002, respectiv 2013 nu s –a făcut trimitere la amplasamentul exact și la deținător.
Se reține în continuare faptul că cercetarea efectuată în limita permisă de acestea a fost cu privire la soluțiile pronunțate pentru terenul în litigiu și normele legale aplicabile, cercetare care, analizează fondul problemei deduse judecății în limitele investirii, adică fără citarea Comisiei Județene, pe care petenta nu a chemat-o în judecată și de asemenea, fără citarea terțului proprietar al terenului litigios, ce nu a fost nici el indicat în cererea introductivă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta A. M., prin procurator A. C. invocând în drept disp. art. 509 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv a omis cererile apelului, pronunțând o soluție pe considerent unic. Solicită ca instanța să constate că în mod nelegal nu s-a dispus introducerea în cauză și citarea Comisiei Județene în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care viza nulitatea titlului de proprietate, nefiind exercitat astfel, rolul activ obligatoriu al instanței.
Se susține în continuare, faptul că în cauză nu a fost evocat fondul, că nu a existat astfel o cercetare pe fond a pricinii prin necitarea părții cu participare procesuală obligatorie, în raport de natura litigiului.
Revizuinta evocă aceeași situație de omisiune în ceea ce privește neidentificarea terțului care ar putea deține acte sau vreun alt titlu pe terenul invocat de parte ca fiind fostul său amplasament, cu atât mai mult cu cât din dosar nu rezultă că fostul amplasament este în totalitate atribuit terțului ocupant al terenului, aceasta și datorită lipsei documentației ce putea fi depusă în cauză de către C. Județeană cu ocazia procesului.
În atare împrejurări, în opinia revizuientei, cererea de chemare în judecată nu a fost deloc analizată, încât nici excepția autorității de lucru judecat nu putea fi cercetată fără citarea Comisiei Județene, excepția fiind respinsă fără a se respecta principiul contradictorialități, motive pentru care consideră justificat motivul de revizuire invocat iar în drept se evocă disp. art. 513 alin. 1, 3 și 4 din Noul Cod de procedură civilă.
C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Municipiului B. -legal reprezentată prin primar, în calitate de intimat în dosarul nr._, în contradictoriu cu revizuenta A. M., în temeiul art. 205 și art. 513 al. (2) din Codul de procedură civilă, formulează întâmpinare prin care se solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea Deciziei civile nr. 240 A/23.09.2014 pronunțata de Tribunalul B. în dosarul nr._/193/2013 ca fiind legală si temeinică.
În esență intimata arată că fondul cauzei ce a fost cercetat de către instanță se referea la radierea din titlul de proprietate al petentei a unui amplasament de 2000 mp atribuit în compensare și înscrierea vechiului amplasament, aspect care a fost cercetat de către instanță conform cererii cu care aceasta a fost investită, că așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, prin cererea introductivă nu s-a cerut anularea titlului terțului ce a obținut terenul și nu s-au dat indicații pentru identificarea actualului proprietar și că atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut că revizuenta a beneficiat de reconstituire și punere în posesie în baza unor acte normative ce nu impuneau acordarea vechiului amplasament. Se arată că nefîind sesizată cu o cerere de verificare/anulare a actului de atribuire către terț, instanța nu putea cerceta aceste aspecte, cadrul de care au fost ținute instanțele de fond și de apel a fost acela determinat de cererea introductivă, în care se solicita doar să i se restituie vechiul amplasament și nu putea fi ignorată sentința civilă nr._/03.12.2002, aceasta având putere de lucru judecat.
Referitor la motivele invocate de revizuentă, se arată că acestea sunt neîntemeiate și nefondate, situația de fapt nefiind în concordanță cu cele precizate sens în care se arată în primul rând că Judecătoria B. a judecat fondul cauzei, acest fapt rezultând din dispozitivul sentinței civile nr._/27.11.2013 precum și din motivele expuse și reținute de instanță de apel iar în al doilea rând, la judecarea cauzei în fond, C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privata asupra Terenurilor B. nu a fost citată pentru că nu a fost parte în proces și că prin cererea de chemare în judecată, petenta A. M. a dorit să se judece în contradictoriu doar cu C. locală de fond funciar a municipiului B..
Revizuenta atașează cererii de revizuire o . înscrisuri.
Examinând cererea de revizuire tribunalul apreciază că aceasta nu este admisibilă motivat de următoarele
Astfel, tribunalul reține în primul rând faptul că cele două aspecte esențiale, evocate de reclamantă în prezenta cerere de revizuire, au fost deplin examinate și de către instanța de apel în analiza motivelor invocate în acel cadru procesual și care au vizat cu precădere aceleași chestiuni legate de neintroducerea în cauză a terțului pretins titular al dreptului pe care-l evocă și petenta în prezentul litigiu cât și necesitatea introducerii în cauză a comisiei județene de fond funciar B. prin exercitarea rolului activ al instanței. Cum aceste aspecte au fost definitiv dezlegate în cadrul căilor ordinare de atac ele au intrat în puterea lucrului judecat iar tribunalul nu le mai poate relua în discuție în calea extraordinară de atac a revizuirii și care presupune retractarea hotărârii pronunțate doar în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, în considerarea disp. art. 509 din Noul cod de procedură civilă și care în cauză nu sunt date, cererea neîntrunind, astfel,condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pusă în discuție admisibilitatea sa.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge ca inadmisibilă prezenta cerere de revizuire și va menține decizia atacată pentru motivele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta A. M., domiciliată în mun. B., .. 50, ., ., în contradictoriu cu intimata C. L. pentru aplicarea Legii 18/1991 a Municipiului B., împotriva deciziei civile nr. 240 A/2014 a Tribunalului B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.03.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
H. I. A. C. C. R.
Red. jud. AC/12.06.2015/4 ex
Jud. fond P. A.
v
| ← Fond funciar. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 385/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
