Pretenţii. Sentința nr. 385/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 424/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. M.
Grefier – B. C.-F.
M. P. reprezentat prin procuror B. C.
Sentința civilă nr. 385
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții civile, formulată de reclamantul B. I. cu domiciliul în municipiul B., .. 52, ., județul B. cu sediul procesual ales la sediul profesional al av. Ș. F. V. din municipiul B., Calea Națională, nr. 99, scara A, . în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul București, ., sector 5 și partea în proces, M. P.-P. de pe lângă Tribunalul B..
Dezbaterile cauzei asupra cererii au avut loc în ședința publică din 30 martie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când;
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 03.02.2014, reclamantul B. I. a chemat în judecată S. R., prin M. Finanțelor Publice, solicitând repararea prejudiciului produs în urma privării de libertate în mod nelegal pentru un număr de 400 de zile, în perioada 15.05._13, în urma executării unei pedepse în privința căreia intervenise prescripția executării acesteia, situație constatată prin sentința penală nr. 1345/7 iunie 2013 a Judecătoriei B.. Arată reclamantul că în urma acestei situații, a suferit un prejudiciu în cuantum de 85.000 euro daune materiale (reprezentând beneficiu nerealizat și cheltuieli efectuate în perioada încarcerării) și 4.000.000 euro, daune morale (10.000 euro/zi). Prin precizările depuse pentru termenul din 3.10.2014, reclamantul B. I. și-a majorat cuantumul obiectului cererii în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 258.000 euro cu titlu de daune materiale, din care 11.000 euro reprezintă cheltuieli făcute în perioada detenției și 247.000 euro reprezintă beneficiul nerealizat prin pierderea contractului pe care urma să îl execute pentru GREENWAY LANDSCAPING LIMITED.
În motivarea în fapt arată că prin sentința penală nr. 281 din 28 august 2003 a Judecătoriei D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 137 din 23.02.2004 a Curții de Apel Suceava. La data de 04.03.2004, în baza sentinței pronunțate, s-a emis mandatul de executare a pedepsei cu închisoare nr. 454/4.03.2004, la data de 14.11.2008 s-a emis de Judecătoria D. mandatul european de arestare nr. 15/2008, iar la data de 16.05.2012, aflându-se în România, a fost încarcerat în vederea executării pedepsei în discuție, în ciuda faptului că în privința executării pedepsei la care fusese condamnat a intervenit prescripția și cu toate că a invocat, imediat, acest impediment la executare.
În continuarea motivării mai arată reclamantul că, la data de 22 martie 2012, a formulat o contestație la executare, la Judecătoria D., cauza făcând obiectul dosarului nr._, contestație respinsă prin sentința penală nr. 225/19.04.2012, ce a rămas definitivă, în urma respingerii, de către Tribunalul B., a recursului declarat, prin decizia nr. 316/17 iulie 2012.
Că, împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, la Tribunalul B., cauza făcând obiectul dosarului nr._ dar de asemenea finalizată prin respingerea cererii, prin decizia nr. 460/11.10.2012.
Precizează reclamantul faptul că, a fost încarcerat în regim închis și semideschis, în Penitenciarul Iași, în Spitalul Penitenciar Târgu Ocna, în perioada 07.03-22.03.2013, unde, conform scrisorii medicale nr. 264/2013, a fost diagnosticat cu gastroduodenită cronică, boală de reflux gastro-esofagian, spasmofilie, tulburări de personalitate anxios depresivă și discopatie. De asemenea, a fost încarcerat și la Penitenciarul B., după schimbarea regimului de detenție din închis în semideschis (schimbare intervenită la data de 27.02.2013).
Prin sentința penală nr. 1345 din 7 iunie 2013 (dosar nr._ ) Judecătoria B., a admis o altă contestație la executare formulată, a constatat, în baza art. 126 Cod penal, prescrisă executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală de condamnare, a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 454 din 4 martie 2004 emis de Judecătoria D. și a dispus punerea reclamantului în libertate.
Arată reclamantul că această hotărâre a rămas definitivă, prin nerecurare la data de 19.06.2013, iar punerea în libertate a intervenit la data de 19.06.2013 (la 12 zile de la data pronunțării hotărârii), conform Biletului de ieșire nr._/19.06.2013 emis de Penitenciarul B..
De asemenea precizează reclamantul că în urma privării ilegale de libertate, a fost grav prejudiciat, cu sumele menționate și că în ceea ce privește daunele materiale, acestea constau din beneficiul nerealizat, deoarece înainte de a fi privat de libertate a desfășurat activități lucrative în Irlanda, câștigul lunar fiind de 6.000 euro, sume de care a fost privat în urma încarcerării precum și în cheltuielile efectuate în perioada privării de libertate, cheltuieli efectuate de familia acestuia, în cuantum de 1000 euro/lună și au constat în: hrană, îmbrăcăminte, sume de bani trimise în Penitenciar, deplasări în Italia pentru procurarea documentației necesare clarificării sale juridice.
În privința daunelor morale, reclamantul arată că prejudiciul creat îl estimează la 10.000 euro/zi (echivalent în lei), deoarece privarea de libertate nelegală, a susținut-o din prima clipă a arestării sale, iar perioada extrem de îndelungată a acesteia, i-au pricinuit suferințe psihice, tulburări psihologice greu de descris, cu efect direct asupra stării sale de sănătate, morală, intelectuală și socială, a vieții de familie, a integrării sale în societate, multe irecuperabile.
Mai arată reclamantul că în afara acelei condamnări în discuție, survenită la o vârstă fragedă, nu a mai avut nici un fel de sancțiune, de nicio natură, nici în România, nici în străinătate, iar după pronunțarea hotărârii de condamnare, aflându-se în străinătate, în condițiile primirii de asigurări că nu va fi condamnat cu executarea pedepsei, și-a creat un regim de viață cinstit, onest, ceea ce i-a permis integrarea în comunitățile din care făcea parte. Mai arată reclamantul că traiul decent pe care îl ducea, câștigurile bănești lunare suficient de motivante, posibilitatea efectivă de a-și ajuta familia, perspectiva întemeierii unei familii (în anul 2012 arată că urma să se căsătorească cu o fata cu care relaționa de mai mult timp), toate aceste lucruri i-au creat un sentiment de siguranță, un echilibru interior și social foarte greu de atins, în condițiile actuale.
În continuarea motivării reclamantul mai arată că în anul 2012 s-a prezentat de bună voie la organele de poliție și încercarea de a se informa, între altele, și în legătură cu acea condamnare pe care o suferise, a fost tocmai expresia unei maturități la care ajunsese și pe care o considera un câștig deosebit, și că după încarcerare, situația s-a schimbat radical, sentimentul privării de libertate, în mod nelegal, al executării unei pedepse pe care, în condițiile legii, nu trebuia să o execute, pierderea locului de muncă, sentimentul neputinței de a-și ajuta părinții, ruperea relației cu persoana cu care urma a se căsători, alterarea gravă a imaginii sale atât în colectivitatea din țară, cât și în cea din Irlanda, refuzul autorităților românești de a interveni pentru clarificarea situației sale și sentimentul de pedeapsă dincolo de lege, suferința întregii familii, au condus la un dezechilibru grav al personalității sale, tot ceea ce devenise anterior fiind anihilat și, în plus, generând alterarea stării sale de sănătate psihică și fizică.
Din această cauză s-a dispus, la un moment dat, internarea sa în Spitalul Penitenciar Târgu Ocna, unde a fost diagnosticat cu mai multe afecțiuni, la care se adaugă condițiile concrete de detenție, faptul că o lungă perioadă de timp a fost încarcerat în regim închis, alături de persoane care ispășeau pedepse pentru fapte deosebit de grave, regimul alimentar, spațiul de cazare, condițiile de transport, igiena, tratamentul medical acordat pe perioada privării de libertate, toate acestea concurând la o suferință pe care reclamantul consideră că nu poate fi cuantificată, însă fiind necesară o cuantificare, apreciază că fiecare zi de detenție i-a creat un prejudiciu de 10.000 euro, în condițiile în care libertatea reprezintă valoarea definitorie, indispensabilă și inalienabilă a ființei umane, la aceasta adăugându-se toate consecințele la care a făcut trimitere în privința atingerii aduse celorlalte drepturi consacrate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul anexează copii certificate după sentința penală nr. 1345/2013 a Judecătoriei B., Decizia penală a Tribunalului B. nr. 460/2012, Decizia de punere în executare a regimului de executare nr. 403 din 28.02.2013 a Penitenciarului Iași, Scrisoare medicală emisă de Spitalul penitenciar Târgu Ocna din 22.03.2013, Biletul de ieșire nr._/19.06.2013 emis de Penitenciarul B.. De asemenea, anexează și înscrisuri legate de demersurile realizate în vederea clarificării situației sale juridice, cum ar fi: procură din 07._ prin care a mandatat-o pe mama acestuia, B. V., pentru a obține date de la autoritățile italiene, adresa parchetului de pe lângă Tribunalul Alessandria, dosar nr. 60/2013 și certificat penal de cazier judiciar eliberat de P. de pe lângă Tribunalul Alessandria și solicită admiterea probei cu martori, probă încuviințată și administrată de către instanța de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în numele Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, arată că în fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B., reclamantul solicită în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor Publice, în temeiul art. 504, alin. 4 și următoarele Cod procedură penală, art. 5, paragraf 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 3 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 23, alin. 13 și a art. 53, alin.3 din Constituția României, obligarea acestuia la plata de daune materiale și morale pentru faptul că a fost privat de libertate în mod nelegal în perioada 15.05._13.
Arată în continuarea motivării că în conformitate cu art. 504 Cod procedură penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Avându-se în vedere că prin decizia penală menționată, reclamantul nu a fost achitat pentru infracțiunile constatate, statul nu este obligat să răspundă civilmente atât pentru prejudiciul material produs, cât și pentru prejudiciul moral cauzat acestuia, iar pentru a se putea vorbi de o eroare judiciară ar trebui ca hotărârea de condamnare definitivă să fie urmată de rejudecarea cauzei și de pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare, ori în cazul de față nu s-a pus în discuție o astfel de hotărâre.
A mai arătat pârâtul că răspunderea statului se angajează în mod direct în cazul în care se face dovada că reclamantul a fost victima unei erori judiciare, ceea ce în speță nu poate fi reținut. Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora, acesta desfășura activități lucrative în Irlanda, care i-ar fi adus un venit lunar de 6000 de euro, învederează instanței că nu s-a s-au depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte veridicitatea celor afirmate.
Cu privire la cererea de daune morale, consideră pârâta că nu este întemeiată, atâta timp cât reclamantul a fost condamnat definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească în anul 2004, motiv pentru care s-a și emis mandat de executare a pedepsei, solicitând astfel respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 25.04.2014, reclamantul B. I. arată că aprecierile pârâtului cuprinse în întâmpinare depusă sunt în afara cadrului legal, limitând, în mod interpretativ, situațiile prin care, în temeiul unor dispoziții legale, o persoană are dreptul la repararea prejudiciului produs în urma privării sale de libertate pe nedrept. Că într-adevăr, declararea nedreaptă a unei hotărâri de condamnare, în urma rejudecării unei cauze penale și consacrarea nevinovăției persoanei inițial condamnate, este una dintre situațiile care nasc dreptul la despăgubiri, dar că această situație, vizată și analizată în întâmpinare nu este însă singura care dă dreptul la repararea prejudiciului produs în urma privării de libertate în mod nelegal și, în mod cert, nu este cea vizată, nici în fapt, nici în drept de cererea care face obiectul acestui dosar.
Privarea de libertate în mod nelegal poate fi urmarea unor situații juridice altele decât o condamnare nedreaptă, care conferă, în mod distinct, caracterul nelegal al privării de libertate, ele însele având o reglementare legală. Că nesocotirea unor dispoziții legale imperative, impedimente instituite de aceeași lege care consacră și dreptul organelor judiciare de a priva de libertate, în mod legal, o persoană, angrenată într-un proces penal, determină caracterul nelegal a privării de libertate, fie că este vorba de măsuri privative de libertate luate în cursul urmăririi penale sau al judecății (reținerea și arestarea preventivă), fie că este vorba de executarea unei pedepse care, legal aplicată, nu mai poate fi pusă în executare, în condiții legale, deoarece există situații juridice care împiedică acest lucru: până la punerea efectivă în executare, fapta pentru care persoana a fost condamnată a fost dezincriminată, a intervenit amnistia, grațierea sau prescripția executării pedepsei.
Mai arată că situațiile de privare nelegală de libertate au fost confirmate și sancționate în practica C.E.D.O., ele mergând de la întârzieri, de ore, de punere în libertate imediată a persoanei ce beneficia de acest drept sau privarea de libertate în absența unui mandat de arestare ori reținerea după expirarea duratei privării de libertate, până la prelungirea acestora după expirarea lor de drept.
Mai arată reclamantul că situația sa vizează nu caracterul drept sau nedrept al condamnării, ci caracterul nelegal al executării hotărârii, după intervenția unei cauze care împiedică executarea acesteia și care constituie punctul de demarcație între legalitatea și nelegalitatea unei măsuri și dacă nu ar fi intervenit prescripția executării pedepsei, executarea acesteia era legală, odată ce însă această instituție a operat, privarea de libertate a căpătat caracter nelegal. A mai arătat că, cadrul normativ este dat de art. 504 alin. 4 Cod procedură penală, dispoziții legale în vigoare la data nașterii situației juridice analizate și că, de altfel, și noul Cod de procedură penală reglementează, într-o formă mai cuprinzătoare chiar, dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate, art. 539 alin. 1 enumerând situații în care acest drept se naște, ci vizând orice situație posibilă în care, în cursul procesului penal, o persoană a fost privată nelegal de libertate, iar distinct de aceasta, art. 538 din noul Cod de procedură penală consacră dreptul la repararea pagubei în cazul erorii judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va admite, în parte acțiunea, pentru considerentele ce se succed:
Astfel, prin sentința penala nr. 1345 din 7 iunie 2013 dosar nr._ Judecătoria B. a admis contestația la executare formulată de B. I. și a constatat în baza art. 126 Cod penal prescrisă executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală de condamnare, a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 454 din 4 martie 2004 emis de Judecătoria D. și a dispus punerea condamnatului în libertate.
Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare, iar punerea în libertate efectivă a reclamantului B. I. a intervenit la data de 19.06.2013, conform Biletului de ieșire nr._ din 19.06.2013 emis de Penitenciarul B..
În considerentele sentinței penale mai sus menționate s-a reținut că termenul de prescripție în cazul pedepsei cu închisoarea aplicate reclamantului este de 8 ani și se calculează de la data de când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, respectiv de la data de 23.02.2004, situație în care în prezenta cauză se va reține că la data de 15.05.2012, data încarcerării reclamantului, executarea era prescrisă prin împlinirea termenului prevăzut de art. 126 din Codul penal.
În acest context, instanța va constata că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 504 al. 2 Cod procedură penală în care se arată că are dreptul la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, persoana reclamantului intrând în categoria „ persoanei” la care se referă această reglementare.
Potrivit art. 504 al. 4 din Codul de procedură penală vechi, are dreptul la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei, situație în care se află și reclamantul.
După cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond va reține că reclamantul a fost privat de libertate un număr de 400 de zile, în perioada 15.05._13, ca urmare a executării unei pedepse în privința căreia a intervenit prescripția executării, situație constatată prin sentința penală nr. 1345 din 7 iunie 2013 a Judecătoriei B..
În aceste condiții reclamantul a solicitat repararea prejudiciului suferit în sensul că daunele materiale le-a cuantificat, după precizările formulate pentru termenul din 3.10.2014, la suma de 258.000 euro, din care 11.000 euro cheltuieli făcute în perioada detenției și 247.000 euro beneficiul nerealizat prin pierderea contractului pe care urma să îl execute pentru o societate din Dublin, Irlanda, respectiv GREENWAY LANDSCAPING LIMITED, iar daunele morale le-a precizat ca fiind în cuantum de 4.000.000 euro, respectiv 10.000 euro/zi.
Stabilind că arestarea reclamantului în perioada 15.05._13 a avut loc fără un temei legal, deoarece așa cum s-a arătat, prin admiterea contestației la executare formulată, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că termenul de prescripției al executării pedepsei s-a împlinit, dreptul la despăgubiri al reclamantului pentru situația lipsirii nelegale de libertate este garantat și urmează a fi apreciat de instanța de fond în raport de probatoriul administrat în cauză.
Referitor la daunele materiale, instanța de fond va aprecia dat fiind faptul că reclamantul a dovedit că anterior arestării realiza venituri cu caracter permanent în Irlanda, că este îndreptățit să fie despăgubit pentru perioada arestării cu suma de 26.000 euro, însumând un venit de 2000 euro lunar (venitul mediu pe economie în 2012 în Irlanda) pentru o perioadă de 13 luni, considerat ca fiind suficient pentru paguba efectivă suferită de reclamant prin nerealizarea beneficiului constând în veniturile obținute din munca prestată în domeniul construcțiilor.
Instanța de fond va respinge restul pretențiilor solicitate cu acest titlu deoarece reclamantul a depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că în 24 de luni ar fi fost parte într-un contract pentru suma de 247.000 euro, dar nu sunt nici un fel de detalieri, în ce condiții s-ar fi putut obține această sumă și în același timp fiind evident că aceasta viza munca mai multor persoane, martorii declarând că reclamantul activa ca șef de echipă în domeniul construcțiilor. Nu pot fi luate în considerare nici declarațiile martorilor audiați, respectiv U. L. P. la termenul din data de 23.01.2015 și P. M. din 18 februarie 2015, din care rezultă că reclamantul ar fi realizat venituri lunare de aproximativ 6000/lună, deoarece această susținere nu a fost dovedită prin nici un fel de înscrisuri, cum ar fi de exemplu documente bancare cu privire la operațiuni efectuate, fiind imposibil de crezut că în Irlanda, în perioada 2010-2013 se plăteau cash sume așa de mari.
Că reclamantul realiza venituri importante este dovedit cu declarațiile celor doi martori audiați în cauză din care rezultă că acesta avea o situație financiară bună, că trimitea sume de bani în țară pentru a-și ajuta familia și că, în același timp, se străduia să adune banii necesari pentru a-și cumpăra un apartament, dar în lipsa unor dovezi certe în acest sens, instanța va avea în vedere venitul mediu garantat din acest stat în anul 2012.
De asemenea, instanța de fond va respinge cererea reclamantului constând în despăgubirea cu suma de 11.000 euro cheltuieli făcute în perioada detenției, pe de o parte, pentru faptul că afirmațiile martorilor că reclamantul ar fi cheltuit în jur de 1000 euro/lună, apar ca fiind exagerate în condițiile în care regimul în penitenciar este un strict și limitativ în privința sumelor ce pot fi rulate, iar pe de altă parte, reclamantul ar fi cheltuit oarece sume de bani pentru întreținerea sa personală și în stare de libertate fiind.
Referitor la daunele morale solicitate de către reclamant, instanța va constata că este întemeiată în parte, dar în același timp va observa că nu există până în prezent în legislația națională, dar nici în cea comunitară o modalitate de calcul în acordarea daunelor morale, situație în care stabilirea cuantumului acestora este lăsat doar la aprecierea instanței care, în baza probelor administrate, a naturii care a generat daunelor morale persoanei vătămate, a propriei și intimei convingeri, fixează și acordă despăgubiri morale în cuantum rezonabil care să poată repara, pe cât posibil, trauma psihică și morală a unei persoane, produsă de o nedreptate, în speță privarea de libertate pe nedrept.
Prin urmare, cuantumul prejudiciului moral se subordonează conotației aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, care să corespundă prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, împrejurări în care instanța va avea în vedere o . criterii, cum sunt consecințele negative pe care reclamantul le-a suportat și le suportă și în momentul de față pe plan fizic și psihic.
Astfel, martorii audiați în cauză au declarat că viața reclamantului s-a schimbat în mod radical după privarea de libertate, că a fost dominat în toată perioada arestării de sentimentul neputinței, datorat pierderii locului de muncă, depărtării de persoana cu care urma să se căsătorească și ulterior, plin de suferință pentru ruperea relației cu aceasta, că a suferit pentru faptul că imaginea sa în familie și în comunitatea cu care lucra în Irlanda a fost alterată și că în mod efectiv dintr-o stare de bine existentă în care se găsea anterior arestării, a ajuns ca după punerea în libertate să fie o persoană deprimată și neîmplinită, atât din punct de vedere personal, cât și din punct de vedere material. Ar mai fi de precizat că probatoriul administrat în cauză a relevat și faptul că pe lângă deteriorarea sănătății psihice și starea de sănătate fizică a reclamantului a avut de suferit, deoarece o parte din perioada deținerii reclamantul și-a petrecut-o în Spitalul Penitenciar Tg. Ocna.
În același context, instanța de fond va mai reține că durata privațiunii nedrepte de libertate este prin ea însăși un criteriu puternic și serios, pentru calcularea cuantumului despăgubirilor morale, deoarece de suferința morală este legată întotdeauna gradul în care celui nedrept lipsit de libertate i-au fost lezate demnitatea, onoarea și statutul său social, drepturi personale nepatrimoniale, ocrotite astfel de lege.
Instanța va mai reține că dreptul la despăgubiri în situația lipsirii nelegale de libertate este garantat, de asemenea, de art. 5 paragraful 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care condiționează acordarea de despăgubiri doar de existența unei arestări nelegale, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească anterioară prin care să se constate nelegalitatea reținerii sau arestării.
Astfel, arestarea reclamantului a fost dispusă după prescrierea executării pedepsei, care s-a împlinit la data de 23.02.2012, situație care nu este conformă exigențelor art. 5 din convenție, aspect care a determinat de altfel și prima condamnare a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul P. vs. România (hotărârea din 3 iunie 2003).
Pentru cele ce preced, instanța va admite cererea de acordare a daunelor morale în parte pe care le va cuantifica la suma de 40.000 euro, respectiv 100 euro pentru fiecare zi de arestare nelegală și va respinge restul pretențiilor formulate de reclamant până la concurența sumei de 4.000.000 euro, apreciind că suma de 40.000 euro este îndestulătoare și suficientă pentru repararea prejudiciului produs reclamantului prin arestarea nelegală.
Pentru considerentele expuse instanța va obliga S. R. prin M. Finanțelor Publice să plătească reclamantului B. I., suma totală de 66.000 euro, respectiv 2.908.026 lei, la data de 30 martie 2015 la un curs de 1 euro=4,4061 lei, din care suma de 26.000 euro reprezintă daune materiale, iar suma de 40.000 euro reprezintă daune morale.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea.
Obligă S. R. prin M. Finanțelor Publice cu sediul în municipiul București, ., sector 5 să plătească reclamantului B. I. cu domiciliul în municipiul B., .. 52, ., județul B. cu sediul procesual ales la sediul profesional al av. Ș. F. V. din municipiul B., Calea Națională, nr. 99, scara A, . suma de 66.000 euro, respectiv 2.908.026 lei, la data de 30 martie 2015, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 26.000 euro reprezintă daune materiale, iar suma de 40.000 euro reprezintă daune morale (la un curs de 1 euro = 4,4061 lei).
Respinge restul pretențiilor formulate ca nefondate. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la data de 30 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. B. C.-F.
Red. AM/07.08.2015
Tehn. BCF/07.08.2015
5 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Fond funciar. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
