Fond funciar. Decizia nr. 516/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 516/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător B. G.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 516 A
La ordine pronunțarea asupra apelului civil formulat de reclamantele apelante S.C. G. B. Șteff-Co prin administrator C. Ș. și C. L. pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Ștefănești, jud. B., împotriva sentinței civile nr. 391 din 7 mai 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra terenurilor B., Bâznosu M., C. G. L., G. C. M..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2015 și apoi pentru astăzi, când;
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civile de față;
Prin cererea înregistrată la data de 13.09.2013, pe rolul Judecătoriei Săveni, sub numărul_, reclamanta S.C. G. B. S.-CO SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Ștefănești, C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., Bâznosu M., C. G. L. și G. C. M., să se dispună: constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/1995, emis pe numele I. G., în sensul radierii din acesta a suprafeței de 611 mp amplasat în oraș Ștefănești, sola 121, p.c. 1027; constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/2002, emis pe numele G. C. M., în sensul radierii suprafeței de 611 mp în sola 121, p.c. 1028, ce urmează a fi redusă de la 1032 mp cât este în prezent înscris în titlu la suprafața de 721 mp și înscrierea suprafeței de 611 mp amplasat în oraș Ștefănești, sola 121, p.c. 1027, cea cu privire la care a solicitat a fi radiată din TP nr._/1995 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8025/21.08.1998 a cumpărat suprafața de 1032 mp amplasați în oraș Ștefănești, jud. B., teren învecinat cu: I. G., P. M., DS 1031 și DS 1157.
A susținut reclamanta că de la data cumpărării și până în prezent a posedat în mod neîntrerupt terenul, că pe acest teren se afla o casă pe care a demolat-o, construind apoi o platformă betonată destinată îndeplinirii obiectului său de activitate.
A arătat reclamanta că vânzarea terenului s-a făcut înainte de emiterea titlului de proprietate, doar pe baza actelor de punere în posesie și că ulterior, în mod nelegal, titlul de proprietate a fost emis titularului G. M. pe un alt amplasament, respectiv exclusiv în p.c. 1028, suprapus peste terenul deținut de P. M., lăsând în afară terenul ce i se cuvenea de fapt în p.c. 1027.
De asemenea, reclamanta a susținut că în mod nelegal a fost corectat la data de 30.11.2002 titlul de proprietate eliberat titularului I. G., prin reconstituirea proprietății pe 611 mp în p.c. 1027, deși nu era îndreptățit la acest amplasament, nu îl deținuse niciodată și era ocupat încă dinainte de 1990 de G. M., iar corectarea s-a făcut cu ignorarea actelor anterioare de punere în posesie a lui G. M. pe acest amplasament. Totodată, a artătat reclamanta că nici nu era posibil ca G. M. să primească întreaga suprafață de 1032 mp teren doar în p.c. 1028, deoarece o parte din aceasta era îngrădită și deținută încă din 1982 de vecina P. M., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 906/2011 a Judecătoriei Săveni.
A mai arătat reclamanta că nelegalitatea titlului de proprietate eliberat lui G. M. este vădită și prin faptul că autorizația de construire pentru casă eliberată acestuia vizează amplasamentul din p.c. 1027, schița indicând clar distanța de 2 m până la gardul cu I. G., gard ce se află și în prezent la limita dintre p.c. 1027 și p.c. 1026.
În drept a invocat dispozițiile art. III alin 1 lit. a pct. I, pct. II din Legea(A) nr. 169/1997, cu modificările aduse de articolul unic al Titlului V din Legea nr. 247/2005, art. 58 din Legea 18/1991.
În data de 22.10.2013 pârâtul G. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii, arătând că în anul 1990 a solicitat Primăriei Ștefănești un loc de casă pentru a-și construi o locuință, iar primăria i-a dat suprafața de 1032 mp învecinată cu I. G., P. M., DS 1031 și DS 1157, ulterior fiindu-i eliberată autorizarea de construire nr. 8/3.08.1990. A susținut pârâtul că și-a construit casă pe terenul primit, la o distanță de 2 m de gardul ce delimita terenul său de proprietatea lui I. G., iar acel gard există și astăzi. A susținut pârâtul că limitele proprietății sale nu s-au modificat din 1990 până în prezent și că niciodată cât a locuit în acea casă defunctul I. G. sau moștenitoarea acestuia, pârâta Bâznosu M. nu i-au spus că acel teren ar fi al lor și nici nu au depus la Primărie cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În data de 28.10.2013 pârâtele Bâznosu M. și C. G. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că terenul situat în p.c. 1027 a fost utilizat de familia acestora încă dinaintea anului 1990, ca lot în folosință primit de la CAP.
Au susținut pârâtele că prin sentința civilă nr. 1319/10.12.2012, rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare și grănițuirea promovată de reclamanta Bâznosu M., instanța stabilind cu putere de lucru judecat faptul că pârâta (reclamanta din prezenta cauză) a dobândit de la vânzătorul G. M. . fapt a intrat în posesia și a parcelei 1027, deținută în fapt de vânzător și că situația creată se datorează faptului că pârâta a intrat în posesia terenului fără a identifica și a cunoaște amplasamentul potrivit planului cadastral, ci a avut în vedere suprafața pe care acesta o deținea în fapt.
Au mai arătat pârâtele că la baza cererii de reconstituire formulată de defunctul lor tată stau registrele agricole pe numele I. M., care a avut în perioada 1959 – 1962 în proprietate suprafața de 1 ha și registrul agricol pe numele I. G., pentru suprafața de 0,5 ha în perioada 1959 – 1962. Totodată, conform registrului posesorilor . deținută de I. G., p..c. 1027 a fost ținută inițial de Timiciuc M și ulterior poartă mențiunea I. G., iar p.c. 1028 inițial a fost deținută de D. I și ulterior de G. M..
Pe de altă parte, au susținut acestea, G. M. nu a deținut înainte de 1990 teren în . în . lot în folosință pentru construirea unei case în p.c. 1028.
Prin întâmpinarea depusă pârâtele au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ce a fost respinsă la termenul din 22.01.2014 și excepția lipsei de interes a reclamantei arătând că reclamanta nu are în favoarea sa o hotărâre care să oblige comisiile la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, nejustificând cererea sa de constatare a nulității absolute a actelor de proprietate eliberate cu privire la acesta. Mai mult, cum reclamanta nu dovedește că are reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren ca cel înscris în actele contestate, lipsește folosul practic care ar trebui să însoțească și să reprezinte un efect direct al hotărârii judecătorești.
Pentru justa soluționare a cauzei instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați pentru reclamantă martorii P. M. și H. M. iar pentru pârâtele Bâznosu M. și C. G. L. martorii C. Ș. și S. V.. Cu privire la proba cu expertiză topometrică părțile au arătat că înțeleg să se folosească de expertiza efectuată în dosarul atașat nr._ al Judecătoriei Săveni. Pentru reclamantă a fost încuviințată cercetarea la fața locului, procesul-verbal încheiat la data de 11.04.2014.
Din oficiu instanța a dispus atașarea documentației care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._/1995, emis pe numele I. G. și a Titlului de proprietate nr._/2002, emis pe numele G. C. M..
Prin sentința civilă nr. 391 din 7 mai 2014 Judecătoria Săveni a respins excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtele Bâznosu M. și C. G.-L. prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o să plătească pârâtei Bâznosu M. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtele Bâznosu M. și C. G. L. prima instanță a reținut că reclamanta are un interes legitim (cerut de art. III, alin. (2) din Legea nr. 169/1997) în anularea titlului de proprietate atacat întrucât în calitate de succesor cu titlu particular al titularului dreptului de proprietate G. M. are interesul ca acestuia să i se reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, pentru ca titlul să corespundă întocmai actelor premergătoare în baza cărora s-a întocmit, dar și realității concrete din teren, motiv pentru care a respins această excepție.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză prima instanță a reținut că la data de 18.03.1991 numitul I. M. G. a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, decurgând din calitatea sa de fost proprietar și de moștenitor al fostului proprietar I. D. M., mama sa. Că, potrivit registrului agricol, I. M. a avut în perioada 1959 – 1962 în proprietate suprafața de 1 ha iar I. G. figura cu 0,5 ha în perioada 1959 – 1962.
Conform registrului posesorilor anterior anului 1990, . deținută de I. G., p.c. 1027 a fost ținută inițial de Timiciuc M și ulterior poartă mențiunea I. G., iar p.c. 1028 inițial a fost deținută de D. I și ulterior de G. M..
A mai reținut prima instanță că dreptul de proprietate al defunctului I. G. este dovedit și prin înscrierea suprafeței de 5000 mp în registrul agricol, precum si in tabelul membrilor cooperatori care au adus pământ in CAP, cerere validata în anexa 2b și că potrivit declarațiilor martorilor C. Ș. și S. V., defunctul I. G. a stăpânit încă dinainte de 1990 terenul din partea dreaptă a casei sale, primit ca lot în folosință și că acest teren era cultivat vara cu legume.
La data de 02.10.1995 titularului I. D.M. G. i s-a eliberat TP nr._/2.10.1995 pentru suprafața totală de 5.000 mp, din care suprafața de 1273 mp teren intravilan, situat în p.c. 1026, iar la data de 30.11.2002 titlul este corectat în baza fișei tehnice înaintată de Primăria Ștefănești cu adresa nr. 1011/2002, în sensul majorării suprafeței de teren intravilan, de la 1273 mp la 1884 mp, prin includerea în titlu a suprafeței de 611 mp în p.c. 1027, suprafață ce a fost scăzută din terenul înscris în extravilan.
Analizând legalitatea emiterii titlului de proprietate raportat la momentul reconstituirii dreptului, respectiv data validării cererii, care în cazul lui I. G. s-a realizat la data emiterii Hotărârii Comisiei Județene, ce dispune înscrierea acestuia in anexa de validare 2b, cu suprafața de 0,50 ha, prima instanță a constatat că nu este incident niciunul din cazurile de nulitate enumerate limitativ de legiuitor in art. III din Legea nr. 169/1997. Mai mult, potrivit art. II din Legea 169/1997 cu modificările aduse de articolul unic al Titlului V din Legea nr. 247/2005, dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.
Astfel, în termen legal, respectiv la data de 18.03.1991 numitul I. M. G. a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha, decurgând din calitatea sa de fost proprietar și de moștenitor al fostului proprietar I. D. M., mama sa. De asemenea prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv registrul agricol s-a făcut dovada proprietății cu privire la suprafața de 0,5 ha în perioada 1959 – 1962, iar potrivit registrului posesorilor anterior anului 1990 . de I. G., p.c. 1027, ținută inițial de Timiciuc M. poartă ulterior mențiunea I. G..
Totodată, la momentul reconstituirii dreptului, respectiv data validării cererii, terenul era liber, neexistând acte de constituire sau reconstituire în favoarea altor persoane.
Cu privire la titlul emis pe numele pârâtului G. M. prima instanță a reținut că acesta a fost eliberat în urma cererii depusă de pârât la data de 26.03.1991 înregistrata cu nr. 4035/26.03.1991 prin care solicita aprobarea unei suprafețe de pământ, deoarece nu a predat la CAP pentru ca nu a avut. Astfel, a constatat prima instanță că temeiul în baza căruia i s-a validat cererea pârâtului îl constituie dispozițiile art. 19 alin 1 din Legea nr. 18/1991 conform cărora membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție sau au adus teren mai puțin de 5.000 mp, (…), li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Așadar, obiectul dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole extravilane, aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar, potrivit art. 18 din lege.
Raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță a reținut că pârâtul a fost validat cu suprafața de 0,50 ha teren, din care suprafața de 1032 mp teren intravilan, situat în p.c. 1028, întrucât acest teren figura ca fiind la dispoziția comisie locale de fond funciar, deși obiectul dreptului de constituire nu îl putea forma decât terenurile agricole extravilane.
Pe altă parte, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1319/10.12 2012, cu privire la situația suprafeței deținute in fapt de numitul G. M., acesta deținea in plus o suprafața de 611 mp, ca urmare a deplasării liniei de hotar dinspre vecina acestuia, numita P. M., deținătoarea parcelei 1029 si 1030, așa cum rezulta din susținerile acesteia consemnate in sentința civila nr. 906/15.11.2011, potrivit cărora acesta ar fi luat in posesie o suprafața de 611 mp, care s-a adăugat celei din . style="margin-right:3pt"> Faptul ca terenul numitului G. M. este situat in . este evidențiat in schița, rezulta și din schița lucrărilor ce fac obiectul autorizației nr. 8, coroborată cu schița raportului de expertiza si planul cadastral, plan urbanistic de detaliu, din care rezultă amplasamentul de fapt al construcției ridicate in baza autorizației.
Raportat la aceste considerente prima instanță a constatat că nu se impune modificarea Titlului de proprietate nr._/2002, emis pe numele G. C. M., în sensul înscrierii suprafeței de 611 mp amplasat în oraș Ștefănești, sola 121, p.c. 1027, cea cu privire la care a solicitat a fi radiată din TP nr._/1995, neexistând temei legal.
Față de considerentele ce preced prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamanta apelanta S.C. G. B. Șteff-Co, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în considerente că în ceea ce privește T.P. nr._/2002 emis pe numele lui G. M., conținutul acestuia fiind în contradicție cu actele premergătoare emiterii lui pana în anul 1998 când a avut loc vânzarea, respectiv cu actul material al punerii în posesie si cu procesul verbal de punere in posesie ca înscris constatator al acestei operațiuni.
A mai arătat că amplasamentul pe care a fost pus în posesie G. M. a putut fi văzut cu ocazia cercetării la fata locului, fiind delimitat în latura dinspre pârâta B. prin gardul pe care ea însăși a precizat ca nu 1-a mutat înainte de 1989.
A arătat că în mod eronat instanța de fond la pag 5 alin. 5 din hotărâre a reținut că G. M. "deținea în plus o suprafața de 611 m.p. ca urmare a deplasării liniei de hotar dinspre vecina acestuia, numita P. M., deținătoarea parcelei 1029 si 1030..." și că în realitate, așa cum rezulta din întreg probatoriul administrat dar și din sentința civilă nr. 906/15.11.2011 pârâtul G. M. nu a primit niciodată în posesie teren în pc 1028 si nici nu a deținut acest teren fără a fi pus in posesie, deoarece P. M. a obținut hotărâre de constatare a dobândirii dreptului de proprietate tocmai ca urmare a faptului ca ea și nu paratul a posedat pc 1028 înca din perioada anterioara anului 1989, fiind deci exclus ca G. să fi fost pus in posesie pe acest amplasament.
Prin urmare, a argumentat apelanta că suprafața de 611 m.p. teren deținuți de G. nu reprezintă teren "deținut în plus" cum a reținut instanța de fond, ci reprezintă parte din suprafața de 1032 mp cu care a fost pus in posesie, pe care i-a vândut reclamantei si care urmau a fi înscriși in titlul de proprietate emis ulterior.
Eliberarea greșita a titlului a fost cauzata în primul rând de întârzierea nejustificata cu care a fost emis titlul fată de data punerii in posesie si fata de data înregistrării cererii de constituire a dreptului de proprietate (cca. 11 ani) .
Pe aceleași argumente apelanta a arătat că în mod greșit s-a retinut la fila 4 alin. 5 din hotărâre ca "p.c. 1028 a fost deținuta inițial de D. I. si ulterior de G. M.", când în realitate terenul din p.c. 1028 a fost deținut doar de vecina P. pe toată perioada, fapt confirmat atât de martorii audiați în cauza de fată cat și de dobândirea de către P. a dreptului de proprietate prin prescripție achizitiva.
A mai arătat apelanta că emiterea autorizației de construcție pentru casa ce i-a
fost eliberată lui G. M. vizează amplasamentul din p.c. 1027 ce era
notoriu și nu fusese schimbat din 1990, casă care este demolată în prezent fiind
amplasată pe aceasta . în schița se indica clar si
neechivoc distanta de 2 metri până la gardul cu I. G., gard care se afla
si atunci ca si acum la limita dintre p.c. 1027 si p.c. 1026.
Că în mod total nejustificat instanța de fond a ignorat cu desăvârșire probele de mai sus si a retinut la pag 5 alin. 6 din sentință că G. ar fi construit conform autorizației în pc 1028, în realitate fiind indubitabil ca acea casa ce este in prezent demolată a fost amplasata pe pc 1027, la cea 2 metri de gardul ce exista si in prezent și nu a fost mutat de peste treizeci de ani.
Glisarea terenului în titlul de proprietate fața de cel primit inițial in
posesie (in sensul înscrierii a 611 mp în pc 1028 in loc de 1027) a fost determinată
de o alta operațiune nelegala anterioara a Comisiei Locale de Fond Funciar
Stefanesti, respectiv a "completării" din anul 2002 a T.P. nr._/1995 al lui
I. G., total nelegal, prin includerea în el tocmai a celor 611 m.p.
cumpărați de noi de la G..
A mai concluzionat apelanta faptul că atât comisia locala în întâmpinare cât si secretarul orașului Ștefanesti, prezent la cercetarea la focului au subliniat că modificarea titlului de proprietate emis pe numele lui I. în anul 2002 a fost nelegală și fără temei de fapt și de drept, mai ales in contextul în care moștenitorii I. pretind că ar fi ținut terenul în cauza drept "lot ajutător" sau "lot in folosința" iar art. 23 din Legea nr. 18/1991 exclude in mod expres dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate.
Că, instanța de fond a mai reținut în pag 5 alin. 3 si 4 din sentință că titlul
lui G. M. ar fi nelegal deoarece lui nu i s-a reconstituit ci i s-a constituit
teren conform art. 19 raportat la art. 18 din Legea 18/1991 iar aceste texte permit
constituirea doar pentru terenuri agricole amplasate în extravilan, fiind excluse de la
constituire terenurile din intravilan, indiferent de categoria de folosința, iar acest argument este nefondat deoarece, conform art. 19, "se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18".Conform art. 18 alin. 1 "Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum si terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziția comisiei."
Din formularea "precum și" din art. 18 alin. 1 rezulta deci ca se poate constitui drept de proprietate conform art. 19 alin. 1 nu doar in extravilan, cum greșit a retinut instanța de fond, ci și pentru orice alte suprafețe de teren "pentru care nu s-au formulat cereri de restituire", atât din intravilan cat si din extravilan.
În ceea ce privește nelegalitatea T.P nr._/1995 emis pe numele lui I. G., ce a fost "corectat" în anul 2002 in sensul radierii din acesta a suprafeței de 611 m.p. amplasat în oraș Stefănești, sola 121, . arătat că instanța de fond a analizat o altă problema decât cea pe care au pus-o în discuție, argumentând exclusiv legalitatea emiterii inițiale a TP_/02.10.1995, ignorând faptul că nu emiterea inițiala au contestat-o ci doar așa zisa "corectare" ce a fost operată în anul 2002, cu o săptămâna înainte de emiterea titlului lui G. M..
Că, ea nu contestă faptul că I. G. era îndreptățit la modul generic la reconstituire pentru o suprafața totala de 1,5 ha., ci faptul că nu avea nici un drept de reconstituire pentru pc 1027 si ca in mod greșit in 30.11.2002 s-a radiat o suprafața de teren din extravilan si s-a înscris in locul ei cei 611 m.p. in litigiu, iar instanța de fond a reținut greșit situația de fapt deoarece la data de 30.11.2002 terenul nu mai era la dispoziția Comisiei Locale ci fusese deja atribuit lui G. M. prin punere în posesie. Așa încât "corectarea" s-a efectuat cu încălcarea art. II din Legea 169/1997, cu toate că la momentul validării dreptului de proprietate pentru I. terenul inclus in titlu era liber, apelantele referindu-se aici la terenul inclus inițial în titlu si nu la cel acordat la peste 7 ani de la validare.
A mai arătat apelantă că, completarea titlului de proprietate I. în anul 2002, care a constituit ulterior intriga tuturor litigiilor din zonă, este nelegală deoarece nici I. G. si nici autorii săi nu au avut vreodată teren în p.c. 1027 si nu erau in nici un caz îndreptățiți la reconstituire pe acest amplasament, titlul fiind lovit de nulitate absoluta parțiala conform art. III lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 în forma in vigoare la data emiterii titlului (anterior modificării legii prin Titlul V din Legea nr. 247/2005).
A mai arătat că lipsa de vocație a lui I. G. pentru p.c. 1027 este probata și de adresa nr. 6503/27.11.2012 a Primarului orașului Ștefanesti, din care rezultă că p.c. 1027 figurează în cadastru la 01.01.1990 pe numele lui Timiciuc M. și nu a lui I. Gh. datele fiind menționate și în hotărârea prin care P. M. a devenit proprietara pe 611 m.p. din p.c. 1028 ce este înscrisă și în titlul lui G. M..
Relevanța celor de mai sus este data de faptul ca emiterea pe amplasament greșit a TP_/8.12.2002 a fost făcuta doar ca urmare a corectării nelegale și cu intenție clar frauduloasa a titlului lui I. cu numai câteva zile înaintea finalizării procedurii de reconstituire pentru G. M., respectiv la 30.11.2002 si in baza Adresei nr. 1011 a Comisiei de Fond Funciar Ștefanesti.
În ceea ce privește susținerea pârâtei Bâznosu privind faptul că a ținut terenul in litigiu ca lot ajutător au solicitat să se rețină că acest lucru era imposibil deoarece pe terenul in litigiu a existat anterior o casa evreiasca, aspect confirmat de toți martorii audiați in cauza, iar după demolarea casei a rămas un beci foarte adânc și moloz ce a fost înlăturat abia de către G. Mhai și ulterior de .- Co SRL care a și umplut beciul și a betonat parte din suprafață.
Au mai arătat că pe lot ajutător nu se constituie/reconstituie drept de proprietate (art. 23 din Legea 18/1991) și nici nu exista vreo alta justificare pentru ca acest amplasament să-i fi fost dat în compensare lui I. pentru alt teren pe care 1-a avut anterior colectivizării si care nu mai era disponibil la acea data daca se analizează schița depusa la dosar între termene de către pârâta Bâznosu prin apărător, schița care nu are nimic de a face cu scara la care, ulterior, a fost întocmit planul cadastral, s-a constatat ca la momentul autorizării construcției de casa I. G. avea în proprietate un teren cu lățimea la . liniari (5 + 2 + 5) iar lotul ajutător la care se tot face referire era în continuarea celor 12 metri, cu o deschidere de aproximativ 8 metri la . suprafața pe care și în prezent o deține în p.c. 1026, cu lățime totala la . metri liniari (toate proprietățile din zona au deschidere la . metri liniari deoarece așa a fost sistematizata zona la început).
De asemenea, în cauză a declarat apel și intimata C. L. pentru aplicarea Legii Fondului Funciar Ștefănești solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1995, emis pe numele lui I. G., respectiv radierea din acest titlu a suprafeței de 611 mp, sola 121^ pc. 1027; constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2002, G. C. M., adică radierea din acest titlu a suprafeței de 611 mp, sola 121, p.c. 1028, suprafața ce trebuie redusa de la 1032 mp, cât este trecută in acest titlu, la 721 m.p., cât trebuie legal să însumeze . acestei suprafețe de 611 m.p. în . corect, legal si conform realității ar trebui să existe
A criticat sentința apelată susținând că este in contradicție cu toate actele aflate la dosarul cauzei, care demonstrează proprietatea legala și de fapt așa cum se confirma atât cu realitatea din teren cat si cu dispozițiile legii 18/1991 raportate la momentul reconstituirii pentru I. G. si constituirii pentru G. C. M..
A mai arătat C. locala de fond funciar Stefanesti că ea a comunicat și demonstrat mai apoi despre eroarea modificării titlului de proprietate I. G., comunicarea făcându-se, separat, atât la Judecătoria S. cat si la moștenitoarea B. M., fără ca instanța să se pronunțe legal si asupra acestui fapt, să analizeze aceasta modificare de titlu tocmai prin raportarea la momentul reconstituirii sau constituirii.
A mai arătat faptul că, chiar dacă în cadrul dosarului nr._ prima instanță s-a deplasat la fata locului nu a luat in considerație situația de fapt de la fata locului, așa cum a fost argumentata de reprezentanții Primăriei Stefanesti (cadastrul funciar la 01.08.1990, registrul agricol 1959-1960, autorizația de construire pentru G. C. M., sentința civila nr. 906/2011 P. M., dispozițiile articolului 23 din legea 18/1991cu privire la loturile ajutătoare de pe vremea CAP, etc); I. G. pe tot timpul vieții lui și mai exact dupa 1990, nu a schimbat hotarul existent la 01.01.1990 dinspre ceea ce mai târziu avea să devină proprietatea constituita a lui G. C. M. și a recunoscut acest hotar așa cum 1-a avut, cum i-a fost eliberat titlul de proprietate inițial. și că I. G. a solicitat, dar numai dacă este posibil și legal, Primăriei Stefanesti, sa-și extindă proprietatea în spatele casei, gradinei spre râul Bașeu.
Din acest motiv consideră că s-a corectat titlul de proprietate eronat la solicitarea moștenitoarei B. M., hotarul proprietăților I. G. - G. C. M. rămânând și azi așa cum a fost inițial și dintotdeauna, însă prima instanță nu a reținut acest lucru chiar dacă a fost, așa cum am s-a arătat și la fata locului.
Legal citate, intimatele Bâznosu M. și C. G. L. au formulat întâmpinare prin au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de reclamanta S.C. GENEREL B. S. CO S.R.L., ca fiind nesusținute și decăderea acesteia din dreptul de a-si mai propune probe, motivat de faptul neindicării a niciunui mijloc probatoriu în apelul promovat, în temeiul art. 200 coroborat cu art. 194 lit. e Cod pr. civ.
Au solicitat a se retine că modificarea titlului de proprietate nu a fost capăt de cerere de investire a instanței, ci apărări de fond, iar afirmația că o modificare de titlu s-a produs din eroare, nu poate produce efecte juridice de vreme ce titlul respectiv înca este valabil și in circuitul civil, neanulat.
Au arătat că s-a criticat faptul că prima instanță ar fi analizat doar emiterea titlului la nivelul anului 1995 și nu modificarea sa ulterioara operata în anul 2002, afirmând că atribuirea parcelei 1027 a fost nelegală, întrucât ea fusese deja alocata paratului G. M. si astfel, nu mai era la dispoziția CLFF, însă solicită a se verifica si retine că în actele pârâtului G. M. nu figurează și nu a figurat p.c. 1027 de 611 mp, astfel că aceasta afirmație este contradovedită.
Au mai arătat că nu poate fi primită nici susținerea că s-a încălcat art. II din Legea nr. 169/1997, pentru ca principiul neretroactiv al legii civile legiferat astfel a avut un alt scop si nu interdicția de modificare, daca se impunea a unui titlu emis anterior. Că, dovadă stă reglementarea speciala din art. 58 din Legea nr. 18/1991 inițială si ulterior art. 59 indice 1 din Legea nr. 18/1991 modificata, care permit modificarea unui titlu de proprietate, chiar si cu referire la înscrierea amplasamentului.
S-a mai afirmat la fel ca în prima instanța ca autorul lor nu a avut niciodată teren in . îndreptățirea lor la acest amplasament, titlul fiind astfel lovit de nulitate absoluta parțiala conform art. III lit. a pct. I din. Legea nr. 169/1997, dar că din verificarea Fișei de punere în posesie pe numele I. G. modificată nr._ rezultă că printre membrii comisiei figurează atât N. S. ce a fost audiat în fata primei instanțe și are calitatea de secretar în Primăria Stefănești și R. Ș. actualul primar, pe atunci viceprimar.
Au mai arătat că în analiza acțiunii prima instanța a apreciat corect probatoriul reținut, respectiv îndreptățirea intimatelor pornind de la registru! agricol si registrul posesorilor, care în dreptul parcelei 1027 poarta mențiunea I. G., desi inițial fusese completată pe numele Timiciuc M, la fel prin înscrierea suprafeței de 5000 mp teren în registrul membrilor cooperatori care au adus pământ in CAP, cerere validată în anexa 2b.
Că, potrivit, declarațiilor martorilor C. Ș. si S. V., I. G.. a stăpânit terenul și anterior 1990 și că la data de 30.11,2002 titlul este corectat in baza fisei tehnice înaintata de Primăria Ștefănești cu adresa 1011/2002, în sensul majorării suprafeței intravilane de la 1273 mp la 1884 mp. prin includerea suprafeței de 611 mp în p.c.1027, suprafață scăzută din extravilan, astfel totalul rămânând nemodificat.
Au mai arătat că în mod corect a mai retinut prima instanța cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 1319/10.12.2012, cu privire la situația deținuta în fapt de numitul Gheroghiu M. că acesta deține în plus o suprafața de 611 mp, ca urmare a deplasării liniei de hotar dinspre vecina sa, P. M., deținătoarea parcelelor 1029 si 1030, așa cum rezulta din susținerile acesteia consemnate în sentința civila nr. 906/2011, potrivit cărora aceasta ar fi luat in posesie suprafața de 611 mp, care s-a adăugat celei din . style="margin-right:3pt"> Faptul ca terenul paratului G. M. este situat in . toate probele administrate, lipsind astfel temeiul legal pentru admiterea cererii si raportat la titlul acestuia, după cum rezultă că tatăl intimatelor I. G. a fost înregistrat ca posesor pentru . această suprafață de teren a fost alocata familiei ca lot in folosința, in perioada colectivizării, după posesia exercitata de Timiciuc M. până in anii 1972-1973 și ulterior de către familia I., deoarece pe . casa familiei.
Că, în realitate, cu excepția perioadei în care reclamanta si-a edificat o platforma betonata si deține in continuare nelegal . I. G. a utilizat aceasta gradină, chiar anterior anului 1990, ca lot primit in folosința de la CAP. și că prin sentința civila nr. 1319/10.12.2012, rămasă irevocabila prin respingerea recursului, a fost admisa acțiunea în revendicare, și grănițuirea promovata de Bâznosu M., instanța reținând în mod corect si legal, dreptul de proprietate, considerente ce se bucura de putere de lucru judecat, la fel ca si dispozitivul caracterizat de asemenea de autoritate de lucru judecat.
Că potrivit raportului de expertiza, pârâta (reclamanta din prezenta cauza) ocupa in fapt o suprafața de 1000 mp, situata parte in . si parte in .., iar restul parcelei 1028 neocupata de parata, este în posesia numitei P. M., proprietara parcelelor învecinate, 1029 si 1030, de unde rezultă că . se afla in totalitate in posesia nelegitimă a paratei.
Situația creata se datorează faptului ca parata a intrat in posesia terenului cumpărat de la numitul G. M. fără a identifica si a cunoaște amplasamentul potrivit planului cadastral, ci a avut in vedere suprafața pe care acesta o deținea in fapt.
Cu privire la situația suprafeței deținute in fapt de numitul G. M., instanța constată ca acesta deținea in plus o suprafața de 611 mp, ca urmare a deplasării liniei de hotar dinspre vecina acestuia, numita P. M., deținătoarea parcelei 1029 si 1030, așa cum rezulta din susținerile acesteia consemnate in sentința civila nr. 906/15.11.2011, potrivii cărora acesta ar fi luat in posesie o suprafața de 611 mp, care s-a adăugat celei din . style="margin-right:3pt"> Faptul ca terenul numitului G. M. este situat in . este evidențiat in schița, rezulta si din schița lucrărilor ce fac obiectul autorizației nr. 8, coroborata cu schița raportului de expertiza si planul cadastral, plan urbanistic de detaliu, din care rezulta amplasamentul de fapt al construcției ridicate in baza autorizației.
În concluzie, arată intimatele – pârâte că apelanta – reclamantă a dobândit de la vânzătorul G. M. . fapt a intrat in posesia si a parcelei .1027, deținuta in fapt de vânzător, motiv pentru care prima instanță a dispus obligarea reclamantei din prezenta cauza să-i lase în deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de teren de 611 mp din . style="margin-right:3pt"> Legalitatea emiterii titlului de proprietate trebuie să vizeze momentul reconstituirii dreptului, in speța data validării cererii, care in cazul lui I. G. s-a realizat la data emiterii Hotărârii Comisiei Județene, ce dispune înscrierea acestuia in anexa de validare 2b, cu suprafața de 0,50 ha.
În speța, C. Județeană, contestând continuitatea proprietății autorilor reclamantei, trebuia sa facă dovada existentei unor acte translative a dreptului de proprietate din patrimoniul acestuia, .singura dovada contrara, de aceeași forța juridica, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 al. 1 indice 4 din legea nr.1/2000, care sa răstoarne situația dovedi/a cu actele primare depuse.
Nefăcând aceasta dovada contrara - conform art. 6 al. 1 indice 4 din Legea nr. 1/2000 și nedovedind ca suprafața de 1,5 ha a rămas in proprietatea si posesia autorilor reclamantei este ocupat, refuzul comisiilor este nelegal si urmează a fi cenzurat de către instanța conform art. 53 din Legea nr. 18/1991: (Sentința civila nr. 2154/16.02.2009, irevocabila. Judecătoria Iași)
Potrivit art. 8, alin. 2 din Legea 18/1991, republicata si actualizata, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază "membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție" iar potrivit art. 11, alin 1 din aceeași lege "suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice probe, inclusiv declarații de martori".
Or, înscrisurile prezentate de intimate nu numai ca se încadrează printre probele indicate expres de lege, dar se și coroborează perfect, registrul posesorilor indicând ulterior preluării in posesia familiei noastre aceeași suprafața de 611 mp teren, identificata in . style="margin-right:3pt"> Apreciază că au făcut dovada amplasamentului antecesorilor lor ca vechi amplasament, care nu a aparținut niciodată paratului G. M., astfel ca acesta nu a putut forma obiectul vânzării către reclamanta, astfel ca cererea in anulare parțiala a titlului de proprietate nu este întemeiata, lipsind condiția necesara si obligatorie de a se dovedi de către reclamanta ca terenul Înscris in titlul de proprietate al tatălui lor a cărui anulare se solicita, a constituit, vechiul amplasament, al terenului antecesorilor reclamantei.
Pentru că interesul reclamantei sa primească atributele enumerate, reclamanta trebuia sa opună adversarilor la rândul sau, un drept real concurent, de natura celui contestat, respectiv de proprietate, adică să pretindă si sa dovedească o vocație proprie la restituire, care să o excludă pe cea a titularului titlului si sa afirme ca prin eliberarea titlului supus verificării judecătorești i s-a încălcat sau îngrădit acest drept, ceea ce nu este cazul in prezentul proces.
În cele din urma au arătat ca in temeiul Legii nr. 18/1991 nu era obligatorie atribuirea efectiva pe vechile amplasamente ale proprietății, Or, titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită au fost emise in baza Legii nr. 18/1.991 și, întrucât nu s-au încălcat dispoziții imperative din Legea fondului funciar, titlurile de proprietate emise nu sunt lovite de nulitate absoluta.
Apreciază că în speța dedusa judecații nu este prezent niciunui din cazurile de nulitate enumerate limitativ de legiuitor în art. III din Legea nr. 169/1997, pentru a se putea constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în folosul tatălui lor. Au arătat că tatăl lor I. G. a formulat in anul 1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, validata pentru suprafața de 5000 mp, fiind emis TP nr._/02.10.1995, din care 1884 mp cu titlu de reconstituire, suprafața situata in intravilanul orașului Ștefanesti și 3160 mp cu titlu de constituire, suprafața situata in extravilanul orașului și că nu înțeleg rațiunea pentru care s-a dispus parte reconstituire, parte constituire, in condițiile in care, prin cererea înregistrata la data de 18.03.1991 acesta a solicitat in nume propriu si in calitate de moștenitor al lui I. M. reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 1,5 ha teren.
Conform Cadastrului funciar eliberat in copie de comisia locala, . deținuta de I. G. 1027 inițial de Timiciuc M, si ulterior poarta mențiunea I. G. iar . fost deținuta de D. I. si ulterior de G. M..
Dreptul de proprietate al tatălui Igant G. este dovedit și prin înscrierea suprafeței de 5000 mp in registrul agricol, precum si in tabelul membrilor cooperatori care au adus pământ in CAP, cerere validata in anexa 2b. Suprafața de teren aferenta casei de locuit, înscrisa in titlul de proprietate in . de 588 mp a fost dobândita prin cumpărare la 07.06,1926 de către Zavasta I., bunica tatălui, moștenită de mama tatălui, M. I. si apoi de tatăl nostru, G. I., conform contractului, terenul era megieșit cu E. H. și M. P. fost Băbulescu și că . primita de părinții I. G. și T. ca lot in folosința de la CAP, in continuarea lotului aferent casei.
Documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate pe numele lui I. G. atestă "reconstituirea" dreptului nostru de proprietate, care coroborata si cu tabelul comunicat la dosarul cauzei, al registrului agricol, confirmă deținerea, reconstituirea pe vechiul amplasament, în speță parcelele 1026 si 1027 în intravilan., iar corectura a vizat suprafața deținuta in extravilan, in speța din . . nu face obiectul judecații.
Nu poate fi primita afirmația acestuia potrivit căreia terenul vândut societății reclamante are același amplasament cu cel deținut de paratul G. si nici cel al locului edificării fostei case G., întrucât, cu autoritate si putere de lucru judecat, s-a statuat, in dosarul nr._, ca reclamanta din prezenta cauza ocupa din proprietatea moștenită de subsemnata Bâznosu M., suprafața de 611 mp din intravilanul localității Ștefănești, sola 121, . style="margin-right:3pt"> G. M. a primit ca lot in folosința, pentru construirea unei case suprafața învecinată cu familia cu familia I., respectiv . punerii sale in posesie vecina P. M. și-a mutat gardul, ocazie cu care G. își mută gardul înspre proprietatea I. ocupând fara drept . style="margin-right:3pt"> Casa edificata de Gheoghiu, o construcție foarte modesta care nu mai exista, a fiind construita pe la mijlocul lotului sau înainte de 1990, G. nu a deținut teren in . in 1028. Acesta inițial a fost deținut de către D. F. (P. Ghe.), ulterior fiindu-i atribuit lui G. M., ca lot pentru casa. Ca o confirmare a acestor afirmații sta si cererea sa înregistrata cu nr. 4036/26.03.1991 prin care solicita aprobarea unei suprafețe de pământ, deoarece nu am predat la CAP pentru ca nu a avut.
A mai arătat că reclamanta a formulat apărări pe care nu le-a dovedit si, mai mult, nu a reușit să facă nici dovada transferului legal de proprietate către aceasta, pentru 1032 mp, susținând că din anul 1992 autorul sau, G. M. era proprietarul terenului, ori dreptul acestuia este recunoscut în anul 2002 prin emiterea titlului de proprietate, făcând iarăși, în mod evident, confuzie intre . la autorul Gheoghiu și .. A susținut de asemenea ca a respectat amplasamentul cumpărat si indicat prin contractul de vânzare cumpărare, insa acest contract nu are schița anexa care sa stabilească limitele, vecinătățile, dimensiunile laturilor lotului cumpărat.
Că expertiza efectuată în dosarul nr._ a concluzionat de asemenea, în favoarea intimatelor că in anul 1998 G. M. a vândut paratei-reclamanta din prezenta cauza, suprafața de 1032 mp teren, pentru care insa i s-a recunoscut dreptul de proprietate abia in anul 2002, prin emiterea titlului de proprietate pe numele vânzătorului, pentru . si 1027 sunt înscrise in titlul de proprietate nr._/1995, pe numele tatălui subsemnatei, Igant G., iar . vânzătorului paratei, G. M. și că terenul în litigiu se afla in . deținut in fapt de catre S.C G. B. S.-CO S.R.L", cu toate că constituie amplasamentul familiei I..
Referitor la excepțiile lipsei de interes și a lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâților moștenitori ai defunctului G. M., invocate de pârâtele intimate, Tribunalul va constata că nu sunt întemeiate întrucât chiar dacă întreaga suprafață de pe titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele lui G. M. a fost înstrăinată, o eventuală modificare de amplasare cadastrală, interesează și trebuie să fie opozabilă titularului, conferind interes și legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că apelurile sunt nefondate și le va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta.
Referitor la apelul declarat de intimata C. L. de Fond Funciar a orașului Ștefănești județul B., Tribunalul va constata că acesta cuprinde motive și argumente care se referă la eroarea săvârșită în momentul modificării titlului de proprietate emis pe numele lui I. G., eroare ce nu a fost analizată în mod concret de către instanța fondului, deoarece hotarul existent între cele două proprietăți învecinate, G. și I. nu a fost schimbat și este localizat așa cum era la data de 01.01.1990, așa încât în mod greșit s-a constatat că . în fapt familiei pârâtelor din prezenta cauză. În acest cadru stabilit, instanța de control judiciar va aprecia că aceste aspecte au fost dezvoltate și în apelul declarat de către reclamanta S.C G. B. S.-co SRL motiv pentru care vor fi analizate în mod unitar, dat fiind faptul că poziția procesuală a Comisiei Locale de Fond Funciar se situează și confirmă poziția societății reclamante, urmărind același interes și folos juridic, respectiv includerea în titlu de proprietate a lui Gheroghiu M. a suprafeței de 611 m.p. situată în . intravilanul orașului Ștefănești, județul B..
Disputa dintre părți s-a axat pe faptul că la data de 30.11.2002 titlul de proprietate emis pe numele lui I. G. a fost corectat în sensul majorării suprafeței intravilane de la 1273 m.p. la 1884 m.p. prin includerea suprafeței de 611 m.p. în . ce a fost scăzută din extravilanul localității. Societatea reclamantă a susținut că această suprafață de teren constituie amplasamentul pârâtului G. M. și prin urmare cu privire la titlul de proprietate cu nr._/1995 emis pe numele lui I. G., trebuie constatată nulitatea absolută și parțială, deoarece nu era persoană îndreptățită la reconstituire conform art. III din Legea nr. 169/1997.
Probatoriul administrat în cauză a relevat că suprafața de teren din p.c 1027 nu constituie vechiul amplasament al familiei I. G., în sensul că nu a fost predat în C.A.P. dar acesta a fost înregistrat ca posesor pentru . fost alocată familiei ca lot în folosință, datorită faptului că în p.c 1026 aveau ridicată locuința.
De altfel, situația faptică concretă dintre părți a fost soluționată și prin sentința civilă nr. 1319/10.12.2012, prin care reclamanta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei Bâznosu M. imobilul în suprafață de 611 m.p. situat în extravilanul localității Ștefănești județul B., sola 121 . revendicare realizându-se prin verificarea titlurilor de proprietate exihibate de părți și a căror legalitate se contestă în prezenta cauză.
Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că situația litigioasă se datorează faptului că reclamanta S.C G. B. Stefco SRL a intrat posesia terenului cumpărat de la pârâtul G. M. fără a identifica și a cunoaște amplasamentul cadastral, ulterior constatând prin eliberarea titlului de proprietate că terenul dobândit se găsește în . nu în . care figurează în titlul de proprietate emis pe numele lui I. G..
Este adevărat că suprafața de teren din . constituie vechiul amplasament al familiei I. dar la fel de adevărat este că și vânzătorul G. M. nu a dovedit existența unui drept de proprietate anterior celui invocat de către familia I., ci a dovedit că este beneficiarul unei constituiri a dreptului de proprietate, întemeiată pe disp. Legii nr. 18/1991 ca persoană care nu a predat teren în C.A.P.
Prin urmare, instanța de control judiciar va aprecia că dreptul de proprietate al pârâtelor este un drept preferabil întrucât aceștia au dovedit deținerea în proprietate a suprafeței de 1,50 ha teren ce a fost preluat de G.A.C și că într-o perioadă mare de timp familia I. a deținut terenul în mod compact, situație confirmată de martorii vecini care au arătat că întreaga suprafață de teren a fost ținută de familia pârâților, respectiv suprafața de 588 m.p. din p.c 1026, obținută prin cumpărare, iar suprafața de 611 m.p. din p.c 1027, în completare, ca lot în folosință.
În acest context, instanța de control judiciar va constata că nu pot fi primite motivele de apel dezvoltate de reclamanta – apelantă, că lotul primit în folosință de vânzătorul G. M. a inclus și suprafața de teren din p.c 1027 întrucât acestuia nu i se putea atribui decât o suprafață de teren liberă și nerevendicată, așa cum este suprafața de teren din p.c 1028, menționată pe titlu de proprietate emis pe numele acestuia în anul 2002, ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare cu reclamanta, în anul 1998.
Verificarea legalității emiterii celor două titluri de proprietate trebuie să se raporteze la momentul emiterii acestora și mai mult decât atât la momentul depunerii cererii de reconstituire/constituire, context în care Tribunalul va constata că nu se poate constata încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 în ceea ce privește îndreptățirea titularilor la reconstituire, deoarece niciunul și nici celălalt nu au dovedit avantajul vechiului amplasament pentru . același timp se poate aprecia că operațiunea de constituire a dreptului de proprietate în favoarea vânzătorului Gheoghiu este subsidiară celei de reconstituire în favoarea autorului pârâtelor care au primit întreaga suprafață aferentă locuinței lor și pe care de altfel au stăpânit-o ca lot în folosință în timpul C.A.P.- ului.
Instanța de control judiciar mai subliniază că principiul securității și al raporturilor juridice nu permite constatarea nulității absolute și parțiale a titlurilor de proprietate pentru eventuale fapte imputabile autorităților, ci doar dacă se urmărește repararea dreptului aparținând fostului proprietar care nu a primit vechiul său amplasament, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât ambele părți au înscrise în titlurile lor de proprietate parcele cadastrale aflate în rezerva Comisiei Locale, libere și în același timp diferite.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul în temeiul art. 480 și următoarele Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta apelantă S.C. G. B. S.-Co SRL Ștefănești, jud. B. reprezentată prin administrator C. Ș. și intimata apelantă C. L. de Fond Funciar Ștefănești, jud. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a intimatului G. M., prin moștenitori G. V., G. P. și G. M., ca nefondate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta apelantă S.C. G. B. S.-Co SRL Ștefănești, jud. B. cu sediul în oraș Ștefănești, jud. B., reprezentată prin administrator C. Ș. și intimata apelantă C. L. de Fond Funciar Ștefănești, jud. B., în contradictoriu cu intimații C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra terenurilor B., Bâznosu M., domiciliată în oraș Ștefănești, jud. B. C. G. L., domiciliată în oraș Ștefănești, jud. B., ambele cu domiciliul ales la Cabinet de avocat R. R., cu sediul în Iași, ., județul Iași și G. C. M., prin moștenitori G. V., G. P. și G. M., cu domiciliul în oraș Ștefănești, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 391 din 07.05.2014 a Judecătoriei Săveni, pe care o păstrează.
În temeiul art. 453 Cod pr. civ. obligă apelantele să plătească intimatei Bâznosu M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. B. G. B. C.
Red.A.M./17.02.2016
Judec.D. C.
Tehn.F.A-M/17.02.2016
10
| ← Fond funciar. Sentința nr. 978/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul... → |
|---|
