Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 3746/40/2014
Dosar nr._ contestație în anulare
- hotărâre care ține loc de act autentic-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 9 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. I.
Judecător – T. N.
Judecător – A. D.
Grefier – B. C.-F.
Decizia 57 R
Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea F. M.-E. în contradictoriu cu intimații A. E., A. C., P. V., P. L. D., C. M. D., F. M. F., I. D., I. I. M.,împotriva deciziei civile nr. 544 R din 22 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B..
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 29 ianuarie, 6 februarie și pentru astăzi 9 februarie 2015, când;
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ , recurenta F. M.-E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 544 R/22.09.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., susținând că soluția dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât s-a reținut în mod eronat că ,la data când se pretinde a fi avut loc tranzacția, aceasta privea un bun indiviz, așa încât soarta acesteia depindea de soluția ce se va da în procesul privind partajul bunului; în consecință, constată că până la judecarea recursului nu există o dispoziție irevocabilă cu privire la raportul de drepturi asupra respectivului bun, reținând despre acțiunea de partaj că, după casare, în rejudecare cauza a fost suspendată.
Însă cauza la care face referire instanța de recurs privește dosarul nr._ al Judecătoriei B., al cărui obiect este reprezentat de ieșirea din indiviziune și partajul succesoral privind succesiunile P. A. I. și P. I. I., în care s-au pronunțat sentința nr. 1918/2008 și decizia civilă nr. 506 R/18 mai 2011.
Astfel, eroarea materială constă în aceea că instanța de recurs din dosarul nr._ nu a observat că, prin decizia 506 R/18 mai 2011, pronunțată anterior judecării recursului din dosarul_ ,se soluționează recursurile la acțiunea de partaj, iar instanța se pronunță irevocabil cu privire la componența masei succesorale a fiecăreia din cele două succesiuni și a drepturilor asupra acestora, stabilind în mod irevocabil moștenitorii și cotele, pronunțându-se irevocabil și asupra capătului de cerere privind raportarea înzestrării terenului din titlu de proprietate_/1994, în sensul respingerii acestuia.
Cauza este trimisă spre rejudecare exclusiv în vederea partajării bunurilor din masa succesorală rămasă după defunctul P. A. I., însă aceasta nu privește terenul în cauză.
Contestatoarea apreciază așadar că eroarea materială este cert dovedită prin conținutul deciziei nr. 544 R/2014 raportat la cel al deciziei nr. 506 R/mai 2011, solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei nr. 544 R/2014 și respingerea pe fond a acțiunii.
În drept, contestația este întemeiată pe disp.art.318 C. 1865.
Prin întâmpinare, intimații A. E. și A. C. au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
În apărare, intimații au arătat că potrivit art. 318 alin. 1 din codul de procedură civilă 1865: „Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Însă contestatoarea nu se referă la o greșeală materială, ci invocă o hotărâre ce a fost avută în vedere de către instanța de recurs, întrucât a fost atașată dosarului cauzei. Sub acest aspect, cererea formulată de reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației.
Pe fond, arată că instanța de recurs a reținut în mod corect valabilitatea Convenției din 10.05.1992 prin care P. Ernest le-a vândut suprafața de 2700 mp teren aferent casei; la acea dată P. Ernest avea Adeverința provizorie de proprietate nr._/18.10.1991, prin care s-a reconstituit pentru P. Ernest și pentru F. O. dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,28 ha provenite de la tatăl lor.
Convenția a fost validă la data întocmirii ei, iar aceștia au stăpânit acest terenul de la data dobândirii construcțiilor și până în prezent.
De altfel, în același dosar nr._ al Judecătoriei B., pe care îl invocă contestatoarea, intimații au formulat o cerere de intervenție în interes propriu - prin care au solicitat constatarea valabilității înscrisului sub semnătură privată încheiat cu P. Ernest pentru 2700 mp, teren situat în B., .- iar instanța le-a respins cererea de intervenție în principiu, întrucât terenul ce face obiectul acestei cereri nu face parte din suprafețele de teren supuse împărțelii.
Faptul că ar putea exista hotărâri a căror motivare este contradictorie nu formează cadrul procesual invocat de contestatoare, astfel încât instanța nu poate să verifice în prezent decât dacă există o greșeală materială cu privire la soluția dată, fapt ce nu este dat în prezenta cauză, motiv pentru care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Contestația în anulare formulată de contestatoarea F. M. E. este fondată și va fi admisă din considerentele ce urmează:
Prin decizia civilă nr. 544 R/22.09.2014, Tribunalul B.:
- a admis recursul formulat de reclamanții A. E. și A. C., în contradictoriu pârâții intimați P. V., P. L. D., C. M. Dolores, F. M. F., I. D., I. I. M., împotriva sentinței civile_/21.10.2013 a Judecătoriei B.;
- a respins ca nefondat recursul formulat de intervenienta F. M., împotriva aceleiași sentințe;
- a modificat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea în constituirea dreptului de proprietate formulată de reclamanții A. E. și A. C. în contradictoriu cu pârâții P. V., P. L. D. și C. M. Dolores;
- a constatat că la data de 10 mai 1992 între autorul pârâților P. Ernest și reclamantul A. C. s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare pentru grădina în suprafață de 2700 m.p., situată în B., având ca vecinătăți pe F. O. la E, M. la N, Husac G. la S și O. Ș. la V., în schimbul prețului de 230.000 lei, achitat integral;
- a dispus ca prezenta Decizie să țină loc de act de vânzare cumpărare rezolubil, iar perimetrul suprafeței de teren înstrăinate astfel să fie determinată conform conturului: 2490 m.p. identificat de expert P. P., anexa 3 raport expertiză p.c. 283/1, 282 și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut între altele, că:
,, Într-adevăr, terenul în litigiu este înscris în TP_ emis doar pe numele F. O., autoarea intervenienților pârâți și a constituit încă de la demararea procedurii de eliberare a titlului un bun litigios între titulara care l-a obținut exclusiv și fratele adoptiv P. Ernest care, la rândul lui pretindea drept asupra acestui teren și a exercitat o posesie directă sau prin alții - de exemplu prin arendașul reclamant.
Litigiile dintre cei doi s-au finalizat cu o . hotărâri judecătorești cum ar fi:
- . Judecătoriei B. de respingere a acțiunii în anulare a TP_/1994 formulat de reclamantul P. Ernest;
- ..2004 schimbată în parte prin DC 2761/19.11.2004 a Curții de Apel Suceava privind revendicarea cu daune promovată de reclamanta F. O. în contradictoriu cu P. Ernest;
- din ..2008 (f.11) în care s-a rezolvat mai întâi în primă instanță partajul judiciar al terenurilor din masele succesorale lăsate de autorii celor doi litiganți, înscrise în diverse titluri de proprietate, rezultă că reclamanții din prezenta cauză au intervenit pentru a atrage atenția asupra vânzării efectuate și pentru a determina ca lotul vânzătorului lor să conțină terenul înstrăinat, însă cererea le-a fost respinsă în principiu, apreciindu-se că soarta convenției urmează a fi hotărâtă ulterior în funcție de rezultatul împărțelii.
Este de menționat că reluându-se după casare judecata acestui partaj, cauza a fost suspendată astfel încât nu s-a efectuat o partajare a terenurilor din masa succesorală, singurul partaj existent fiind cel realizat după autorul P. A. I. cu privire la imobilele clădiri lăsate de acesta, urmare a acestei împărțeli P. Ernest și F. O., cei doi descendenți dobândind, printre altele, în natură, părți din imobilul clădit din B., ., reclamanții cumpărând partea atribuită lui P. Ernest cu terenul aferent și îngrădit și cu anexele de pe acesta, prin act autentic, iar partea numitei F. O. fiind transmisă prin succesiune la moștenitorii ei, intervenienții pârâți în cauza de față.
În ceea ce privește convenția bilaterală datată 10.05.1992 prin care s-a înstrăinat sub semnătură privată și terenul aferent casei, teren care la data întocmirii actului autentic era în proprietatea statului ori cooperativizat, după caz (anii 1981, conform actului și schiței de la f.7,8 ds fond), instanța a reținut că la aceea dată între părțile P. Ernest și F. O. nu se ajunsese la o asemenea clarificare și detaliere a pretențiilor reciproce, dimpotrivă prin adeverința nr._/18.10.1991 s-a reconstituit pentru amândoi dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,28 ha provenită de la tatăl lor.
Abia prin HCJ B. nr. 233/26.04.1994 s-a diminuat suprafața de 7,28 ha la 4,65 ha și s-a dispus înscrierea numitei F. O. cu diferența de 2,59 ha separat, motivat de faptul că aceasta are calitatea de proprietar, iar nu de moștenitor, înscriindu-se în nume propriu în CAP cu acest teren, astfel explicându-se emiterea ulterioară a unui titlu distinct pe numele acesteia TP_/1994 și a unor titluri comune pentru restul terenului din județele B. și Suceava.
S-a observat deci că în anul 1992 exista într-adevăr o adeverință de proprietate în care figura P. Ernest, astfel cum se consemnează în chitanța încheiată de acesta cu reclamantul la vânzarea terenului, ceea ce concordă și cu realitatea consemnării „iar actul autentic se va întocmi atunci când va fi eliberat titlul” și - după evoluția ulterioară a litigiilor dintre părți este evidentă intenția vânzătorului P. Ernest de a dobândi titlul pentru teren, atât în litigiile funciare cât și în acelea de partaj, unde a cerut aducerea la masă a terenului ca pe o raportare a donației sau a invocat propria sa calitate de succesor a unui frate decedat coproprietar a terenului - P. I. Iie.
Prin urmare, imposibilitatea juridică a încheierii actului autentic este evidentă. În același timp era evidentă existența convenției care deși atacată ca falsă, de intervenienții pârâți, nu numai că nu a fost dovedită astfel dar a fost și confirmată prin martorii prezenți la încheierea ei.
Convenția a fost validă la data întocmirii ei, când privea un bun indiviz, astfel că are un caracter rezolubil, depinzând într-adevăr de tranșarea definitivă și irevocabilă a partajului de terenuri dintre părți și, indiferent de soluțiile pronunțate pe parcurs, care au vizat apărarea dreptului de proprietate exclusiv al numitei F. O., deoarece validitatea promisiunii bilaterale se apreciază față de momentul încheierii ei, potrivit principiului de drept tempus regit actum.
Prin urmare, văzând că acțiunea de împărțeală a avut un curs sinuos fiind în dese cazuri oprită, suspendată prin voința părților și că în același timp reclamanții au executat convenția privind terenul pe care îl stăpânesc încă de la data cumpărării construcțiilor, acesta reprezentând practic curtea și grădina aferentă acestora, instanța a constatat că este întemeiată cererea de validare prin hotărâre a convenției astfel încheiate, fiind împotriva securității circuitului juridic și ocrotirii bunei credințe a cumpărătorilor ca reclamanții să fie ținuți în nesiguranță în legătură cu dreptul dobândit de la un aparent coproprietar. Coproprietarii sunt protejați de lege deoarece pot efectua acțiunea de ieșire din indiviziune oricând, aceasta fiind imprescriptibilă.’’
Rezultă, așadar, din considerentele deciziei atacate că, la pronunțarea acesteia, instanța de recurs nu a avut în vedere și decizia nr.506R/18 mai 2011 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., nu numai pentru că nu a fost nominalizată ca fiind pronunțată asupra litigiilor dintre părți, dar și pentru că argumentele acesteia sunt consecvente în sensul reținerii caracterului rezolubil al convenției litigioase până la ,, tranșarea definitivă și irevocabilă a partajului de terenuri dintre părți’’.
Or, în privința terenului de 2700 mp, ce face obiectul convenției din 10.05.1992 și este înscris în titlul de proprietate nr._/1994, litigiul era tranșat în mod irevocabil prin decizia nr.506R/18 mai 2011, în care s-a constatat că ,, suprafața de 2,59 ha teren menționată pe titlul de proprietate nr._/1994 reprezintă bunul propriu al defunctei F. O..’’ – fiind irelevant, prin urmare, modul de partajare al terenurilor din masa succesorală rămasă după defunctul P. A. I..
În consecință, tribunalul apreciază că neobservarea de către instanța de recurs a deciziei nr.506R/18 mai 2011 are semnificația unei greșeli materiale esențiale în sensul art.318 alin.1 teza I C. 1865, nu numai pentru că înlătură caracterul rezolubil al convenției din convenției din 10.05.1992 dar și pentru că permite cercetarea acestei promisiuni, în vederea transformării ei în act autentic de vânzare – cumpărare, din perspectiva stabilirii irevocabile a calității de bun propriu al terenului pentru defuncta F. O..
Așadar, în temeiul art.318 alin.1 teza I C. 1865,va fi admisă prezenta contestație în anulare, cu consecința anulării deciziei nr. 544 R/2014 și a stabilirii unui termen pentru rejudecarea recursurilor.
Pentru aceste motive;
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea F. M.-E. cu domiciliul în B., . sau Suceava, .. 7 împotriva deciziei civile nr. 544 R/ 22.09.2014 a Tribunalului B..
Anulează decizia nr. 544 R/2014 și stabilește termen pentru rejudecarea recursurilor la data de 19.03.2015, pentru care vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
H. I. T. N., A. D. B. C.
Red. T.N. /16.03.2015
Jud. D. M.
Tehn. B.C.F./16.03.2015
2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj judiciar. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
