Legea 10/2001. Sentința nr. 911/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Tribunalul BOTOŞANI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 911/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 39420/3/2014*

DOSAR NR._ Legea 10/2001 - contestație

ROMÂNIA

TREIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 18.09. 2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. G.

GREFIER: F. A.-M.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 911

La ordine judecarea contestației formulată de reclamanta C. M. - sector 3, București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor - CNCI din cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților – A.N.R.P. - sector 2, București, .. 202.

Dezbaterile cauzei în fond au aut loc în ședința publică din 11.09.2015, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea, azi, când:

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii civile de față;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr._ din data de 13.11.2014 reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor – CNCI din cadrul A.N.R.P, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr.1662/13.08.2014, obligarea pârâtei de a valida dispoziția nr.1057/29.03.2006 modificată prin dispoziția nr._/02.12.2008 emise de Primarul Municipiului B.,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, urmare a notificării depuse și de fratele său C. I., decedat la 28.01.2011, a cărui unică moștenitoare este, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1500 m.p și construcție demolată în suprafață de 2850 m.p. situat în B., Calea Națională nr. 180, în baza Legii 10/2001, Primarul Municipiului B. a emis Dispoziția nr. 1057/29.03.2006.

In data de 17.05.2006, dosarul a fost reținut la ANRP - C. Centrală pentru Restituirea Proprietăților, primind numărul de înregistrare_/CC.

Ulterior, în 2007, dosarul a fost returnat Primăriei Municipiului B., cu solicitarea ca acesta să fie completat cu acte care să descrie construcția.

S-a solicitat de asemenea ca Primăria Municipiului B. să modifice dispoziția arătată mai sus, în sensul de a se identifica suprafețele pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, fiind emisă Dispoziția nr._/02.12.2008 de modificare a Dispoziției nr. 1057/29.03.2006.

Prin Adresele nr. 2615/26.02.2008, 121/11.02.2008, 1165/28.08.2008, Consiliul Județean, Direcția Județeană a Arhivelor Statului și de la S.C. „LOCATIVA" SA le comunică faptul că nu dețin acte care să descrie imobilul situat în Calea Națională nr. 180 preluat de stat în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950 și ulterior demolat, iar terenul este ocupat de Restaurantul B. și Magazinul General B..

Având în vedere negațiile primite, C. I. a procedat la completarea dosarului cu Declarația notarială autentificată sub nr. 602/02.04.2008 prin care descrie imobilul.

Nici de această dată, după ce s-a procedat la completarea dosarului cu actele cerute, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat la reținerea dosarului în vederea înaintării acestuia către societatea de evaluare desemnată în vederea întocmirii Raportului de evaluare.

Mai mult, s-a solicitat completarea dosarului cu declarații autentice date de reclamantă, precum și de doi martori.

S-a conformat și de această dată și a depus la dosar Declarația autentificată sub nr. 631/28.05.2009, dată de reclamantă și Declarațiile autentificate sub nr. 540/02.07.2009 și nr. 542/02.07.2009, date de martorii D. G. și C. I..

Nici de această dată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat la reținerea dosarului, ci 1-a returnat solicitând din nou, în mod abuziv, acte care să descrie întinderea suprafeței de teren și a clădirii, deși aveau atașate la dosar declarațiile autentice și negațiile.

La data de 14.06.2011 a acționat în judecată C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia la înregistrarea și transmiterea dosarului său către societatea de evaluare desemnată în vederea întocmirii Raportului de evaluare.

Astfel, Curtea de Apel Suceava, prin Sentința nr. 378/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ a admis acțiunea sa, obligând C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită către evaluator dosarul de despăgubire ce conține Dispoziția nr. 1057/2006 emisă de Primăria Municipiului B. în favoarea sa și a fratelui său, C. I., în vederea întocmirii Raportului de evaluare.

Această Sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4876/20.11.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, ANRP i-a solicitat prin Adresa nr._/CC/01.11.2012 completarea dosarului său cu o . noi înscrisuri în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Legea 165/2013.

A depus în copii legalizate toate documentele solicitate și care îi aparțin.

Primarul Municipiului B. a răspuns la punctele la care era îndreptățit prin Adresa nr._/10.01.2014/CCA.

După studierea dosarului, pârâta a emis Decizia de invalidare nr. 1662/13.08.2014 prin care a invalidat Dispoziția nr. 1057/29.03.2006 modificată prin Dispoziția nr._/02.12.2008 emise de Primarul Municipiului B..

În cuprinsul Deciziei de invalidare, pârâta a motivat că din analiza actelor existente în cuprinsul dosarului nu se poate stabili întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului notificat.

Decizia de invalidare este nelegală și netemeinică pentru că din înscrisurile pe care le-a depus există suficiente repere pentru a se putea identifica imobilul ce a aparținut autorilor lor și care au făcut obiectul preluării abuzive și ulterior demolării.

S-au cerut Declarații notariale în care să fie descrise întinderea terenului și dimensiunile construcției ce a existat pe acest teren.

Practic pârâta a nesocotit în mod grosolan sentința Curții de Apel Suceava ce a rămas definitivă prin Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care era obligată să trimită dosarul său unei societăți de evaluare pentru întocmirea Raportului de evaluare.

Așa cum rezultă din motivarea Sentinței nr. 378/2011 a Curții de Apel Suceava: potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 21 din titlul VII al Legii 247/2005 și pct. 16.92; pct. 16.93 din normele metodologice, legalitatea dispozițiilor autorităților administrației publice locale se verifică de către instituția prefectului care fie emite un aviz de legalitate fie, în caz de nelegalitate, le contestă la instanța de contencios administrativ.

Odată înaintat dosarul Comisiei Centrale, fără ca dispoziția să fie contestată la instanța de contencios administrativ, nu mai există posibilitatea restituirii de către C. Centrală a dispoziției și a dosarului aferent către Primărie, întrucât legea nu prevede o asemenea atribuție în sarcina Comisie Centrale. Aceasta poate verifica doar dacă este legală respingerea cererii de restituire în natură (art. 16 alin. 4 di Titlul VII al Legii 247/2005).

Din Actul de vindere - cumpărare autentificat sub nr. 2480/13.08.1046 rezultă ca autorii lor au cumpărat imobilul situat în Calea Națională nr. 180, că imobilul vândut constă din terenul de sub clădire pe care se află o construcție de zid cu parter și etaj, acoperită cu tablă și terenul alăturat învecinându-se la Miază-N. cu Calea Națională, Ia Miază-Zi cu . cu proprietatea Schwartz și la Apus cu Stadela care unește aceste doua străzi, valoarea tranzacției fiind de 16.000.000 lei.

Din cuprinsul Actului de vindere - cumpărare se pot desprinde ușor elemente de identificare a întinderii terenului și construcției, a amplasamentului, cât și a prețului plătit la cumpărarea acestui imobil.

Pârâta avea suficiente elemente pentru evaluarea imobilului conform dispozițiilor Legii 165/16.05.2013

Neprocedând astfel și invalidând Decizia emisă de Primar prin care i s-a recunoscut un drept de proprietate, pârâta a săvârșit un abuz încălcându-i în mod grav dreptul de proprietate la care este îndreptățită și pentru care luptă din 2001.

Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației, dispunerea anularii Deciziei de invalidare nr. 1662/13.08.2014 și obligarea pârâtei de a valida Dispoziția nr. 1057/29.03.2006 modificată prin Dispoziția nr._/02.12.2008 emise de Primarul Municipiului B..

Pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor – CNCI din cadrul A.N.R.P a formulat întâmpinare prin care a solicitat:

Referitor la excepția tardivități a solicitat, ca în virtutea rolului activ al judecătorului, reglementat la art. 22 NCPC, să se verifice depunerea în termen a cererii de chemare în judecată ce are ca obiect Contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 1662/2014 emisă de pârâtă în dosarul administrativ nr._/CC, având în vedere că până la această dată, confirmarea de primire nu s-a întors la expeditor (pârâta CNCI).

Pe fond, a arătat că notificarea reclamantei și a fratelui său în prezent decedat, formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost soluționată de Primăria Municipiului B., prin Dispoziția nr. 1057/2006 cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

Ulterior, dosarul aferent Dispoziției nr. 1057/2006 precum și întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acestuia, a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub nr._//CC.

În urma verificării dosarului din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, C. Centrală a restituit dosarul Primăriei Municipiului B., în vederea completării cu înscrisuri referitoare la imobilul construcție și emiterea unei noi dispoziții prin care să se identifice expres suprafețele pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

În anul 2008, Primăria Mun. B. a modificat dispoziția inițială, prin emiterea Dispoziției nr._/02.12.2008, în sensul că "Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005pentru imobilul care a fost situat în Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1500 mp și construcții cu suprafața totală utilă de 2850 mp."

În anul 2011, reclamanta a inițiat o acțiune în justiție în contradictoriu cu antecesoarea pârâtei (fosta C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor), solicitând obligarea acesteia la înregistrarea și transmiterea dosarului de despăgubire unei societăți de evaluare.

Prin Sentința civilă nr. 378/14.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ - a obligat C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită către evaluator dosarul de despăgubire ce conține dispoziția nr. 1057/2006 emisă de Primăria Municipiului B. în favoarea lui C. lordache și C. M., în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Hotărârea Curții de Apel Suceava a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4876/20.11.2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul declarat de pârâta CCSD, ca nefondat.

A precizat că la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care C. Centrală a fost obligată la transmiterea dosarului de despăgubire către evaluator, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată prin OUG nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012.

În ce privește fondul cauzei, a învederat că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate în raport cu dispozițiile legale invocate.

Procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, în intervalul 15.03._13.

În acest interval de timp s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României.

Astfel, au fost blocate operațiunile de evaluare și emitere a titlurilor de despăgubire, pentru a da posibilitatea Statului Român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

După perioada de suspendare impusă de OUG 4/2012 modificată și aprobată prin Legea nr. 117/2012, respectiv data de 15.05.2013, în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, care modifică procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Prin dispozițiile noii legi a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a-b din Legea nr.165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.

Conform art. 25 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, Decizia de invalidare emisă de C. Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Față de cele expuse, subliniază că soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Așa cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.

Întrucât noua lege a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte".

Cu privire la motivele ce au condus la emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a Deciziei de invalidare nr. 1662/13.08.2014, a subliniat următoarele:

Ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor art. 21, alin. 5 din Legea 165/2013, au fost solicitate atât Primăriei Municipiului B. cât și reclamantei, înscrisurile necesare soluționării dosarului de despăgubire.

În urma celor dispuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința din data de 24.10.2013 au fost solicitate următoarele documente: certificatele de moștenitor de pe urma defuncților C. P., C. I. și C. E. sau negații privind dezbaterea succesiunii acestora; certificatul de naștere al domnului C. E.; acte care să descrie construcția demolată, respectiv suprafața, materiale folosite la edificare, anul construirii, utilități etc.; înscrisuri din care să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive.

Prin adresele din data de 19.02.2014 și 26.06.2014, s-a revenit cu solicitarea completării dosarului cu copia registrului agricol/fiscal al imobilului, matricolă clădiri, fișă mijloc fix sau orice documente oficiale din care să reiasă suprafețele avute în vedere la emiterea Dispoziției nr._/2008.

Face precizarea că astfel de documente au fost solicitate încă din data de 17.02.2011, prin corespondențe succesive.

Urmare acestor demersuri, au fost depuse actele de stare civilă solicitate, negațiile privind dezbaterea succesiunilor foștilor proprietari, precum și cele din care rezultă că terenul nu avea destinația de teren agricol.

Nu au fost însă depuse, înscrisuri din care să reiasă care era suprafața imobilului avut în proprietate de autorii notificatorilor, imobil preluat apoi de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.

Învederează instanței că din actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 2489/1946 reiese că numiții I. C. și P. N. C. au dobândit proprietatea asupra imobilului din Calea Națională nr. 180, compus din terenul de sub clădire pe care se află o construcție de zid cu parter și etaj și din terenul alăturat, fără a se preciza suprafața imobilului.

De asemenea, nici în anexa Decretului nr. 92/1950 în care figurează naționalizat imobilul din Calea Națională nr. 180, fostă proprietate a domnului I. C., nu este menționată suprafața imobilului.

Singurul document aflat la dosar în care se menționată suprafața imobilului, este dispoziția de primar prin care "Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul care a fost situat în Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1500 mp și construcții cu suprafața totală utilă de 2850 mp".

Potrivit legii, primarul emite dispoziția cu propunere de acordare a despăgubirilor, în baza documentelor de la dosar. Or, în acest caz, propunerea primarului nu este susținută de înscrisuri referitoare la suprafața imobilului.

Având în vedere că la dosar nu au fost depuse documente din care să reiasă întinderea dreptului de proprietate al antecesorilor notificatorilor, C. Națională, în mod corect a dispus invalidarea Dispoziției nr. 1057/2006 modificată prin Dispoziția nr._/2008, emisă de Primarul Municipiului B. în favoarea domnilor C. I. și C. M. prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1500 mp și construcție demolată în suprafață de 2850 mp.

Față de argumentele prezentate, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001, republicată, Legii nr. 247/2005, Legii 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

În probatoriu a indicat proba cu înscrisuri.

Reclamanta C. M. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității, arătând că a formulat în termen contestație împotriva deciziei de invalidare care i-a fost comunicată la sediul ANRP, sub semnătură.

A arătat că nu este aplicabilă Legea nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 278, intrată în vigoare la 17.05.2013, având în vedere că în mod irevocabil fusese soluționată cererea sa și se dispusese înaintarea dosarului la un evaluator. Legea nr. 165/2013 nu a intrat în vigoare decât după 6 luni ulterior acestui moment, astfel încât a apreciat că este aplicabilă Legea nr. 247/2005, respectiv art. 16 din această lege.

Reclamanta a arătat că și pe fond susținerile pârâtei sunt neîntemeiate. A arătat că a transmis documentele solicitate și, chiar dacă nu rezultă suprafața construcției, a transmis declarațiile autentificate date de C. I., C. M., D. G. și C. I., persoane care au văzut aceste imobile și le-au putut descrie cu toate elementele de construcție și cu toate detaliile privind întinderea lor.

Consideră că pârâta avea la dispoziție toate elementele necesare pentru evaluarea imobilului și refuzul acesteia este nelegal, încălcându-se cerințele termenului rezonabil prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A arătat că este evidentă pasivitatea autorității pârâte, care până la modificarea legii a refuzat să trimită dosarul către evaluator, iar după modificarea legii a refuzat să valorifice în mod obiectiv probele depuse pentru validarea dispoziției, fără o justificarea legală și încălcând o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 256/23.02.2015 Tribunalul București – Secția a III –a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor – CNCI din cadrul A.N.R.P în favoarea Tribunalului B..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București – Secția a III –a Civilă cu privire la excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a reținut că obiectul cauzei constă în contestație împotriva deciziei de invalidare emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (prescurtat CNCI) cu referire la un imobil în privința căruia s-a emis dispoziția nr. 1057/29.03.2006 de către Primăria Municipiului B. cu propunere de acordare despăgubiri, imobil situat pe raza teritorială mun. B., județul B., așadar în circumscripția Tribunalului B. în raza căruia se află entitatea învestită cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Textul menționează expres competența secției civile a tribunalului, astfel că nu poate fi susținută necompetența materială a instanței și nici competența secțiilor de contencios administrativ în soluționarea cauzei.

Art. 33 din Legea nr. 165/2013 se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entitățile învestite, iar art. 34 se referă la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul CCSD care se trimit la CNCI și la dosarele înregistrate la CNCI ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Instanța a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate” prevăzută de art. 35 din Legea nr. 165/2013, în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii, față de modalitatea în care această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013.

Din interpretarea coroborată a tuturor dispozițiilor legale, instanța a apreciat că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția se află sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Rezultă că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de CNCI conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, anume Tribunalul B..

S-a considerat că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului și de entitatea care a analizat pe fond cererea, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia instanței, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale.

A interpreta altfel, în sensul că prin entitate trebuie să se înțeleagă numai C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea codului de procedură civilă cât mai ales la adoptarea Legii nr.. 165/2013. Rezultă astfel că, și față de obiectivul urmărit de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 165/2013, se impune interpretarea mai sus menționată.

Judecând pe fond cauza Tribunalul B. constată temeinicia și legalitatea întregului probatoriu administrat de Tribunalul București și pe cale de consecință acțiunea va fi respinsă ca nefondată, având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale în materie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, a contestat Decizia de invalidare nr. 1662/13.08.2014 emisă de către pârâta C. Națională și a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de invalidare, obligarea pârâtei de a valida Dispoziția nr. 1057/2006 modificată prin Dispoziția nr._/2008, ambele emise de Primarul Municipiului B., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepția de tardivității, a solicitat pârâta, ca în virtutea rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 22 din Noul Cod de procedură civilă, să se verifice depunere în termen a cererii de chemare în judecată ce are ca obiect Contestația deciziei de invalidare nr. 1662/2014 emisă de pârâtă în dosarul administrativ nr._/CC, având în vedere că până la acea dată, confirmarea de primire nu s-a întors de la expeditor.

De asemenea, notificarea reclamantei și a fratelui său, în prezent decedat, formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost soluționată de Primăria Municipiului B., prin Dispoziția nr. 1057/2006 cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În anul 2008, Primăria Municipiului B. a modificat dispoziția inițială, prin emiterea Dispoziției nr._/02.12.2008, în sensul că „Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul care a fost situat în Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1.500 m.p. și construcții cu suprafața totală utilă de 2.850 m.p.”.

În anul 2011, reclamanta a inițiat o acțiune în justiție în contradictoriu cu antecesoarea pârâtei (C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), solicitând obligarea acesteia la înregistrarea și transmiterea dosarului de despăgubire, unei societăți de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 378/14.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ a obligat C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită către evaluator dosarul de despăgubire ce conține dispoziția nr. 1057/2006 emisă de Primăria Municipiului B. în favoarea lui C. I. și C. M., în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Hotărârea Curții de Apel Suceava a rămas irevocabilă la Decizia civilă nr. 4876/20.11.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul declarat de C.C.S.D, ca nefondat.

A mai precizat pârâta că, la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care C. Centrală a fost obligată la transmiterea dosarului de despăgubire către evaluator, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată prin O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012.

În ce privește fondul cauzei, arată pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate, în raport de dispozițiile legale invocate.

În acest interval de timp s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza – pilot M. A. și alții împotriva României.

Astfel, au fost blocate operațiunile de evaluare și emitere a titlurilor de despăgubire, pentru a da posibilitatea Statului Român să realizeze o reformă a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu – zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge în situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de C.C.S.D sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă a acestui drept neputându-se executa.

După perioada de suspendare impusă de O.U.G. nr. 4/2012 modificată și aprobată prin Legea nr. 117/2012, respectiv data de 15.05.2013, în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, care modifică procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ca urmare, a publicării în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013 a legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Prin dispozițiile noii legi a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. 17 alin. 1 lit. a-b din Legea nr. 165/2013, la care s-a făcut referire în precedent, noua comisie validează/ invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În temeiul disp. art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.

Față de cele expuse, a arătat pârâta că soluționarea dosarului de despăgubire nr._/CC, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

A mai precizat că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituie în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013: „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte”.

Cu privire la motivele care au condus la emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a Deciziei de invalidare nr. 1662/13.08.2014, a arătat pârâta că ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit disp. art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, au fost solicitate atât Primăriei Municipiului B. cât și reclamantei, înscrisurile necesare soluționării dosarului de despăgubire.

În urma celor dispuse de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința din data de 24.10.2013, au fost solicitate următoarele documente: certificatele de moștenitor de pe urma defuncților C. P., C. I. și C. E. sau negații privind dezbaterea succesiunii acestora; certificatul de naștere al numitului C. E., acte care să descrie construcția demolată, respectiv suprafața, materialele folosite la edificare, anul construirii, utilități; înscrisuri din care să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive.

Prin adresele din data de 19.02.2014 și 26.06.2014, s-a revenit la solicitarea completării dosarului cu copia registrului agricol / fiscal al imobilului, matricolă clădiri, fișă mijloc fix sau orice documente oficiale din care să reiasă suprafețele avute în vedere la emiterea Dispoziției nr._/2008. Documentele au fost solicitate încă din data de 17.02.2011, prin corespondențe succesive.

Urmare a acestor demersuri, au fost depuse actele de stare civilă solicitate, negațiile privind dezbaterea succesiunilor foștilor proprietari, precum și cele din care rezultă că terenul nu avea destinația de teren agricol, însă nu au fost depuse înscrisuri din care să reiasă care este suprafața imobilului avut în proprietate de autorii notificatorilor, imobil preluat apoi de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a mai arătat că din actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2489/1946 reiese că numiții I. C. și P. N. C. au dobândit proprietatea asupra imobilului din Calea Națională nr. 180, compus din terenul de sub clădire pe care se află construcția de zid cu parter și etaj și din terenul alăturat, fără a se preciza suprafața imobilului.

De asemenea, nici în Anexa Decretului nr. 92/1950 în care figurează naționalizat imobilul din Calea Națională nr. 180, fostă proprietatea domnului I. C., nu este menționată suprafața imobilului. Singurul document aflat în dosar în care se află suprafața imobilului, este dispoziția de primar prin care: „Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul care a fost situat în Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1.500 m.p. și construcții cu suprafața totală utilă de 2.850 m.p.”.

Potrivit legii, primarul emite dispoziția de propunere de acordare a despăgubirilor, în baza documentelor de la dosar. Or, în acest caz, propunerea primarului nu este susținută de înscrisuri referitoare la suprafața imobilului.

Întrucât la dosar nu au fost depuse documente din care să reiasă întinderea dreptului de proprietate al antecesorilor notificatorilor, C. Națională, în mod corect a dispus invalidarea Dispoziției nr. 1057/2006 modificată prin Dispoziția nr._/2008, emisă de Primarul municipiului B. în favoarea domnilor I. C. și C. M., prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Calea Națională nr. 180, format din teren în suprafață de 1.500 m.p. și construcție demolată în suprafață de 2.850 m.p.

Față de considerentele Tribunalul B. va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor București..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de C. M. - sector 3, București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor - CNCI din cadrul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților – A.N.R.P. - sector 2, București, .. 202.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

]

Președinte,Grefier,

B. G. F. A. -M.

Red. jud. B.G

Tehnoredactat F.A-M/23.09.2015

4 ex

← Fond funciar. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul BOTOŞANI		Fond funciar. Sentința nr. 3190/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Legea 10/2001. Sentința nr. 911/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 911/2015. Tribunalul BOTOŞANI