Ordin de protecţie. Decizia nr. 199/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 199/2015
Dosar nr._ apel-ordin de protecție
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 16 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte – H. I.
Judecător – T. N.
Procuror- B. C.
Grefier – B. C.-F.
Decizia nr. 199 A
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta M. L. în contradictoriu cu intimatul P. I., împotriva sentinței civile nr. 3194/26.03.2015 a Judecătoriei B., având ca obiect „apel-ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta asistată de avocat C. S., în substituirea avocat D. R., intimatul P. I. și reprezentanta Ministerului Public, procuror B. C..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat C. S. depune la dosar delegația de substituire.
Întrucât părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Avocat C. S. solicită admiterea apelului, anularea sentinței și prin urmare, admiterea ordinului de protecție.
De asemenea, precizează faptul că părțile sunt despărțite în drept, intimatul este evacuat și prin comportamentul său, pune în pericol viața apelantei și a copiilor. Acesta nu beneficiază de energie electrică, motiv pentru care vine deseori la locuința apelantei, pentru a-și încărca telefonul mobil. Arată că aceste aspect nu se concretizează într-o motivare care să ducă la respingerea ordinului de protecție, solicitând în același timp cheltuieli de judecată pentru avocatul titular, motiv pentru care depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Intimatul P. I. solicită respingerea apelului, precizând faptul că nu este o fire violentă în relația cu apelanta.
Procuror B. C. solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că probele administrate nu fac dovada concretă că intimatul o expune pe apelantă la suferințe psihice și fizice, fiind o vină comună, nu este necesară emiterea unui ordin de protecție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 13.02.2015 sub nr._, reclamanta M. L. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului P. I..
Prin sentința civilă nr.3194/26.03.2015, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind obligată la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului pârâtului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 3299/11.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria părților.
Prin sentința civilă nr. 5316/09.09.2011, pronunțată în dosarul nr._, instanța a hotărât evacuarea pârâtului din imobilul situat în ., jud. B., până la soluționarea dosarului de divorț nr._ al Judecătoriei B..
Ulterior, prin sentința civilă nr. 9165/30.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., instanța a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în ., jud. B., până la soluționarea partajului care face obiectul dosarului_/193/2012, dosar care a fost soluționat la data de 19.02.2015, nefiind redactată încă, hotărârea.
Astfel, instanța de fond a constatat că la momentul judecării prezentei cereri, hotărârea de evacuare din imobilul situat în ., jud. B. pronunțată de către instanță este în vigoare.
Prin cererea având ca obiect emiterea ordinului de protecție, reclamanta a susținut faptul că a formulat multiple cereri la Postul de Poliție al ., violențe, amenințări, nerespectare de hotărâri judecătorești.
Din probele administrate la dosar, s-a reținut ca rezultând că reclamanta a depus plângere în data de 13.06.2011 pentru lovire sau alte violențe, care a fost soluționată la data de 13.07.2011, a fost sesizat prin apel 112 la 25.09.2011 pentru scandal în familie, plângere la data de 21.01.2013 pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, respectiv evacuare, plângere la 19.09.2013 pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, plângere la data de 18.02.2014 pentru infracțiunea de amenințare care a fost înaintată cu propunere de clasare la P. de pe lângă Judecătoria B., plângere din data de 05.08.2014 pentru infracțiunea de violență în familie ce a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu propunere de clasare, sesizare apel 112 la data de 23.10.2014, pentru scandal în familie, fiind dispusă măsura sancționării pârâtului conform Legii nr. 61/1991, precum și sesizări prin apelul 112 la datele de 24.02.2015 și 25.02.2015 pentru scandal la domiciliu, față de care s-au dispus măsuri de avertizare și sancționare conform Legii nr. 61/1991.
De asemenea, s-a observat că IPJ B.-Biroul Centru Operațional a comunicat faptul că la data de 09.07.2014, reclamanta M. L. a sesizat că pârâtul i-a sustras actele de identitate dintr-o geantă, în urma sesizării reclamanta fiind sancționată contravențional conform Legii nr. 61/1991 pentru alertare nejustificată, iar la data de 04.08.2014 a fost înregistrat apelul telefonic efectuat de P. I. S., fiica părților, care a sesizat faptul că tatăl său și fratele acestuia se bat în locuință, ca urmare a intervenției pârâtul fiind sancționat cu avertisment, iar fratelui acestuia i s-au întocmit acte procedurale pentru infracțiunea de lovire.
Din certificatele medico-legale depuse de către reclamantă la dosar rezultă că acestea au fost eliberate la data de 14.06.2011, 10.10.2013 și ultimul, la data de 21.01.2015. Conform acestui din urmă certificat medico legal rezultă că reclamanta prezintă două exfoliații și patru echimoze și a afirmat că a fost lovită de o persoană cu o mătură, fără ca măcar în fața medicului legist să arate că a fost lovită de către pârât.
Instanța de fond a constatat și că nu sunt depuse sesizări la poliție din care să rezulte faptul că la data de 19.01.2015, așa cum afirmă reclamanta în certificatul medico legal, ar fi fost lovită de către pârât.
Analizând întregul probatoriu, instanța de fond a reținut că nu există dovada exercitării unor acte de violență fizică săvârșite de către pârât asupra reclamantei sau membrilor familiei în anul 2014 și 2015, iar cu privire la certificatul medico-legal depus de către reclamantă emis la data de 21.01.2015, a apreciat, având în vedere frecvența sesizărilor și consecvența reclamantei în a face aceste sesizări, inclusiv pentru fapte nereale că, în cazul în care ar fi fost într-adevăr lovită de către reclamant ar fi sesizat organele de poliție prin serviciul de urgență 112 sau, ulterior, ar fi depus plângere penală pentru lovire împotriva pârâtului, lucru care nu s-a întâmplat.
S-a constatat și faptul că pârâtul revine la domiciliu cu toate că există hotărârea de evacuare, însă motivat de faptul că în grajdul în care locuiește la aproximativ cinci kilometri de localitatea C., împreună cu copilul minor, P. V., nu are curent electric, astfel încât nu poate avea acces la o priză care să-i permită încărcarea telefonului și, de asemenea, nici la mijloacele de informare, respectiv televizor și nici apă care să le permită să se igienizeze.
De asemenea, din declarațiile martorilor a rezultat că pârâtul are un comportament responsabil, se ocupă de creștere minorului în vârstă de 15 ani, crește numeroase animale și că reclamanta este cea care provoacă scandal atunci când pârâtul vine la locuința familiei de unde a fost evacuat, acest lucru întâmplându-se o dată la 3-4 zile, ocazie cu care pârâtul nu intră în casă, ci doar în bucătăria construită în continuarea grajdului, unde are curent electric și un televizor.
Instanța de fond a mai reținut și atitudinea sinceră și neagresivă a pârâtului cu ocazia interogatoriului luat acestuia, precum și cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, aceasta arătând că doar el a muncit în familie, însă apreciază faptul că reclamanta i-a crescut copii, considerând astfel că toate bunurile deținute le cuvin în mod egal, solicită să fie lăsat să folosească grajdul de la locuință în care are amenajată bucătăria, fiind dispus să construiască un gard despărțitor între acest grajd și locuință, pentru a nu se întâlni cu reclamanta, atitudine care este de natură a crea convingerea instanței că pârâtul nu prezintă un pericol pentru reclamantă .
Cu privire la pericolul pe care acesta l-ar prezenta față de copiii săi, s-a observat că prin acțiunea formulată nu s-a solicitat ordin de protecție față de ceilalți membri ai familiei, neexistând la dosar probe din care să reiasă că aceștia ar fi victime ale unor violențe ale pârâtului, însă a fost bifată rubrica obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de copii victimei sau față de rudele acesteia.
Cu privire la măsurile care s-au solicitat a fi dispuse prin ordinul de protecție, instanța de fond a reținut faptul că:
- evacuarea pârâtului din locuință este dispusă deja de către instanță;
- reintegrarea victimei în locuința familie nu poate fi reținută, întrucât reclamanta locuiește efectiv în această locuință;
- limitarea dreptului de folosință a pârâtului, dacă este posibil doar asupra unei părți a locuinței comune, nu poate fi reținută deja existând o hotărâre de evacuare și, mai mult, din probatoriul administrat, inclusiv declarația reclamantei, rezultă că acesta nu intră în imobilul cu destinație de locuință;
- cu privire la obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 500 metri față de locuință, instanța va reține că acest lucru nu se impune întrucât în anii 2014-2015 nu a fost probată săvârșirea de acte violente de către pârât;
- obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă față de copii victimei sau față de rudele acesteia, instanța va reține că acest lucru nu se impune întrucât în anii 2014-2015 nu a fost probată săvârșirea de acte violente de către pârât;
- cu privire la obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reședință, instanța reține că reclamanta a solicitat „ să i se interzică a circula în partea din localitatea Copălău care se numește C. Nou, situat peste șoseaua care vine din direcția Draxini către Copălău Buduhala unde este situată locuința comună, cât și drumurile pe care circulă în mod frecvent la casa părinților, cât și în alte locuri”, solicitarea reclamantei a fost considerată ca nefiind admisibilă, în condițiile în care nu au fost probate acțiuni violente ale pârâtului, nici măcar în locuința părților și cu atât mai puțin, în afara acesteia, dorința reclamantei de a nu-l mai vedea pe pârât în localitatea în care s-a născut și în care are părinții fiind considerată ca exagerată de către instanță;
- cu privire la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima, instanța a constatat că reclamanta nu este o victimă, motiv pentru care a respins această pretenție;
- cu privire la încredințarea copiilor minori sau restabilirea reședinței acestora la reclamantă, instanța a reținut că aceștia au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei, iar minorul P. V. a ales să locuiască cu tatăl său, după anul 2011 când a finalizat opt clase.
Temeiul juridic al cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantă este Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie se manifestă sub următoarele forme: violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială și violența spirituală.
Conform art. 23 din aceeași lege, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri.
În examinarea prezentei cereri, a fost avut în vedere și art. 5 care definește noțiunea de membru de familie „ În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale”.
Analizând dispozițiile prevederilor legale sus menționate, instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamantă nu se încadrează în nici una din formele de violență arătate, întrucât nu a făcut dovada că ar fi fost agresată fizic în ultima perioadă de timp, respectiv 2014-2015, violența pârâtului rezumându-se doar la a răspunde la scandalul provocat de reclamantă, fără a atenta la viața sau integritatea fizică și psihică a acesteia.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta M. L. a declarat apel în termen legal,solicitând modificarea acesteia și emiterea ordinului de protecție solicitat.
În motivare,apelanta a apreciat că sentința atacată este în totală contradicție cu probele administrate, întrucât instituirea ordinului de protecție se impune în considerarea stării de pericol la care este expusă atât apelanta cât și copilul minor în vârstă de 9 ani, stare de pericol confirmată de înscrisurile din dosar care dovedesc comportamentul agresiv al pârâtului pe parcursul mai multor ani.
Apelanta a menționat și că a arătat în fața primei instanțe că pârâtul, aflat în stare de ebrietate, cu puțin timp în urmă a pătruns în locuință în toiul nopții, a spart geamurile, a distrus clanțele de la cele 2 uși de acces, iar copilul minor a fost speriat și traumatizat.
Totodată, a apreciat ca fiind de neînțeles comoditatea organelor de poliție din comună care nu au dat curs plângerilor pe care le-a formulat împotriva pârâtului pentru infracțiunile de lovire din ultimii ani,așa încât în acest context se impune emiterea ordinului de protecție întrucât locuiește singură cu minorul, iar faptele pârâtului pe fondul consumului de alcool nu pot fi controlate decât printr-o interdicție impusă de lege.
Apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi în apel.
Intimatul nu a depus întâmpinare la cererea de apel.
Apelul declarat în cauză este nefondat din considerentele ce urmează.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, și la momentul judecării prezentei cereri de apel, hotărârea de evacuare a intimatului pârât din imobilul situat în ., jud. B. pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B. este în vigoare, întrucât sentința privind partajul bunurilor comune ale părților dată în dosarul nr._/193/2012 nu este încă definitivă.
Prin urmare, această pretenție a apelantei a fost deja soluționată printr-o hotărâre judecătorească fără a fi rezolvată însă și problema situației conflictuale dintre părți, rezultând așadar că aprecierea apelantei, conform căreia comportamentul pârâtului poate fi controlat doar printr-o interdicție impusă de lege, nu poate fi reținută decât în măsura în care ambele părți implicate în conflict încearcă să soluționeze cu calm și echilibru situațiile tensionate apărute între ele, în contextul pronunțării desfacerii căsătoriei și a partajului bunurilor dobândite în comun.
De altfel, și în lipsa emiterii ordinului de protecție, intimatul pârât este obligat să aibă un comportament civilizat, fără a manifesta vreo formă de violență asupra fostei soții sau asupra copiilor, ceea ce arată că, în realitate, numai părțile sunt cele care pot soluționa într-o manieră adecvată neînțelegerile dintre ele, trebuind să accepte că, în contextul destrămării după 20 de ani a unei familii, care a crescut patru copii, și a pierderilor afective dar și materiale rezultate din împărțirea bunurilor, ambele părți trăiesc sentimente de frustrare și nemulțumire care se pot manifesta cu atât mai nepotrivit cu cât și cealaltă parte are o atitudine ofensivă.
Astfel, probele administrate în cauză arată că, în acest context,între părți există o situație conflictuală de mai mulți ani, provocată de intimat, dar întreținută și de apelantă care, potrivit declarației martorului B. D., nu manifestă înțelegere pentru condițiile precare în care locuiește pârâtul împreună cu minorul P. V., respectiv ,,într-un grajd pe câmp, fără apă, fără lumină’’, ceea ce este de natură să determine certuri între părți când intimatul încearcă să intre în bucătăria de vară ,, pentru a-mi încărca telefonul și a mă uita la televizor.’’
Este fără îndoială că apelanta este îndreptățită să se ocupe de creșterea și îngrijirea minorului de 9 ani fără a fi expusă la vreo formă de violență din partea intimatului însă, în mod corect a reținut instanța de fond, că nu a dovedit exercitarea unor asemenea violențe împotriva sa – iar exercitarea lor împotriva minorului nu a fost pretinsă nici prin cererea de chemare în judecată – și că mențiunile din certificatul medico –legal din 21.05.2015 nu au format convingerea că ar fi fost lovită de pârât, neindicând acest aspect medicului legist și nesesizând nici organele de poliție, prin serviciul de urgență 112 sau prin depunerea unei plângeri penale pentru lovire împotriva pârâtului.
Ambele părți sunt persoane cu experiență de viață, ceea ce ar trebui să le determine să înțeleagă că doar o atitudine civilizată și înțelegătoare față de fostul partener este modalitatea în care se pot ocupa în continuare de creșterea și educarea copiilor minori și pot constitui un sprijin pentru copiii deveniți majori și că exacerbarea conflictelor și formularea de plângeri la poliție și în instanță nu poate rezolva, eventual, decât incidente punctuale, fără a putea constitui un mod de viață care să reprezinte un cadru adecvat pentru creșterea copiilor, expuși astfel de ambii părinți la un stres nemeritat după ce oricum au fost afectați de destrămarea familiei.
În consecință, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art.480 alin.1 NCPC,prezentul apel va fi respins ca nefondat, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată,fără însă ca această modalitate de soluționare să aibă semnificația că intimatul nu ar fi obligat să soluționeze orice neînțelegere cu calm și în lipsa manifestării oricărei forme de violență asupra fostei soții sau că apelanta nu ar avea posibilitatea să utilizeze orice formă prevăzută de lege pentru a se proteja, inclusiv prin formularea unei alte cereri de emitere a unui ordin de protecție.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta M. L., cu domiciliul în ., județul B. și cu domiciliul ales la cabinetul de avocatură D. R., cu sediul în .. 8, ., ., în contradictoriu cu intimatul P. I., cu domiciliul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 3194/26.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
H. I. T. N. B. C.-F.
Red. TN/19.05.2015 v
Tehn. BCF/19.05.2015
Jud. fond B. P.
2 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
