Ordin de protecţie. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 111/297/2015
Dosar nr._ Apel – „Ordin protecție”
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Ședința Camerei de Consiliu din data de 17.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
JUDECĂTOR – H. I.
GREFIER – C. R.
Ministerul Public reprezentat prin Procuror – B. C.
DECIZIA CIVILĂ NR. 200 A
Pe rol judecarea apelului civil, având ca obiect „Ordin protecție” declarat de apelanta – reclamantă C. V., CNP :_, cu domiciliul în ., județul B. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. V., cu sediul în municipiul B., B- dul G. E., nr. 28, scara D, . în contradictoriu cu intimatul - pârât T. A. V., cu domiciliul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 387/24.03.2015 a Judecătoriei Săveni, județul B...
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de consiliu se prezintă apelanta – reclamantă asistată de avocat C. V. și intimatul – pârât asistat de avocat P. M..
Procedura de citare este completă.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul cauzei.
Av. C. V., pentru apelantă, depune la dosar înscrisuri de la Ambulanța B..
Av. P. M., pentru intimat, depune la dosar delegație de reprezentare juridică și un înscris, reprezentând un proces verbal de contravenție întocmit pe numele apelantei.
Av. C. V., pentru apelantă, solicită la aprecierea instanței dacă se impune audierea martorului indicat în cererea de apel, pentru a dovedi că apelanta a sunat la șeful de post și la 112, însă incidentul iscat între părți se stinsese până la sosirea echipajului de poliție.
Av. P. M., arată că se opune, întrucât nu este utilă cauzei, având în vedere că la Judecătoria Săveni s-au audiat 4 martori care o cunosc pe apelanta-reclamantă, că aceasta este o persoană agresivă, administrându-se probe suficiente.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea probei cu audierea unui martor solicitată de către apelantă, prin apărător, ca neconcludentă, întrucât sunt administrate suficiente probe la dosar.
Av. P. M., pentru intimat, învederează faptul că fetița părților a fost audiată de către instanța de fond, mărturie din care rezultă că intimatul nu este violent. Totodată, arată că fetița nu mai dorește să locuiască cu mama sa, aceasta locuind în prezent la bunică.
Instanța respinge proba testimonială cu un martor solicitată de apelantă, întrucât sunt suficiente probe administrate în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. C. V., pentru apelantă, solicită admiterea ordinului de protecție conform motivelor invocate prin cererea de apel, în sensul desființării în totalitate a sentinței apelate și, pe fond, să se dispună admiterea cererii și emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de 6 luni, prin care să se dispună evacuarea temporară a acestuia din domiciliul comun și obligarea la păstrarea unei distanțe minime față de apelanta-reclamantă și copiii acesteia. Să se aibă în vedere certificatul medico-legal prin care apelanta a avut 2-3 zile de îngrijiri medicale și faptul că a formulat plângerii penale împotriva intimatului.
Av. P. M., pentru intimat, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, întrucât din probele administrate nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile pentru instituirea unui ordin de protecție, având în vedere că există un singur act de violență din partea intimatului pentru care s-a eliberat apelantei un certificat medico-legal de 2-3 zile îngrijiri medicale, însă apelanta este cea care provoacă scandaluri. Arată că părțile locuiesc în aceeași curte, însă în locuințe separate.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, întrucât din probele administrate nu se justifică emiterea unui ordin de protecție împotriva intimatului, iar din proba testimonială rezultă că apelanta este o persoană irascibilă.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni în data de 27.01.2015 sub nr._, reclamanta C. V. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului T. A. V., prin care să se dispună evacuarea pârâtului din domiciliul comun și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de față de reclamantă și față de copii acesteia.
În motivare, reclamanta a arătat că din data de 02.09.2013 este divorțată de pârâtul T. A. V., că locuiesc în aceeași curte, dar în clădiri diferite și că de când a divorțat pârâtul îi bate pe ea și pe cei doi copii ai săi, că pârâtul consumă băuturi alcoolice în exces, pe fondul cărora devine agresiv verbal și fizic, adresându-i injurii, amenințări, lovind-o în nenumărate rânduri, fiind nevoită de mai multe ori să solicite intervenția organelor de poliție. De asemenea, a mai arătat reclamanta că și copiii sunt terorizați de comportamentul pârâtului și le este frică de tatăl lor.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Se arată că, legal citat, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamantei sunt nereale, că reclamanta este cea care, pe fondul problemelor psihice, inițiază certurile dintre ei și că obișnuia să plece de acasă o zi, două după ce încasa alocația copiilor, neglijându-și minorii.
A mai susținut pârâtul că, deși locuiesc în aceeași curte, se gospodărește singur, că are o relație armonioasă cu cei doi copii minori și că nu este un consumator de băuturi alcoolice, întrucât lucrează toată ziua la câmp, având și multe animale de care trebuie să se ocupe
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială și au fost cerute relații de la Poliție și P..
Din probele administrate a reținut prima instanță că prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuarea pârâtului din domiciliul comun și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și față de copii acesteia față de reședința sa din ., jud. B..
Reține instanța că, față de dispozițiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003 republicată, pentru emiterea unui ordin de protecție, sunt necesar a fi îndeplinite o . condiții și anume: viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei care solicită emiterea ordinului de protecției să fi fost pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie, iar măsura să aibă caracter provizoriu și urgent.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv ca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei sau a copilului părților să fie pusă în pericol printr-un act de violență din partea pârâtului, din materialul probator administrat în cauză, instanța constată că aceasta condiție nu este îndeplinită.
Prima instanță a reținut că în raport de certificatul medico-legal depus la dosar (f. 11 dosar fond) a rezultat că la examinarea medico-legală a reclamantei s-au constatat cruste hematice și echimoze, iar pentru vindecare au fost necesare un număr de 2 – 3 zile de îngrijiri medicale, totodată, stabilindu-se că leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente și pot data din 28.01.2015, iar conform adresei înaintate de Postul de Poliție Mihălășeni, s- a reținut că între părți există o stare conflictuală, că reclamanta a depus în cursul anului 2014 trei plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de fostul său soț, pârâtul T. A. V., iar în cursul anului 2015, reclamanta a mai depus trei plângeri penale, solicitând tragerea la răspundere a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, în aceste cauze efectuându-se cercetări (f. 38). Cu toate acestea, se reține că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în prezenta cauză, inclusiv martorul C. N. I., propus de reclamantă și frate cu aceasta, deși într-adevăr între părți au existat mai multe neînțelegeri și certuri, reclamanta este cea care generează aceste certuri, aceasta obișnuind să se certe și cu alte persoane, martorii arătând de asemenea, că pârâtul nu obișnuiește să consume băuturi alcoolice și nici nu este o persoană violentă, astfel că, niciunul din martorii audiați nu a putut susține afirmațiile reclamantei, în sensul că pârâtul și-a lovit copiii, ci dimpotrivă, martora M. E. (f. 53 dosar fond) a arătat că l-a văzut de multe ori pe pârât mergând cu fiica lui la magazin, neînțelegerile dintre acestea fiind generate și de aspecte legate de partajul bunurilor.
Se mai reține că prima instanță a audiat pe minora T. A. care a arătat că nu îi este frică de tatăl ei, că acesta se poartă bine cu ea și că nu a bătut-o, că părinții săi se ceartă des, mama fiind cea care se enervează des și o ceartă și pe ea, motive pentru care prin sentința civilă nr. 387/2015 a Judecătoriei Săveni, respinge acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, reclamanta, criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond a solicitat emiterea unui ordin de protecție, în sensul evacuării pârâtului – intimat T. A. V. și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de apelantă și față de copii acesteia, pe o perioadă de 6 luni.
Consideră aceasta că prima instanță nu a apreciat în mod corect probele administrate și anume înscrisurile reprezentând acte medicale, din care reiese că integritatea fizică și psihică a copiilor a fost pusă în pericol, dând eficiență declarațiilor martorilor propuși de către pârât și declarația dată de minoră în cameră de consiliu, însă toată această situație de fapt constatată de instanța de fond este contrară cu concluziile înscrise în actele medicale depuse la dosar, și rezultă din numeroasele plângeri penale formulate de către apelantă împotriva intimatului, din care reiese starea de pericol la care este expusă apelanta și copii săi.
A mai arătat apelanta – reclamantă în motivarea cererii de apel, că intimatul – pârât, în timpul procesului, a ridicat un gard despărțitor a curții interioare, în sensul că a închis o parte din curte cu acest gard, izolând astfel anexa formată din camere cât și cotețele de animale, de restul curții, cu intenția de a crea impresia unei separări totale care exclude întâlnirea părților și riscul unor conflicte, însă în realitate, prin ridicarea acestui gard, intimatul a îngrădit accesul apelantei și al copiilor la anexa, în care se afla beciul cu alimente, magazia cu lemne, îngrădindu –le și accesul la WC – ul din curte.
De asemenea, a mai învederat apelanta – reclamantă, că prima instanță prin încheierea de ședință din data de 09.03.2015, a respins cererea de suplimentare a probatoriului propus de către aceasta, motivând că a fost solicitată după primul termen de judecată, drept pentru care în dovedire, a solicitat audierea în calitate de martori a numiților C. D. și Cozub D. și proba cu înscrisuri.
Intimatul - pârât, nu a depus întâmpinare și nu au solicitat alte probe.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar, constată că apelul este nefondat motivat de următoarele:
Conform prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, pentru emiterea unui ordin de protecție, sunt necesar a fi îndeplinite o . condiții și anume: viața, libertatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei care solicită emiterea ordinului de protecției să fi fost pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru de familie, iar măsura să aibă caracter provizoriu și urgent.
Or, în speță nu s-a făcut dovada că aceste valori legate de persoana reclamantei au fost puse în pericol în așa manieră încât să impună restricționarea dreptului pârâtului în a-și exercita libertățile prevăzute de lege.
Deși reclamanta a susținut că a fost amenințată și insultată de către pârât, martorii audiați la judecata în fond, au demonstrat că, manifestările în discuție nu se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor în art. 3 din Legea nr.217/2003., iar faptul că părțile își impută reciproc aspecte ce țin de intimitatea vieții de familie ori în legătură cu patrimoniul comun nu justifică manifestări ale unuia sau altuia din soți de natură a induce starea de neliniște, de tulburare, de temere cu privire la un pericol iminent, iar din probatoriul administrat în cauză, nu a reieșit starea de pericol ce a fost invocată de reclamantă .
Relevantă în cauză, din perspectiva caracterizării corecte a raportului dintre părți sunt declarațiile date de rudele apropiate ale reclamantei (frate, minoră rezultată din căsătorie) care nu au fost în măsură să confirme susținerile acesteia cu precădere legate de actele de violență ale pârâtului și mai degrabă au pus în evidență un comportament provocator din partea reclamantei de natură să determine tensionarea relațiilor dintre părți, o soluție rezonabilă pentru aplanarea sau chiar stingerea conflictului, fiind reprezentat și de luarea în considerare a unui eventual partaj, între foștii soți de natură a determina situația.
Așadar, în speță nu s-a dovedit că viața, integritatea fizică ori psihică sau libertatea reclamantei și a copiilor, ar fi puse în pericol de către intimatul - pârât, astfel încât nu se justifică emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, și anume, evacuarea pe o perioadă de 6 luni a intimatului – pârât T. A. V., din locuința familiei, situată în ., jud. B. și obligarea intimatului - pârât să păstreze o distanță minimă față de reclamanta C. V., față de copii acesteia și față de reședința din ., județul B..
Așa fiind, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC instanța va respinge apelul ca nefondat, păstrând sentința dată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta – reclamantă C. V., cu domiciliul în ., județul B. și domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. V., cu sediul în municipiul B., B- dul G. E., nr. 28, scara D, . în contradictoriu cu intimatul - pârât T. A. V., cu domiciliul în ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 387/24.03.2015 a Judecătoriei Săveni, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
A. CristinaHrușcă I. C. R.
Red. jud. AC
Tehnoredactat F. A. – M./21.04.2015
Jud. fond C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 350/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
