Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 20227/193/2013/a1
Dosar nr._ apel- partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 15 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte – A. C.
Judecător – H. I.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 301 A
La ordine judecarea apelului civil privind pe apelanta M. L.-C. împotriva încheierii de ședință din 31.03.2015 a Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimatul G. C., acțiune civilă având ca obiect „apel-partaj bunuri comune”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul G. C. asistat de avocat A. M., lipsă fiind apelanta.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, evidențiază părțile și obiectul pricinii și învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat A. M. depune împuternicirea avocațială la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat A. M. solicită respingerea apelului, păstrarea încheierii de ședință din 31.03.2015, considerând că sunt respectate toate dispozițiile legale.
De asemenea, arată că nu există nici un impediment legat de faptul că pârâtul este proprietar exclusiv al terenului, imobilul este evaluat la un preț prea mare, pârâtul neavând posibilitatea de a achita sulta, iar în ceea ce privește prețul, instanța de fond a avut în vedere prețul de pornire, urmând ca executorul să aplice dispozițiile legale în materie de licitație.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.09.2014, reclamanta M. L.-C. a chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
Prin încheierea din ședința publică de la data de 31.03.2015 prima instanță, având în vedere refuzul expres al pârâtului de a i se atribui bunurile imobile și faptul că partajul se realizează în trei modalități, respectiv în natură, prin atribuirea bunurilor unuia dintre coproprietari și prin vânzarea bunului, efectuată prin buna învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc, precum și faptul că cele două modalități prezentate, respectiv partajul prin natură și partajul prin atribuire nu se poate realiza în prezenta cauză, în raport și de concluziile expertului și de poziția pârâtului exprimată în mod expres, atât la acest termen cât și la termenele anterioare, instanța a dispus vânzarea bunurilor prin executor judecătoresc, la valoarea consemnată în cuprinsul raportului de expertiză.
De asemenea, prima instanță a reținut că vânzarea nu poate fi împiedicată de faptul că pârâtul este proprietar exclusiv asupra terenului, dat fiind că în cazul vânzării construcțiilor se instituie un drept de superficie asupra terenului, în conformitate cu dispozițiile art. 693 alin. 3 cod civil din 2009, potrivit cărora „Superficia se poate înscrie și în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis exclusiv construcția ori a transmis terenul și construcția, în mod separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea superficiei”.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel reclamanta M. L.-C., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului și desființarea în totalitate a încheierii și continuarea cererii de partaj.
În motivarea cererii arată că art. 990 Cod procedură civilă reglementează procedura subsecventă și obligatorie instituită de legiuitor, statuând premise și condiții clare de aplicabilitate, în consens cu principiul disponibilității procesuale ce guvernează și procedura specială a partajului judiciar. Astfel, arată că o primă condiție este cea a coproprietății bunului, ce trebuie îndeplinită în persoana părților, ori în cauza de față prima instanță a constat prin prezenta încheiere faptul că imobilele construcții sunt coproprietatea acesteia și a pârâtului, aspect ce echivalează cu o antepronunțare, având în vedere capătul 1 de cerere prin care a solicitat ca instanța să constate că aceste construcții au fost edificate în timpul căsătoriei, așadar să se constate o stare de codevălmășie care ulterior divorțului se transformă în coproprietate.
De asemenea, arată că pârâtul este proprietar exclusiv al terenului, astfel încât această vânzare dispusă de instanță în ceea ce privește construcțiile este lăsată la latitudinea pârâtului proprietar al terenului, întrucât executorul judecătoresc nu va putea efectua vânzarea construcțiilor fără ca pârâtul să fie de acord cu vânzarea terenului.
Consideră reclamanta că încheierea primei instanțe este nelegală și sub aspectul stabilirii prețului de vânzare a acestor construcții la nivelul evaluării din expertiză, aspect nelegal în lipsa unui text de lege în acest sens. Textul de lege menționează posibilitățile alternative de vânzare a bunului, ca o soluție de excepție, text de lege ce se coroborează cu prevederile art. 828 și următoarele Cod procedură civilă ce reglementează vânzarea la licitație publică a imobilelor, considerând că nu există un text de lege care să permită instanței stabilirea unui preț de vânzare a bunurilor, acest aspect fiind atributul exclusiv al executorului judecătoresc, conform prevederilor legale sus menționate, motiv de nelegalitate ce impune în mod obligatoriu desființarea încheierii chiar și numai sub acest aspect.
Prin întâmpinare, pârâtul G. C. consideră criticile formulate ca fiind nelegale și netemeinice, arătând că în mod greșit apelanta încearcă să interpreteze regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei ca fiind discutabil și face trimitere la unul dintre capetele de cerere ale acțiunii sale prin care a solicitat a se constata că bunurile supuse împărțelii au fost dobândite în timpul căsătoriei în devălmășie, făcând trimitere la dispozițiile art. 667, 686 Cod civil.
Arată că în cauză nu sunt aplicabile aceste texte, ci art. 339 Cod civil ce instituie regula că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune în devălmășie, așadar instanța nu este ținută să constate acest regim juridic care își are temeiul în lege și nu a fost contestat, părțile fiind coproprietarii imobilelor și în mod greșit a apreciat reclamanta că instanța s-a antepronunțat cu privire la primul capăt de cerere.
De asemenea, nu există nici un impediment legat de faptul că pârâtul este proprietar exclusiv al terenului, acesta manifestându-și acordul total ca terenul și construcțiile să-i fie atribuite reclamantei, numai la valoarea construcțiilor stabilită prin expertiză.
Mai arată că a solicitat atribuirea imobilelor cu mențiunea la valoarea din acțiune, însă la presiunile reclamantei valoarea construcțiilor așa cum a fost stabilită prin expertiză este de șapte ori mai mare, acesta neputând achita reclamantei o sultă așa mare.
În concluzie, inițial ambele părți au solicitat atribuirea, dar văzând valoarea și-au dat seama că nu pot suporta o asemenea povară, dezavantajoasă pentru ambele părți.
Apelul declarat de reclamanta M. L. C. este nefondat și în temeiul art.480 alin.1 C. va fi respins pentru considerentele ce urmează:
Astfel, reține Tribunalul în ce privește critica antepronunțării primei instanțe privind regimul juridic al bunurilor supuse împărțirii că aceasta nu este dată întrucât regimul juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei este dat de lege, respectiv proprietatea devălmașă, fără a se stabili în favoarea soților o cotă parte ideală de bunuri, cote care urmează a se stabili cu ocazia partajului.
Faptul că prima instanță a reținut că părțile sunt coproprietari asupra construcțiilor nu se aduce atingere drepturilor părților care până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de partaj rămân proprietari în devălmășie.
Se mai reține că în cauză nu există nici un impediment în ce privește vânzarea construcțiilor dat fiind faptul că terenul este proprietatea exclusivă a pârâtului, aceasta întrucât pârâtul și-a manifestat acordul de a vinde și terenul odată cu construcțiile. În plus, pârâtul și-a dat acordul și față de solicitarea reclamantei privind constituirea unui drept de folosință asupra terenului în discuție.
Referitor la această modalitate extremă de lichidare a coproprietății părților, instanța a pronunțat o încheiere legală deoarece ambele părți după stabilirea valorii de către expert au refuzat atribuire lor în lotul lor.
Nici ultima critică referitoare la prețul de vânzare al construcțiilor nu poate fi primită, aceasta întrucât prețul de vânzare la licitație publică este cel prevăzut de codul de procedură civilă în materie de urmărire silită imobiliară, care conform art. 991 alin. 6 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
În plus, potrivit acestei proceduri, în lipsa unei convenții a părților asupra prețului, licitația va începe de la prețul indicat în publicația de vânzare și care este cel stabilit de către un expert desemnat de instanță în condițiile art. 984 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta M. L. C. cu domiciliul în B., .. 4, ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul G. C. cu domiciliul în orașul Flămânzi, .. 8, județul B., CNP_ împotriva încheierii din 31.03.2015 pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 iunie 2015.
Președinte, Judecător Grefier,
A. C. H. I. B. C.-F.
Red. H.I./18.08.2015
Tehn. FAM/25.08.2015
Jud. fond L. L.
4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul... → |
|---|
