Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 7960/193/2015
Dosar civil nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 28.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. M.
Judecător – P. M.
GREFIER – A. D.
Decizia nr. 336 A
Pe rol judecarea apelului având ca obiect ordonanță președințială, formulată de apelanta M. M. în contradictoriu cu intimatul R. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul asistat de avocat Gafițuc A., lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-au citit actele și lucrările dosarului, apărătorul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare și înscrisuri, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul apelului.
Avocat Gafițuc A., pentru intimat, solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând în mod corect manifestarea de voință exprimată de minore de a avea legături cu intimatul, că minorele sunt atașate de acesta și își doresc să stea cu intimatul, însă apelanta le interzice acest lucru.
Deliberând,
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 08.06.2015 sub nr._, reclamantul R. I. a solicitat instanței ca pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale să dispună încuviințarea de legături personale cu minorele R. M. D., născuta la 12.12.2006 si R. Alesia A., născuta la 17.04.2008 și stabilirea unui program de vizita, respectiv, în fiecare sâmbăta de la orele 16 pana duminica la orele 18 la domiciliul său, a doua zi de Paști, la domiciliul său, primele trei zile din vacanța de primăvară la domiciliul său, prima săptămână din vacanța de iarnă la domiciliul său, luna iulie din vacanța mare la domiciliul său.
În motivare, reclamantul a arătat că din relația de concubinaj pe care a avut-o cu parata au rezultat cele doua minore, iar în urma cu un an, s-au separat, moment din care pârâta nu i-a mai dat voie să vadă fetele.
A mai arătat reclamantul că are dreptul consacrat de lege sa păstreze legături personale cu fiicele sale, iar programul de vizitare pe care îl solicită este de așa natură încât sa asigure o continuitate a legăturilor firești intre el si copiii săi, fără a le dauna in vreun fel, iar în condițiile in care pârâta nu îl lasă să le vadă, vor avea sentimentul ca le-a abandonat.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.919 rap la art.996 si urm Cod proc civ.
În dovedire, reclamantul a depus acte de stare civilă, în copie.
Legal citată, pârâta, a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât legăturile personale cu minorele nu sunt cuprinse în dispozițiile art. 919 Cod proc. Civ., iar în subsidiar ca nefondată. Mai mult, pârâta a menționat că în dosarul de fond, reclamantul nu a solicitat instanței să stabilească legături personale cu minorele.
A apreciat pârâta că cererea reclamantului este șicanatoare, în condițiile în care acesta nu a stat niciodată cu minorele, nu s-a ocupat de creșterea și educarea lor, decât financiar.
Prin încheierea de ședință din 17.06.2015, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod proc. Civ., instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba testimonială cu câte un martor, fiind astfel ascultați în cauză, în ședința publică din 25.06.2015, numiții A. A. pentru reclamant și M. C. pentru pârâtă.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului și a încuviințat audierea minorelor R. M. delia și R. Alessia A..
Prin sentința civilă nr. 6852 din 02.07.2015 Judecătoria B. a admis în parte cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâta M. M., și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorele R. M. D. și R. Alessia-A. până la soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorelor și exercitarea exclusivă a autorității părintești din dosarul nr._ al Judecătorie B., conform următorului program: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, în ziua de sâmbătă de la ora 10.00 până la ora 19.00, la domiciliul reclamantului, cu dreptul de a lua minorele de la domiciliul acestora și cu obligația de le readuce la domiciliu la sfârșitul programului de vizitare; în a doua și a patra săptămână din fiecare lună, în ziua de duminică de la ora 10.00 până la ora 19.00, la domiciliul reclamantului, cu dreptul de a lua minorele de la domiciliul acestora și cu obligația de le readuce la domiciliu la sfârșitul programului de vizitare; în perioada vacanței de vara, 15 zile în luna iulie, între 15-30.07; 7 zile în vacanța de iarnă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul R. I. a dezvoltat o relație de uniune consensuală cu pârâta M. M., în urma căreia s-au născut minorele R. M. D. la data de 12.12.2006 și R. Alessia-A. la data de 17.04.2008. De la debutul relației, cei doi au locuit mai întâi aproximativ doi ani în București, un an în străinătate, respectiv în Olanda, apoi pe raza Mun. B.. În data de 12.12.2012, relațiile familiei pe care au întemeiat-o părțile, au intrat în atenția DGASPC B., în urma unui episod tensionat ce s-a consumat între părinții celor două minore.
A mai reținut prima instanță că din luna martie 2014, relații părților s-au radicalizat în așa măsură, încât pârâta M. M. s-a mutat împreună cu minorele la domiciliul bunicului matern și a solicitat, în mod separat, stabilirea domiciliului minorelor la domiciliul ei și exercitarea exclusivă a autorității părintești, formându-se în acest sens dosarul nr._, cu termen de judecată în data de 16.09.2015.
De asemenea, a reținut prima instanță că potrivit art. 17 alin. 4 din Legea 272/2004, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte și că potrivit art. 996 alin. 1 N. C.proc.civ. poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța de fond a mai reținut faptul că între părinți există în prezent neînțelegeri cu privire la modalitatea de exercitare a relațiilor personale dintre reclamant și minorele R. M. D. și R. Alessia-A., iar în prezent minorele locuiesc alături de mama sa și bunicul matern. Că, din cauza relațiilor tensionate dintre reclamant și bunicul matern, provocate în principal de susținerile celui din urmă privind viața dezordonată a reclamantului ce pune în pericol dezvoltarea minorelor, în prezent reclamantul R. I. nu are posibilitatea de a avea legături personale cu minorii, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, A. A. și M. C..
Confruntând această situație de fapt cu dispoziții legale care reglementează admisibilitatea ordonanței președințiale, care presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului, prima instanță a reținut că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite condițiile emiterii ordonanței președințiale.
Astfel, în privința primei condiții de admisibilitate, urgența, prima instanță a reținut că aceasta rezultă din imposibilitatea reclamantului de a avea legături personale cu propriile fiice, așa după cum reiese din declarațiile celor doi martori. În aceeași măsură, urgența este relevată și de faptul că reclamantul și-a manifestat interesul pentru minore, în mod insistent chiar, prin prezentarea acestuia la unitatea de învățământ frecventată de minore.
Cu privire la cerința vremelniciei, prima instanță a reținut că aceasta este dovedită în cauză, întrucât măsura privind stabilirea unui program de vizitare minori va fi valabilă până la soluționarea cererii de stabilire a domiciliului minorelor și exercitarea exclusivă a autorității părintești din dosarul nr._ al Judecătorie B.. Cu toate că în dosarul de fond reclamantul nu a formulat o cerere asemănătoare, instanța reține că vremelnicia privește solicitarea reclamantului în sensul dispunerii măsurii pentru o durată determinată, respectiv până la soluționarea cererii din dosarul nr._ .
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, prima instanță a reținut că fiind învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia pe care o va analiza prin raportare la principiul interesului superior al copilului și a domeniul vieții private a reclamantului prin prisma art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, deși din ansamblul probator administrat în cauză reiese că reclamantul are un mod de viață dezorganizat, cu valențe morale îndoielnice, aspect sugerat de relațiile primite de la DIICOT Suceava, potrivit cărora acesta este cercetat în calitate de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, trafic de persoane și aderare la un grup infracțional organizat, prima instanță a reținut că, totuși, acesta prezintă interes pentru creșterea și educarea minorelor, aspect reținut și în cuprinsul raportului nr. 6528/24.03.2015 al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B.. Din același raport, reiese că minorele sunt atașate afectiv de reclamant, manifestându-și, pe de o parte, dorința ca familia să se reunească, iar, pe de altă parte, păstrând în memorie episoadele negative din relația părinților, aspect ce a fost sesizat din ascultarea nemijlocită de către instanță a minorelor.
În aceeași măsură, prima instanță a reținut că minorele și-au manifestat în mod explicit dorința de a avea legături cu tatăl acestora.
Avându-se în vedere vârsta minorelor, prima instanță a apreciat că este absolut necesară prezența tatălui în viața acestora pentru a asigura o dezvoltare armonioasă, precum și pentru a preveni îndepărtarea minorelor de reclamant. Totodată, stabilirea programului de vizitare a copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport de interesele copilului, dar în exercitarea lui părintele nu trebuie stânjenit de prezența bunicului matern, observându-se relația cel puțin tensionată dintre cei doi.
Avându-se în vedere, în principal, neînțelegerile dintre reclamant și bunicul matern, prima instanță a apreciat că păstrarea legăturilor reclamantului cu minorele, nu poate fi efectivă și nu se poate desfășura în bune condiții la locuința bunicului matern, întrucât copii ar fi nevoiți să fie martorii relațiilor ostile dintre cei doi, conflict de natură a afecta dezvoltarea armonioasă a minorelor. Pentru aceste motive, prima instanță a dispus păstrarea legăturilor reclamantului cu fiicele lui prin încuviințarea unui program de vizitare ce se va desfășura la domiciliul reclamantului, în afara domiciliului minorelor.
Totuși, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul în care a încuviințat un alt programul de vizitare, apreciat de instanță ca fiind în interesul superior al copiilor și nu cel propus prin cererea de chemare în judecată de către reclamant. În acest sens, prima instanță a apreciat că programul astfel cum a fost propus de către reclamant este de natură a avea efecte negative asupra minorelor, care sunt la o vârstă fragedă, la care dezvoltă anumite legături cu mediul exterior și obiceiuri, de care părinții trebuie să țină cont, în interesul superior al acestora, mai presus de interesele proprii. D. fiind faptul că minorele sunt eleve și au anumite îndatoriri în ceea ce privește activitățile școlare, activități care îi ocupă mare parte a timpului, precum și faptul că minorele trebuie să-și petreacă timpul liber cu ambii părinți în mod egal, și nu doar cu părintele la care nu locuiește în mod statornic, prima instanță a apreciat că programul propus de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu poate fi încuviințat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, arătând în considerente că prima instanță nu a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale, respectiv art. 17 alin. 4 din Legea 272/2004 în care se arată că programul de vizitare trebuie stabilit în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturilor efective dintre copil și părintele cu care nu locuiește dar și de comportamentul acestuia din urmă. Or, așa cum s-a dovedit reclamantul are un mod de acțiuni și preocupări care nu pot influența în mod pozitiv creșterea și educarea minorelor, dat fiind faptul că acesta este cercetat în calitate de inculpat într-un dosar având ca obiect trafic de minori, trafic de persoane și aderare la grup infracțional organizat, aflat în lucru la DIICOT Suceava.
În continuarea motivării, apelanta a mai arătat că reclamantul are influență negativă asupra minorelor dovedită prin faptul că acesta s-a prezentat la școala unde învață cele două fete și a făcut scandal, adresând injurii cadrelor didactice care au fost nevoite să apeleze la serviciul de urgență 112, situație percepută în mod negativ de către cele două minore care au constatat că tatăl lor le-a făcut de râs și au declarat că nu mai doresc să meargă la școală.
De asemenea, în același context al comportamentului reclamantului, apelanta a arătat că acesta consumă alcool și alte substanțe interzise pe fondul cărora devine recalcitrant și imprevizibil, cu repercusiuni nefaste asupra minorelor, situație dovedită prin internarea la Spitalul de Psihiatrie Mavromati B., unde a fost tratat pentru dezintoxicare.
A mai arătat apelanta că nu dorește să îngrădească drepturile reclamantului în a le vedea pe fetițe, dar nu este de acord ca acestea să stea singure cu el deoarece a dovedit și argumentat că acesta are grave probleme de sănătate și un comportament vădit antisocial manifestat și prin faptul că după ce a alungat-o pe ea le-a dus la leagănul de copii preferând instituționalizarea acestora.
De asemenea a mai arătat că între reclamant și tatăl ei nu există o situație conflictuală ci doar faptul că acesta observând că fetițele sunt timorate și suferă din cauza reclamantului a intervenit și i-a cerut să se comporte civilizat și fără a-i mai adresa injurii, dar în același timp să se rețină că reclamantul este iresponsabil în ceea ce face și că este evident că reprezintă un pericol pentru cele două minore, în situația în care acestea ar trebui să-și petreacă zi și noapte timpul împreună cu tatăl lor.
În dovedire, apelanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa emisă de Spitalul Județean Mavromati B. la data de 3.06.2015.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar minorele audiate în instanță și-au manifestat în mod explicit dorința în vederea stabilirii de legături personale cu el, deoarece sunt profund atașate de el și își doresc să stea împreună.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri care dovedesc starea materială pe care o posedă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va reține că apelul este întemeiat și îl va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta.
În principal, sentința apelată este legală și temeinică până la programul stabilit pe perioada vacanțelor școlare, respectiv o săptămână în perioada vacanței de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă, argumentarea reținută de judecătorul fondului că reclamantul în calitate de părinte care nu locuiește împreună cu minorele, are dreptul legal de a avea legături persoane cu acestea, potrivit art. 19 din Legea 272/2004, fiind corectă dar în același timp, instanța de control judiciar nu poate să nu aibă în vedere profilul uman al reclamantului precum și comportamentul antisocial al acestuia.
În acest context, instanța va constata ca fiind în interesul superior al minorelor, mai presus de dreptul și voința reclamantului, faptul că rămânerea peste noapte în locuința intimatului a celor două fetițe aflate la o vârstă fragedă, poate avea un efect negativ în ceea ce privește dezvoltarea emoțională și psihică a acestora. Minorele trebuie să prezinte un atașament față de tatăl lor, dar în același timp trebuie înlăturat riscul ca acestea să prezinte probleme de dezvoltare datorită problemelor comportamentale ale intimatului reclamant, care, nu le poate oferi un mediu securizant și o relație sănătoasă de familie, chiar dacă prezintă o stare materială bună, în condițiile în care este cercetat penal pentru infracțiuni grave și a suferit internări medicale la secția de psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență „Mavromati”B. (adresa nr._/3.06.2015).
Ar mai fi de subliniat că soluția la care s-a oprit instanța de apel, respectiv de a limita dreptul reclamantului intimat de a stabili legături personale cu minorele într-o modalitate care să-i permită tatălui păstrarea acestora la domiciliul său pe timpul nopții a fost condiționată și de faptul că acestea nu au nevoie de modele timpurii de atașament anxios deoarece, nevoile lor biologice și emoționale trebuie satisfăcute cu afecțiune și grijă, ori reclamantul intimat datorită afecțiunilor de care suferă are el însuși nevoie de îngrijire medicală de specialitate.
Pentru considerentele expuse instanța de apel în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de pârâta M. M., va schimba, în parte, sentința apelată în sensul că va înlătura dreptul reclamantului de a avea legături cu minorele prin luarea acestora la domiciliul său în perioada vacanței de vară și a vacanței de iarnă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta M. M., domiciliată în mun. B. ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul R. I. domiciliat în mun. B., Calea Națională nr. 90, .. Sc. A . județul B., împotriva sentinței civile nr. 6852 din 2.07.2015 a Judecătoriei B..
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că înlătură dreptul reclamantului de a avea legături cu minorele prin luarea acestora la domiciliul său în perioada vacanței de vară și a vacanței de iarnă.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 28 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. M. P. M. A. D.
(Grefier plecat în CO, semnează locțiitor prim-grefier)
Red. A.M/04.08.2015
Tehnored. A.D./04.08.2015
Jud. fond L. L.
4 ex/..2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 784/2015.... → |
|---|
