Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 17598/193/2012
Dosar nr._ recurs – partaj bunuri comune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M.
Judecător - A. C.
Judecător – A. M.
Grefier - C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 160 R
La ordine judecarea recursului formulat de recurentul M. P., domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu intimata M. D., domiciliată în ., județul B., la fam. Bucher N. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul asistat de av. H. M. și intimata asistată de av. F. A..
Procedura de citare este completă.
Se face referatul cauzei de către grefier, care evidențiază părțile, obiectul pricinii și arată că procedura de citare este completă, prin prezența părților.
Instanța constată că a existat o disjungere a capătului de cerere privind partajul bunurilor mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei, care este suspendat.
Av. H. M., pentru recurent, învederează faptul că partajul contractului de credit contractat la Banca Raiffesen Bank B. nu a fost disjuns.
Nemaifiind alte cereri de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Av. H. M., pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii în parte a cererii de partaj și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale formulată de către recurent, având în vedere că instanța de fond i-a respins cererea reconvențională, iar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din cererea reconvențională, instanța de fond nu s-a pronunțat. Arată că împrumutul contractat de către recurent este în sumă de 15.870 lei, care reprezintă o obligație comună pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, sens în care solicită ca și intimata să fie obligată să suporte 30% din acest pasiv, întrucât acest credit este o obligație comună. Mai arată faptul că atât casa, cât și terenul aferent au fost cumpărate înaintea căsătoriei lor, în anul 1983, de către părinții săi, astfel încât recurentul are o cotă de contribuție majoritară de 70%, față de intimată, care nu compensează prețul imobilului plătit de părinții săi cu munca depusă în gospodărie, iar intimata nu a depus la dosar chitanțe cu sumele de bani trimiși de aceasta din străinătate, decât o singură chitanță. Cu cheltuieli de judecată din recurs. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
Av. F. A., pentru intimată, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Arată că din interogatoriul intimatei la fond nu rezultă că banii au fost dați de către părinții recurentului, intimata trimitea lunar recurentului din străinătate câtre 300 de euro, iar de 4 ani de zile, intimata a plătit ratele la bancă, întrucât recurentul a muncit sporadic.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 30.10.2012, sub nr._, reclamanta M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. P. partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ în natură sau echivalent bănesc, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susținut că, s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1993, pe rolul Judecătoriei B. fiind înregistrată acțiunea de divorț sub nr._/193/2012.
Pe parcursul căsătoriei, a arătat reclamanta că au dobândit mai multe bunuri, respectiv:
1. o casă compusă din 3 camere și două holuri, construită din chirpici și acoperită cu tablă zincată, în valoare de 40.000 lei
2. suprafața de 3.700 m.p. teren în valoare de 5.000 lei
3. grajd și standolă construite din bolțari și acoperite cu azbest, în valoare de 15.000 lei
4. mobilă sufragerie, vitrină, masă, 3 canapele și birou, în valoare de 3.000 lei
5. 3 cai, în valoare de 3.000 lei
6. două faetoane în valoare de 2.000 lei
7. două hamuri trupare în valoare de 900 lei
8. două vaci tinere și doi viței, în valoare de 5.000 lei
9. 50 porumbei în valoare de 500 lei
10. șișcă cu motor în valoare de 1.000 lei
11. plug, grapă și cotiugă în valoare de 1.500 lei
12. prășitoare în valoare de 200 lei
13. lemne de foc, 5 tone, în valoare de 1.500 lei
14. aragaz cu 3 ochiuri și butelie în valoare de 500 lei
15. frigider Arctic în valoare de 700 lei
16. mochetă în valoare de 200 lei
17. 4 pachete de gresie în valoare de 1.000 lei
18. 1 pachet plastic pentru brâie în valoare de 70 lei
19. 18 bucăți scânduri de 4 m lungime, în valoare de 500 lei
20. motoscuter în valoare de 1.00 lei
21. 15 tone fân în valoare de 10.000 lei
22. îmbrăcămintea copiilor în valoare de 1.500 lei
23. îmbrăcămintea reclamantei în valoare de 3.000 lei
24. 3 pături în valoare de 300 lei
25. 4 seturi de pahare în valoare de 1.200 lei
26. 10 oale de diferite mărimi în valoare de 1.000 lei
27. mobilier bucătărie în valoare de 450 lei
28. 2 seturi lenjerie de pat în valoare de 500 lei
29. 6 pături normale în valoare de 1.000 lei
30. 8 perne din puf de pasăre în valoare de 1.600 lei
31. 4 coltuce în valoare de 120 lei
32. 3 covoare persane în valoare de 2.000 lei
33. TV color „Norix” în valoare de 800 lei
34. 6 scaune tapițate și 6 taburete în valoare de 500 lei
35. bormașină și flex în valoare de 400 lei.
A mai arătat reclamanta că toate bunurile se află în posesia exclusivă a pârâtului din data de 26.06.2012 când s-au despărțit în fapt, iar valoarea totală a masei de împărțit este de 83.870 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.385 cod civil și nu a depus înscrisuri în dovedire.
La data de 06.09.2013, reclamanta a depus o cerere precizatoare (fila 30), prin care a solicitat atribuirea următoarelor bunuri mobile: 1 canapea, un faeton, o vaca și un vițel, șișca, plug cu grapa, o tonă lemne foc, 2 cai, pachete gresie, 7 tone fan, doua pături, cinci oale, mobilier bucătărie, trei pături, patru perne, doua covoare persane, bormașină și flex, mochetă și două seturi pahare, fiind de acord ca restul bunurilor să fie atribuite pârâtului.
Aceasta a mai solicitat să fie scoase din masa de partajat bunurile proprii în valoare de 4.500 lei constând în îmbrăcămintea sa și a copiilor, formulând totodată și o cerere modificatoare (fila 32), prin care a solicitat obligarea pârâtului la restituirea bunurilor proprii, respectiv îmbrăcămintea reclamantei și a copiilor.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, pașaport bovine (filele 33-34) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1821/13.05.2004 (fila 35), sentința civilă nr.3982/08.04.2013 a Judecătoriei B. definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților (fila 57).
Pârâtul M. P. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 44), prin care a arătat că este de acord cu acțiunea de partaj, însă nu este de acord cu componența masei bunurilor comune, cu cotele de contribuție și nici cu valorile declarate de reclamantă.
Acesta a declarat că recunoaște ca făcând parte din masa bunurilor comune construcțiile și suprafața de 3.670 m.p., o canapea, un faeton, șișcă cu motor, plug cu grapă, 2 cai, 2 pături, 5 oale, mobilier de bucătărie, 3 pături, 4 perne puf, 2 covoare, mochetă și 2 seturi pahare și a precizat că nu au dobândit niciodată, în timpul căsătoriei, bormașină cu flex și nici 7 tone de fân, iar vaca și vițelul au fost vândute pentru achitarea ratelor la bancă, lemnele de foc au fost consumate în timpul căsătoriei și gresia a fost încorporată în imobil. Cu privire la solicitarea reclamantei de a fi scoase din masa de partaj bunurile proprii ale reclamantei constând în articole de îmbrăcăminte, acesta a arătat că este de acord.
Totodată, pârâtul a solicitat partajarea bunurilor comune în cote de 70% pentru el și 30% pentru reclamantă și a se constata că împrumutul în cuantum de 15.870,05 lei obținut de la Raiffesen Bank B. reprezintă o obligație comună pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, urmând ca și reclamanta să fie obligată să suporte 30% din acest pasiv, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că atât casa cât și terenul în suprafață de 3.670 m.p. au fost dobândite încă din anul 1989, fiind cumpărate de părinții săi, fără ca el împreună cu reclamanta să aibă vreo contribuție bănească la achiziționarea lor, respectiv nici prețul de 800 lei menționat în contract nu a fost achitat deoarece părinții săi plătiseră prețul la momentul înțelegerii inițiale, însă actele au fost încheiate mai târziu datorită întârzierii reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea vânzătorilor. Astfel, prin ajutorul dat de părinții pârâtului la achiziționarea acestor imobile, acesta trebuie să beneficieze de o cotă majorată de 70% față de pârâtă care nu a beneficiat de nici un ajutor din partea părinților săi și întrucât banii obținuți în urma împrumutului contractat la Raiffesen Bank în cuantum de 15.870,05 lei au fost utilizați pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei, se impune suportarea acestui pasiv potrivit cotelor solicitate.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (fila 51), prin care a arătat că nu este de acord cu aceasta, întrucât imobilul a fost achiziționat cu banii obținuți de reclamantă prin munca sa și nu de părinții pârâtului care, pe parcursul căsătoriei nu a obținut venituri cu caracter de continuitate, pentru că a lucrat cu ziua numai în perioada de vară, iar banii obținuți îi cheltuia pe băuturi alcoolice, în timp ce reclamanta a lucrat în străinătate și a obținut venituri constante și semnificativ mai mari, care au fost folosite pentru achiziționarea de bunuri și administrării patrimoniului comun, iar în perioada cât a locuit în țară, s-a ocupat de gospodărie și de creșterea celor 3 copii, ratele la bancă fiind achitate din banii trimiși din Italia.
Aceasta a mai susținut că la stabilirea gradului de contribuție a soților trebuie să se aibă în vedere și nivelul veniturilor realizate de soți în timpul căsătoriei, munca în gospodărie și pentru creșterea minorilor, împrejurări care ar putea duce la reținerea unei cote de contribuții pentru pârât mult mai mică de 70%.
Pârâtul a depus la dosar în copie, contractul de credit nr.RF_ (filele 68-76).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtului (fila 101), interogatoriul reclamantei (fila 102), proba testimonială cu martorii propuși de reclamantă H. C. (fila 104) și P. Olguța (fila 105) și de către pârât, A. N. (fila 106) și B. P. (fila 113) și a unei expertize de evaluare a imobilelor construcții și teren (filele 124-144, 169-184).
La solicitarea primei instanțe, a fost înaintată adresa nr.413/28.01.2014 de către Raiffesen Bank (fila 91).
Deși pârâtul a învederat faptul că bunurile mobile au fost împărțite în mod amiabil cu reclamanta, iar aceasta nu s-a mai prezentat în instanță, nu a mai luat legătura cu apărătorul ales și nici nu a înțeles să achite onorariul provizoriu stabilit pentru expertul evaluator a bunurilor mobile, aceasta a depus concluzii scrise la data de 06.10.2014 prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precizând că doar o parte a bunurilor mobile i-au revenit acesteia.
Față de poziția reclamantei care a insistat în acțiunea de partaj și a bunurilor mobile dar nu a înțeles să achite onorariul provizoriu pentru expertul desemnat în acest scop, la termenul de judecată din data de 31.10.2014 prima instanță a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajul bunurilor mobile, fiind astfel format dosarul nr._/193/2014 în care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă, obiectul prezentei acțiuni fiind partajul bunurilor imobile dobândite în timpul căsătoriei de cei doi soți.
Prin sentința civilă nr._/14.11.2014 Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta M. D., în contradictoriu cu pârâtul M. P., având ca obiect partaj bunuri comune imobile, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. P. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă M. D. privind partajul bunurilor imobile, ca neîntemeiată.
A constatat că reclamanta M. D. și pârâtul M. P. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri imobile:
- o casă compusă din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață totală de 84,51 m.p., evaluată la 8.494 lei, un grajd cu o suprafață de 23,52 m.p. evaluat la 3.650 lei, un fânar cu suprafața de 26,95 m.p. evaluat la 2.896 lei și teren intravilan în suprafață de 3.670 m.p. evaluat la 12.945 lei, toate situate în ., jud. B..
A constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 27.985 lei.
A dispus sistarea stării de codevălmășie.
A atribuit pârâtului toate bunurile imobile în valoare 27.985 lei.
A obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13.992,5 lei, cu titlu de sultă.
A obligat reclamanta să restituie statului suma de 1.800 lei reprezentând taxa judiciară de timbru calculată la valoarea indicată de reclamantă pentru bunurile imobile, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acesteia.
A obligat pârâtul să restituie statului suma de 943,7 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acesteia.
A obligat reclamanta la plata către doamna expert H. G. a sumei de 250 lei, reprezentând diferența neachitată din onorariul definitiv aprobat de instanță.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 209,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru la valoarea bunurilor imobile stabilită de expert).
Pentru a se pronunța astfel, a reținut prima instanță că părțile s-au căsătorit la data de 23.09.1993, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț la data de 08.04.2013 în baza sentinței civile nr.3982/08.04.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/193/2012 (fila 57).
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit în proprietate, prin contribuție egală, următoarele bunuri imobile care, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, au următoarele valori:
- o casă compusă din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață totală de 84,51 m.p. evaluată la 8.494 lei,
- un grajd cu o suprafață de 23,52 m.p. evaluat la 3.650 lei,
- un fânar cu suprafața de 26,95 m.p. evaluat la 2.896 lei
- teren intravilan în suprafață de 3.670 m.p. evaluat la 12.945 lei, toate situate în ..
Pentru a reține contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor imobile în perioada căsătoriei, prima instanță a avut în vedere faptul că, deși prețul imobilelor a fost achitat de părinții pârâtului anterior încheierii căsătoriei, respectiv suma de 17.000 lei în anul 1983, aspect ce rezultă din declarația martorului propus de pârât – B. P., fila 113, ulterior încheierii căsătoriei, reclamanta a avut o contribuție superioară pârâtului prin aceea că, pe de o parte, a prestat activitate în gospodărie pentru creșterea celor trei copii rezultați din căsătorie, iar pe de altă parte, începând cu anul 2009, reclamanta a prestat activități remunerate în străinătate, obținând un venit mult superior decât cel obținut de pârât care nu a lucrat decât un an, în perioada 2008-2009, fiind astfel realizată o compensare de către aceasta a prețului imobilelor cu sumele de bani trimise pârâtului în perioada cât a lucrat în străinătate, respectiv în perioada 2009-2012, aceste aspecte rezultând din declarația martorului H. C., propusă de reclamantă, fila 104.
Pe calea partajului judiciar, instanța este ținută de a hotărî modalitățile concrete de partajare, adică de a stabili fie atribuirea bunului în proprietatea exclusivă a unuia dintre coproprietari, fie de a forma loturi și de a le atribui în natură fiecărui coproprietar, fie de a dispune vânzarea bunului și de a împărți echivalentul bănesc între copărtași.
Pentru a decide într-un sens sau altul, instanța are la îndemână o . criterii impuse de lege prin dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, respectiv acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere că în prezent pârâtul este cel care locuiește în imobilele ce fac obiectul partajului, reclamanta având reședința la părinții săi din loc.Sapoveni, . (atunci când nu este plecată în străinătate), și față și de considerentele expuse, prima instanță a admis cererea formulată de reclamanta M. D. în contradictoriu cu pârâtul M. P., având ca obiect partaj bunuri comune imobile și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. P. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă M. D. privind partajul bunurilor imobile, ca neîntemeiată și a constatat că reclamanta M. D. și pârâtul M. P. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, următoarele bunuri imobile:
- o casă compusă din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață totală de 84,51 m.p., evaluată la 8.494 lei, un grajd cu o suprafață de 23,52 m.p. evaluat la 3.650 lei, un fânar cu suprafața de 26,95 m.p. evaluat la 2.896 lei și teren intravilan în suprafață de 3.670 m.p. evaluat la 12.945 lei, toate situate în ., jud.B..
Totodată, prima instanță a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 27.985 lei și a dispus sistarea stării de codevălmășie, în sensul că a atribuit pârâtului toate bunurile imobile în valoare 27.985 lei și l-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 13.992,5 lei, cu titlu de sultă.
În temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008, a obligat reclamanta să restituie statului suma de 1.800 lei reprezentând taxa judiciară de timbru calculată la valoarea indicată de reclamantă pentru bunurile imobile, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acesteia, precum și pârâtul să restituie statului suma de 943,7 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acesteia.
Prima instanță a obligat reclamanta la plata către doamna expert H. G. a sumei de 250 lei, reprezentând diferența neachitată din onorariul definitiv aprobat de instanță, precum și pârâtul să plătească reclamantei suma de 209,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru la valoarea bunurilor imobile stabilită de expert).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul – reclamant M. P., criticând – o pentru nelegalitate și netemeincie și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar în rejudecare a solicitat admiterea în parte a acțiunii de partaj bunuri comune și admiterea în tot a cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată pârâtul – reclamant că primul motiv de recurs și-l întemeiază pe disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât prima instanță i–a respins în totalitate cererea reconvențională fără a arăta motivele pentru care a apreciat că cererea sa este nefondată.
Mai arată acesta faptul că prima instanță nu a amintit despre al doilea capăt de cerere prin care a solicitat să se constate că în temeiul art. 32 lit. c din Codul familiei, împrumutul bănesc contractat la Banca Raiffeisen Bank B. în cuantum de_,05 lei, prin contractul de credit RF_ reprezintă o obligație comună pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei și a solicitat ca reclamanta – pârâtă să fie obligată să suporte 30% din acest pasiv, raportându-se evident la primul capăt de cerere. Cu toate acestea, prima instanță nu s–a pronunțat pe acest capăt de cerere.
Față de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, arată pârâtul – reclamant că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv nerespecatrea prevederilor legale referitoare la contribuția părților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Consideră pârâtul – reclamant că în mod nelegal și nefondat prima instanță a respins cererea reconvențională prin care solicită partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în cote de contribuție de 70 % pentru pârâtul – reclamant și 30 % pentru reclamanta – pârâtă, întrucât susține acesta că din declarația martorului B. P., aflată la fila 113 dosar fond, rezultă că imobilele au fost dobândite încă din anul 1989, fiind cumpărate de părinții săi, întrucât nu avea unde locui, și practic foștii soți nu au avut nici o contribuție bănească, neplătind nici măcar prețul de 800 lei ce a fost menționat în contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub numărul 1821/13.05.2004, de asemenea, a arătat că actele au fost încheiate ulterior, din cauza întârzierii reconstituirii dreptului de proprietate pentru teren în favoarea vânzătorilor, martorul B. P. fiind vânzătorul bunurilor și primind prețul pretins de la părinții pârâtului – reclamant.
Mai arată pârâtul – reclamant că reclamanta – pârâtă, cu ocazia luării interogatoriului la prima instanță, a recunoscut faptul că părinții pârâtului – reclamant au plătit prețul acestor imobile.
De asemenea, mai susține pârâtul – reclamant că fără a exista vreo probă, prima instanță a apreciat în mod nefondat că doar reclamanta s –a ocupat de creșterea copiilor, prestând activități în gospodărie, însă arată acesta că același lucru l –a făcut și el, întrucât în timp ce reclamanta – pârâtă era acasă cu copii, acesta se afla la muncă în câmp, unde lucra terenurile arendate, sau lucra cu ziua prin . crește cei trei copii.
Mai arată pârâtul – reclamant, că prima instanță a apreciat că a operat o compensare a prețului imobilelor plătite de părinții săi cu sumele de bani trimise din străinătate de reclamanta – pârâtă, în perioada 2009 – 2012, însă susține acesta că dacă reclamanta – pârâtă ar fi trimis așa de mulți bani din străinătate ar fi reușit să achite împrumutul contractat, însă la dosar există doar o singură chitanță pe numele pârâtului – reclamant, în valoare de 150 de euro, suma fiind trimisă de reclamantă din Italia și mai mult reclamanta – pârâtă nici nu a făcut dovada veniturilor sale în Italia în perioada celor trei ani, în schimb, prima instanță, le –a apreciat ca fiind mult superioare, ținând cont de declarația martorei H. C..
În concluzie arată pârâtul – reclamant că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se apreciază pe întreaga perioadă a căsătoriei și nu fracționat așa cum s –a procedat neanalizând aportul ambilor soți.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că potrivit art 304 punctele 7 și 9 respectiv 304 indice 1 din vechiul Cod De Procedură Civilă modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
………………………………………..
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Toate aceste texte de lege sunt date în cauză în ceea ce privește recursul declarat de M. P. pentru motivele ce urmează:
Conform înscrisului aflat la fila 44 dosar fond pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei in cota de contribuție de 70 % pentru el și 30% pentru M. D. și respectiv să se constate în temeiul art 32 litera c din Codul Familiei anterior că împrumutul bănesc contractat de la Banca Raiffeisen în sumă de_,05 lei reprezintă obligație comună pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei și să fi obligată aceasta să suporte 30 % din acest pasiv . Prin sentința civilă 5243 din 14.11.2013 Judecătoria B. a respins în întregime cererea reconvențională formulată de pârâtul M. P. . Din analiza considerentelor acestei sentințe rezultă însă că deși această cerere a fost respinsă în totalitate ca neîntemeiată se regăsesc motive doar în ceea ce privește punctul 1 din cererea reconvențională respectiv motivele pentru care prima instanță a reținut că bunurile au fost dobândite de către soți în cote egale . În ceea ce privește însă cererea privind partajarea datoriilor comune prima instanță nu analizat insă temeinicia pretențiilor pârâtului M. P. deși la dosarul cauzei a fost depus contractul de credit care atestă faptul că într-adevăr părțile au contractat un credit la Banca Raiffeisen(filele 68-71 dosar fond) iar această unitate bancară a atestat faptul că o parte din credit nu a fost restituit ( fila 91 dosar) . În consecință Tribunalul stabilește că deși cerea reconvențională a fost respinsă în totalitate capătul 2 de cerere nu a fost analizat pe fond atâta timp cât hotărârea nu cuprinde motivele pentru care nu este necesară partajarea datoriilor comune.
Pe de altă parte recurentul a arătat că prima instanță nu s-a preocupat în legătură cu motivarea aspectelor pentru care a reținut că părțile au dobândit bunurile printr-o contribuție egală.
Conform articolului 29 din vechiul Cod al Familiei soții erau obligați să contribuie în raport cu mijloacele fiecăruia la cheltuielile căsniciei. Dacă prima instanță a reținut că părinții unuia dintre soți au contribuit în mod exclusiv în ceea ce privește dobândirea bunurilor imobile atunci ar fi trebuit să detalieze și motivele respectiv dovezile pe care le-a avut în vedere în ceea ce privește contribuția majoritară ulterioară a celuilalt soț tocmai pentru a evidenția în raport cu prevederile art. 29 sus amintit care au fost mijloacele fiecărui soț. Din analiza hotărârii primei instanțe rezultă că în considerente s-a evidențiat faptul ca după anul 2009 reclamanta a obținut venituri mult mai mari decât pârâtul dar cu toate acestea nu s-a făcut referire la nivelul acestor venituri pe care le-a obținut reclamanta . Pentru a se constata ca într-adevăr a existat o compensare a contribuției majoritare a părinților pârâtului în ceea ce privește dobândirea bunurilor imobile ,în raport cu prevederile art 29 din vechiul Cod al Familiei instanța ar fi trebuit să verifice în raport cu probatoriul administrat în concret care au fost mijloacele fiecărui soț cu privire la cheltuielile căsniciei.
Conform articolului 312 alineatul 5 din vechiul Cod de Procedură Civilă în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. Așa cum arată art. 312 alin. 3 din același act normativ dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
În raport cu cele menționate mai sus tribunalul va admite recursul va casa sentința civilă nr._/14.11.2014 a Judecătoriei B. și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
La rejudecarea cauzei după casare prima instanță va avea în vedere și interpretarea dată de instanța de recurs cu privire la textele privind procedura împărțelii judiciare din vechiul Cod de Procedură Civilă . Astfel conform art. 673 indice 2 vechiul Cod De Procedură Civilă reclamantul este obligat să arate în cerea depusă la instanță toate bunurile supuse împărțelii . Potrivit art 673 indice 4 din același act normativ este posibilă împărțirea numai anumitor bunuri doar în cazul în care există o înțelegere intre părți instanța urmând aă ia act de acesta și să pronunțe o hotărâre parțială dar continua procesul pentru celelalte bunuri. Conform art 673 indice 13 din vechiul Cod de Procedură Civilă mai este posibilă o împărțire parțială între părți atunci când s-a dispus vânzarea unui bun pentru care împărțirea în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă în raport cu prevederile art. 673 indice 11 din vechiul Cod de Procedură Civilă .
Din sentința civilă recurată rezultă că în ceea ce privește bunurile mobile judecătoria a dispus disjungerea soluționării cererii înființând un alt dosar în care a dispus suspendarea soluționării acestuia conform art. 155 indice 1 din vechiul Cod de Procedură Civilă întrucât reclamanta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru expertul ce ar fi trebuit sa identifice si respectiv să evalueze bunurile mobile pentru care reclamanta a solicitat împărțirea . Într-o situație de acest gen în măsura în care una dintre părți ar fi refuzat să achite sumele stabilite prima instanță ar fi trebuit să aplice dispozițiile art. 155 indice 1 din vechiul Cod De Procedură Civilă dar cu privire la întreaga cauză astfel că disjungerea operată este greșită.
Prin sentința recurată prima instanță a dispus sistarea stării de codevălmășie dar cu toate acestea exista în continuare această stare în ceea ce privește bunurile mobile . Aceste două stări nu pot coexista in sensul ca ori se dispune sistarea sistării codevălmășie cu privire la toate bunurile supuse împărțelii ori se impune suspendarea soluționării cauzei cu privire la toate bunurile arătate prin cererea de chemare în judecată. Ar rezulta în raport cu sentința civilă_ /2014 că reclamanta și pârâtul nu mai au calitatea de codevălmaș dar în același timp ei sunt proprietari în codevălmășie cu privire la bunurile mobile arătate în cererea de chemare în judecată .
Pe de altă parte potrivit art 673 indice 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă la formarea și atribuirea loturilor instanța nu trebuie să aibă în vedere numai bunurile imobile dobândite de către părți ci și bunurile mobile în măsura în care acestea au fost arătate de către părți în cererea de chemare în judecată, acesta fiind sensul textului în ceea ce privește formarea și atribuirea loturilor în raport de natura bunurilor .
Cheltuielile de judecată solicitate de către părți in prezenta cale de atac cât si sumele de care au beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar în recurs vor fi avute în vedere de prima instanță la rejudecarea cauzei după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul – recurent M. P., domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu intimata M. D., domiciliată în ., județul B., la fam. Bucher N. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 a Judecătoriei B..
Casează sentința mai sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. M., A. C., A. M. C. R.
RED. Jud. CM/22.05.2015/2 ex
Jud fond P. A. M.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 350/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
