Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 595/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 595/2015
Dosar nr._ Apel – partaj bunuri comune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. G.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER – C. A.
Decizia nr.595 A
La ordine judecarea cererii formulată de apelantul I. P. în contradictoriu cu intimata I. (fostă I.) M., împotriva sentinței civile nr. 6657 pronunțată la data de 25.06.2015 de Judecătoria B. în dosar nr._, având ca obiect apel – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul I. P. asistat de av. E. C. și intimata I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea procesului, și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Av. E., având cuvântul asupra fondului, solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărâri primei instanțe având în vedere că aceasta nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, arătând și că stabilirea contribuției fiecărei părți s-a făcut în mod superficial cosiderând că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Mai arată apărătorul apelantului că nu a foct efectuată o expertiză pentru fundația construită iar stabilirea valorii acesteia este legată e terenul pe care este amplasată, bun propriu al apelantului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata arată instanței că solicită respingerea apelului considerând că acesta a fost formulat pentru a nu-i plăti acesteia sulta ce a fost stabilită prin sentința instanței de fond, că acesta a lăsat-o fără locuință deși are un copil minor.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de apel, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.03.2014, sub nr._, reclamanta I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P. lichidarea regimului matrimonial al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei dintre ei, în cote de ½ pentru fiecare, în motivare susținând că bunurile supuse partajului sunt: un teren în suprafață de 1794 mp, situat în intravilanul orașului B., în p.c. 898, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 159/17.03.2010 la BNP R. A. - A. M. V., cu o valoare de circa 30.000 lei, o fundație pentru construirea unui imobil, edificată în timpul căsătoriei, în care a învestit suma de 7.000 lei, un autoturism Dacia Super N. cu nr. de înmatriculare_ cu o valoare la data cumpărării de 6.000 lei, materiale de construcții cumpărate prin contribuție comună în vederea edificării construcției: bolțari - 4000 lei, oțel beton - 2000 lei, cherestea - 3000 lei.
În motivare, reclamanta a învederat că s-a căsătorit cu pârâtul la 08.09.2001, iar din căsătoria lor a rezultat un copil minor, prin sentința civilă nr. 8064/04.09.2013 a fost declarată desfăcută căsătoria dintre ei, prin acordul părților și că în încercarea de a soluționa pe cale amiabilă a partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, i-a trimis pârâtului invitație la ședința gratuită de informare privind avantajele medierii pentru data de 10.02.2014, dată la care acesta s-a prezentat, dar nu a fost de acord să găsească o soluție amiabilă, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Ca modalitate de partajare, reclamanta a solicitat ca terenul în suprafață de 1794 mp din p.c. 898 să fie împărțit în natură, în cote de ½, fundația să fie în lotul pârâtului, iar ea să primească ½ din contravaloarea acesteia, tot în cote de ½ să fie împărțite și materialele de construcții, însă, având în vedere că acestea au rămas în custodia pârâtului, a solicitat să-i fie atribuite acestuia, iar ea să primească jumătate din contravaloarea acesteia, solicitând ca autoturismul să fie atribuit pârâtului, iar ea să primească jumătate din contravaloarea acestuia.
Prin precizările formulate la 03.06.2014 (fila 12 dosar fond), reclamanta a învederat că renunță la capătul de cerere ce vizează partajarea materialelor de construcții, întrucât acestea au fost luate de pârât, în drept, reclamanta invocând dispozițiile art. 385, 670 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contractul de închiriere nr. 1599/19 iunie 2013 de C. A. - S. A. B., sentința civilă nr. 8064/04.09.2013 a Judecătoriei B., contractul de vânzare-cumpărare nr._ martie 2010, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, prin încheierea din 17 iunie 2015, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și s-a dispus scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.290 lei.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare (fila 43 dosar fond), prin care a precizat că este de acord cu acțiunea, dar nu în modalitatea propusă de reclamantă, arătând că bunul imobil din masa de partajat, respectiv terenul în suprafață de 1.794 m.p. a fost dobândit de la părinții săi, iar el și reclamanta nu au achitat nicio sumă de bani, fiind de fapt obiectul unei donații deghizate, solicitând a se constata că acel teren este un bun propriu al său, iar temelia a fost construită de fratele său - I. C., cu bani de la părinții săi, în timp ce el și reclamanta se aflau în București, astfel încât reclamanta nu are nici un aport la edificarea fundației, neexistând autorizație de construire pentru temelie, solicitând a se constata că acea temelie turnată pe teren este un bun propriu al său iar cu privire la autoturismul Dacia, pârâtul precizează că acesta a fost înstrăinat cu un preț de nimic, întrucât avea prea mari defecte pentru a putea fi reparată și folosită, nefiind de acord cu valoarea atribuită de reclamantă, solicitând ca valoarea acestuia să fie stabilită de expert, iar în condițiile în care nu se va constata că terenul este un bun propriu al său, ca modalitate de împărțit, a arătat că nu este de acord cu împărțirea în natură a terenului, câtă vreme reclamanta nu a avut nici un aport la dobândirea lui, acesta solicitând introducerea în masa de partajat, ca pasiv, a două credite de nevoi personale contractate și achitate de el, unul în sumă de 4.500 lei, iar altul de 1.800 lei.
La termenul de judecată din 22.05.2015, pârâtul, prin reprezentant, a precizat că renunță la introducerea în masa de partajat a celui de-al doilea credit contractat în sumă de 1.800 lei, în dovedire, depunând înscrisuri (filele 44 – 64 dosar fond).
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, de ambele părți, proba testimonială cu martorii A. I. (fila 208 dosar fond), G. I. (fila 211 dosar fond) - pentru pârât, precum și efectuarea unui raport de expertiză pentru evaluare imobiliară, fiind desemnat ca expert domnul N. S. (filele 83 – 130, 152 – 155 dosar fond) și a unui raport de expertiză auto, în cauză fiind desemnat ca expert domnul L. I. (filele 1788 – 181 dosar fond).
Prima instanță a admis în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta I. (fostă I.) M. în contradictoriu cu pârâtul I. P., a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, următoarele bunuri și datorii: un teren în suprafață de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc. B. p.c.898, în valoare de 13.600 lei, o fundație, în valoare de 2.000 lei, un autoturism marca Dacia Super N., în valoare de 1.106 lei, un credit în valoare totală de 7.474,15 lei, a constatat că valoarea masei bunurilor comune este de 16.706 lei și valoarea datoriilor comune este de 7.474,15 lei și că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor și a datoriilor de câte 50% fiecare.
Instanța de fond a dispus sistarea stării de devălmășie a părților asupra masei partajabile și împărțirea bunurilor și a datoriilor comune, astfel: a atribuit în natură, pârâtului suprafața de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc.B. p.c.898, fundația și autoturismul marca Dacia Super N., în valoare totală de 16.706 lei și datoria reprezentată de creditul în valoare de 7.474,15 lei constatând că sulta care se cuvine reclamantei pentru bunurile atribuite pârâtului este de 8.353 lei, iar sulta care se cuvine pârâtului pentru datoria atribuită este de 3.737,07 lei, a compensat cele două datorii reciproce și, după compensare, a constatat că pârâtul urmează să plătească reclamantei suma de 4.615,93 lei.
Totodată instanța de fond a obligat reclamanta la restituirea către stat a sumei de 645 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, reprezentând partea sa din cheltuielile de judecată pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar și 200 lei reprezentând partea sa din onorariul de expert auto pentru care pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar, a obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând partea sa din onorariul de expert auto pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar și 645 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, reprezentând partea sa din cheltuielile de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar obligându-l pe acesta și la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de expert imobiliar și onorariul de avocat.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 08.09.2001, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț la data de 04.09.2013 în baza sentinței civile nr.8064/04.09.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/193/2012 (fila 8 dsar fond). A mai reținut prima instanță că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit în proprietate, prin contribuție egală, următoarele bunuri care, potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, au următoarele valori: un teren în suprafață de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc.B. p.c. 898, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.159/17.03.2010 de B.N.P. R. A. – A. M. V., în valoare de 13.600 lei, o fundație în valoare de 2.000 lei și un autoturism marca Dacia Super N., în valoare de 1.106 lei și au contractat un credit în valoare totală de 7.474,15 lei.
Cu privire la terenul în suprafață de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc.B. p.c. 898, s-a constatat că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.159/17.03.2010 de B.N.P. R. A. – A. M. V., iar potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, fiind astfel instituită o prezumție relativă de comunitate asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, întrucât alin.3 statuează că, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită iar deși pârâtul a contestat calitatea de bun comun, susținând că acesta este un bun propriu al său întrucât a făcut obiectul unei donații deghizate din partea părinților săi, instanța de fond a apreciat că nu a fost dovedită această susținere și nici nu a fost promovată vreo acțiune în declararea simulației în cadrul căreia, în contradictoriu cu toate părțile contractante, să se constate caracterul deghizat al donației sub forma unei vânzări, declarația martorului A. I. (fila 208 dosar fond) care a arătat că a auzit de la fratele pârâtului că îi va dona un teren pentru a-și ridica o casă, nefiind suficientă pentru înlăturarea prezumției legale reglementată de art.30 din Codul familiei, apreciindu-se astfel că acest bun face parte din masa bunurilor comune de partajat.
Cu privire la valoarea reținută de instanța de fond, respectiv 13.600 lei, s-a constatat că aceasta a fost identificată de expertul evaluator N. S., care a explicat pe larg în cuprinsul raportului de expertiză considerentele stabilirii acestei valori (filele 82-130 dosar fond) și prin răspunsul la obiecțiuni (fila 153 dosar fond) a arătat că, deși nu este amplasat la o stradă principală are o deschidere mare la drum pietruit, are rețea de electricitate la limita proprietății, suprafața este optimă pentru construirea unei case, la est este delimitat de un curs mic de apă, iar în zonă există un iaz mic, aceste caracteristici asigurând o atractivitate suplimentară pentru acest teren arătându-se de asemenea că, pentru evaluare s-a utilizat tehnica comparației directe și tehnica extracției, prin raportare la terenuri situate în zone mediane și limitrofe din orașul B., fiind făcute și corecții pentru diferențele dintre acestea și terenul în litigiu.
Prima instanță nu a putut reține valoarea identificată prin raportare la grila notarială pentru anul 2015 și în funcție de care valoarea terenului ar fi de 9.917 lei, întrucât această valoare stabilită în formă abstractă este folosită pentru împiedicarea eludării unui nivel rezonabil al taxelor și impozitului aplicabil tranzacțiilor ce au ca obiect un imobil, iar în cadrul acțiunii de partaj este necesar a se stabili valoarea bunului în concret, ținându-se cont de toate atuurile și minusurile pe care acesta le prezintă și care ar putea să determine un plus de valoare sau o scădere a acesteia, în cazul de față, concluziile motivate ale expertului fiind în sensul acordării unui plus de valoare față de cel stabilit prin grila notarială iar cu privire la fundația în valoare de 2.000 lei, instanța de fond a constatat că, potrivit susținerilor concordante ale părților, a fost construită în timpul căsătoriei acestora, pe terenul proprietate comună, situație în care se aplică prezumția legală a comunității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prevăzută de art.30 Codul familiei, coroborată cu dispozițiile art.492 Cod civil, care reglementează prezumția proprietății asupra construcțiilor în favoarea proprietarilor terenului respectiv.
A mai arătat prima instanță că pârâtul a susținut că această construcție a fost ridicată de fratele său cu banii de la părinții săi cât timp cei doi soți se aflau la București, însă nu a administrat probe care să determine înlăturarea prezumțiilor amintite, motiv pentru care instanța de fond a reținut și cu privire la acest bun calitatea de bun comun al soților iar cu privire la valoarea acestuia, care nu a făcut obiectul expertizei evaluatorii, părțile au arătat că sunt de acord cu valoarea de 2.000 lei, nefiind astfel necesar a se administra probe în acest sens.
Cu privire la autoturismul marca Dacia Super N., în valoare de 1.106 lei, ambele părți au arătat că sunt de acord ca acesta să facă parte din masa de partajat, precum și cu valoarea stabilită în urma administrării probei cu expertiză evaluatorie (filele 178-181 dosar fond).
Cu privire la datoriile care grevează activul de împărțit, prima instanță a constatat că, la data de 02.04.2012, anterior pronunțării sentinței de divorț, a fost încheiat contractul de credit nr.1200 între pârâtul I. P. și Banca Cooperatistă CREDITCOOP (fila 187 dosar fond) și care a avut ca obiect suma de 4.700 lei acordată pentru o perioadă de 60 de luni, cu o dobândă anuală fixă de 12,5%, potrivit scadențarului, suma ce urma a fi restituită fiind de 7.474,15 lei și deși reclamanta a contestat calitatea de datorie comună a acestui împrumut, instanța de fond a apreciat că din probatoriul administrat a rezultat că acesta a avut ca destinație acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei, martorul G. I. (fila 211 dosar fond) declarând că pârâtul avea nevoie de acesta pentru a achita restanțele la utilități și chirie, precum și datoria la magazinul sătesc, fiind astfel îndeplinite cerințele art.32 lit.c din Codul familiei.
Referitor la valoarea reținută de prima instanță, respectiv suma de 7.414,15 lei alcătuită din debitul principal și accesoriile acestuia, s-a apreciat că aceasta este valoarea corectă ce trebuie avută în vedere la împărțirea bunurilor și datoriilor comune, întrucât deși suma de care au beneficiat cei doi soți este de 4.700 lei, la final, suma ce va fi restituită este de 7.414,15 lei, fiind astfel necesar ca nu doar debitul principal să fie suportat în egală măsură de cei doi soți, ci și accesoriile acestuia.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a admis în parte acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta I. (fostă I.) M., în contradictoriu cu pârâtul I. P., așa cum a fost precizată, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în devălmășie, următoarele bunuri și datorii: un teren în suprafață de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc. B. p.c.898, în valoare de 13.600 lei, o fundație, în valoare de 2.000 lei, un autoturism marca Dacia Super N., în valoare de 1.106 lei, un credit în valoare totală de 7.474,15 lei și a constatat că valoarea masei bunurilor comune este de 16.706 lei și valoarea datoriilor comune este de 7.474,15 lei.
Totodată, prima instanță a constatat că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor și a datoriilor de câte 50% fiecare și a dispus sistarea stării de devălmășie a părților asupra masei partajabile și împărțirea bunurilor și a datoriilor comune, în sensul atribuirii în natură, pârâtului a bunurilor: suprafața de 1.794 m.p. situat în intravilanul loc.B. p.c.898, fundația și autoturismul marca Dacia Super N., în valoare totală de 16.706 lei, precum și datoria: creditul în valoare de 7.474,15 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere consensul părților exprimat cu ocazia acordării cuvântului pe fond constatând totodată că sulta care se cuvine reclamantei pentru bunurile atribuite pârâtului este de 8.353 lei, iar sulta care se cuvine pârâtului pentru datoria atribuită este de 3.737,07 lei, a compensat cele două datorii reciproce, iar după compensare, a constatat că pârâtul urmează să plătească reclamantei suma de 4.615,93 lei.
În temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008, prima instanță a obligat reclamanta la restituirea către stat a sumei de 645 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, reprezentând partea sa din cheltuielile de judecată pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar, întrucât a dobândit drepturi de creanță care depășesc de 10 ori valoarea ajutorului public acordat și, în temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, suma de 200 lei, reprezentând partea sa din onorariul de expert auto pentru care pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar, în temeiul art.502 din O.U.G. nr.51/2008, a obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 200 lei reprezentând partea sa din onorariul de expert auto pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar, întrucât a dobândit bunuri a căror valoare depășește de 10 ori valoarea ajutorului public acordat și, în temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, 645 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, reprezentând partea sa din cheltuielile de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar iar în temeiul art.453 coroborat cu art.455 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de expert imobiliar și onorariul de avocat achitate de aceasta.
Împotriva acestei sentinței a formulat apel pârâtul I. P. arătând că hotărârea instanței de fond este dată cu greșita aplicare a legii, acesta calificând întâmpinarea sa ca un simplu punct de vedere, nu ca o cerere distinctă, reconvențională, apreciind că ar fi făcut apărări cu privire la cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului. Arată apelantul că în realitate a cerut să se constate că terenul și fundația sunt bunuri proprii, deci ar fi fost excluse din masa de partajat, instanța de fond apreciind că el ar fi cerut să se constate că ar fi avut o contribuție de 100 % la dobândirea acelor bunuri, situație evident eronată, că dacă instanța de fond ar fi fost investită cu acest capăt de cerere, contribuție de 100%, atunci ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la integralitatea bunurilor din masa de partajat, nu să judece dacă terenul și fundația ar fi constituit obiectul unei dobândiri în cotă de 100%, dar autoturismul să fie împărțit 50 - 50% și că prima instanță ar fi trebuit să califice întâmpinarea ca o cerere reconvențională, care are un alt temei de drept decât împărțirea bunurilor comune și să se pronunțe punctual asupra acestei cereri.
Față de expertiza efectuată în prezenta speță, arată apelantul că expertul trebuia investit cu un obiectiv care să cuprindă identificarea acelei fundații, astfel ca instanța să aibă convingerea că acea fundație există, mai ales că la dosar nu au fost depuse înscrisuri autorizație de constrire, certificat de urbanism etc. din care să rezulte că pe
teren s-a edificat deja o construcție și atunci când instanța de fond a reținut că valoarea terenului este de 13.600 lei a interpretat expertiza în favoarea reclamantei, în cuprinsul expertizei nefiind specificat că acel teren este extrem de izolat, departe de mediana localității B., cu un drum ce leagă terenul de drumul principal pe care nu încape decât o
căruță, adică un drum cu un singur sens respingând valoarea notarială a
terenului, deși această valoare are o foarte mare importanță pentru instanță atunci când calculează valoarea taxei judiciare de timbru și drept urmare, reclamanta a plătit o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea de impozitare a terenului, dar în urma expertizei valoarea terenului a devenit mai mare însă nu a fost obligată de instanță să plătească diferența de taxă judiciară de timbru, pentru motivele arătate solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii în sensul casării hotărârii instanței de fond și trimiterea ei spre rejudecare
În termen legal, intimata I. (fostă I.) M. a depus întâmpinare solicitnd să se constatate că pârâtul este necinstit în afirmații, în realitate intenția acestuia fiind una evidentă și anume aceea de a se sustrage de la obligația stabilită de instanță de a plăti suma de 4.615,93 lei reprezentând sulta care i se cuvine din valoarea totală a bunurilor comune și de a nu-i achita suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din onorariul expertului imobiliar și al onorariului de avocat.
Mai arată intimata că pârâtul este de rea credință deoarece în urma acțiunii de divorț instanța i-a încredințat spre creștere și educare pe minora B. C., fiica acestoraă, în vârstă de 11 ani, elevă în clasa a V-a la Liceul de Artă "Ș. L."din B., că locuiesc într-un apartament cu contract de închiriere aceasta trebuind să muncească din greu pentru a face față nevoilor materiale, pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul fiind de numai 150 lei pe lună considerând de asemenea că hotărârea dată de prima instanță este una corectă și imparțială dar și benefică în ceea ce privește nevoile materiale și financiare privind creșerea și educația minorei B. C. chiar dacă suma de plată la care a fost obligat pârâtul este destul de modestă.
Examinând apelul declarat, Tribunalul arată că deși pârâtul a susținut că fundația a fost ridicată de fratele său cu banii de la părinții săi, cât timp cei doi soți se aflau în București, prima instanță nu a administrat probe care să determine înlăturarea prezumțiilor amintite în sentință.
Față de expertiza efectuată, arată apelantul că expertul trebuia învestit cu un obiectiv care să cuprindă identificarea acelei fundații pentru a se forma convingerea că acea fundație există, mai ales că la dosar nu au fost depuse înscrisuri, autorizație de construcție, certificat de urbanism din care să rezulte că pe teren s-a edificat deja acea construcție.
Față de aceste considerente, se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, împrejurare în care instanța va pune în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică, pertinentă și concludentă cu răspuns la toate obiectivele stabilite pentru elucidarea aspectelor mai sus menționate corelate cu alte dovezi sau mijloace de probă care să ducă la corecta soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul I. P. cu domiciliul în localitatea Stănișoara, . în contradictoriu cu intimata I. (fostă I.) M. cu domiciliul în B., ., nr.1, ., ., împotriva sentinței civile nr.6657 din 25 iunie 2015 a Judecătoriei B..
Casează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. G. A. D. C. A.
Red. B.G./15.12.2015
Jud. fond P. A. M.
Tehn. C.A./15.12.2015
.>
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
