Pensie întreţinere. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 2493/193/2014
Dosar nr._ pensie întreținere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător P. I.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 113 A
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de pârâta apelantă S. (fostă H.) G., în contradictoriu cu intimatul reclamant H. M. G., împotriva sentinței civile nr. 6586 din 21 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect pensie de întreținere.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data 11.02.2014 sub nr._ reclamantul H. M.-G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta H. G. micșorarea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorei H. E. N., născută la data de 10.12.2004, stabilită inițial la suma de 250 lei, lunar.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 9630/11.10.2013 pronunțată de către Judecătoria B., s-a stabilit în sarcina sa obligația plății unei pensii de întreținere în cuantum lunar de 250 lei pentru minora H. E.-N.. A precizat că la stabilirea acestei sume s-a avut în vedere faptul că el a fost de acord cu plata sumei de 250 lei lunar întrucât avea o promisiune de muncă în Spania și credea că va avea posibilitatea de a se achita de această obligație .Între timp, această promisiune nu s-a mai materializat, singurele surse de venit provenind în prezent din agricultură, iar pensia stabilită inițial este mult prea mare raportat la veniturile lui actuale, dezechilibrându-i mult nivelul de trai și fiind nevoit să facă împrumuturi, pentru a o plăti.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 529 – 531 Cod civil.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei testimoniale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta S. (fostă H.) G. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea susținerilor din întâmpinare pârâta a arătat că acțiunea a fost introdusă la data de 11.02.2014, în condițiile în care hotărârea de divorț a fost redactată la 21.11.2013 și după expirarea termenului de apel de 30 de zile, fiind legalizată la 14.01.2014 – deci la mai puțin de o lună reclamantul formulând prezenta acțiune. Într-un termen atât de scurt nu s-au putut modifica datele reținute de către instanță, prin sentința civilă nr. 9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. și a apreciat că o asemenea modificare de natură a atrage diminuarea pensiei de întreținere nu poate avea loc în mai puțin de o lună de zile. Mai mult decât atât a arătat că reclamantul lucrează circa 6 luni pe an în străinătate, obținând un venit de 800 – 900 euro/lună, astfel că veniturile acestuia sunt îndestulătoare pentru acoperirea unor nevoi minime ale minorei.
În apărare, s-au depus la dosar înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii B. V. și B. G..
Prin sentința civilă nr. 6586 din 21 mai 2014 Judecătoria B. a admis cererea având ca obiect reducere pensie de întreținere, formulată de către reclamantul H. M.-G., în contradictoriu cu pârâta S. (F. H.) G..
A dispus reducerea pensiei de întreținere datorată de către reclamant pârâtei în favoarea minorei H. E. N., născută la data de 1.12.2004, stabilită prin sentința civilă nr.9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._/193/2012 de la suma de 250 lei lunar la suma de 159 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii 11.02.2014 și până la majoratul minorei.
A respins cererea de acordare cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 9630/11.10.2013 Judecătoria B. a admis cererea de divorț a părților și a luat act de învoiala părților, printre care și obligarea reclamantului H. M.-G. la plata unei pensii de 250 lei, lunar, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 31.10.2012 și până la majoratul copilului H. E.-N., născută la 1.12.2004.
A mai reținut prima instanță că martora B. F., care este vecină cu reclamantul, l-a văzut pe acesta că muncește în gospodărie și, eventual, cu ziua, la oamenii din . că în urmă cu un an reclamantul a lucrat în străinătate, dar în prezent nu cunoaște ca acesta să aibă o promisiune de a obține un loc de muncă în altă țară. Că, de minoră se ocupă o mătușă a pârâtei, aceasta locuind la mătușă încă din perioada în care părțile, pe atunci căsătorite, au plecat la muncă în străinătate și că știe că reclamantul se vede cu minora, i-a trimis acesteia haine și bani. Că reclamantul lucrează în agricultură și nu în construcții.
De asemenea a mai reținut prima instanță din declarațiile martorei B. V. că reclamantul lucrează în Spania, aproximativ șapte luni pe an la cules de roșii sau măsline, în general în agricultură și că ultima oară reclamantul a fost la muncă în străinătate în luna noiembrie a anului 2013 și s-a întors la sfârșitul lunii ianuarie 2014 și că în perioadele în care este în țară reclamantul lucrează în construcții, dar cam o zi – două pe lună, în rest el lucrând în propria gospodărie. Că, în trecut reclamantul a lucrat în străinătate cu contract, însă acum nu mai știe, l-a văzut pe acesta împreună cu fiica sa, cu cumpărături din oraș, dar nu cunoaște ce anume a cumpărat și nici ce relație au cei doi.
Martorul B. G. a declarat că are o relație ocazională cu pârâta și că de fiica părților se ocupă în principal mama, aceasta fiind ajutată de bunica maternă și de o mătușă și că despre reclamant cunoaște că lucrează cu contract de muncă, în străinătate, cam 6-7 luni pe an, în construcții sau la cules de roșii, însă nu cunoaște care sunt veniturile realizate de acesta și că ultima dată a fost plecat la muncă la sfârșitul anului 2013 și a stat aproximativ două luni.
De asemenea a mai arătat că în perioadele în care este în țară, reclamantul muncește împreună cu fratele său în construcții, dar în funcție de lucrările pe care le au. Că, sunt perioade în care lucrează zilnic, dar și perioade în care nu au de lucru și că reclamantul muncește și în gospodărie, unde are semănată lucernă și o livadă și că știe că reclamantul ar urma să plece din nou în Spania, la lucru, plecarea fiind iminentă.
Cel de al doilea martor propus de reclamant, I. M., a declarat că este vecin cu imobilul în care au locuit părțile în perioada în care au fost căsătorite și știe că H. M. a lucrat anul trecut în Spania, la cules roșii, dar nu știe dacă a avut sau nu contract de muncă, acesta întorcându-se în țară aproximativ la sărbătorile de iarnă. Din câte știe el, reclamantul este chemat la muncă doar în perioadele în care este nevoie de el, în rest lucrează cu ziua la oamenii din . o zi sau două pe săptămână..
A reținut prima instanță că potrivit art. 531 alin. 1 din Noul cod civil dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținere și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că pensia de întreținere a fost stabilită prin sentința civilă nr. 9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. avându-se în vedere acordul părților și nu în funcție de veniturile pe care le-ar fi realizat la acea dată tată și. faptul că această pensie de întreținere a fost stabilită în luna octombrie 2013, nu face imposibilă reaprecierea cuantumului datorat la puțin timp după aceea, avându-se în vedere noua situație prezentată de părți și dovedită de acestea.
Așadar, întrucât la stabilirea pensiei de întreținere nu s-au avut în vedere veniturile realizate de pârât iar acesta a arătat că nu realizează venituri care să-i permită achitarea sumei stabilite prima instanță a reapreciat cuantumul pensiei de întreținere datorat de reclamant în funcție de veniturile dovedite, reținând din declarațiile martorilor audiați faptul că reclamantul a lucrat în trecut în străinătate și că ar mai avea o promisiune în vederea obținerii unui loc de muncă, dar această promisiune nu a fost încă concretizată, la momentul actual veniturile reclamantului fiind doar cele obținute din gospodăria proprie, cu privire la care nu se cunoaște cuantumul acestora și cele obținute ocazional, din munca cu ziua în . și din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului.
Or, la stabilirea pensiei de întreținere s-au avut vedere veniturile cu caracter de continuitate ale celui obligat la prestarea pensiei și cum aceste venituri nu sunt cunoscute, prima instanță a calculat pensia de întreținere datorată de reclamant la venitul minim garantat pe economie, venit stabilit prin HG nr.871/2013, la suma de 850 lei începând cu data de 1.01.2014.
Având în vedere situația de fapt prezentată și textele legale invocate prima instanță a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, a admis-o și a dispus reducerea pensiei de întreținere datorată de către reclamant pârâtei, în favoarea minorei H. E. N., născută la data de 1.12.2004, stabilită prin sentința civilă nr.9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._/193/2012, de la suma de 250 lei lunar la suma de 159 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii 11.02.2014 și până la majoratul minorei.
Prima instanță a respins cererea de acordare cheltuieli de judecată întrucât, nu s-a putut reține o culpă a pârâtei în modificarea veniturilor reclamantului și, de altfel, cuantumul pensiei de întreținere ce s-a solicitat a fi micșorat a fost stabilit ca urmare a acordului reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. (fostă H.) G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că în cadrul acțiunii de divorț intimatul a fost de acord să plătească o pensie de întreținere în cuantum de 250 lei/lunar, la stabilirea pensiei de întreținere fiind luate în calcul și perioadele în care acesta lucrează în străinătate, la munca în agricultură.
A arătat că intimatul a introdus o cerere de micșorare a pensiei de întreținere la data de 11.02.2014, în condițiile în care hotărârea de divorț a fost redactată la data de 21.11.2013 și după expirarea termenului de apel de 30 de zile, fiind legalizată la data de 14.01.2014.
A susținut că într-un timp atât de scurt nu s-au putut modifica datele reținute de către instanță prin sentința civilă nr. 9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. și nici veniturile reclamantului ori nevoile minorei, apreciind că o asemenea modificare de natură a atrage diminuarea pensiei de întreținere nu poate avea loc în mai puțin de o lună de zile.
A arătat că în ultimii 5 ani intimatul lucrează în mod constant 6 luni pe an în străinătate, obținând un venit de 800-900 euro/lună, chiar în lunile decembrie 2013 și ianuarie 2014 fiind plecat la muncă în străinătate, când a lucrat cu contract de muncă obținând venituri îndestulătoare pentru acoperirea unor nevoi minime ale minorei.
A mai arătat că a dovedit cu martori că intimatul lucrează 6 luni pe an în Spania, dar că muncește și în țară la câmp, în gospodăria proprie și uneori și în construcții însă prima instanță nu a apreciat corect probele administrate în cauză în ansamblul lor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apreciind că apelul este nefondat, prima instanță făcând o justă evaluare a situației de fapt și o corectă aplicare a textelor de lege care reglementează obligația de întreținere.
A susținut că nu are relevanță faptul că anterior s-a arătat dispus să achite mai mulți bani pentru că obligația de întreținere presupune o obligație succesivă, astfel încât, oricând orice parte interesată poate cere modificarea cuantumului ei, cu atât mai mult cu cât suma de 250 lei, stabilită cu titlu de obligație de întreținere prin sentința de divorț nu a fost rezultat al unei cercetări judecătorești asupra disponibilităților materiale ci a unei manifestări de voință exprimate la acel moment în fața instanței.
A mai arătat că munca în agricultură presupune doar câteva luni pe an atât în străinătate, cât și în România, că nu realizează un venit constant și consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit obligația de întreținere la venitul minim pe economie din România, țară în care trăiește, în considerarea faptului că veniturile sale nu au caracter de continuitate.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul va reține că apelul este întemeiat și îl va admite pentru cele ce în continuare se vor arăta.
Astfel, într-o primă etapă instanța de apel va reține că prin sentința civilă nr. 9630 din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus obligarea reclamantului H. M. G. la plata sumei de 250 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea fiicei sale minore H. E. N., născută la data de 1.12.2004, ca urmare a propunerii făcute de reclamant, care, s-a arătat dispus să achite acest cuantum acceptat de către pârâta S. (fostă H.) G.. Încă de la momentul divorțului s-a avut în vedere faptul că reclamantul realizează venituri în Spania, deoarece exercită activități în domeniul agriculturii în anumite perioade din an, dar nu s-au mai calculat veniturile efectiv realizate, părțile convenind de comun acord cu privire la cuantumul sumei iar instanța a apreciat că stabilirea acestui cuantum nu prejudiciază interesul superior al minorei. Este de subliniat că prezenta cerere formulată de reclamant vine la puțin timp după legalizarea propunerii făcute de el, respectiv de plată a sumei de 250 lei, lunar, cu titlu de pensie de întreținere și motivată doar de faptul că promisiunile pe care reclamantul le-a avut de a contracta realizarea unor munci în spațiul european nu s-au concretizat.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost infirmată de dovezile depuse în apel de către partea apelantă care, a dovedit că reclamantul intimat a realizat venituri în cuantum de 1286,40 euro în perioada 19.05._14, în Spania, în provincia Granada, ca urmare a unor activități prestate în domeniul agriculturii.
Este adevărat că între data pronunțării sentinței de divorț, prin care a fost soluționată și cererea accesorie, având ca obiect pensie întreținere și data introducerii acțiunii de diminuare a cuantumului pensiei de întreținere a fost perioada de iarnă în care de regulă nu se realizează activități în domeniul agriculturii, dar, propunerea făcută de reclamant în ceea ce privește stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea fiicei sale minore, s-a făcut în considerarea faptului că acesta realizează munci în anumite perioade ale anului și nu în mod permanent, lună de lună. În acest sens sunt și celelalte înscrisuri depuse în apel, din care rezultă că reclamantul a lucrat și în anii anteriori în Spania în domeniul agriculturii, tot în anumite perioade de timp și se prezumă că reclamantul a convenit cu pârâta cuantumul pensiei fiind perfect conștient de veniturile pe care le poate realiza și la care se poate raporta cota legală de stabilire a pensiei de întreținere, ¼, pe care o datorează fiicei sale, care, dacă s-ar fi stabilit de către instanță ar fi fost mult mai mare decât suma propusă de reclamant.
Prin urmare, în contextul în care, la salariul minim pe economie din România, respectiv 850 lei, începând cu data de 1.01.2014 se adună și suma dovedită ca fiind realizată de reclamant în Spania, respectiv 1286,40 euro și se împarte la 12 luni, rezultă că suma de 250 lei lunar, stabilită prin sentința civilă nr. 9630/11.10.2013 a Judecătoriei B. este în concordanță cu veniturile realizate de reclamant într-o perioadă de un an și nu sunt motive pentru diminuarea pensiei întrucât cuantumul deja stabilit îndeplinește cerințele legii.
Ca atare, față de cele ce preced, Tribunalul, în temeiul art. 480 Cod proc. civilă va admite apelul declarat de pârâta apelantă S. (fostă H.) G. împotriva sentinței civile nr. 6586 din 21.05.2014 a Judecătoriei B. pe care o va schimba în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta apelantă S. G., domiciliată în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul reclamant H. M. G., domiciliat în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 6586 din 21.05.2014 a Judecătoriei B..
Schimbă, în tot, sentința apelată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Obligă intimatul H. M. G. să plătească apelantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat din apel).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2015.
P., Judecător, Grefier,
A. M. P. I. B. C.
Red. A.M./5.05.2015
Judec. T. C. N.
Dact.B.C./05.05.2015
4 exp.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
