Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 61/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 2735/193/2013
Dosar nr. _ Exercitarea autorității părintești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA – I - CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte – A. D.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – B. C.
Decizia civilă nr. 61 R
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-pârât B. I.-I. în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M. împotriva sentinței civile nr. 7509 din 20 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată cauza pusă pe rol pentru perimare, motivat de faptul că de la data suspendării – 16 ianuarie 2014 nu s-au mai efectuat lucrări timp de un an de zile din vina exclusivă a părților și rămâne în pronunțare asupra acestei măsuri.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 7.02.2013, reclamanta B. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul B. I. I., să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului B. A. D. să se facă numai de către reclamantă, domiciliul minorului să fie stabilit tot la ea, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minor raportată la salariul minim pe economie.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței în stare de deținere, nu a formulat întâmpinare, a arătat doar că el va fi liberat în luna septembrie 2013 și că au mai avut pe rolul instanței un alt proces, minorul în cauză fiind dat și în plasament.
În dovedire s-au depus înscrisuri și s-a solicitat audierea martorului B. C..
Prin sentința civilă nr. 7509 din 20 iunie 2013, Judecătoria B. admis, în parte, cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești, formulată de reclamanta B. M., domiciliată în municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. I.-I., în prezent deținut în Penitenciarul B..
A stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului B. A. D. născut la data de 16.10.2009, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
A stabilit locuința minorului B. A. D. născut la data de 16.10.2009 la domiciliul mamei sale.
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei cu titlu de întreținere pentru minorul B. A. D. născut la data de 16.10.2009 un procent de 25% din venitul minim net pe economie începând cu data la care va fi pus în libertate pârâtul și până la majoratul minorului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minorul A. D., minor pe care pârâtul l-a recunoscut și chiar de la nașterea copilului, tatăl acestuia nu s-a ocupat de creșterea și educarea lui, reclamanta fiind ajutată de către părinții săi.
A mai evocat în considerentele sentinței prima instanță că potrivit sentinței civile nr.2215/7.12.2012 a Tribunalului B. (fila 33 dosar) de la data la care pentru minor s-a instituit măsura plasamentului la asistent maternal, unde acesta a fost vizitat de bunica maternă de două ori, iar începând cu luna februarie 2012, de mai multe ori de către mamă, tatăl s-a prezentat o singură dată la sediul DGASPC B. și întrebând de copil, însă nu s-a reîntors pentru a-l vedea. Din considerentele sentinței rezultând că nici reclamanta nu a fost în permanență în preajma minorului și nu s-a ocupat de creșterea și educarea sa.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art.397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar potrivit declarației date de către pârât în fața instanței vrea să se ocupe de minor, fapt ce reiese și din declarația martorului audiat în cauză că s-ar fi întâmplat în perioada în care pârâtul era liber, instanța a considerat că nu există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către mamă și a dispus ca asupra minorului B. A. D., născut la data de 16.10.2009, autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
În ceea ce privește locuința minorului, în temeiul art.400 Cod civil, și luând în considerare concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantei și faptul că, în prezent pârâtul se află în stare de deținere, instanța a stabilit locuința minorului B. A. D. la domiciliul mamei sale.
Totodată, reținând că pârâtul se află în stare de deținere, instanța a apreciat că poate achita o pensie de întreținere abia după ce va fi liberat și va avea posibilitatea de a realiza venituri și, pe acest considerent, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei cu titlu de întreținere pentru minorul B. A. D. născut la data de 16.10.2009 un procent de 25% din venitul minim net pe economie începând cu data la care va fi pus în libertate pârâtul și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul pârât B. I.-I. prin care a solicitat anularea sentinței civile nr. 7509 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei B..
În motivare acesta a precizat faptul că, după eliberarea din Penitenciarul B., îi va fi greu să își găsească un loc de muncă care să-i furnizeze un venit suficient de mare, astfel încât să-și permită un trai decent și să plătească pensia de întreținere. Datorită acestui fapt, a precizat că după eliberare, dorește să ajungă la o înțelegere cu concubina sa pentru a avea grijă împreună de copil, după posibilitățile fiecăruia.
În ședința publică din data de 16 ianuarie 2014, constatând lipsa părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a formulat cerere de judecare în lipsă, ținând seama de dispozițiile art. 242, alin.1, pct. 2 Cod procedură civilă, instanța a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de apel se perimă de drept, chiar împotriva celor lipsiți de capacitate dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum pricina a rămas în nelucrare timp de 1 an, instanța va constata perimarea de drept a cererii de recurs, făcând aplicarea prevederilor art. 248 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de perimare a cererii de recurs formulată de recurentul-pârât B. I.-I. cu domiciliul în B., ., ., . în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M. cu domiciliul în B., ., ., . și în consecință menține sentința civilă nr. 7509 din 20.06.2013 a Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. D. A. C., A. M. B. C.
Red. A D.
Dact. B.C.F.
2 ex. 27-02-2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
