Pretenţii. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 247/193/2014
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 5 februarie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: L. L.
JUDECĂTOR: H. I.
Grefier B. C.
Decizia civilă nr. 50 R
La ordine judecarea cererii de recurs formulată de pârâta recurentă Agenția D. Statului în contradictoriu cu reclamanta intimată A. E., împotriva sentinței civile nr._ din 13.08.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită după care ;
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.08.2011, sub nr._/193/2011, reclamanta A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Dângeni să se stingă debitul acumulat pentru impozitul terenului ce face obiectul contractului de arendă nr. 324/2003.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului, rezilierea contractului de arendă nr. 324/2003.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că potrivit cap. VII art. 7.1 lit. j)din contractul de arendă nr. 324/2003, acesta încetează în cazul unei hotărâri judecătorești. În plus, suprafața de 1,19 ha teren ce face obiectul contractului de arendă (parțial), nu a fost deținută niciodată deoarece în p.c. 286 a localității S. sunt construite case de locuit. De asemenea, a învederat instanței că din anul 2009 terenul este trecut la A.P.I.A. și încasează subvenție numitul D. Ș. A..
În drept, a invocat dispozițiile art. 256 art. 3 din Codul fiscal.
Prin întâmpinare pârâta Agenția D. Statului a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat că la data formulării întâmpinării obiectul contractului este limitat la suprafața de 1,19 ha teren arabil din . vedere că în baza Sentinței nr. 353 din 12.03.2009, a fost diminuată cu 3,89 ha suprafața de teren arendată. A mai arătat că reclamanta a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de predare-primire nr._ din data de 12.05.2003, ceea ce implică că a primit în arendă inclusiv suprafața de 1,19 ha din .> În drept, pârâta a invocat dispozițiile Legii nr. 268/2001, ale HG nr. 626/2001, art. 114-115 și art. 137 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 3639/28.05.2012, Judecătoria B. a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
La Judecătoria Sectorului 1 București, cauza a fost înregistrată sub nr. 60._ și, prin sentința civilă nr._/09.05.2013 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B., constatând ivit conflictul negativ de competentă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 3574/25.10.2013 că îi revine competența Judecătoriei B. la care dosarul a fost înregistrat sub nr._, la data de 10.01.2014, reclamanta A. E. continuând judecata în contradictoriu cu pârâta Agenția D. Statului București.
Prin încheierea din data de 24.02.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității.
De asemenea, la termenul din data 24.02.2014, reclamanta, prin reprezentant, a renunțat la soluționarea capătului de cerere privind rezilierea contractului de arendă nr. 3241 din data de 16.04.2003, întrucât părțile au reziliat între timp acest contract, rămânând de soluționat acțiunea în constatare, că nu mai datorează nicio sumă de bani începând cu anul 2009.
Întrucât o parte din teren a fost retrocedat, precum și capătul de cerere prin care a solicitat restituirea sumelor achitate începând cu anul 2003 pentru suprafața corespunzătoare parcelei 286 de 1,19 ha care nu a fost exploatată niciodată întrucât pe acest teren sunt amplasate construcții cu destinația de locuință.
Prin sentința civilă nr._ din 13.08.2014 Judecătoria B. a admis cererea astfel cum a fost precizată și a constatat că reclamanta nu mai datorează nicio sumă de bani pârâtei ulterior datei de 18.11.2009.
A dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 963,62 lei cu titlu de arendă aferentă p.c. 286, pentru suprafața de 1,19 ha și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de arendă nr. 324 din data de 16.04.2003, reclamanta E. A..
În calitate de arendaș și Agenția D. Statului, în calitate de arendator, au convenit transmiterea dreptului de exploatare a terenului cu destinația agricolă în suprafață totală de 5,08 ha, cu obligația corelativă de a achita arenda la termenele stabilite, la locul și în modalitățile convenite prin acest contract (filele 38-41 ds. fond).
Prin Sentința civilă nr. 353 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă la data de 18.11.2009 prin respingerea apelului s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că, în ceea ce privește suprafața de 3,89 ha ce a constituit obiect al contractului de arendă, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. Ș. A..
S-a reținut că urmare a rămânerii definitive a sentinței civile nr. 353 din data de 12 martie 2009, pârâta s-a aflat în imposibilitate juridică de a asigura în mod legal folosința suprafeței de 3,89 ha. teren, reclamanta nemaiavând obligația de achitare a arendei, această prestație fiind lipsită de cauză.
De asemenea, astfel cum rezultă din adresa nr. 1160 din data de 09.03.2011 emisă de ., . nu a fost folosită de către reclamantă, întrucât pe această suprafață erau amplasate construcții aflate în folosința altor persoane.
Astfel, în raport de suprafața de teren de 1,19 ha corespunzătoare parcelei 286, categoria de folosință arabil, situată pe raza comunei Dîngeni, pârâta nu și-a respectat obligația de a asigura folosința terenului, lipsind de cauză obligația corelativă de achitare a sumelor solicitate cu titlu de arendă.
Conform calcului efectuat de către direcția de specialitate din cadrul pârâtei Agenția D. Statului, necontestat de reclamantă, suma totală achitată cu titlu de arendă aferentă suprafeței de 1,19 ha pentru . perioada 2003-2009 (cu mențiunea că începând cu anul 2009 reclamanta nu a mai achitat nicio sumă de bani), este de 963,62 lei.
Ținând seama de dispozițiile art. 966 din Codul civil care statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat că reclamanta nu mai datorează nicio sumă de bani pârâtei ulterior datei de 18.11.2009 și a dispus restituirea de către pârâtă a sumei de 963,62 lei cu titlu de arendă aferentă p.c. 286, pentru suprafața de 1,19 ha.
În temeiul principiului disponibilității părților, instanța a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția D. Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 3041, 305 pct. 9 Cod proc. civilă,
A apreciat că în mod netemeinic prima instanță a admis acțiunea întrucât deși prin adresa nr. 1160 din 9.03.2011 . prin primar a comunicat reclamantei că p.c. 286 nu a fost folosită întrucât pe această suprafață sunt amplasate construcții aflate în folosința altor persoane, cu toate acestea nu s–a avut în vedere că reclamanta avea încheiat cu pârâta contractul de arendă nr. 324/16.04.2003 iar procesul verbal de predare primire nr._/12.05.2003 pentru suprafața din contract a fost semnat fără obiecțiuni. Prin urmare, analiza și motivarea primei instanțe ar fi superficiale.
A mai arătat recurenta că instanța de fond a apreciat că nu și-a respectat obligația de a asigura folosința terenului în suprafață de 1,19 ha. din . folosință arabil, lipsind de cauză obligația corelativă de achitare a sumelor solicitate cu titlu de arendă, or, prin admiterea acțiunii a rezultat o diminuare a veniturilor încasate de ADS. De asemenea, nu s–a avut în vedere că arenda a fost reziliată abia în data de 31.01.2014 prin notificarea nr._, reclamanta înregistrând debite față de ADS în baza contractului de arendă nr. 324/16.04.2003.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare în calea de atac.
Recursul este nefondat.
Tribunalul reține că diminuarea veniturilor recurentei Agenția D. Statului prin obligarea acesteia la restituirea sumei de 963, 62 lei pe care o primise de la reclamantă cu titlu de arendă, a fost pe deplin justifică, instanța de fond constatând că în realitate pentru 3,89 ha contractul de arendă nu și-a mai produs efectele juridice de la data de 12 martie 2009 când sentința civilă 353 prin care pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unui terț, a rămas definitivă.
De asemenea, restul de 1,19 ha nu a putut fi folosit de reclamantă niciodată întrucât pe această suprafață se aflau construcții ale altor persoane.
Așadar, într-adevăr, pârâta este în culpă întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a asigura exploatarea de către reclamantă și a suprafeței de 1,19 ha, acest teren „fiind folosit de către Teoanu M. – D., Teoanu M., C. C. și E. G. care au amplasate construcții în p.c 286”, așa cum rezultă din adresa 1160/09.03.2011 a primarului .> Prin urmare, chiar dacă în anul 2003 a existat un proces - verbal de predare de către Agenția D. Statului cu privire la toate parcele arendate semnat fără obiecțiuni de către reclamantă, acesta nu-și produce efectele și pentru 1,19 ha din p.c 286, întrucât din adeverința susmenționată eliberată de primar rezultă fără echivoc că reclamanta nu a folosit niciodată teren în această parcelă. Iar imposibilitatea a fost obiectivă, neputându-se exploata terenul agricol datorită construcțiilor.
De altfel, recurenta nu contestă existența construcțiilor, ci invocă doar predarea suprafeței din p.c. 286 către reclamantă.
Tribunalul reține însă că această predare a avut caracter pur formal atâta vreme cât situația la fața locului era alta, astfel încât așa cum a considerat și prima instanță, rezultă că obligația reclamantei de plată a arendei și pentru suprafața respectivă a fost lipsită de cauză.
Iar în privința suprafeței de 3,89 ha, aceasta nu a mai constituit obiectul arendării din 12 martie 2009 când hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate către un terț a rămas definitivă, situație în care în conformitate cu disp. art. 2.4 din contractul de arendă, se diminuează de drept suprafața arendată.
Totodată, se va avea în vedere că în privința cuantumului arendei de restituit, recurenta nu a formulat nici un fel de critici, suma respectivă fiind calculată, de altfel, de principiu, chiar de către recurentă.
Așa fiind în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția D. Statului București cu sediul în București, .. 43, sector 1, în contradictoriu cu reclamanta intimată A. E., cu domiciliul în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/13.08.2014 pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. G. L. L. H. I. B. C.
Red. LL/22.04.2015
Judec.F. S.
Dact.F.A.M. /22.04.2015
2 exp.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 166/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
