Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13507/193/2013
Dosar nr._ apel-pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 5 mai 2015
Completul compus din:
Președinte – H. I.
Judecător – A. C.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr. 213 A
Pe rol judecarea apelului privind pe pârâta N. V. împotriva sentinței civile nr._ din 22.09.2014 a Judecătoriei B. în contradictoriu cu reclamanta Asociația de proprietari nr. 38 B. prin reprezentant legal F. G., acțiune civilă având ca obiect „apel-pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta N. V. și reprezentantul intimatei, F. G..
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată iar procedura de citare este legal îndeplinită; totodată, se constată faptul că apelanta, a depus la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului registratură, răspunsul la întâmpinare.
Întrucât părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apelanta N. V. solicită admiterea apelului și anularea în tot a hotărârii atacate, arătând că pe fondul cauzei nu există nici o probă depusă de către Asociația de proprietari nr. 38 B. la dosarul cauei care să ateste debitul restant de către furnizorii de utilități ai apelantei.
De asemenea, învederează instanței că președintele asociației nr. 38 nu a dovedit că reprezintă în mod legal asociația a asociației, deoarece nu a depus la dosar, dovezile solicitate de către instanță conform cu art. 6 din Legea 230/2007 care să ateste legalitatea acestei asociații, respectiv procesul verbal al adunării generale de înființare cu semnătura proprietarilor, Statutul asociației nr. 38, acordul de asociere-cu cota parte pe apartament, adresa scrisă, . nr. actului de identitate, data exprimării voinței de asociere și semnătura.
Intimata Asociația de proprietari nr. 38 B. solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, arătând faptul că apelanta a avut datorii la asociație, iar nu direct către furnizorii de utilități, iar penalitățile către S.C. Termica S.A. sunt datorate de către asociație având izvorul în contract și în întârzierile la plata serviciilor de către membrii asociației, deci și din cauza apelantei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.06.2013 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 38 B. a solicitat obligarea pârâtei N. V. la plata sumei de 279,75 lei pentru perioada iunie 2010 - aprilie 2013 reprezentând cheltuieli comune și suma de 44,844 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
La data de 30 octombrie 2014, petentul a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la judecată în prezenta cauză (f. 58 ds.).
Prin sentința civilă nr._/21.09.2014 Judecătoria B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 38 B. în contradictoriu cu pârâta N. V. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 279,75 lei reprezentând debit principal restant aferent perioadei iunie 2010 – aprilie 2013, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 44,84 lei aferente perioadei iulie 2010 – aprilie 2013.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în motivarea cererii că, reclamanta a arătat că, deși listele de plată au fost afișate lunar și nu au fost contestate de către pârâtă, aceasta nu au achitat sumele înscrise pe aceste liste.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâta N. V. a formulat în cauză întâmpinare prin care a arătat că locatarii blocului 16 sc. A din ., în număr de 12, au primit notificări pentru a achita cota indiviză, iar apoi au fost acționați în judecată. În anul 2010, au depus cerere în care au declarat că nu mai sunt membrii asociației de proprietari nr. 38, întrucât nu le face nici un serviciu, însă președintele i-a împiedicat să își facă separat asociație întrucât nu le-a dat adeverință că este de acord să se desprindă din asociație. Din iunie 2010 nu a mai plătit cota indiviză care cuprinde salariile, premiile lor și cheltuielile pe întreaga asociație nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Ultima adunare generală a asociației a avut loc în anul 2010. A mai arătat că a făcut sesizări la Primărie, cereri la sediul Asociației nr. 38, dar fără nici un rezultat.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, pârâta N. V. este proprietarul apartamentului situat în mun. B., .. 16, ., jud. B., arondat Asociației de P. nr. 38 B., așa cum a rezultat din cuprinsul listelor de cheltuieli lunare de întreținere (f. 11-13).
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, pârâta este obligată la achitarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei.
În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de P. potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 conform căruia asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din fișa analitică a debitorului (f. 16) și din listele cu cheltuieli de întreținere depuse la dosar (f. 11-13), a reieșit că pârâta figura cu o restanță de plată în cuantum de 279,75 lei pentru perioada iunie 2010- aprilie 2013 reprezentând cheltuieli comune.
Pe lângă acest debit, în sarcina pârâtului au fost stabilite și penalități de întârziere, în cuantum de 1%0 din valoarea debitului (f. 6).
Prima instanță a reținut, de asemenea, faptul că pârâta nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din H.G. nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de a plăti sumele înscrise în listele afișate.
Astfel, prima instanță a reținut în sarcina pârâtei o sumă de 279,75 lei pentru perioada iunie 2010- aprilie 2013 reprezentând cheltuieli comune.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 53,15 lei, aferente debitului principal, din dispozițiile legale (art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 13 din O.G. nr.85/2001) a reieșit că, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens (În speță Adunerea Generală din data de 30.05.2010, conform procesului verbal depus la dosar – fila 38) . Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art. 14 din H.G. nr. 1588/2007.
Prima instanță a arătat faptul că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 Legea nr. 230/2007 rap. la art. 25 din H.G. nr. 1588/19.12.2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Aceste penalități se stabilesc și se aprobă de comitetul executiv al asociației, nu pot fi mai mari de 0,2% pe zi de întârziere și nu pot depăși debitul principal la care se aplică. În plus, penalitățile se pot percepe numai după trecerea unei perioade de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plata debitului principal.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Verificând modul de calcul al penalităților de întârziere astfel cum au fost stabilite ]n ultima adunare generală a proprietarilor, astfel cum este relevat în fișa analitică a debitorului cu calculul penalităților (f. 16) prima instanță a constatat că determinarea penalităților de întârziere s-a făcut prin aplicarea unui procent de penalitate ce nu depășește procentul de 0,2% pe zi de întârziere.
Față de susținerile pârâtei prezentate pe parcursul procedurii judiciare, prima instanță a reținut că atât timp cât proprietarii apartamentelor din scara unde locuiește pârâta nu s-au constituit într-o asociație autonomă, înregistrată ca atare în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, obligația de plată a cheltuielilor comune subzistă față de Asociația de proprietari nr. 38.
Din declarațiile martorilor ascultați în cauză a rezultat că și scara blocului în care locuiește reclamanta este deservită de asociația de proprietari în ceea ce privește efectuarea curățeniei pe aleile din jurul blocului, toaletarea și văruitul pomilor de care se ocupă gospodarul asociației, angajat de Asociația de proprietari nr. 38 B., conform precizărilor transmise la dosarul cauzei de către S.C. U. Serv S.A.
În acest sens, prima instanță a mai reținut și dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 - art. 33 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari potrivit cu care, ,,toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului, în cadrul contractului încheiat cu reprezentantul asociației de proprietari a condominiului….Nici un proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință or în alte situații”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii a arătat că prima instanță nu a luat în considerarea cererea de renunțare la judecată formulată de petentă, depusă la fila 58 dosar și a soluționat pe fond în mod nelegal acțiunea, iar pe fondul cauzei nu există nici o probă depusă de către Asociația de proprietari nr. 38 B. la dosarul cauei care să ateste debitul restant de către furnizorii de utilități ai apelantei.
Mai arată și faptul că prin chitanțele eliberate de către Asociație până în luna mai 2010 se atestă că a achitat tot, aspect care reiese și din listele de plată depuse de Asociație, iar din 1 iunie 2010 nu a mai plătit, deoarece toți proprietarii scării A, nr. 16 din . s-au retras de la furnizorii de utilități, aspect de fapt ce este dovedit prin cererile nr. 177/23.06.2010, respectiv nr. 145/26.05.2010. Solicită să se observe că nu există temei legal pentru pretențiile solicitate de intimată, atât timp cât nu a încheiat contract individual cu aceasta pentru plata facturilor la furnizorii de utilități, iar penalități de_,13 lei datorate de către Asociație către Termica Bt nu o privesc pe aceasta, deoarece nu are datorii către Termica.
Solicită să se constate că listele de plată depuse la dosarul cauzei nu întrunesc exigențele Legii 230/2007 pentru a fi considerate valabile, având în vedere ca nu sunt semnate de un contabil cu atestat (lipsește de la dosar atestatul deși a fost solicitat) și nici de un cenzor așa cum prevede Legea 230/2007 și că nu s-a respectat hotărârea adunării generale din 30 mai în privința stabilirii penalităților, deoarece acestea au crescut de la 0,01 în 2010 la 0,033 în 2011 fără nici o aprobare a adunării generale.
Critică și faptul că aleile fac parte din domeniu public pentru care plătesc taxe și impozite iar curățenia la ghena de gunoi, este efectuată de gospodar care e plătit de U. Serv (60lei pe lună –existând contract încheiat între Asociația 38 și U.
De asemenea, arată că președintele Asociației 38, numitul F. G. nu a dovedit că are calitate procesuala activă atâta timp cât figurează cu contract de munca individual din 2003, conform adresei de ia ITM cu nr. 3200/27,05.2014 și că s-au încălcat și dispozițiile art. 23 din Legea 230/2007 deoarece nu s-au organizat in 2010,2011, 2012, și în 2013 adunări generale
În drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Asociația de proprietari nr. 38 solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. În motivare arată că nu se impune refacerea sau completarea probelor și nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și din oficiu. În ce privește cererea de renunțare evocată de apelantă, arată că renunțarea la judecată se face în condițiile art. 406 și următoarele din Codul de procedură civilă, iar intimata nu a formulat o asemenea cerere.
De asemenea, arată că penalitățile către S.C. Termica SA sunt datorate de către asociație având izvorul în contract și în întârzierile la plata serviciilor de către membrii asociației, deci și din cauza apelantei, contabilul este atestat de către primărie din anul 2012, dar nu s-au eliberat diplomele și este contabil de meserie, iar apelanta a avut datorii la asociație, iar nu direct către furnizorii de utilități.
Apelul declarat de pârâta N. V. este neîntemeiat și în temeiul art. 480 alin.1 C. va fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, Tribunalul din verificarea înscrisurilor existente la dosarul de fond constată că nu există depusă din partea reclamantei vreo cerere expresă de renunțare la judecată pentru ca instanța să ia act de acest act de dispoziție, mențiunea înscrisă în hotărârea instanței de fond, respectiv aliniatul al- 2-lea din considerente, fiind doar o eroare de tehnoredactare, aceasta întrucât, sentința civilă din prezenta cauză a fost pronunțată la 22 septembrie 2014 iar presupusa cerere de renunțare la judecată se reține că ar fi fost depusă la data de 30 octombrie 2014, după mai mult de o lună de la dezinvestirea instanței prin hotărârea pronunțată.
Este adevărat că prin cererile nr. 177/23.06.2010, respectiv nr. 195/26.05.2010, atât apelanta cât și alți proprietari de apartamente din scara A, nr. 16, . arondată Asociației de P. nr. 38, și-au exprimat dorința de a se retrage din această asociație pentru a se constitui într -o asociație autonomă, însă demersurile acestora în vederea constituirii asociației într – un cadru legal au eșuat ca urmare a respingerii cererii de către Judecătoria B., astfel că obligația de plată a cheltuielilor comune subzistă față de Asociația de P. nr. 38, cheltuieli care constau în curățenia din jurul blocului, toaletarea și văruitul pomilor, activități de gospodărire de care s-a ocupat angajatul reclamantei, conform precizărilor înaintate de S.C. „U. Serv” S.A, iar în prezenta cauză singurele cheltuieli solicitate de reclamantă sunt tocmai cele legate de aceste activități, nu și cele față de furnizorii de utilități de la care proprietarii scării sunt debranșați, singurul furnizor rămânând cel care furnizează energia electrică pe casa scării și față de care toți proprietarii de apartamente indiferent că sunt sau nu membrii ai asociației de proprietari, dacă mai locuiesc sau nu în respectivul apartament ca urmare a stabilirii reședinței într – o altă localitate sau în aceeași localitate însă în altă locuință sau dacă au abandonat apartamentul (art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 – 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 ) au obligația de plată în raport de cota indiviză.
Nici celelalte critici invocate de apelantă nu sunt întemeiate, aceasta întrucât s-a făcut dovada atestatului pe care îl deține contabilul asociației de proprietari, precum și a contractului de muncă al președintelui F. G., acesta din urmă fiind ales de Adunarea Generală a asociației și în calitate de președinte reprezintă interesele asociației, drept de reprezentare ce izvorăște din lege.
Se mai constată de instanța de apel că reclamanta a organizat adunări generale în perioada 2010 – 2012, iar pentru anul 2013 penalitățile de întârziere s-au stabilit cu ocazia adunării generale din decembrie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta N. V. domiciliată în B., .. 16, ., . civile nr._ din 22.09.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează, în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari nr. 38 B. prin reprezentant legal F. G., cu sediul în B., Calea Națională, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.05.2015.
Președinte, Judecător Grefier,
H. I. A. C. B. C.-F.
(Judecător plecat în CO, semnează președintele completului)
Red. H.I./23.08.2015
Tehn. BCF/FAM/25.08.2015
Jud. fond F. S.
4 ex.
| ← Servitute. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Succesiune. Sentința nr. 806/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
