Servitute. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1775/193/2013*
Dosar nr._ Servitute
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. C.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 173 R
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată reclamantul recurent C. G. în contradictoriu cu pârâta intimată P. municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 2536 din 09.03.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect servitute.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.01.2013 sub nr._ reclamantul C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. prin Primar, ca instanța să dispună obligarea pârâtei la recunoașterea unui drept de trecere asupra unei suprafețe de circa 40 m.p. prin care să aibă acces de la imobilul pe care îl deține pe . nr.21, la calea publică, anume ..
Învestită cu soluționarea cauzei Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 2536/09.03.2015, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. – prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, cercetarea la fața locului și concluziile raportului de expertiză tehnică, reclamantul nu este proprietarul unui loc înfundat, anume al unui teren, iar construcțiile acestuia sunt situate pe un teren care are ieșire la calea publică, anume ..
Referitor la afirmația reclamantului că acesta deține doar etajul superior al imobilului construcție, prima instanță a reținut că suprafața de teren pe care imobilul este edificat este în proprietatea indiviză în cotă de ½ a acestuia cu numitul C. B., astfel că terenul său are ieșire la calea publică.
De asemenea conform raportului de expertiză prima instanță a mai constatat că C1 corpul de clădire în care locuiește reclamantul are ieșire la calea publică cu mijloace auto, având practicat un garaj sub construcție iar de la ușa garajului la . este practicată o alee de acces auto, cu ieșire la stradă asigurată printr-o poartă metalică. Reclamantul a afirmat că acel garaj aparține numitului P. M., însă prima instanță a reținut că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, mai mult decât atât reclamantul a afirmat cu ocazia cercetării la fața locului că parterul construcției C1 aparține numitului P. M., deși în realitate aparține numitului C. B., conform actului de lotizare și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2901 la data de 30.09.2011 de către B.N.P. G. T. P..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, și timbrând conform O.U.G nr. 80/2013 a declarat apel (recurs recalificat de instanța de judecată conform Codului de procedură civilă) C. G. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că din contractul de vânzare – cumpărare care conține și actul de lotizare, nu rezultă că P. M. ar fi înstrăinat și garajul pe care și l-a păstrat în proprietate. Nu înțelege ce alte probatorii ar fi trebuit să mai facă în concepția instanței de fond, pentru a dovedi că coindivizarul său, C. B., nu a cumpărat și garajul revocat.
Analizând motivele de recurs, probele și mijlocele de probă administrate în cauză, instanța de control judiciar, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2536/,9.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. G. așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu Municipiul B. - prin primar, ca neîntemeiată. Sentința civilă a fost dată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Față de cele precizate, solicită ca instanța să constate că reclamantul nu a atacat sentința pronunțată în acest dosar cu calea de atac indicată de către instanța de judecată, nu a motivat în drept apelul declarat, nu a promovat calea de atac legală împotriva sentinței și pentru aceste considerente a solicitat respingerea ca inadmisibil a apelului.
Pe fond, intimatul, solicită ca instanța să constate că în mod corect prima instanță a reținut că potrivit art. 617 – 619 Cod civil, servitutea de trecere pe locul vecin constă în dreptul proprietarului locului înfundat de a cere vecinului său o trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce.
Servitutea este o sarcină, impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea altui imobil, având un alt stăpân. Este un drept asupra lucrului altuia, constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, presupune în mod necesar două imobile, fondul dominant și fondul aservit, care aparțin la doi proprietari diferiți. Este un drept imobiliar, putând fi stabilit numai cu privire la bunuri imobile, prin natura lor: are caracter de accesoriu al fondului, de care nu poate fi despărțită spre a forma un drept de sine stătător. Nu poate fi înstrăinată, nici urmărită sau ipotecată singură, independent de fondul al cărui accesoriu așa este.
Dreptul ce rezultă din servitutea de trecere este recunoscut indiferent dacă este vorba de fond îngrădit sau neîngrădit, urban sau rural, clădit sau neclădit și indiferent cui aparține fondul aservit.
Condiția de admisibilitate a unei astfel de acțiuni constă în obligația reclamantului de a dovedi caracterul de loc înfundat al fondului dominant.
Potrivit jurisprudenței și literaturii de specialitate prin loc înfundat se înțelege, un loc ce este înconjurat de alte proprietăți diferite fără ca proprietarul să aibă ieșire la calea publică.
Dreptul de trecere trebuie să se exercite pe acolo pe unde se poate realiza cel mai scurt drum la calea publică (art. 617 Cod civil), însă la alegerea locului de trecere să aibă în vedere că trebuie să se producă cea mai puțină pagubă aceluia pe al cărui teren urmează să aibă loc trecerea la calea publică (art. 619 Cod civil). Deci, dacă prin alegerea celui mai scurt drum la calea publică se cauzează o pagubă mai mare decât pe un drum mai lung, ce ar cauza o pagubă mai mică, proprietarul locului de trecere poate pretinde ca locul de trecere să existe pe drumul mai lung.
În fapt, imobilul reclamanților-apelanți se află situat la adresa ., nr. 21, imobilul având deschidere la ., nr. 21, așa cum reiese și din planșa Geosit anexată în copie la dosarul cauzei.
Astfel, cum reiese din planșa Geosit și Fișele Corpului de Proprietate nr. 41.14 și nr. 41.20 ambele fonduri au deschidere la drum public. Imobilul deținut de reclamant, individualizat în fișa nr. 41.20 nu prezintă caracteristicile unui loc înfundat, drept dovadă având o deschidere considerabilă la drumul public ., nr. 21.
Mai mult, prin atribuirea celor 40 m.p. cu utilitatea servitute de trecere se încalcă prevederile art. 615 cod civil care impune norme stricte față de distanța între ferestrele construcției și limita de hotar dintre fonduri.
Dacă locul respectiv are însă ieșire la calea publică pe un drum care în anumite împrejurări este impracticabil, dar poate deveni practicabil, cu unele amenajări și oarecare cheltuieli, nu se mai consideră loc înfundat.
Față de aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va respinge recursul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr. 2536/2015 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta intimată P. municipiului B. împotriva sentinței 2536/2015 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. L. B. G., A. C. B. C.
Red. jud. B.G/12.06.2015
Judec. B. N. E.
Dact. F.A.M./17.06.2015
2 exp.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
