Fond funciar. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 274/2015
Dosar nr._ recurs – hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte – L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. D.
GREFIER – B. C.
Decizia civilă nr. 274 R
La ordine judecarea recursului civil formulat de reclamanții recurenți C. D. D. și C. Dumitrița P., împotriva sentinței civile nr. 150 din 12 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în contradictoriu cu pârâții intimați Z. M., Z. D.- decedat – prin moștenitorii Z. F. D., O. S. și Z. T., B. D., D. S. N., Z. M., B. I., B. P., Z. G., Z. C., Z. C., Z. V., C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar Ștefănești, C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor B., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent C. D. D., asistat de avocat P. A. R., reprezentând și pe reclamanta recurentă C. Dumitrița P., precum și pârâții intimați Z. M., Z. T. și Z. F. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii,
Intimata Z. T. formulează precizări, acestea fiind consemnate pe filă separat atașată la dosarul cauzei. Totodată arată că este eronat trecut prenumele D., ea numindu-se T. . Prezintă cartea de identitate instanței.
Intimatul Z. D. prezintă cartea de identitate și arată că se numește Z. F. D..
Întrebați fiind, intimații arată că vânzători au fost V., D., G. și M. .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra recursului.
Avocat P. A. R. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul de a se pronunța hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la vânzarea terenului în suprafață de 2044 mp și nu doar pentru 1000 mp. Terenul este îngrădit în totalitate dar nu este ținut decât parțial. Părțile au recunoscut înțelegerea avută în 1990. Recurenții au cumpărat de la autorii intimaților 2044 mp și nu 1000 mp Nu s-au întocmit acte întrucât erau rude apropiate și au considerat că se vor înțelege.
Intimata Z. T. este de acord cu admiterea acțiunii. S-a vândut tot terenul, s-au luat bani pentru terenul vândut.
Intimatul Z. M. este de acord cu admiterea acțiunii
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Săveni la 03.10.2012, înregistrată sub numărul_, reclamanții C. D. D. și C. Dumitrița P. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Z. M., Z. D., B. D., D. S.-N., Z. M., B. I., B. P., Z. G., Z. C., Z. C., Z. V., C. L. pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar Ștefănești și C. Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare privind imobilul compus din casă de locuit și suprafața de 2.044 mp teren aferent, situată în sola 121, p.c. 512, intravilan oraș Ștefănești, jud. B., precum și modificarea TP nr._/26.04.2001 emis pe numele Drighea P. M., Z. C. V., Z. C. D., Z. C. G. și Z. C. M., în sensul radierii suprafeței de 2.044 mp situat în sola 121, p.c. 512, intravilan oraș Ștefănești, jud. B..
Prin sentința civilă nr. 150/12.02.2015 Judecătoria Săveni a respins acțiunea precizată, privind pe reclamanții C. D.-D. și C. Dumitrița-P., în contradictoriu cu pârâții Z. M., Z. D., B. D., D. S., Z. M., B. I., B. P., Z. G., Z. C., Z. C., Z. V., C. L. pentru Aplicarea legii fondului Funciar Ștefănești și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Potrivit declarațiilor pârâților Z. D. (f. 29) și Z. M. (f. 30), aceștia, în anul 1991, alături de frații lor, au vândut reclamanților o casă și suprafața de 1000 mp, imobil situat în intravilanul orașului Ștefănești, fără a întocmi un act care să ateste această vânzare.
Potrivit declarațiilor martorilor G. R. (f. 37) și S. V.-M. (f. 87), reclamanții au cumpărat de la pârâți casa defunctului Z. C., împreună cu grădina aferentă casei, martorul S. V.-M. arătând că l-a ajutat pe reclamant să își împrejmuiască grădina în suprafață de 20 ari. Totodată, martorii susțin că reclamanții au plantat viță de vie și pomi pe hotarul grădinii.
S-a reținut că reclamanții au pierdut posesia asupra unei părți din teren, rămânând cu o suprafață de 1.000 mp, restul de 1.044 mp fiind folosiți de pârâtul Z. V..
Potrivit declarației martorului B. V. (f. 86), în anul 1991 moștenitorilor defunctului Z. C. li s-a întocmit fișa de punere în posesie fără a fi inclusă și suprafața de 2044 mp teren intravilan, iar ulterior, în anul 1994, ca urmare a contestației formulată de pârâtul Z. V., li s-a eliberat o nouă fișă de punere în posesie.
S-a mai avut în vedere că reclamanții nu numai că nu au făcut dovada existenței unei imposibilități de preconstituire a unui înscris, ci au recunoscut că nu au încheiat cu pârâții un înscris doveditor.
De aceea, s-a considerat că în lipsa unui antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 2044 mp menționata în cererea de chemare în judecată, nu se poate face aplicarea art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005.
Totodată, nu prezintă relevanță din punctul de vedere al pronunțării unei hotărâri care sa tina loc de act autentic faptul ca reclamanții au achitat impozitul aferent terenului intravilan înscris în TP nr._/1991, câtă vreme registrul agricol este tot pe numele defunctului Z. C., iar acest registru are rol de evidența pentru plata impozitelor si nu face dovada proprietății.
S-a mai reținut că analizând legalitatea emiterii titlului de proprietate raportat la momentul reconstituirii dreptului ( respectiv data validării cererii, care in cazul moștenitorilor defunctului Z. T. C. s-a realizat la data emiterii Hotărârii Comisiei Județene, ce dispune înscrierea acestuia in Anexa 3 de validare, cu suprafața de 4,51 ha), s-a constatat că nu este incident niciunul din cazurile de nulitate enumerate limitativ de legiuitor in art. III din Legea nr. 169/1997. Mai mult, potrivit art. II din Legea 169/1997 cu modificările aduse de articolul unic al Titlului V din Legea nr. 247/2005, dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.
Astfel, în termen legal, respectiv la data de 09.03.1991 numitul Z. V. a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, decurgând din calitatea de moștenitor al fostului proprietar Z. T. C., tatăl său. (f. 81). De asemenea potrivit registrului posesorilor anterior anului 1990 . de Z. T. C., p.c. 1027, ținută inițial de Timiciuc M. poartă ulterior mențiunea I. G..
Deși în practică s-a decis că motivele de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 sunt exemplificative, iar nu limitative, instanțele putând constata nulitatea titlului de proprietate ori de câte ori acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiile legale și cu încălcarea drepturilor altor persoane, instanța apreciază că motivul de nulitate invocat de reclamanți, respectiv cumpărarea unei suprafețe de teren anterior emiterii titlului vânzătorului, nu poate constitui motiv de nulitate absolută întrucât nu au fost încălcate dispozițiile legale în materia fondului funciar, relevant pentru reconstituirea dreptului de proprietate fiind deținerea de către titular/autorii acestuia de teren anterior colectivizării și nu eventuale acte de dispoziție efectuate de titular până la eliberarea titlului de proprietate. Mai mult, eliberarea ulterioară a titlului de proprietate pentru o suprafață de teren vândută doar în baza unei adeverințe eliberate de primărie și a unui proces-verbal de punere în posesie, este de natură a consolida dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru interpretarea greșită a probelor administrate și aplicarea greșită a legii
În motivare recurenții au arătat că au plătit prețul de 23.000 lei (vechi) fără a întocmi un înscris în acest sens și au intrat în stăpânirea bunurilor de la aceeași dată, tranzacția având loc în Mun. B. pe . predat suma de bani convenită, fiind prezenți toți cei susmenționați.
Au stăpânit întreaga suprafață de teren și casa de locuit până în anul 1994, când pe numele vânzătorilor s-a emis de către Primăria Corn. Ștefănești adeverința de proprietate pentru terenurile aparținând autorilor, în urma demersurilor efectuate de pârâtul Z. V. care era membru în C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Ștefănești (fiind înscris și terenul cumpărat de reclamanți).
Odată cu emiterea adeverinței de proprietate, pârâții nu au mai respectat înțelegerea încheiată în anul 1990 și au convenit să le lase în stăpânire numai casa de locuit și o suprafață de 1.000 m.p., restul de 1.044 m.p. fiind folosiți de Z. V. și soția acestuia, Z. G., care îl stăpânește și în prezent.
Însă reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari, plantând pomi fructiferi și viță de vie pe suprafața de 1.044 m.p. teren .
S-a mai arătat că pentru achitarea prețului au împrumutat 20.000 lei de la Cooperativa „Răscoala” din . de 3.000 lei de la fratele reclamantei.
Nu au avut posibilități materiale pentru a-și apăra dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât nu întocmiseră un înscris cu ocazia cumpărării imobilelor, însă pârâții cunosc despre realitatea tranzacției încheiate în anul 1990, o parte dintre aceștia fiind chiar vânzători (pârâții Z. D. și Z. M. - nașul de botez al fiului nostru), iar ceilalți fiind în prezent decedați (Drighea M. cu moștenitorii: B. D. - fiică și Drighea S. - fiu, Z. V. cu moștenitorii: Z. G. - soție supraviețuitoare, Z. CI audia - nepoată, Z. C. - nepot și Z. V. - noră, ultimii trei fiind moștenitorii fiului predecedat Z. Dorii; Z. G. cu moștenitorii: Z. M. - soție supraviețuitoare, B. I. - fiică și B. P. - fiică).
Încă de la data predării imobilelor, au efectuat lucrări de reparații casei de locuit, care se afla într-o stare avansată de degradare, au lucrat terenul aferent și au înființat cultură de viță de vie și pomi fructiferi, de care în prezent se folosește pârâta Z. G.
Pârâții au profitat de faptul că reclamanții erau tineri la data cumpărării imobilelor, având un copil minor abia născut în anul 1990 și au primit prețul pretins pentru acestea fără a încheia un înscris doveditor, pentru ca ulterior să se folosească de jumătate din terenul vândut, fără să le înapoieze măcar o parte din prețul plătit.
Datorită demersurilor efectuate de pârâtul Z. M. (care a lucrat în cadrul Primăriei Corn. Stefânești), întreaga suprafață de 2.044 m.p. teren a fost înscrisă în T.P. nr._/26.04.2001 .
Pârâții audiați în cauză - Z. D. și Z. M. au recunoscut faptul că între aceștia, frații lor și reclamanți s-a încheiat o înțelegere de vânzare a unei suprafețe de teren și casa de locuit situată pe aceasta, însă doar 1.000 m.p. din cei 2.044 cumpărați efectiv de către noi.
De asemenea, prin declarațiile martorilor - G. R. și S. V. au dovedit faptul că au cumpărat de la pârâți și autorii acestora casa defunctului Z. C., împreună cu toată grădina aferentă, apreciată ca fiind în suprafață de 20 ari, pe care au plantat viță de vie și pomi fructiferi.
De asemenea, martorul B. V., angajat în cadrul Primăriei Orașului Ștefănești (referent responsabil cu efectuarea măsurătorilor și întocmirea documentațiilor în cadrul Comisiei locale) a menționat că în anul 1991 moștenitorilor defunctului Z. V. (fostul proprietar al casei și suprafeței de teren cumpărate de noi) li s-a întocmit fișa de punere în posesie pentru suprafețele proprietate fără a fi inclusă și suprafața de 2.044 m.p. teren, întrucât era cunoscut faptul că fusese înstrăinată.
Ulterior, defunctul Z. V. a contestat hotărârea Comisiei Locale, fără ca ceilalți frați să cunoască acest lucru și a fost inclusă întreaga suprafață de 2.044 m.p. teren în titlul comun, eliberându-se o nouă fișă de punere în posesie.
Toate aceste aspecte sunt de natură să formeze convingerea că între părți a existat o înțelegere care a vizat vânzarea-cumpărarea suprafeței de 2.044 m.p. teren și a casei de locuit în litigiu, iar lipsa unui eventual înscris a fost confirmată chiar de către pârâți. Oricum, instanța putea să constate existența înțelegerii măcar pentru suprafața de 1.000 m.p. pentru care toți pârâții au recunoscut că le-a fost vândută contra unui preț pe care l-am plătit în anul 1991.
De altfel, nimeni nu contestă faptul că reclamanții stăpânesc 1.000 de m.p. și casa de locuit încă din anul 1991 până în prezent, situație reală care poate fi atestată prin orice mijloace; această împrejurare este de natură să confirme existența unei înțelegeri nescrise prin care au dobândit în proprietate imobilele descrise îndeplinind toate condițiile unui transfer al drepturilor de la vânzători la cumpărători.
Instanța de fond a considerat în mod greșit că inexistența unui început de dovadă scrisă conduce la imposibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, atât timp cât a avut recunoașterea dreptului pretins de reclamanți parțial pentru 1.000 m.p. și putea admite măcar în parte acțiunea.
În conformitate cu disp. art. 1073 și art. 1077 din vechiul cod civil - art. 1527-art. 1528 din Noul Cod civil, în cazul neîndeplinirii obligatei de a face stabilită în sarcina vânzătorilor - încheierea actelor autentice și pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației, instanța judecătorească poate să suplinească voința debitorului și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, cu efectul transmiterii dreptului de proprietate, Iară ca o asemenea hotărâre să presupună în mod obligatoriu un început de dovadă scrisă, întrucât, după cum s-a demonstrat, părțile au executat clauzele înțelegerii nescrise (cu valoare de antecontract) de predare-preluare a imobilelor (măcar parțial) și de plată a prețului.
Mai mult, s-a dovedit că forma scrisă a antecontractului nu s-a efectuat dat fiind gradul apropiat de afinitate dintre părți - pârâtul Z. M. este nașul de botez al fiului mai mare C. D.-F. care la data vânzării avea 1 an, iar relațiile dintre reclamanți și pârât erau foarte strânse; de altfel, și în prezent au o relație apropiată cu acesta, însă cel care a nesocotit înțelegerea dintre părți a fost defunctul Z. V., fratele pârâților (soțul pârâtei Z. G.), care a dorit să valorifice terenul pe care noi plantasem viță de vie și pomi fructiferi, ajunse deja la maturitate în anul 1994.
Referitor la admisibilitatea probei cu martori, adusă în discuție în motivarea instanței dc fond, este supusă -prin prevederile art. 1191 din vechiul Cod civil - la două restricții: interdicția de a se dovedi cu martori existența actelor juridice de o valoare mai mare de 250 lei, afară de cazul când partea cealaltă consimte (în speță, părțile potrivnice nu s-au opus, ba chiar au recunoscut parțial înțelegerea nescrisă), precum și interdicția de a se dovedi cu martori împotriva și peste cuprinsul unui înscris, indiferent de valoarea actului juridic. Aceste două restricții prevăzute de art. 1191 Cod civil comportă anumite excepții, prin care proba cu martori devine admisibilă, și anume când există un început de dovadă scrisă (art. 1197 alin. 2 Cod civil) sau în ipoteza imposibilității de a preconstitui sau păstra o probă scrisă (art. 1198 alin. 1 Cod civil).
În speță este incidentă doar a doua excepție amintită anterior, care privește ipoteza imposibilității de a preconstitui o probă scrisă (relația de afinitate dintre noi și pârâtul Z. M. și familia sa), despre care fosta Curte Supremă a stabilit că enumerarea enunțiativă din cuprinsul art. 1198 alin. (1) Cod civil nu poate exclude împrejurarea imposibilității morale de a preconstitui o astfel de dovadă, cu atât mai mult în cauza de față unde autorii tranzacției invocate sunt afini - nașul de botez al fiului reclamanților (pentru identitate de rațiune, a se vedea Sentința civilă nr. 1594 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei D., modificată prin Decizia civilă nr. 49 A din 1 aprilie 2010 a Tribunalului B., irevocabilă prin respingerea recursului).
Potrivit art. 1499 din Noul Cod civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, dovada plății se face prin orice mijloc de probă.
In consecință, reclamanții consideră că admiterea și administrarea probei testimoniale s-a dispus în deplină legalitate de către instanța de fond, iar declarațiile martorilor au confirmat susținerile noastre din cuprinsul acțiunii.
După ce s-au întors în țară din străinătate, au purtat discuții cu pârâții, însă aceștia nu au dorit să le lase în stăpânire suprafața de 1.044 m.p. teren și au refuzat să se prezinte la autoritățile competente pentru oficializarea operațiunii de vânzare-cumpărare măcar pentru cei 1.000 m.p. stăpâniți și casa de locuit.
După primirea hotărârii însă, pârâții Z. M. și Z. D. au luat legătura cu reclamanții recunoscând înțelegerea încheiată verbal în anul 1991 pentru toată suprafața de 2.044 m.p. teren și casa de locuit, menționând că pârâta Z. G., care stăpânește în fapt diferența de 1:044 m.p., nu a fost de acord să consfințească la încheierea actelor autentice.
Referitor la capătul de cerere privind modificarea T.P. nr._/26.04.2001, având în vedere că întreaga suprafață de 2.044 m.p. teren se află înscrisă în acest titlu în T 121 p.c. 512 (3 loturi ce formează un trup comun de 1.185 m.p., 164 m.p., respectiv 695 m.p.), este necesar ca instanța să dispună modificarea lui în sensul radierii suprafeței susmenționate situată în intravilanul Orașului Ștefănești, Jud. B., pentru a nu exista două acte de proprietate pentru același teren, caz în care ar întâmpina dificultăți la înscrierea în cartea funciară.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii .
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, recurenții au solicitat obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă anterior. În temeiul art. 242 al. (2) Cod proc. civilă recurenții au solicitat judecarea în lipsă.
Recursul este fondat.
Motivul esențial al respingerii acțiunii de către instanța de fond este cel al inexistenței unui act sub semnătură privată care să reflecte voința părților cu privire la vânzare, considerându-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunei imposibilități de preconstituire a unui înscris.
Instanța de control judiciar constată însă, că în condițiile în care, în speță, toți pârâții au recunoscut existența unei înțelegeri verbale de vânzare, nu mai este obligatorie existența și a unui antecontract scris în acest sens (pentru a dovedi un act al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 lei, conform art. 1191 Cod civil). Aceasta întrucât în asemenea situație a recunoașterii convenției verbale nu mai este obligatorie pentru valabilitatea antecontractului forma scrisă a acestuia - antecontractul având caracter consensual, forma scrisă fiind cerută doar ad probationem).
Într-adevăr, așa cum susțin recurenții, divergențele dintre părți sunt în legătură cu mărimea suprafeței vândute (1000 m.p sau 2044 mp), nu și cu privire la existența vânzării.
Însă toți pârâții au recunoscut prin declarațiile date la judecata în fond că prețul a fost încasat și împărțit egal de către cei patru frați vânzători.
Așadar, obligația de plată a prețului a fost executată încă din 1991, când pârâții au recunoscut că a avut loc vânzarea.
Prin urmare, rezultă că în mod evident cel puțin pentru 1000 mp pentru care pârâții au mărturisit existența vânzării, acțiunea trebuia admisă.
Tribunalul constată însă, că pretențiile reclamanților sunt fondate pentru tot terenul, respectiv că înțelegerea părților a privit casa și întreg terenul de 2044 mp ce constituia curtea și grădina, nu numai 1000 mp.
Astfel, conform art. 1197 Cod civil:
„Regulile mai sus prescrise nu se aplica În cazul când exista un început de dovada scrisa.
Se numește început de dovada orice scriptura a aceluia în contra căruia s-a format petiția, sau a celui ce el reprezintă și care scriptura face a fi de crezut faptul pretins.”
Așadar, interdicția de dovedire a actelor juridice cu o valoare mai mare de 250 lei nu mai operează în situația în care există un început de dovadă scrisă.
Or, în recurs, s-a depus la dosar un contract de vânzare cumpărare încheiat la 19.05.2015 și semnat de către reclamanți și pârâții Z. D. și Z. M. – prin care aceștia din urmă au vândut reclamanților „casa de locuit și terenul aferent de 2044 mp înscris în titlul de proprietate_ situat în T 121 pc 512 Ștefănești”, prețul vânzării fiind de 240.000 lei și le-a fost achitat de cumpărători.
Așadar, prin acest înscris se confirmă de fapt că înțelegerea din anul 1991 s-a referit la întreaga suprafață de teren ce formează grădina aferentă locuinței, constituind deci, un început de dovadă scrisă în accepțiunea art. 1197 Cod civil, context în care este admisibilă proba cu martori.
De altfel, în declarațiile date în instanța de recurs, pârâtul Z. M. a declarat că:
„Eu am participat împreună cu frații mei la înțelegerea care a avut loc cu ambii reclamanți, și noi atunci am înțeles că vindem tot locul, nu s-a pus problema să măsurăm întinderea.
Precizez că nici unul dintre frați nu a considerat că ar mai rămâne vreun rest din acel teren în proprietatea lor.
Consider că prețul pe care l-am luat acoperea întreaga proprietate corespunzător valorii de circulație de atunci, după Revoluție.
Încă de la început reclamantul a plantat mai mulți butuci de vie, având în prezent vreo 200 de butuci, dar după vreo 3 ani, pentru că am auzit că s-a schimbat legea și în jurul casei se dădeau numai 1000 mp, V. a considerat că diferența de 1000 mp ar fi a lui. Și atunci a intrat el în stăpânirea viei, respectiv a 10 ari în care se includ și via și niște pomi.
Fratele meu V. a fost membru în comisia locală.
Eu apreciez că atunci noi vânzătorii am vândut tot terenul din jurul casei și că reclamanții au dreptul la întreaga suprafață de 2000 mp.
Eu am botezat un copil reclamantului.
Noi nu am făcut actele pentru că atunci reclamanții nu aveau bani să meargă la notariat și am tot amânat.
Dintre toți frații care au vândut, doar V. a considerat că ar mai avea dreptul la 1000 mp. G. nu a emis niciodată pretenții, iar M. s-a calmat la un moment dat când a văzut că nu are dreptate.”
Iar Z. T. (soția vânzătorului Z. D. care a decedat după ce a întocmit actul din 19.05.2015 depus în recurs ) a declarat că Z. G. și reclamanții s-ar putea împăca în sensul ca aceștia din urmă să o despăgubească ori să-i dea teren în loc. Dar, totodată a subliniat că la data vânzării din 1991 și a primirii prețului „ a înțeles că tot terenul rămâne cumpărătorului.”
Așadar, contractul scris din 19.05.2015 încheiat de către doi dintre cei patru vânzători (în condițiile în care ceilalți doi decedaseră), constituie un început de dovadă scrisă. Iar acesta coroborat cu plata prețului – recunoscută fără echivoc de către toți pârâții - cu depozițiile martorilor G. R., S. V. M. și B. V., face dovada convenției (antecontractului) din 1991 pentru vânzarea întregului teren de 2044 mp .
Astfel, declarațiile tuturor martorilor audiați sunt fără echivoc în privința faptului că în anul 1991 vânzarea a vizat 2044 mp, că reclamanții au intrat în posesia întregului teren imediat și că au plantat un număr foarte mare de butuci de viță-de-vie în partea din spate a grădinii, iar abia după trei ani, unul dintre vânzători (Z. V. care era în comisia locală de aplicare a legii fondului funciar ) a ocupat o porțiune din vie considerând că potrivit legii fondului funciar în jurul casei de locuit se constituia dreptul de proprietate doar pentru 1000 mp.
De altfel, atât contractul din 2015 (ca început de dovadă scrisă), cât și depozițiile martorilor se coroborează și cu împrejurarea că inițial fișa de punere în posesie a moștenitorilor lui Z. C. nu a conținut și suprafața de 2044 mp pentru că se cunoștea că era deja vândută.
În plus, convergentă este și prezumția simplă că valoarea însemnată a prețului de 23.000 lei de la acea dată (menționat de către toți pârâții și dovedită proveniența prin contractul de împrumut bancar efectuat de către reclamanți) demonstrează că s-a avut în vedre întreaga suprafață de teren în condițiile în care „casa cumpărată era o dărăpănătură” așa cum a menționat martorul S. V. M..
Așa fiind, în temeiul art. 1073 Cod civil coroborat cu art. 5 alin.2 din Titlul X al legii 247/2005, art. 1197 Cod civil și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va modifica în tot sentința admițând în parte acțiunea în sensul pronunțării unei hotărâri care să consfințească învoiala părților pentru cei 2044 mp.
Dispozițiile sentinței de respingere vor fi însă menținute în privința capătului de cerere de anulare a titlului de proprietate pentru suprafața de 2044 mp întrucât, așa cum a arătat și instanța de fond, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fiilor defunctului Z. C., este legală, fiind necesară pentru a confirma că aceștia în calitate de vânzători avuseseră în proprietate bunul vândut și a consolida astfel în prezent, dreptul de proprietate dobândit de reclamanții cumpărători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții C. D.-D. și C. Dumitrița P. împotriva sentinței civile nr. 150/12.02.2014 a Judecătoriei Săveni.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanții C. D. D. și C. Dumitrița P. în contradictoriu cu pârâții Z. G., Z. M., Z. T., O. S., Z. F.-D., B. D., D. S. N., Z. M., B. I., B. P., Z. G., Z. C., Z. C., Z. V., C. locală Ștefănești de aplicare a Legii fondului funciar și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B., după cum urmează:
-Constată că la 25.10.1991 între reclamanți în calitate de cumpărători și vânzătorii D. M., Z. D., Z. M., Z. V., Z. G. a intervenit o înțelegere de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de intravilan de 2044 mp (cu casă), suprafață situată în tarlaua 121 pc.512 cu categoriile de folosință arabil, vii și curți construcții individualizată în tp_/26.IV.2001, pentru care reclamanții au plătit la acea dată suma de 23.000 lei (rol)
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest teren
- Respinge ca nefondat capătul de cerere privind modificarea tp_/2001
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. L. B. G. A. D. B. C.
Redt.LL/20.11.2015.
Jud. fond.C. D
Tehnored. BC
2 ex/20.11._
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 283/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 411/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
