Revendicare imobiliară. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 8764/193/2012
Dosar nr._ revendicare imobiliară – recurs
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Președinte – C. M.
Judecător - A. C.
Judecător - A. M.
Grefier – C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 27 R
La ordine judecarea recursului, având ca obiect revendicare imobiliară, formulat de recurenții C. I.-D. și C. M.-S., ambii cu domiciliul în comuna Vlădeni, . în contradictoriu cu intimații Ș. D., Ș. C., Ș. M., Ș. D., B. C., B. G., B. V., C. C. și O. DOINIȚA, toți cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr._ din 10.07.2014 a Judecătoriei B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. G. S., pentru recurenții lipsă și intimații Ș. D. și O. Doinița, lipsă ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se procedează la identificarea intimaților Ș. D. – CNP -_ și O. Doinița – CNP –_.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, taxa de timbru în sumă de 170,00 lei de către recurenți C. D. și C. M..
Av. G. S., pentru recurenți, depune la dosar două chitanțe reprezentând onorariu de avocat, precum și copia unei ordonanțe de respingere a plângerii formulate de petenții C. I.-D. și C. M.-S., nr. 2125/II/2 din 12.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Se procedează la semnarea recursului de către av. G. S., pentru recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. G. S., pentru recurenți, solicită admiterea recursului, să se dispună desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, întrucât prima instanță și-a întemeiat soluția numai pe răspunsul expertului la obiecțiuni. Arată că din sentința civilă nr. 565 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., rezultă că terenul pe care îl revendică recurenții face parte din suprafața de 3300 mp trecut în Titlul de proprietate nr._/2002 pe numele lui M. V. în p.c. nr. 530/6 și că este același teren cu cel pe care îl identifică expertul după planul parcelar în p.c. 447/1, astfel rezultă că, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare prin care au dobândit recurenții proprietatea suprafeței de 3300 mp, titlul de proprietate nr._/2002 a fost modificat în baza fișei tehnice nr. 2/2006, în sensul excluderii suprafeței de 2980 mp din p.c. 530/6, extravilan și includerea acesteia în p.c. 447/1 intravilan care are alte vecinătăți față de suprafața inițială din p.c. nr. 530/6. Mai arată că prin sentința civilă mai sus menționată s-a restabilit situația inițială a titlului de proprietate nr._/2002, așa cum era când recurenții au încheiat contractul de v/c și că în urma acestei modificări suprafața cumpărată de 3300 mp era împărțită în suprafața de 2980 mp în p.c. 447/1 și 320 mp în p.c. 530/6. Arată faptul că terenul pe care îl stăpânesc recurenții este în suprafață de 2375 mp care nu se află pe alt amplasament, decât cel identificat de expert.
Av. G. S., pentru recurenți, mai arată că recurenții nu revendică alt teren, decât cel pe care l-au cumpărat, pe care au amplasată casa în care locuiesc pârâții, casă ce le-a fost vândută prin înscris sub semnătură privată.
Din sentința civilă nr. 385 pronunțată în ds. nr._/2004 al Judecătoriei B. rezultă că pârâții nu pot invoca în apărare uzucapiunea, întrucât potrivit art. 1897 din vechiul Cod civil, justa cauză este titlul translativ de proprietate, însă înscrisul sub semnătură privată din 28 martie 1983, prezentat de pârâți ca un just titlu a fost încheiat sub imperiul Lg. 58/1974, înscrisul având doar valoarea unei promisiuni de vânzare, netranslativă de proprietate în sensul art. 1987 din vechiul Cod civil, nefiind temei al uzucapiunii, astfel încât s-a respins acțiunea în revendicare și evacuarea pârâților, nu înseamnă că pârâtele, C. C. și O. Doinița, nu au încheiat un act valabil de v/c a suprafeței de 3300 mp, precum și a casei de pe teren, astfel încât prima instanță în mod eronat a apreciat că asupra proprietății imobilului casă, operează excepția puterii lucrului judecat, pârâții dobândind un titlu de proprietate ca efect al uzucapiunii mici. Certificatul de moștenitor nu era ca un act de proprietate în vechiul cod.
Mai arată faptul că intimații au construit un gard și au ocupat 900 mp teren, însă nu au construit în calitate de proprietari, motiv pentru care solicită ridicarea construcției pe cheltuiala acestora.
Ș. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului.
O. Doinița, având cuvântul, arată că numitul Ș. D. locuiește abuziv în imobil, din milă l-a lăsat în acest imobil, acesta intrând forțat din anul 1983, întrucât ea nu a locuit în această localitate. Tot din milă i-a lăsat și terenul în suprafață de 1000 mp.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 14.06.2012, sub nr._, reclamanții C. D. și C. M., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ș. D., Ș. C., Ș. M., Ș. D., B. C., B. G., B. V., C. C. și O. DOINIȚA, ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză pârâții Ș. D. și B. E. să fie obligați să le lase în liniștita proprietate și posesie suprafeța de 1400 mp teren intravilan situat în satul Brehuiești, în sola 67, p.c. 530/6 din T.P. nr._/2002, să se constate că sunt proprietarii casei situată în satul Brehuiești, . și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare- cumpărare, să se dispună evacuarea pârâților Ș. D. și B. E. din imobil și obligarea acestora din urmă la ridicarea gardului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că în data de 11.08.2004, au cumpărat casa prin înscris sub semnătură privată, casă situată în ., jud. B., vânzători fiind pârâții C. C. și O. Doinița, pârâtele dobândind această casă în calitate de moștenitoare a defunctului U. D.. Au cumpărat această casă întrucât intenționau să cumpere și terenul de sub ea și cel aferent în suprafață de 3300 mp. La momentul cumpărării, în casă locuiau fără just titlu pârâții B. E. și Ș. D. împreună cu copii lor. A acceptat această situație întrucât au crezut în bunăvoința vânzătoarelor că, imediat ce le va cere celor doi concubini să părăsească casa, aceștia o vor face, întrucât locuiesc numai prin bunăvoința lor, că nu au plătit nici un preț pentru casă, nu plătesc chirie, ci doar impozitul la stat.
Au mai arătat că au convenit cu vânzătoarele să încheie acte în formă autentică dar acest lucru a fost imposibil întrucât li s-a refuzat eliberarea certificatului de înstrăinare. În data de 14 septembrie 2004 au cumpărat prin contract de vanzare- cumpărare în forma autentică încheiat la B.N.P. C. și S. A., suprafața de 3300 m.p. teren situat în sola 87 din T.P. nr._/2oo2, teren pe care aste amplasată casa. După încheierea acestui înscris au intrat în stăpânirea acestui teren. Din dorința de a rezolva situația de fapt creată de acești doi pârâți, Ș. D. și B. E., pârâtele C. C. și O. Doinița au solicitat în ds._/2004 al Judecătoriei B., revendicarea suprafeței de 800 m.p. și evacuarea acestora din casă, acțiune ce a fost respinsă de instanță., pe motiv că certificatul de moștenitor nu este titlu de proprietate.
În anii ce au urmat, au purtat mai multe judecăți la Legea fondului funciar întrucât reprezentanții Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar în demersurile pe care le-au făcut pentru intabularea terenului, au afirmat că suprafața de 3300 mp se află în pc 441/1 și nu 530/6. Văzând că s-a clarificat situația juridică a terenului, pârâții Ș. D. și B. E., din dorința de a fi considerați proprietari, în toamna anului 2011, au construit un gard, delimitând suprafața de 1400 mp din totalul de 3300 mp.
Au mai precizat că a fost posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care se află casa, în numele altei persoane decât cei care sunt proprietarii casei, ca urmare a faptului că, cu mai multe generații în urmă, autorii celor care au vândut, au întreținut o relație de concubinaj, fiecare având la rândul lor copii din căsătorii anterioare. Așa se explică și că suprafața de 800 mp ce se regăsește în certificatul de moștenitor nr. 319/1972 face parte din totalul de 3300 mp.
În drept nu au fost indicate dispoziții legale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 341 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâtul Ș. D. a formulat în cauză întâmpinare prin care a arătat că este proprietar asupra supafetei de teren și a casei din litigiu, prin actul încheiat cu M. D. în anul 1983.
În cauză, instanța a încuviințat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr.27 din 28.01.2015 Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamanții C. D. și C. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. C., S. D.,Ș. M., Ș. D.,B. C., B. G., B. V., C. C. și O. Doinița, ca neâtemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că în speță, reclamanții au invocat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1400 mp teren intravilan (din totalul de 3300 mp) dobândiți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4775 din 14.09.2004 de Biroul Notarilor Publici Asociați C. A. – S. A., conform Titlului de proprietate nr._ din data de 29.09.2008 (fila 9) și au solicitat pronunțarea unei hotărâri de vânzare-cumpărare asupra casei situată în satul Brehuiești, ., dobândită prin act sub semnătură privată de la pârâtele O. Doinița și C. C..
Or, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert P. P., rezultă că pârâții ocupă doar suprafața de 925 mp din pc 447, intravilan, teren ce nu se suprapune cu proprietatea înscrisă în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4775 din 14.09.2004 de Biroul Notarilor Publici Asociați C. A. – S. A., conform Titlului de proprietate nr._ din data de 29.09.2008 (fila 9), înscris în ., conform concluziilor raportului de expertiză, pc 530 este teren extravilan, la hotar cu pc 447 din intravilan dar nu se suprapune cu aceasta (chiar dacă a trecut în intravilan conform planului de urbanism, pc 530 rămâne cu același număr).
De asemenea, prima instanța a constatat că pârâții dețin casa și terenul în litigiu în baza contractului de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1983 cu numitul M. D. (fila 15), iar prin Sentința nr. 385 din data de 20 ianuarie 2005, pronunțată în dosarul nr._/2004, definitivă și irevocabilă prin nerecurare s-a stabilit cu putere de lucru judecat în raport de vânzătoarele C. C. și O. Doinița că pârâții au opus cu succes uzucapiunea scurtă de 10-20 ani asupra casei și terenului aferent, întrucât reclamantele au locuit în raza teritorială a tribunalului unde se află imobilul, iar pârâții au fost de bună credință, efectele puterii de lucru judecat ale acestei sentințe impunându-se și în speța de față. Astfel, nefiind proprietare, pârâtele nu puteau încheia în mod valabil un contract privind transferarea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu. În acest sens este și adagiul latin „Nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipso habet”.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, prima instanță a constat că în cauză reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor, casă și teren, aflate în posesia pârâților, și prin urmare a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în considerente următoarele:
În principal, au criticat soluția primei instanțe pentru faptul că în mod greșit a reținut judecătorul fondului că terenul revendicat de ei și ocupat de pârâți este în p.c. 447/1, care nu se regăsește în Titlul de proprietate nr._/2002, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare/cumpărare, întrucât ei sunt îndreptățiți să ocupe terenul revendicat, respectiv pe cel pe care l-au cumpărat, pe care este amplasată casa în care locuiesc pârâții și care le-a fost vândută prin înscris cu semnătură privată. Au mai arătat că motivarea primei instanțe este greșită și în ceea ce privește reținerea dreptului de proprietate al pârâților asupra construcției, casă, dobândită prin uzucapiunea de scurtă durată, întrucât prin sentința civilă nr. 385 pronunțată în dosarul nr._/2004 a Judecătoriei B. s-a stabilit că pârâții nu pot invoca în apărare uzucapiunea de scurtă durată, deoarece înscrisul sub semnătură privată din 28.03.1983, prezentat de pârâți, nu reprezintă un titlu translativ de proprietate și are doar valoarea unei promisiuni de vânzare.
De asemenea, au mai arătat reclamanții că între ei și pârâți au existat mai multe judecăți, imediat după încheierea contractului de vânzare/cumpărare având ca obiect suprafața de 3300 mp de unde rezultă că pârâții nu au fost niciodată acceptați ca proprietari ai imobilelor, prima instanță reținând în mod eronat că asupra proprietății imobilului – casă, operează excepția puterii de lucru judecat și că, de altfel, cu privire la celelalte capete de cerere nici măcar nu s-a pronunțat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul va reține că recursul este nefondat și îl va respinge pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Într-o primă etapă, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1400 mp teren intravilan situat în satul Brehuiești, în sola 67, p.c. 530/6 din titlul de proprietate_/2002, după care celelalte solicitări se referă la constatarea unui drept de proprietate asupra imobilului casă în care locuiesc pârâții, evacuarea și obligarea acestora la ridicarea unui gard pe care l-au edificat pe terenul proprietatea reclamanților.
În soluționarea capătului de cerere principal, având ca obiect revendicare, prima instanță a reținut că terenul ocupat de pârâți, respectiv suprafața de 925 mp situată în intravilan, în p.c. 447, nu se suprapune cu proprietatea reclamanților menționată în contractul de vânzare/cumpărare autentificat sub nr. 4775/14.09.2004 de Biroul Notarilor Public Asociați C. A. – S. A., terenul acestora fiind înscris în p.c. 530, situat în extravilanul comunei Vlădeni, ..
Această constatare a instanței de fond a avut ca bază concluziile din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert P. P., în care se arată că p.c. 447 în care deține terenul pârâții. Nu se regăsește în titlul de proprietate nr._/28.12.2002 și în Contractul de vânzare/cumpărare nr. 4775/14.09.2004, așa încât în mod corect a reținut judecătorul fondului că reclamanții nu își dovedesc dreptul de proprietate pentru terenul revendicat și, prin urmare, este preferabilă posesia exercitată de pârâți, cu tot ce include aceasta în materie de imobile – construcții.
De asemenea, instanța de recurs va constata referitor la motivele invocate de reclamanții – recurenți care privesc reținerea de către instanța de fond, a autorității de lucru judecat în ceea ce privește imobilul – construcții, că nu sunt întemeiate, deoarece prin sentința civilă nr. 385/20.01.2005, Judecătoria B. a relevat faptul că pârâții sunt în posesia unui titlu sub semnătură privată dar care chiar dacă nu poate servi ca temei al uzucapiunii de scurtă durată le conferă o posesie de bună credință, pe care reclamantele în lipsa unui titlu de proprietate nu pot să o răstoarne.
De altfel, instanța de fond s-a referit la o putere de lucru judecat și nu la o autoritate de lucru judecat, în precedenta sentință reținându-se prioritatea pârâților în ocuparea casei și a terenului aferent față de poziția reclamanților, care nu sunt în măsură să prezinte un act translativ de proprietate cu privire la imobilul construcție față de posesia lungă ( începută în anul 1983, data încheierii înscrisului sub semnătură privată) actuală și de bună credință a pârâților.
În același context, instanța de recurs va mai constata că respingerea capătului de cerere principal are ca efect și respingerea capetelor de cerere accesorii, așa încât prin respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiate, instanța de fond s-a pronunțat implicit și asupra tuturor celorlalte aspecte invocate.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanții C. I.-D. și C. M.-S. împotriva sentinței civile nr._ din 10.07.2014 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. I.-D. și C. M.-S., ambii cu domiciliul în comuna Vlădeni, . în contradictoriu cu intimații Ș. D., Ș. C., Ș. M., Ș. D., B. C., B. G., B. V., C. C. și O. DOINIȚA, toți cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr._ din 10.07.2014 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. M. A. C., A. M. C. R.
Red. AM/Tehn –CR/04.05.2015.
Jud. fond F. Siliva
2 ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Evacuare. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
