Validare poprire. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 6272/193/2014
Dosar nr._ validare poprire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 mai 2015
Completul compus din:
Președinte – A. M.
Judecător – A. C.
Grefier – C. B.
Decizia civilă nr. 251 A
La ordine pronunțarea asupra cererii de apel formulată de creditoarea apelantă C. M. în contradictoriu cu intimatul debitor C. V. și terțul apelant S.C. F. N. SRL împotriva sentinței civile nr._ din 28.10.2014 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B. având ca obiect, validare poprire
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2015 și apoi pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 16.04.2014 sub nr._ creditoarea C. M. în contradictoriu cu debitorul C. V. și terțul poprit S.C. F. N. S.R.L. a solicitat validarea popririi asupra sumelor datorate de terțul poprit cu orice titlu debitorului, precum și cele viitoare, până la concurenta sumei de 2.430 lei conform titlului executoriu reprezentat de Decizia Tribunalului B. nr. 213 A/12.11.2013 din dosarul nr._ .
În motivarea acțiunii creditoarea a precizat că s-a adresat cu o cerere de executare silită la B. S. S., iar la data de 12.03.2014 a fost emisă o adresă de poprire asupra veniturilor debitorului pe care le încasa de la terțul poprit S.C. F. N. S.R.L.
Creditoarea a învederat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în vederea efectuării popririi și nici nu a comunicat faptul că nu datorează nicio sumă de bani debitorului.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 783 N.C.pr.civ.
În susținerea acțiunii creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
Debitorul nu s-a prezentat în fața instanței, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Terțul poprit nu a depus la dosar întâmpinare, nu a solicitat administrarea de probe în apărare, însă a trimis reprezentant în fața instanței, care a depus concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii.
Pentru termenul de judecată din data de 30.09.2014 s-a depus, în copie, dosarul execuțional nr. 1075/2013 al B.E.J. S. S..
Prin sentința civilă nr._ din 28.10.2014 Judecătoria B. a admis în parte cererea de validare a popririi formulată de creditoarea C. M. în contradictoriu cu debitorul C. V., și terțul poprit S.C. F. N. S.R.L.
A validat poprirea înființată de executorul judecătoresc S. S., asupra drepturilor salariale realizate de debitorul C. V., la cererea creditoarei C. M..
A obligat terțul poprit S.C. F. N. S.R.L. să plătească creditoarei C. M. suma datorată debitorului C. V., până la concurența sumei de 1.369,65 lei, reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de procedură.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 632 C.pr.civ.: Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, în speță executarea silită fiind pornită în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia Tribunalului B. nr. 213 A/12.11.2013 din dosarul nr._ și că specific popririi este existența celor două raporturi juridice distincte de creanță, unul între creditor și debitorul urmărit (derivat din obligațiile contractului de credit), pe de o parte, iar pe de altă parte, între acesta din urmă și un terț (în speță aceste raporturi derivă din relații angajator - angajat), ambele raporturi precedând înființarea popririi.
A mai reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 789 alin. 1 C.pr.civ.: dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
S-a mai reținut că reclamanta C. M. este creditoare pentru suma de 2.430 lei față de C. V. și că în vederea executării acestei creanțe, creditoarea a pornit executarea silită împotriva debitorului în dosarul 1075/2013, în care s-a procedat la înființarea popririi asupra terțului ..
Acesta din urmă are calitatea de angajator al debitorului, conform documentelor existente în dosarul de executare silită.
Conform acestei proceduri, terțul este obligat ca, ceea ce oricum datora către debitor, să fie plătit nu acestuia, ci direct către creditoarea C. M., nefiind vorba de vreo nouă creanță, ci de creanța veche, deja existentă, schimbându-se doar creditorul plății.
Prin urmare, prima instanță a validat poprirea înființată de executorul judecătoresc S. S., asupra drepturilor salariale realizate de debitorul C. V., la cererea creditoarei C. M..
În acest sens prima instanță a obligat terțul poprit S.C. F. N. S.R.L. să plătească creditoarei C. M. suma datorată debitorului C. V., până la concurența sumei de 1.369,65 lei, reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de procedură.
Prima instanță a avut în vedere înscrisul prezentat la termenul de judecată din data de 30.09.2014, din care a rezultat că terțul poprit a reținut și virat în contul creditoarei suma de 1.060,35 lei.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. prima instanță a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 620 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (cheltuieli de judecată acordate proporțional cu pretențiile admise).
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel creditoarea C. M. susținând că soluția Judecătoriei B. este parțial corectă iar obiecțiunile formulate vizează pe de o parte modul în care prima instanță a validat poprirea asupra sumei de 1369,65 lei pe de o parte iar pe de altă parte considerentele reținute în acordarea doar în parte a cheltuielilor de judecată.
A arătat că prima instanță a explicat proveniența sumei de 1369,65 lei prin scăderea din totalul de 2430 lei reprezentând debitul urmărit de creditoarea apelantă în procedura execuțională din dosarul nr. 1070/2013 al B. S. S. a sumei de 1060,35 lei, însemnând plată parțială realizată de către terțul poprit . facturii fiscale și chitanței de la f. 81 ds. fond.
A mai arătat că prima instanță în mod greșit a stabilit că suma de 1.060,35 lei are echivalența unei plăți parțiale, deoarece nu s-a ținut cont că prin mandatul poștal nr._/29.09.2014 terțul poprit a achitat doar 1.035.00 lei, iar restul de 25,35 lei înseamnă tarif poștal și nu trebuia inclusă în suma achitată ca și obligație de plată, deoarece potrivit art. 1498 NCC „Cheltuielile plății sunt în sarcina debitorului în lipsă de stipulație contrară".
În continuare motivării a mai arătat că solicită corectarea acestei inadvertențe a instanței de fond și să se observe că terțul poprit . datorează 1.395 lei și nu 1.369,65 lei, cum în mod incorect s-a reținut în dispozitivul hotărârii apelate.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată apelanta a arătat că a efectuat plăți în valoare de 1.100 lei cu prilejul declanșării acestui proces civil, achitând o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 lei și un onorariu de avocat în sumă de 1.000 lei, după cum rezultă din chitanțele depuse la dosarul de fond.
Față de solicitarea creditoarei de a i se acorda cheltuielile cuvenite, Judecătoria B. le-a redus de la 1.100 lei la 620 lei, cu motivarea că „instanța va obliga terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (cheltuieli de judecată acordate proporțional cu pretențiile admise)".
A mai arătat că prima instanță nu a analizat momentul când terțul poprit a plătit suma de 1.035 lei, pe de o parte, și în al doilea rând, instanța de fond nu a făcut o diferențiere de regim al cheltuielilor suportate cu judecata, prin delimitarea cheltuielilor cu taxa judiciară de timbru de alte cheltuieli cu procesul, și în felul acesta să facă aplicarea art. 451 alin. 4 NCPC, privind interdicția micșorării cuantumului taxei de timbru.
În continuare a mai arătat că admiterea pretențiilor în parte, este consecința plății tardive și culpabile a terțului poprit, respectiv după declanșarea litigiului și după primul termen de judecată și că cererea, la momentul depunerii ei din 16.04.2014, întrunea toate condițiile de promovabilitate, iar pretențiile erau justificate în totalitate, de aceea, rămânerea fără obiect a cererii de validare pentru partea plătită de terțul poprit ., se datorează întârzierilor în a respecta adresa de înființare a popririi - deci o conduită juridică inadecvată.
Ca atare, aprecierea primei instanțe se bazează pe o nedisociere între soluțiile procesuale; 1. cererea este în parte neîntemeiată când fondul pretențiilor nu este justificat în totalitate (context în care se poate aprecia asupra proporționalității cheltuielilor de judecată cu partea admisă) și 2. cererea este în parte rămasă fără obiect, când celălalt subiect procesual îndeplinește o parte din dreptul subiectiv pretins pe cale judiciară, ori obiectul pretențiilor poartă asupra unui bun pierit în parte, situație în care cheltuielile de judecată nu pot fi oferite reclamantului proporțional cu partea admisă, fiindcă de la începutul procesului, cel care a căzut ab inito în pretenții a fost vinovat de demararea procesului și a costurilor inerente suportate de reclamantă.
Legal citat, terțul poprit S.C. F. N. SRL solicită ca în baza apărărilor formulate și a probatoriului ce se va administra, să se respingă cererea de apel în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, pentru motivele dezvoltate în prezenta întâmpinare.
Cu titlu preliminar, intimatul a precizat că motivul determinant al cererii de apel îl constituie cheltuielile de judecată, cu precădere onorariul excesiv de avocat, pe care apelanta îl pretinde și pentru care opinează că se impune obligarea sa la suportarea unui astfel de cost, vădit disproporționat față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Că, practic, apelanta încearcă să motiveze o cerere de apel, în condițiile în care încalcă regulile de procedură civilă, imputând instanței de fond greșita „tehnică de redactare a dispozitivului sentinței, precum și alte erori și inadvertențe, în scopul de a obține un onorariu de avocat care reprezintă aproximativ 1/2 din cuantumul creanței și, bineînțeles, cheltuieli de judecată din apel.
A mai arătat intimatul că în conformitate cu disp. art. 468 Cod procedură civilă, termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. Art. 790 Cod procedură civilă statuează, foarte clar că hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare și că deși textele de lege sunt clare, apelanta a formulat cerere de apel la data de 04.11.2014 și a depus motivele de apel în 22.01.2015, invocând în favoarea sa dispozițiile art. 470 alin 5 rap. la alin. .l lit. c și b din Codul de procedură civilă, dispoziții care nu sunt incidente în speța de față.
Arată în continuarea motivării că apelanta trebuia să respecte termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii, pentru a formula atât cererea de apel cât și motivele de apel, deoarece nu poate beneficia de dispozițiile art. 470 al. 5 Cod proc. civilă, text de lege ce prevede expres că se aplică doar în situația în care termenul de apel curge de la alt moment decât comunicarea hotărârii.
În concluzie arată intimatul că momentul depunerii cererii de apel a început să curgă de la data de 4.11.2014, iar motivele de apel au fost depuse în 22.01.2015, peste termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea și motivarea căii de atac.
În ceea ce privește primul motiv de apel intimatul a solicitat să se constate că este inadmisibil, deoarece erorile de calcul pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, conform dispozițiilor art. 442 al. 1 Cod proc. civilă și nu pe calea apelului, neexistând un drept de opțiune între a declara apel și a solicita îndreptarea hotărârii. În același context intimatul arată că în conținutul dispozițiilor art. 445 Cod proc. civilă se precizează că îndreptarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului și prin urmare, acest motiv de apel trebuie respins ca inadmisibil.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, care se referă la acordarea cheltuielilor de judecată, intimatul arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cheltuielile de judecată fiind admise în parte, în concordanță cu dispozițiile prevăzute de art. 453 al. 2 Cod proc. civilă, fiind atributul instanței de judecată de a stabili în ce măsură poate fi obligată partea care pierde procesul să suporte aceste cheltuieli.
S-a mai susținut că apărările formulate de către apelantă cu privire la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 451 al. 4 Cod proc. civilă reprezintă o apreciere proprie a textelor de lege, în condițiile în care este evident că Judecătoria B. a procedat la reducerea onorariilor de avocat și a taxelor de timbru, așa cum susține apelanta., care dacă nu este lămurită are la îndemână calea lămuririi dispozitivului.
În final, s-a mai arătat că instanța de fond a luat în considerare munca efectivă depusă de apărător în dosar, constând în redactarea cererii și prezentarea la două termene de judecată, dar și valoarea onorariului pretins de avocat, care reprezintă aproximativ ½ din creanță și este vădit disproporționat față de natura cauzei.
Prin înscrisul depus pentru termenul din 9.03.2015 terțul poprit . a formulat cerere de apel incident împotriva sentinței civile nr._ din 28.10.2014 prin care a solicitat instanței de judecată schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii de validare poprire ca neîntemeiată..
În motivarea cererii se arată că între debitorul C. V. și terțul poprit F. N. SRL nu mai există un raport juridic care să justifice obligarea acestuia la plata sumelor de bani datorate de debitor întrucât din data de 29.10.2014 acesta, nu mai are calitatea de angajat, întrucât a solicitat încetarea contractului de muncă prin demisie, iar sumele cuvenite creditoarei pentru perioada în care debitorul a fost angajat au fost achitate conform facturii nr. M._ din 29.09.2014..
Prin răspunsul la întâmpinare formulat apelanta C. M. a arătat că nu pot fi primite motivele invocate referitoare la tardivitatea depunerii motivelor de apel atâta timp cât termenul fixat de legiuitor în procedura de contestare a hotărârii de validare a popririi este de 5 zile de la comunicare, comunicare care s-a realizat la data de 20.01.2015, arătând că textul de la art. 468 Cod proc. civilă se referă la curgerea perioadei de exercitare a căii de atac și nu la cel de motivare a apelului, separat de cererea de apel, care este asigurată de dispozițiile art. 470 al. 5 Cod proc. civilă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea apelului principal în raport de motivele invocate, care pot fi calificate ca o cerere de îndreptare a erorii materiale prevăzută de art. 442 al. 1 Cod proc. civilă, apelanta a arătat că prima instanță a inclus în mod greșit în plata popririi și suma de 25,35 lei, ce reprezintă taxă poștală de procesare a mandatului poștal folosit de intimat, apreciind suma de 1060,35 lei ca un întreg al plății, fără a face discuții despre defalcarea acestei sume în elementele componente. Or, aprecierea instanței de fond prin luarea în considerare a sumei de 25,35 lei ca parte plătită, este greșită, deoarece nu este admisibil de a asimila cheltuielile de efectuare a plății cu plata însăși.
În ceea ce privește caracterul nefondat al apelului dedus din apreciere corectă a proporționalității cheltuielilor de judecată, apelanta arată că Judecătoria B. a redus proporțional cu partea admisă cheltuielile de judecată de la 1100 lei la 620 lei dar, a procedat la reducerea doar a taxei de timbru și nu a onorariului de avocat, deoarece pentru suma de 2430 lei (obiectul validării) s-a solicitat 1100 lei cheltuieli de judecată, iar pentru suma de 1369,65 lei, (partea admisă) s-au acordat 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, de unde rezultă că instanța de fond a redus și onorariul de avocat dar și taxa judiciară de timbru., ceea ce este inadmisibil.
De asemenea ambele părți au depus concluzii scrise în care au reluat și dezvoltat motivele și apărările formulate inițial prin cererea de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra excepției de tardivitate a formulării apelului principal pe care o va respinge pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 790 Cod proc. civilă hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Apelanta a declarat apelul principal la data de 4.11.2014 iar hotărârea de validare a popririi i-a fost comunicată la data de 19.01.2015. Prin înscrisul înregistrat la data de 22.01.2015 pe rolul Judecătoriei B. au fost formulate motivele apelului înregistrat la data de 4.11.2014.
În susținerea acestei excepții intimatul terțul poprit . a argumentat în esență că motivele de apel ar fi trebuit depuse în termen de 5 zile care începe să curgă din momentul depunerii cererii de apel, respectiv de la data de 4.11.2014 și nu de la data comunicării hotărârii, cum greșit a interpretat apelanta.
Potrivit art. 470 al. 5 Cod proc. civilă în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii.
Instanța de control judiciar va constata că motivele de apel au fost depuse în termenul prevăzut de art. 470 al. 5 Cod proc. civilă, respectiv în termen de 5 zile de la data de 19.01.2015, când a fost comunicată hotărârea de validare poprire, respectiv la data de 22.01.2015, apreciind că motivarea apelului nu poate fi concepută câtă vreme hotărârea judecătorească nu a fost redactată și comunicată.
Pentru motivele expuse, instanța de control judiciar va respinge excepția de tardivitate a introducerii cererii de apel ca neîntemeiată.
Referitor la fondul apelului principal declarat de către creditoarea apelantă C. M., instanța de control judiciar va constata că acesta se întemeiază în principal pe două motive, respectiv includerea în mod eronat a sumei de 25,35 lei tarif poștal în cuantumul plății parțiale achitate de către terțul poprit și reducerea nejustificată a cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor formulate instanța de control judiciar va constata că prin dispozitiv, a fost admisă în parte cererea având ca obiect validare poprire, și obligat terțul poprit să plătească creditoarei C. M. suma datorată debitorului C. V., până la concurența sumei de 1369,65 lei, reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de procedură.
De asemenea, în temeiul art. 453 Cod proc. civilă judecătorul fondului a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței apelate judecătorul fondului reține că C. M. este creditoare pentru suma de 2430 lei față de C. V., reține că terțul poprit este obligat să plătească creditoarea ceea ce datorează către debitor și îl obligă pe acesta să plătească creditoarei C. M. suma datorată debitorului C. V., până la concurența sumei de 1369,65 lei, reprezentând debit, onorariu executor și cheltuieli de procedură.
Precizează într-o singură frază că a avut în vedere înscrisul prezentat la termenul de judecată din 30.09.2014 din care rezultă că terțul poprit a reținut și virat în contul creditoarei suma de 1060,35 lei dar nu prezintă niciun fel de lămuriri cu privire la modul de calcul și operațiunile efectuate pentru a putea fi înțeleasă cu claritate întinderea obligației rămase de achitat.
Instanța de apel va constata că aceeași situație se repetă și în cazul celui de-al doilea motiv din apelul principal, referitor la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, care, de asemenea nu a fost explicitat și lămurit, întrucât prin simpla mențiune că cheltuielile de judecată au fost acordate proporțional cu pretențiile admise, nu se poate realiza un control judiciar de către instanța superioară. Aceasta nu poate aprecia de la sine putere că reducerea a vizat cuantumul taxei de timbru, ori cel al onorariului de avocat, ori ambele împreună, trebuind ca judecătorul fondului să precizeze ce a înțeles să reducă, întrucât, potrivit art. 451 al. 4 Cod proc. civilă, nu pot fi micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect, plata taxei judiciare de timbru.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciază că motivele formulate în cadrului apelului principal sunt subsumate noțiunii de lămurire a hotărârii, reglementată de art. 443 al. 1 Cod proc. civilă și în raport de dispozițiile art. 445 Cod proc. civilă, care stabilește obligativitatea acestei proceduri, va respinge apelul principal declarat de către creditoarea C. M., ca inadmisibil.
În ceea ce privește apelul incident declarat de către terțul poprit ., luând în considerare soluția dată apelului principal, care a fost respins ca inadmisibil, instanța de apel, în temeiul art. 472 al. 2 Cod proc. civilă îl va respinge ca fiind rămas fără efect.
Având în vedere că ambele apeluri declarate de părți au fost respinse instanța va dispune respingerea cererilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că a intervenit o compensare a acestora, întrucât ambele păți sunt căzute în pretențiuni și culpa procesuală le aparține în egală măsură pentru cheltuielile efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate a apelului principal.
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de creditoarea apelantă C. M., CNP_, cu domiciliul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul debitor C. V. CNP_, cu domiciliul în comuna Durnești, . și terțul apelant S.C. F. N. SRL cu sediul în B., .. 18, jud. B. împotriva sentinței civile nr._ din 28.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Respinge ca rămas fără efect apelul incident declarat de terțul poprit S.C. F. N. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe.
Compensează cheltuielile de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. M. A. C. B. C.
Plecat în C.O semnează președinte plecat în C..O. semneată locțiitor
Complet prim grefier
Red.A.M./6.08.2015
Judec.M. C. C.
Dact.B.C./6.08.2015
5 exp.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Anulare act. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
