Anulare act. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 19573/193/2012
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - L. L.
Judecător – B. G.
Judecător – A. C.
Grefier - C. B.
Decizia civilă nr. 176 R
La ordine pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâta recurentă A. I. C., reprezentată de fratele său A. F. în contradictoriu cu reclamantul intimat S. C. G. și intimatul C. L. al Municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 1461 din 18.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2015 și apoi pentru astăzi, când:
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă la termenul de judecată din data de 04.04.2012 în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului B., intervenientul S. C. G., prin avocat A. B. C., a solicitat anularea parțială a contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 încheiat între reclamanta din acel dosar A. I.-C. și pârâtul C. L. al mun. B., precum și anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. al mun. B. nr. 317 din 31.10.2011, prin care a fost aprobată concesionarea către reclamantă a suprafeței de 981 mp teren.
În fapt, intervenientul S. C. G. a arătat că prin Hotărârea Consiliului L. al mun. B. nr. 177 din 30.04.2009 i s-a încuviințat concesionarea unei suprafețe de 189 mp teren din proprietatea privată a Municipiului B., iar la data de 20.05.2009 s-a încheiat între acesta și C. L. al Mun. B. contractul de concesiune nr. 3875 având ca obiect concesionarea suprafeței de teren de 189 mp pe o perioadă de 10 ani.
Ulterior, a aflat că între C. L. al Mun. B. și A. C. -I. a intervenit contractul de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 prin care s-a transmis acesteia din urmă dreptul de folosință în privința unei suprafețe totale de 981 mp teren ce include și suprafața de 189 mp teren pe care el o concesionase anterior. În atare situație, consideră că atât Hotărârea Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011, cât și contractul de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 sunt parțial ilegale, întrucât îi încalcă dreptul său ce fusese stabilit anterior prin Hotărârea Consiliului L. al Mun. B. nr. 177 din 30.04.2009 și prin contractul de concesiune nr. 3875 din 20.05.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În temeiul art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Tribunalul B. s-a pronunțat asupra cererii de intervenție voluntară principală prin încheierea din data de 19.09.2012, când s-a dispus continuarea judecății pentru capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011 și disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea parțială a contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 și formarea unui nou dosar.
Ca atare, în data de 19.09.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ cererea având ca obiect anularea parțială a contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011, având ca reclamant pe S. C. G. și pârâți pe A. C.-I. și C. L. al Mun. B..
Prin sentința nr. 3426/26.11.2012, Tribunalul B. a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 05.12.2012 sub nr._ .
Prin întâmpinare, pârâtul C. L. al Mun. B. a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., iar pe fondul cauzei, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii deduse judecății.
În susținerea excepției necompetenței materiale, pârâtul a arătat că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Întrucât acesta a solicitat anularea unor acte administrative în sensul dat acestora de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, luând în considerare și prevederile art. 1 alin. (1) și alin. (2) din același act normativ, după aprecierea sa, competența materială în judecarea prezentei cereri aparține instanței de contencios administrativ a Tribunalului B..
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că prin încheierea contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011, C. L. al Mun. B. a venit în sprijinul beneficiarei contractului de concesiune în vederea intrării în legalitate și obținerii autorizației de construire pentru locuința din mun. B., ., edificată de către pârâta A. I.-C. fără respectarea legislației în domeniu, respectiv fără a deține în prealabil autorizație de construire.
C. L. a mai arătat că anterior pronunțării sentinței civile nr. 540/2013 în dosarul nr._ al Tribunalului B., a fost emisă HCL nr. 364 din 20.12.2011 prin care s-a stabilit modificarea punctului ultim al art. 1 din HCL nr. 317/2011, în sensul că s-a stabilit ca suprafața de teren necesară pentru eliberarea autorizației de construire, ce va fi concesionată, „va fi determinată de Serviciul autorizări în construcții și urbanism și Serviciul de patrimoniu.” În vederea punerii în aplicare a celor stabilite, prin HCL nr. 364 din 20.11.2011 s-a întocmit actul adițional la contractul de concesiune nr. 4232/2011 prin care a fost diminuată suprafața concesionată inițial pârâtei A. I.-C.. Actul inițial astfel întocmit a fost înaintat pârâtei prin adresa nr. 7480/06.04.2012 spre semnare, însă pârâta nu a dat curs acestui demers.
Ulterior pronunțării sentinței nr. 540/2013 de către Tribunalul B., pârâta a fost invitată la sediul Primăriei mun. B. prin adresele nr. 9000/16.04.2013/CCC și nr. 9171/03.07.2013/CCC, în vederea modificării prevederilor contractului de concesiune, în sensul reducerii suprafeței concesionate de la suprafața de 981 mp, la suprafața de 792 mp, așa cum s-a dispus prin dispozitivul sentinței menționate. Pârâta A. I.-C. nu a dat curs adreselor înaintate, deși dispozitivul sentinței nr. 540/2013 îi este opozabil.
În fine, a solicitat pârâtul ca instanța să aibă în vedere buna credință a reprezentanților Primăriei mun. B. și intenția de nu împiedica pârâta în efectuarea demersurilor necesare în vederea punerii în aplicare dispozitivului sentințe civile sus-menționate, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cererii.
În temeiul art. 411 alin. (2) Cod procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
Pârâta A. I.-C. nu a formulat întâmpinare, pentru a-și exprima poziția față de cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea pronunțată în data de 23.11.2013, instanța a respins excepția de necompetență materială invocată de către pârâtul C. L. al Mun. B. și cererile formulate de pârâți de suspendare a judecății până la soluționarea dosarului nr._ * al Judecătoriei B..
A fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului B..
Prin concluziile scrise, pârâta A. I.-C. a arătat că reclamantul nu a încercat niciodată o înțelegere amiabilă, deși ea era dispusă să îi permită accesul la drumul public de pe terenul său (acesta fiind scopul încheierii contractului de concesiune între reclamant și pârâtul C. L. al Mun. B.). Reclamantul a urmărit însă, să construiască o parcare, motiv pentru care contractul de concesiune al acestuia este lovit de nulitate și întrucât acest contractul este suspendat, rezultă că reclamantul nu justifică un interes legitim în promovarea acestei acțiuni.
Prin sentința civilă nr. 1461 din 18 februarie 2014 Judecătoria B. a admis cererea reclamantului S. C. G. în contradictoriu cu pârâții C. L. al Mun. B. și A. I.-C..
A anulat în parte contractul de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 încheiat între pârâții C. L. al Mun. B. și A. I.-C., în sensul reducerii suprafeței care face obiectul concesiunii, de la 981 mp teren, la 792 mp teren, situat în mun. B., ., jud. B..
A obligat pârâta A. I.-C. să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 254 lei, constând în taxa judiciară de timbru – 251 lei și timbru judiciar – 3 lei.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că între pârâtul C. L. al Municipiului B. și pârâta A. I.-C. a fost încheiat contractul de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011, având ca obiect exploatarea terenului situat în mun. B., ., jud. B., în suprafață totală de 981 mp, în vederea construirii unei locuințe P+M, împrejmuire teren și racorduri utilități (intrare în legalitate), durata concesiunii fiind stabilită pe durata existenței construcției începând cu data de 23.11.2011 (filele 41-43 dosar).
Contractul de concesiune a fost încheiat în baza Hotărârii Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011, prin care s-a aprobat documentația „Plan urbanistic de detaliu – . – CAD 3764/1;CF_ pentru construire locuință P+M, împrejmuire teren și racorduri utilități (intrare în legalitate)” de către pârâta A. I.-C. și s-a aprobat spre concesionare suprafața de 981 mp teren.
S-a mai reținut că prin sentința nr. 540/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, (rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat în cauză, prin decizia nr. 5296/18.06.2013 a Curții de Apel Suceava) a fost anulată parțial Hotărârea Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011, în sensul reducerii suprafeței concesionate beneficiarului A. I.-C. de la 981 mp teren, la suprafața de 792 mp teren, situat în mun. B., ., jud. B. (filele 67-74 dosar).
În acel dosar Tribunalul B. a reținut că la data adoptării Hotărârii Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011, cu privire la suprafața de 189 mp teren (din totalul de 981 mp) exista un contract de concesiune valabil, respectiv contractul de concesiune nr. 3875 din 20.05.2009 încheiat cu reclamantul S. C. G., în baza Hotărârii Consiliului L. al Mun. B. nr. 177/30.04.2009.
Instanța de fond a considerat că desființându-se astfel parțial parțial Hotărârea Consiliului L. al Mun. B. nr. 317 din 31.10.2011 în mod corelativ s-a desființat parțial și actul subsecvent acestuia, respectiv cel cu nr. 4232 din 23.11.2011, în partea privitoare la suprafața de 189 mp teren din totalul de 981 mp teren care face obiectul concesiunii, cauza de nulitate fiind comună.
De asemenea s-a avut în vedere că sentința nr. 540/13.02.2013 a Tribunalului B. este opozabilă pârâtului C. L. al Mun. B., care a fost parte în dosarul nr._, dar și reclamantului S. C. G. (inițial intervenient principal în dosarul_ ).
S-a mai reținut că anterior pronunțării sentinței nr. 540/13.02.2013 de către Tribunalul B., pârâtul C. L. al Mun. B. a încercat modificarea contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011, prin adoptarea Hotărârii Consiliului L. nr. 364/20.12.2011, prin care s-a stabilit modificarea punctului ultim al art. 1 din Hotărârea Consiliului L. nr. 317/2011, în sensul că suprafața de teren necesară pentru eliberarea autorizației de construire, ce va fi concesionată, va fi determinată de Serviciul autorizări în construcții și urbanism și Serviciul de patrimoniu (fila 52 dosar). În vederea punerii în aplicare a celor stabilite prin Hotărârea Consiliului L. nr. 364/20.11.2011, s-a întocmit actul adițional nr. 1 la contractul de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 prin care a fost diminuată suprafața concesionată inițial pârâtei A. I.-C. de la 981 mp, la 790,42 mp. Acest act adițional a fost înaintat pârâtei prin adresa nr. 7480/06.04.2012 spre semnare, comunicată la data de 29.05.2012 (filele 48-50 dosar).
Ulterior pronunțării sentinței nr. 540/13.02.2013 de către Tribunalul B., pârâta A. I.-C. a fost invitată la sediul primăriei mun. B. prin adresa nr. 9171/03.07.2013/CCC, comunicată la data de 10.07.2013, în vederea modificării contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 conform dispozițiilor acestei sentințe (filele 45-46 dosar).
Dată fiind opoziția pârâtei A. I.-C. de a semna actul adițional de modificare a contractului de concesiune nr. 4232 din 23.11.2011 conform dispozițiilor sentinței nr. 540/13.02.2013 a Tribunalului B., instanța de fond a constatat culpa pârâtei pentru declanșarea acestui proces, litigiul putând fi evitat dacă pârâta s-ar fi conformat de bună-voie dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. I. C., criticând-o pentru netemeinicie și susținând că în mod greșit instanță de fond a dat eficiență sentinței nr. 540/1.02.2013 fără a cerceta în amănunt dacă într-adevăr, acest teren există și dacă există care este suprafața care putea fi pusă la dispoziția celor doi concesionari.
A arătat că a început construcția unei case pe terenul său, dar pentru a i se elibera autorizație de construcție a fost condiționată de semnarea contractului de concesiune pentru o suprafață de 987 m.p. teren care îi aparține în realitate, și că reclamantul a concesionat și el 189 m.p. teren însă această suprafață este proprietatea pârâtei.
S-a susținut că reclamantul nu a încercat niciodată o înțelegere amiabilă pentru că era dispusă să îi permită accesul la drumul public de pe terenul său, însă interesul acestuia a fost acela de a ocupa suprafața pentru a-și construi parcare, motiv pentru care, consideră contractul de concesiune al reclamantului ca fiind lovit de nulitate.
Concedentul a avut o poziție incertă și nejustificată cu privire la un teren care în realitate nici nu există. De altfel, terenul în discuție întotdeauna a fost încadrat în categoria intravilan, iar „pentru a dovedi dreptul de proprietate, unitatea administrativ teritorială a invocat dispozițiile legii fondului funciar care însă se referă doar la terenul extravilan”.
S-a mai criticat sentința și sub aspectul neconcordanței între expertizele efectuate, expertul C. nerespectând lungimea de 350 m.l. care apare în schița de la intabulare pe latura cu C. R..
S-a mai atras atenția asupra faptului că cel care a acordat asistență reclamantului la intabulare este inginerul topo cadastral B. M. A. care ar fi lăsat intenționat neintabulat aproximativ 150 m.p. între lotul 8 și 9. Or, „la momentul emiterii documentelor, acest inginer ocupă funcția de director O.C.P.I., și prin urmare, consideră că „planează cel puțin un dubiu” cu privire la temeinicia actelor subsecvente emise de către O.C.P.I.
În plus „același inginer intabulează suprafața de 122 m.p. pe intravilanul municipiului B. și o transformă în teren extravilan al comunei Curtești fără ca Baltaru Iliuța să aibă acte de proprietate pe intravilan. În realitate suprafața de 122 m.p. aparține Blocurilor MBB, iar ulterior, aceasta îl vinde lui S. B. G.. Tot inginer B. M. A. l-a bonificat pe pârât cu suprafața de 316 m.p. în loc de 260 m.p., astfel cum rezultă din măsurători și tot același inginer a lăsat neintabulată suprafața de 150 m.p. în mod intenționat, tocmai pentru a-l ajuta pe pârât să concesioneze cei 189 m.p.”
De asemenea, s-a arătat că potrivit suplimentului la expertiza judiciară din dosarul_ efectuată de expertul Ț. C. rezultă că de fapt, recurenta ar stăpâni în plus, separat de cei 9052 m.p., o suprafață de 369 m.p. și nu de 987 m.p. cum a susținut reclamantul.
Conform sentinței nr. 957 R din 14 octombrie 2013 pronunțată în dosarul r._ *, din 1170 m.p. (981 m.p. + 189 m.p. concesionați de reclamant) în realitate s-ar găsi doar 189 m.p.
A învederat că în prezent contractul de concesiune nr. 3875 din 20.05.2009 încheiat între reclamant și secund pârâta este suspendat și că în atare situație consideră că reclamantul nu justifică un interes legitim în promovarea acestei acțiuni.
C. L. al Municipiului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 1461/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., arătând că instanțele care au soluționat anterior dosarul nr._ au reținut că exista un contract de concesiune valabil pentru suprafața de 189 m.p. teren din totalul de 981 m.p., respectiv contractul de concesiune nr. 3875/20.05.2009 încheiat cu reclamantul Suhăceanu C. G. în baza H.C.L. 177/30.04.2009 și că desființându-se parțial H.C.L. nr. 317/31.10.2011 prin care se aprobase pârâtei concesiunea suprafeței de 981 m.p., în mod corelativ s-a desființat parțial și actul subsecvent acestuia, respectiv contractul de concesiune nr. 4232/23.11.2011 în partea privitoare la suprafața de 189 m.p. teren
Recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă privind încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Recursul este nefondat.
Recurenta a susținut că nu s-a cercetat în amănunt dacă acest teren există și dacă da, care este suprafața ce putea fi pusă la dispoziția celor doi concesionari.
Așadar, pârâta susține că de fapt este chiar proprietara celor 189 m.p. teren concesionați de reclamant.
Motivul respectiv este nefondat pentru că pârâta a pierdut revendicarea acestei suprafețe așa cum rezultă din sentința nr. 1991 din 05.03.2014, devenită irevocabilă prin decizia nr. 772 R din 11.12.2014 a Tribunalului B..
Mai pretinde recurenta pârâtă că, contractul de concesiune al lui S. ar fi nul pentru că și-a amenajat o parcare (scopul concesiunii ar fi fost altul).
Tribunalul constată însă, că pârâta nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens, prin care să solicite pronunțarea asupra nulității contractului de concesiune al reclamantului.
Se susține de asemenea, că pârâtul Consilul L. nu ar fi proprietar întrucât invocă Legea 18/1991 dar acesta s-ar referi numai la extravilan.
Și această susținere este nefonată, având în vedere că Legea 18/1991 nu are ca obiect doar terenurile din extravilan. Oricum, dacă nu considera proprietar C., de ce a încheiat propriul contractul de concesiune ?
Se mai invocă că domnul B. M. A., în calitate de inginer topo cadastral a intabulat suprafața lui S. C. iar la momentul emiterii documentelor era director la O.C.P.I. (ar „plana deci cel puțin un dubiu” cu privire la temeinicia actelor subsecvente ale O.C.P.I.).
Acestea nu constituie însă motive certe, ci după cum el însuși recunoaște, sunt „dubii”. Or, asemenea suspiciuni nedovedite nu au relevanță juridică.
Totodată, sunt criticate expertizele judiciare arătându-se că există neconcordanțe între acestea.
Însă, expertizele respective nu au fost efectuate în dosarul de față, iar analiza și compararea temeiniciei lor s-a făcut irevocabil prin acele sentințe anterioare.
Critică de asemenea, modul de intabulare al proprietății lui S.. Dar aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât obiectul acțiunii nu este suprafața aflată în proprietatea vreuneia dintre părți, ci suprafețele adiacente acestora și care au fost concesionate de către fiecare parte.
Chiar dacă (după cum pretinde recurenta) „expertul B. ar fi lăsat intenționat neintabulată suprafața de 150 m.p. pentru a-l „ajuta” pe reclamant să concesioneze cei 189 m.p. acest fapt nu are legătură cu valabilitatea contractului de concesiune al lui A. (valabilitate care constituie obiectul acțiunii). Ci, vizează contractul de concesiune al lui S., contract care a fost întocmit cu doi ani înainte de cel încheiat de A.. Oricum, acest fapt nu ar putea constitui motiv de nulitate absolută, „câtă vreme regimul juridic al terenului respectiv nu a fost schimbat prin acest presupus „ajutor”, ci s-a confirmat că reprezintă proprietate publică privată.
A mai arătat recurenta că actul adițional la propriul contract de concesiune reduce suprafața concesionată la 690,58 m.p.
Invocarea acestui act adițional este însă lipsită de interes, atâta vreme cât nu l-a semnat. Aceasta este situația și în legătură cu ultimul act adiționat propus de consiliu. (Oricum, C. L. nu poate fi obligat în orice condiții la concesionarea unei suprafețe de teren, fiind la latitudinea sa mărimea pe care o aprobă).
De fapt, recurenta dorește să atragă atenția că nu se cunoaște exact suprafața pe care o deține cu titlu de concesiune și că aceasta ar fi mult mai mică și decât cei 792 m.p. care i-au rămas în urma sentinței
Însă această reținere ar conduce la agravarea propriei situații în calea de atac întrucât ar avea ca rezultat diminuarea propriului contract de concesiune cu mai mult de 189 m.p.
Or, diminuarea respectivă se impune ca o consecință directă a sentinței 540/2013 a Tribunalului B. de anulare a H.C.L. care a aprobat concesiunea pârâtei.
A neanula și contractul de concesiune ca atare, ar însemna a nesocoti puterea irevocabilă, obligatorie a acestei sentințe, a o lipsi de efecte juridice pe care le produce. (Aceasta întrucât anularea contractului constituie de fapt efectul juridic direct al anulării hotărârii Consiliului L.).
Mai mult, recurentei i s-a respins irevocabil și acțiunea în uzucapiune cât și cea în revendicare a suprafeței de 525 m.p. purtată în contradictoriu cu reclamantul pentru cei 987 m.p. concesionați (dosar nr._ ).
Chiar dacă ar exista contradicția invocată de recurentă între expertizele judiciare efectuate în aceste acțiuni sentința civilă nr. 540/2013 se impune cu autoritate de lucru judecat.
De asemenea, se impune cu autoritate de lucru judecat și expertiza avută în vedere la pronunțarea sentinței 1991/2014 (revendicare).
S-a mai pretins că contractul de concesiune al reclamantului ar fi suspendat.
Dar suspendarea nu constituie anulare, fiind instituții juridice diferite. Au fost suspendate doar efectele juridice fiind încă în ființă, valabil, astfel încât recurenta justifică interes în promovarea prezentei acțiuni.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod proc. Civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A. I. C. reprezentată de fratele său A. F. în contradictoriu cu reclamantul intimat S. C. G. și intimatul C. L. al Municipiului B. împotriva sentinței 1461/2014 a Judecătoriei B. pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. L. B. G., A. C. B. C.
Plecat în C.O. semnează Plecată în C.O. semnează
Președintele instanței președintele instanței
Red.L.L./17.07.2015
Judec. M. R.-R.
Dact. B.C./17.07.2015
2 exp.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
