Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 4313/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B. - Secția I Civilă
decizia civilă nr. 139
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Președinte – V. V.
Judecător – P. B.
Grefier – M. C.
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de reclamanta L. (fosta S.) A. cu domiciliul în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1957/7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. domiciliat în B., . nr. 74, jud. B. și reclamanta V. R. cu domiciliul în ., jud. B., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr._, constată:
Prin sentința civilă nr. 1957 din 7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. A., în contradictoriu cu pârâtul S. V. ; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant S. V. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă L. A.; a constatat că numiții L. A. și S. V. au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, terenul de 2.749 mp situat în Satul S., ., tarlaua 28, . părți conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 140/19.01.1999, construcția cu destinație locuință cu trei camere și un hol în suprafață de 65 mp, anexele gospodărești cu o suprafață de 47,20 mp, fântâna și gardul împrejmuitor din scândură situate pe terenul menționat anterior, un aragaz, un aspirator și un covor de iută; a dispus sistarea stării de codevălmășie dintre numiții L. (fostă S.) A. și S. V., prin formarea de loturi ; a atribuit numitului S. V. lotul 1, alcătuit din terenul de 2.749 mp situat în Satul S., ., tarlaua 28, . părți conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 140/19.01.1999, construcția cu destinație locuință cu trei camere și un hol în suprafață de 65 mp, anexele gospodărești cu o suprafață de 47,20 mp, fântâna și gardul împrejmuitor din scândură situate pe terenul menționat anterior în valoare de 40.240 de lei și un aragaz în valoare de 300 de lei; a atribuit reclamantei L. (fosta S.) A. lotul 2, alcătuit din aspiratorul în valoare de 120 de lei și covorul de iută de 50 de lei.
Pentru egalizarea loturilor a obligat pe pârâtul S. V. la plata către reclamanta L. A. a sumei de 20.185 de lei; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1977,90 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins ca neîntemeiată cererea de partajare a bunurilor: o vacă, un cal, doi porci, 30 de păsări, 200 de butuci de vie.
A respins ca neîntemeiată cererea de constatare a cotei de contribuție de 80 % a pârâtului – reclamant la dobândirea bunurilor comune.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta L. A. a solicitat în contradictoriu cu S. V. să se dispună partajarea bunurilor comune, realizate de părți - foști soți - în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 25.01.1997 și au divorțat la data de 28.10.2010.
În timpul căsătoriei, părțile au achiziționat o vacă care a fost vândută la data de 04.12.2007, doi porci, cal și păsări (conform declarațiilor martorilor L. V., B. D. și A. C.).
Reclamanta a părăsit domiciliul comun în anul 2007, când animalele menționate anterior au rămas în grija pârâtului. Din declarațiile martorilor, a rezultat că, după acest moment, reclamanta revenea la fostul domiciliul comun, ajutându-l pe pârât în gospodărie.
Tot după acest moment, au fost vândute sau sacrificate animalele și banii obținuți sau produsele obținute au fost folosite în comun. Astfel, martorul T. P. (f. 63) a arătat că „din banii de pe porci, nu știu dacă el i-a dat ceva la oraș, dar logic era să îi fi dat”. Martorul A. C. a arătat că „păsările le-au tăiat cât erau împreună și le-au și mâncat împreună”. Martorii L. P. C. și V. M. au arătat că banii obținuți în urma vânzării calului au fost folosiți pentru a cumpăra minorului rezultat din căsătoria părților un calculator. De asemenea, martorul V. M. a arătat că până în anul 2009 părțile s-au gospodărit împreună, pârâtul dându-i reclamantei și produse din gospodărie, că vaca a fost vândută și cel mai probabil banii au fost cheltuiți în comun și că păsările au fost tăiate tot când părțile erau împreună, fiind consumate în comun. Martora A. C. a arătat că părțile „au vândut animalele din anul 2007 până în anul 2009”. De asemenea, din faptul că reclamanta a părăsit domiciliul comun din anul 2007 și că aceasta a introdus cerere de divorț la data de 24.02.2010, se naște o prezumție simplă că părțile, deși reclamanta a locuit în timpul săptămânii în localitatea B. iar pârâtul în satul S., totuși au continuat conviețuirea și gospodărirea în comun până în anul 2009. Această prezumție simplă se coroborează cu situația de fapt rezultată din audierea martorilor. În raport cu acestea, instanța reține că părțile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei o vacă, doi porci, cal și păsări. Tot în timpul căsătoriei și în timpul conviețuirii, părțile au sacrificat sau vândut aceste animale folosind, în timpul conviețuirii, în comun, produsele rezultate sau banii obținuți, astfel că instanța nu va reține că aceste animale sau valorile care au înlocuit animalele fac parte din patrimoniul comun al părților, fiind risipite de acestea anterior despărțirii în fapt a soților (anul 2009).
A rezultat că în anul 2007, părțile au lucrat împreună terenul deținut și au obținut o recoltă de 3000 de Kg porumb și 2000 Kg grâu (conform declarației martorilor L. V. – f. 57, „în anul 2007 au lucrat amândoi la munca câmpului… au obținut porumb cam 3 tone”, B. D., f. 58, „au rămas… în jur de 3000..Kg porumb, iar grâu – cam 2000 Kg”, A. C., f. 62, „acel teren l-au lucrat împreună în anul 2007”). Cum, din probele administrate, nu a rezultat că pârâtul ar fi înstrăinat cantitatea de cereale coroborat cu declarația martorului A. C. care a arătat că animalele din gospodărie erau hrănite cu recolta obținută, instanța reține că recolta obținută a fost folosită în acest scop. În raport cu acest aspect, instanța constată că nici cantitatea de porumb de 3000 kg și nici cantitatea de grâul de 2000 kg (aferente anului 2007) nu fac parte din masa partajabilă.
De asemenea, din probele administrate nu a rezultat că părțile ar avea în coproprietate 200 de butuci de vie în valoare de 140 de lei, astfel că instanța constată că aceștia nu fac parte din masa supusă partajului.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit un teren de 2.749 mp situat în satul S., . (conform contractului de vânzare cumpărare nr. 140/19.01.1999, f. 17-18). Pe acest teren, părțile au ridicat, în timpul conviețuirii, o casă. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pe terenul proprietatea părților au fost ridicate: în anul 2001 o construcție cu destinație locuință cu trei camere și un hol în suprafață de 65 mp, anexe gospodărești cu o suprafață de 47,20 mp, o fântână, acestea fiind împrejmuite de un gard din scândură (conform planului de situație – f. 111). Valoarea globală a acestor bunuri este de 40.240 de lei. Imobilul nu poate fi împărțit în două unități locative, conform concluziilor raportului de expertiză (f. 110).
Din masa bunurilor mobile supuse partajului au rămas următoarele bunuri care nu au făcut obiectul tranzacției încheiate anterior și a căror valoare nu a fost contestată de pârât: un covor de iută de 50 de lei, un aspirator de 120 de lei și un aragaz de 300 de lei.
Conform art. 30 C. fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Din probele administrate nu a rezultat o contribuție diferențiată a soților la dobândirea imobilului ce face obiectul prezentei cauze ori cu privire la îmbunătățirile aduse acestui imobil.
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia la dobândirea burilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune. În lipsa unor probe din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale, și, deci, împărțirea acestor bunuri urmează a se face în părți egale. Se are în vedere cota de contribuția asupra comunității de bunuri și nu asupra unui bun individual determinat. Instanța reține că, în cauză, nu există o probă certă care să ateste că soții au avut o contribuție diferențiată la achiziționarea imobilului dobândit în timpul căsătoriei.
Astfel, martorele L. V., B. D. și T. P. au arătat că părțile au ridicat casa din banii de la nuntă, ambele părți munceau pământul și creșteau animale. Au arătat, de asemenea, că părinții reclamantei i-au ajutat pe foștii soți la ridicarea construcției cu muncă, bani și materiale. Martorii V. M. și L. P. C. au arătat că la ridicarea construcției au fost folosiți și banii obținuți din vânzarea unui teren de 2 ha.
Ulterior achiziționării terenului de 2.749 mp, pârâtul împreună cu mama sa au vândut o suprafață de 28.000 mp primind în schimb 3.000.000 lei RON, sumă pe care pârâtul pretinde că ar fi folosit-o la dobândirea bunurilor comune. De asemenea, S. V. pretinde că a arendat o suprafață de 2,85 ha, însă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu rezultă că acest contract a fost înregistrat la Primăria T., nu rezultă data intrării în vigoare a acestui contract și nici dacă pârâtul a încasat arenda aferentă acestei suprafețe de teren. În orice caz, această contribuție pretinsă de pârât ca fiind suplimentară la achiziționarea bunurilor comune, se compensează, în opinia instanței, cu contribuția suplimentară a reclamantei la activitățile casnice și la creșterea și îngrijirea minorului din anul 2007.
Având în vedere că pârâtul este cel care a continuat, după anul 2007 când reclamanta s-a mutat de la domiciliul comun, să locuiască pe terenul de 2.749 mp situat în Satul S., ., ocupându-se în continuare de gospodărie, în temeiul art. 673 9 C. proc. civ., instanța a dispus sistarea stării de codevălmășie dintre numiții S. A. și S. V. prin formarea a două loturi, a atribuit pârâtului S. V. imobilul situat în Satul S., . și compus din teren de 2.749 mp achiziționat de părți conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 140/19.01.1999, construcția cu destinație locuință cu trei camere și un hol în suprafață de 65 mp, anexele gospodărești cu o suprafață de 47,20 mp, fântâna, gardul împrejmuitor din scândură, situate pe terenul menționat anterior și aragazul în valoare de 300 de lei; a atribuit reclamantei aspiratorul în valoare de 120 de lei și covorul de iută în valoare de 50 de lei, iar pentru egalizarea loturilor urmează să oblige pe pârâtul S. V. la plata către reclamanta S. A. a sumei de 20.185 de lei.
În cauză s-au efectuat de către reclamantă următoarele cheltuieli de judecată (7991,80 lei): 3491,80 lei taxă de timbru și timbru judiciar, 2500 de lei onorariu avocat și 2000 de lei onorariu de expert și de către pârât (4036 lei): 2036 de lei taxă de timbru și timbru judiciar, 2000 de lei onorariu avocat. În total au fost efectuate cheltuieli de judecată în valoare de 12.027,80 de lei. Cheltuielile de judecată urmează să fie suportate de părți proporțional cu drepturile stabilite în urma partajului. Astfel, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1977,90 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L. A. (fostă S.) motivând că este nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit, la măsurarea și evaluarea construcțiilor, expertul a aplicat dispozițiile Decretului nr. 256/1984.
Referitor la acest motiv de apel a susținut că actul normativ pe baza căruia expertul a calculat valoarea imobilului este abrogat și că pentru stabilirea valorii de circulație a unui imobil se are în vedere prețul practicat pe piața imobiliară.
Consideră că se impune administrarea unei noi expertize de evaluare a imobilului.
2. Atât expertul cât și instanța, au făcut abstracție de faptul că pârâtul a fost de acord cu evaluarea la 80.000 lei a casei de locuit, valoare indicată de reclamantă în acțiune.
Cu privire la acest motiv apelanta a susținut că atât expertul cât și instanța de judecată erau datori să dea eficiență principiului disponibilității și să constate că prețul de circulație, la data efectuării partajului, este cel indicat în acțiune și necontestat de pârât.
3. Expertul, în contradicție cu actul de vânzare – cumpărare, a împărțit suprafața de teren pe care au edificat construcțiile în suprafața de 900 mp teren aferent casei și suprafața de 1849 mp teren din același lot intravilan, pe care l-a apreciat și evaluat ca fiind teren arabil aflat în extravilanul localității, aplicând o corecție a prețului de 75%.
În acest sens, apelanta a susținut că prețul terenului din intravilanul localității T. este de 40 lei/mp și raportat la acest preț, valoarea terenului în suprafață de 2740 mp este de_ lei.
4. Modalitățile nelegale și tendențioase de evaluare au fost subsumate unei singure variante de atribuire a imobilului pârâtului, cu plata către acesta a unei sulte modice.
Referitor la acest motiv apelanta a susținut că la data când a cumpărat terenul intravilan prețul a fost negociat cu vânzătorul în funcție de suprafață, deschiderea la stradă, amplasare, prețurile la care au mai fost vândute terenuri în zonă fără a se reduce cu 75% pentru suprafața care depășește 900 mp așa cum consideră că greșit a procedat expertul
Apelanta solicită să-i fie atribuit imobilul având în vedere că i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul, iar în conținutul obligației de întreținere impusă pârâtului este și asigurarea unui spațiu locativ minorului. Intimatul S. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Intimatul a motivat că nu a fost de acord cu valoarea stabilită de reclamantă cu privire la imobilul construcție și teren, acesta fiind și motivul pentru care s-a administrat proba cu expertiză de evaluare a imobilului.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, după ce s-a răspuns la obiecțiuni, apelanta nu s-a arătat nemulțumită și nu a solicitat o nouă expertiză motiv pentru care s-a avut în vedere proba administrată.
În ce privește atribuirea imobilului, intimatul a susținut că nu este de acord deoarece nu are altă locuință în afara celei atribuite și apelanta nu mai locuiește în acest imobil de foarte mulți ani.
În apel nu s-au administrat probe.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, a apărărilor formulate de pârât în întâmpinare, a probelor administrate la instanța de fond și a dispozițiilor legale incidente constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. Motivul de apel ce vizează aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 256/1984 pe baza căruia expertul judiciar a stabilit valoarea construcțiilor, este neîntemeiat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar M. M., (filele 106.111 fond), evaluarea construcției s-a făcut în conformitate cu Decretul nr. 256/1984, ținându-se seama de toate criteriile de evaluare prevăzute de normele legale în vigoare.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și prin răspunsul la obiecțiuni s-a precizat de către expert că s-a aplicat reducerea de 75% deoarece suprafața de teren de 1849 mp este teren arabil agricol și nu teren de construcții, care are o valoare mai mare și că evaluarea imobilului s-a făcut în concordanță cu prețurile practicate pe piața imobiliară a Brăilei.
2. Este nefondat motivul de apel cu privire la faptul că instanța, a făcut abstracție de faptul că pârâtul a fost de acord cu evaluarea la 80.000 lei a casei de locuit, valoare indicată de reclamantă în acțiune.
Așa cum a precizat pârâtul intimat în întâmpinare, acesta nu a declarat în proces că este de acord cu valoare de 80.000 lei estimată de reclamantă în acțiune astfel că instanța de fond nu putea să ia act de o afirmație pe care pârâtul nu a făcut-o.
Dacă părțile s-ar fi înțeles cu privire la valoarea imobilului, nu ar mai fi fost solicitată și administrată proba cu expertiză de evaluare a imobilului, aspect ce infirmă susținerea apelantei.
3. Este neîntemeiat și motivul de apel ce vizează susținerea apelantei în sensul că, în contradicție cu actul de vânzare – cumpărare, instanța de fond a împărțit suprafața de teren pe care au edificat construcțiile în suprafața de 900 mp teren aferent casei și suprafața de 1849 mp teren din același lot intravilan, pe care l-a apreciat și evaluat ca fiind teren arabil aflat în extravilanul localității, aplicând o corecție a prețului de 75%.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și prin răspunsul la obiecțiuni (fila 124), s-a precizat că suprafața utilă a locuinței este de 53,82 mp.
Suprafața construită a locuinței este de 65 mp care este distinctă de suprafața utilă.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 140/19.01.1999, terenul face parte din ..
Această suprafață este împărțită în teren curți construcții 900 mp și teren intravilan arabil 1847 mp.
Pe acest teren părțile au construit o locuință din chirpici cu 3 camere și hol, cu suprafața construită de 65 mp, anexe gospodărești cu suprafața construită de 47,20 mp, gard din scândură și fântână.
Imobilul nu este comod partajabil în natură.
Valoarea actuală de circulație a imobilului situat în comuna T., . este de 40.240 lei și nu este comod partajabil în natură în două unități locative.
Reducerea cu 75% reprezintă corecția care s-a aplicat având în vedere categoria terenului, amplasamentul și destinația lui, conform răspunsului la obiecțiuni, în sensul că suprafața de 1849 mp teren arabil agricol.
4. Motivul de apel ce vizează modalitățile nelegale și tendențioase de evaluare care au fost subsumate unei singure variante de atribuire a imobilului pârâtului, cu plata către acesta a unei sulte modice, nu este întemeiat.
Imobilul a fost evaluat de expert conform normelor legale în vigoare și atribuirea lui s-a făcut pârâtului pentru considerentul că acesta a locuit după despărțirea în fapt a părților și locuiește în prezent.
Motivul invocat de apelantă de atribuire a imobilului pentru considerentul că i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul rezultat din căsătorie, nu mai este justificat la această dată, tocmai pentru faptul că reclamanta a plecat din domiciliul comun de o perioadă mare de timp, iar copilul a locuit împreună cu reclamanta.
Obligația de întreținere a copilului, stabilită în sarcina pârâtului intimat nu se poate converti în asigurarea locuinței, așa cum pretinde reclamanta apelantă deoarece această obligație a fost stabilită sub forma prestației în bani.
Pentru considerentele expuse urmează ca Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze ca temeinică și legală a sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta L. A. cu domiciliul în B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1957 din 7.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. V. cu domiciliul în sat S., ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 iunie 2013.
Președinte Judecător
V. V. P. B. Grefier
M. C.
Red. V. V.
4ex/18.06.2013
Jud. fond I.G. C.
| ← Revendicare mobiliară. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul BRĂILA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... → |
|---|
