Asigurare dovezi. Decizia nr. 5/2016. Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 5/2016
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
DECIZIA CIVILĂ NR 5/R
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –C. GAVRLĂ – judecător
JUDECĂTOR – A. N. P.
JUDECĂTOR-A. M. C.
Grefier – E. L. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă B. A., în contradictoriu cu intimatul pârât M. O. împotriva încheierii din 10.12.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect “cerere de asigurarea dovezi”.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat in conformitate cu dispozițiile art. 231 alin. (2) Cod procedură civilă, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale instanței au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul pârât M. O. personal și asistat de avocat ales O. G., lipsă fiind recurenta reclamantă B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac exercitată în cauză potrivit art. 238 al 2 Cod procedură civilă, excepție invocată de intimatul pârât M. O. prin întâmpinare.
Avocat O. G. pentru intimatul pârât M. O. arată că, în opinia lor, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă deoarece potrivit art.238 al 2 din vechiul Cod de procedură civilă, atunci când încheierea în cererea de asigurare de dovezi este dată în timpul judecării unei pricini (în speță este pendinte dosarul de partaj nr._ ) ea nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Totodată, arată că prin întâmpinare au invocat excepția tardivității formulării căii de atac, având în vedere că încheierea de asigurare de dovezi a fost pronunțată în data de 10.12.2015, iar cererea de apel a fost înregistrată în data de 24.12.2015, așadar cu depășirea termenului legal. De asemenea, potrivit art. 238 al 1 din vechiul Cod de procedură civilă, încheierea pronunțată de instanță, în cererea de asigurare de dovezi este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare pentru că ea s-a dat cu citarea părților. Mai arată că recurenta reclamantă a fost prezentă la ultimul termen de judecată astfel încât este clar că recursul a fost înregistrat cu mult peste termenul prevăzut de lege. Pentru aceste motive solicită admiterea excepțiilor și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată și depune chitanțele privind plata onorariului avocațial.
TRIBUNALUL
1. Constată că prin încheierea de ședință din 10.12.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, a fost respinsă cererea de asigurare de dovezi formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. O. și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea menționată s-a reținut că reclamanta a solicitat audierea unui martor pentru a dovedi componența masei bunurilor comune pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Față de faptul că în dosarul nr._/197/2013 al Judecătoriei B., în care reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul, la data de 9 iunie 2015 s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care, în temeiul art. 6736 raportat la art. 6735 din vechiul Cod de procedură civilă, s-a stabilit masa bunurilor de partajat, și care, în temeiul art. 6738 din vechiul Cod de procedură civilă, nu poate fi atacată decât odată cu hotărârea dată asupra fondului procesului, prima instanță reține că faza probatorie a procesului de partaj s-a epuizat, nu poate fi reluată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 359 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora asigurarea de dovezi se poate solicita doar înainte sau în timpul procesului, a respins prezenta cerere de asigurare de dovezi ca inadmisibilă. În plus s-a mai reținut că, și dacă nu ar fi inadmisibilă pentru motivele anterior menționate, cererea reclamantei este inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiției pericolului ca proba să dispară sau să fie greu de administrat în viitor, în condițiile în care reclamanta a arătat că „martorul poate fi indisponibil la o altă dată fiind posibil plecat din țară sau alte motive temeinice”, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
2. Împotriva încheierii de ședință din 10.12.2015 pronunțate de Judecătoria B. a declarat apel, recalificat de instanță ca fiind recurs, reclamanta B. A., care a arătat că judecătorul ce s-a pronunțat era incompatibil, formulându-se o cerere de recuzare și că nu s-a pus în discuția contradictorie a părților includerea moped-ului în bunurile comune, sens în care a solicitat audierea martorului pentru dovedirea acestui aspect.
Intimatul M. O. a depus întâmpinare prin care a invocat atât excepția tardivității recursului, depus cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art.238 al.1 C.pr.civ. 1865, cât și inadmisibilitatea căii de atac, potrivit art.238 al.2 C.pr.civ. 1865, care prevede că încheierea dată în timpul judecății nu poate fi atacată decât o dată cu fondul. Pe lângă aceste excepții s-a mai susținut că încheierea de admitere în principiu a primei instanțe este legală și temeinică raportat la dovezile administrate, reclamanta încercând să modifice această încheiere pe calea cererii de asigurare de dovezi, contrar dispozițiilor art.309 pct.5 Cod de procedură civilă, care nu permit dovada cu martori împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta și-a menținut solicitările și a precizat că potrivit datei de expediere, calea de atac este formulată în termen.
În recurs nu s-au administrat alte mijloace de probă.
3. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de recursul declarat, tribunalul apreciază că se impune respingerea căii de atac, pentru următoarele considerente:
La data de 09.06.2015 Judecătoria B. a pronunțat în dosarul civil nr._/197/2013 o încheiere de admitere în principiu prin care a stabilit masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de părțile în dosarul de partaj, B. A. și M. O..
Reclamanta B. A. a apreciat că nu au fost incluse în masa partajabilă toate bunurile și la data de 06.11.2015 a introdus o cerere de asigurare de dovezi, prin care a solicitat încuviințarea probei cu martorul R. D. în dovedirea stării de fapt. Deși această cerere a fost formulată în legătură cu dosarul nr._/197/2013, a fost înregistrată sub nr._ .
Prima instanță a apreciat că, din moment ce încheierea de admitere în principiu nu poate fi atacată decât o dată cu fondul, potrivit art.6738 din vechiul Cod de procedură civilă, faza probatorie a procesului de partaj s-a epuizat și pe cale de consecință cererea de asigurare de dovezi este inadmisibilă.
În ceea ce privește posibilitatea atacării unei asemenea încheieri pronunțate în procedura de asigurare a dovezilor, art.238 al.2 C.pr.civ. 1865 prevede că încheierea dată în timpul judecății nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.
Judecata asupra cererii de partaj de bunuri comune, ce face obiectul dosarului civil nr._/197/2013, în legătură cu care s-a formulat prezenta cerere de asigurare de dovezi, este în continuare în derulare, astfel că dispozițiile art.238 al.2 C.pr.civ. 1865 sunt pe deplin incidente și atrag la acest moment inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii Judecătoriei B. din data de 10.12.2015.
Față de cele arătate, se va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul M. O. și în baza art 312 al.1 Cod procedură civilă de la 1865 se va respinge recursul declarat de recurenta B. A..
Admisibilitatea căii de atac se analizează cu prioritate față de introducerea în termen a cererii, motiv pentru care tribunalul nu se va mai pronunța asupra excepției tardivității invocate de intimat.
Având în vedere culpa procesuală în declanșarea căii de atac, în baza art. 274 al.1 Cod procedură civilă de la 1865 tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (f.30-31).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul M. O. și în consecință:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. A. în contradictoriu cu intimatul M. O. împotriva Încheierii de ședință din data de 10.12.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Obligă recurenta B. A. să plătească intimatului M. O. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2016.
Președinte, Judecător,
C. G. A. N. P.
Judecător,
A. M. C.
Grefier E. L. Ș. | |
Tehnored CG .11.02.2016
Dact.ELS 11.02.2016/4ex
Jud fond.A. G.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 28/2016. Tribunalul... → |
|---|
