Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 417/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 417/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 417/.>
Ședința publică de la 11 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător N. F.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant A. Y. A. în contradictoriu cu intimații T. R., R. R., R. A. E., F. C. N. și C. de A. a N. P., împotriva sentinței civile nr._/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 20.06.2014, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 27.06.2014, 04.07.2014 și ulterior pentru această dată,când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sentința civilă nr._/.2013 Judecătoria B. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Y. ALMUKHTARîn contradictoriu cu pârâtii T. R., R. R. și R. A.- E.
Considerentele pronunțării acestei soluții sunt următoarele:
P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1039/2010 la BNP F. C. N., reclamantul, prin mandatar T. R., a vândut pârâților R. R., R. A. - E. imobilul înscris în cf nr._, B., nr. top. 6762/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2/3, proprietatea reclamantului.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 6104/2012 a Judecătoriei B. (f.134) s-a constatat că această procură este falsă. Altfel spus s-a statuat că, pârâtul T. R. nu avea dreptul de a vinde ce a ce nu-i aparținea și pentru care nu avea mandat valabil.
Cu toate acestea nu se poate constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1039/2010 încheiat la BNP F. C. N. deoarece, pârâții R. R., R. A.- E. au fost de bună credință la încheierea acestuia, ei aflându-se într-o eroare comună, invincibilă, iar conform art. 1899 al.2 C .civ., până la proba contrară, buna credință se prezumă. Instanța va reține deci că, în cauză nu s-a probat o eventuală rea credință a acestor doi pârâți.
În consecință, au fost respinse capetele 2, 3 și 4 din cerere.
De asemenea, s-a respins și capătul privind nulitatea absolută a procurii întrucât, anterior instanța a mai constatat odată nulitatea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. Y. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivare se arată că instanța de fond, printr-o motivare extrem de lacunară și superficială a respins acțiunea apelantului prin care acesta urmărea recuperarea apartamentului proprietatea sa care i-a fost luat prin manopere frauduloase, fără drept și fără consimțământul său.
Referitor la petitul de constatare a nulității absolute a procurii autentificate sub nr.905/2010 instanța a respins acest petit pe motiv ca s-a mai pronunțat o instanță asupra anulării acesteia. Practic instanța a refuzat să abordeze o proprie abordare a acestui petit pentru simplul considerent ca in alt litigiu instanțele de judecată au mai constatat nulitatea acestui act.
Apelanta detaliază motivele pentru care consideră că acest act este lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește petitul de constatare a nulității absolute de contractului de vânzare cumpărare, se invoca faptul că acest contract are la bază o cauză ilicită, că pârâții rus nu au depus nicio diligență pentru a se informa cine anume este proprietarul apartamentului vândut și să îl contacteze în vreun fel.
Cunoscând că nu contractează direct cu proprietarul pârâții rus ar fi trebuit să depună diligențe, chiar sporite, în condițiile în care tranzacția s-a încheiat prin intermediar pentru a verifica aparența situația de fapt a imobilului. În privința acestora nu se poate reține existența unei erori comune și invincibile.
În privința petitului de revendicare, instanța de fond nu a motivat soluția.
Nulitatea absolută nu are nicio relevanță asupra revendicării. Se poate deduce că instanța de fond a respins cererea în revendicare întrucât pârâții rus au fost de bună credința la încheierea actului.
Cererea în revendicare nu are nicio legatură cu buna sau reaua credință a posesorului neproprietar.
De esența acțiunii în revendicare este compararea titlurilor și constatarea împrejurării că unul dintre ele este preferabil sau mai caracterizat. Acțiunea în revendicare nu are legătură cu buna sau reaua credință a dobânditorului.
Rezultă, fără dubiu, că pârâții R. deși au cumpărat apartamentul, titlul lor provine de la un neproprietar.
Intimații pârâți nu au depus la dosar întâmpinare.
În faza apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta nu este fondat.
Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, chiar dacă, astfel cum a precizat și apelantul în cuprinsul căii de atac, judecătorul fondului a motivat extrem de sumar această hotărâre. Acest fapt nu este de natură, însă, a atrage nulitatea acestei hotărâri, instanța de apel fiind în măsura să complinească această motivare prin raportare la criticile concrete aduse modului de soluționare al cererilor deduse judecății.
Astfel, în privința petitului privind anularea procurii autentificate sub nr. 905/1.10.2010 de BNP F. C., în mod corect, judecătorul fondului a reținut că această cerere a mai fost formulată și în dosarul nr._ al Judecătoriei B., fiind soluționată în sensul admiterii și constatării nulității absolute a acestui act. P. urmare, fiind constatată nulitatea absolută a acestui act printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, chestiunea tranșată a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că nu mai poate forma obiect de dezbatere într-un litigiu ulterior. Astfel, critica adusă sentinței de fond sub aspectul neanalizării acestei cereri nu este întemeiată, urmând a fi înlăturată.
Referitor la petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1039/28.10.2010, soluția instanței de fond de respingere a acestui petit este temeinică și legală.
Apelantul invocă principiul de drept ,, rezoluto iure dantis rezolvitur ius accipientis”, pe care îl apreciază ca fiind aplicabil în sensul că procura de reprezentare fiind anulată, aceiași soluție se impune și asupra actului subsecvent reprezentat de contractul de vânzare cumpărare. Principiul invocat de apelant cunoaște și anumite excepții, dintre care ,în cauză, astfel cum s-a reținut și la fond, își găseste aplicabilitate, situația vânzării către un terț de buna credință, situație salvează actul de la anulare.
Buna credință se prezumă, aceasta nu trebuie dovedită, ceea ce presupune ca apelantul, care contestă această bună credință, să probeze faptul că intimații cumpărători au fost de rea credință în momentul încheierii contractului, respectiv au cunoscut faptul că persoana cu care contractează nu are un mandat valabil pentru a înstrăina bunul respectiv. Nici în apel și nici la fond apelantul reclamant nu a probat reaua credință a intimaților.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că intimații au aflat despre vânzarea imobilului prin intermediul unei agenții imobiliare, imobilul fiind nelocuit, iar contractul de vânzare –cumpărare a fost încheiat la un birou notarial în baza unui extras de carte funciară care îl indica pe A. Y. A. drept proprietar, și în urma verificării de către notar a procurii prin care acesta îl împuternicea pe T. R. să înstrăineze apartamentul său. De asemenea, un motiv care le susține buna credință a acestora este faptul că această procură de reprezentare era un act autentificat de un notar, prin urmare, nu era de natură a naște dubii asupra mențiunilor din act.
Susținerile din apel în sensul că intimații a nu au luat legătura cu vecinii, și că nu au încercat să contacteze proprietarul apartamentului nu fac dovada relei credințe, după cum se încearcă, întrucât și dacă ar fi contactat vecinii, aceștia nu ar fi fost în măsură să lămurească decât faptul că vânzătorul este un cetățean străin, plecat din țară. Fiind prezentată o procura autentică de reprezentare, nu exista nici un element care să nască suspiciuni și să determine cumpărătorii să ia legătura cu proprietarul imobilului, astfel cum se pretinde prin motivele de apel.
P. urmare, reține că intimații au contractat cu bună credință, situație în care contractul de vânzare cumpărare nu poate fi anulat. Existența bunei credințe a cumpărătorilor exclude cauza ilicită și imorală a contractului, ca motiv de nulitate, invocat, de asemenea, în apel.
În privința petitului privind revendicarea prin compararea titlurilor, tribunalul reține că prima instanță nu a motivat soluția, reținând că acesta este impusă de soluția dată petiului de anulare a actului de vânzare.
Este adevărat că revendicarea nu ține de buna sau reaua credință a unei din părți, fiind două chestiuni diferite însă în cauza de față acțiunea în revendicare nu este admisibilă întrucât apelantul reclamantul nu are în prezent niciun titlu asupra imobilului. P. urmare, singurele persoane care pot pretinde un titlu în prezent sunt intimații cumpărători al căror contract de vânzare cumpărare a fost apreciat de către instanță ca fiind valabil. Apelantul reclamant nu mai este proprietarul imobilului, acest bun ieșind din patrimoniul său odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare menționat. P. urmare, instanța de fond nu avea ce compara, întrucât în cauză există doar un titlu de proprietate, cel al cumpărătorilor.
Față de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate și a prevederilor art.296 C.civ., tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul reclamant A. Y. A. și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant A. Y. A. împotriva Sentinței civile nr._/02.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2014
Pentru președintele completului de judecată, Judecător
Judecător D. M., N. F.
aflat în concediu de odihnă,
semnează Președintele instanței,
A. N. M.
Pentru grefier N. C.,
aflată în concediu de odihnă,
semnează grefier șef de secție,
I. M.
Redactat jud. NF – 01.08.2014
Tehnored. MI – 01.08.2014
8 ex.
Jud. fond L. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 158/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|








