Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2016. Tribunalul BRAŞOV

Completul compus din:

PREȘEDINTE – S. N. – judecător

JUDECĂTOR – A. I.

Grefier – I. M.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de contestatoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., împotriva sentinței civile nr. 931/29.10.2015, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. B. G. PRIN REPREZ LEGAL, având ca obiect contestație la executare (dosar exec. 52/2013).

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Urmare a studierii pieselor dosarului, tribunalul constată că, prin declarația de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă. De asemenea, constată că intimatul nu a formulat și depus la dosar întâmpinare.

Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nu s-a solicitat administrarea de probe noi în apel. Așa fiind, față de actele dosarului, instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civilă nr. 931/29.10.2015 pronunțată în dosarul civil_ s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și s-a respins contestația la executare formulatǎ de contestatorul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei..

Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond.

În conformitate cu art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune in discuția părților necesitatea introducerii in cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea in cauză a terțului,iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Ca urmare a cererii de executare silită din data de 26.02.2013 formulată de către creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu privire la debitorului Ș. L., Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” a pronunțat Încheierea din data de 11.03.2013 prin care a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea dosarului execuțional nr. 52/2013.

Prin cererea formulată în prezenta cauză contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” a formulat contestație la executare împotriva Încheierii emise de Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” la data de 05.06.2015, prin care s-a dispus încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. 82/2013 împotriva debitorului Ș. L..

Introducerea forțată in cauză, din oficiu, a altor persoane constituie o derogare de la principiul disponibilității părților in procesul civil, fiind incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, printre care și situația în care raportul juridic dedus judecății o impune.

F. de dispozitiile art. 645 din Cod de procedura civila, potrivit carora sunt parti in procedura de executare silita creditorul si debitorul, rezulta că atât creditorul, cât și debitorul sunt si subiecte ale contestatiei la executare.

Or, prin nota scrisă depusă la dosar la data de 08.10.2013, contestatoarea a arătat că nu solicită introducerea în cauză a debitorului Ș. L., iar Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” nu și-a exprimat un punct de vedere.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că prezenta contestație la executare nu poate fi soluționată în lipsa debitorului Ș. L., raportul juridic de drept execuțional dedus judecății impunând și participarea acesteia la verificarea legalității Încheierii emise de Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” la data de 05.06.2015, prin care s-a dispus încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. 52/2013 împotriva debitorului Ș. L., urmând, în conformitate cu art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită excepția inadmisibilității invocată din oficiu și să respingă cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatoarea prin care a solicitat modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii formulate împotriva B. B. G. și obligarea acestuia la continuarea executării silite în dosarul 52/2013.

În motivarea apelului se arată că apelanta a înaintat executorului judecătoresc cerere de executare silită împotriva debitorului Ș. L., titlu fiind un proces verbal de contravenție.

Invocarea prevederilor deciziei 6/2015 de către executorul judecătoresc nu are aplicabilitate, iar contestația formulată este împotriva refuzului B. de a continua executarea silită, refuz ce îndreptățește apelanta creditoare să se adreseze instanței pentru a putea continua executarea silită. Mai mult, executorul judecătoresc nu a depus toate diligențele pentru recuperarea debitului din luna martie 2013 până la data de 05.06.2015.

Astfel, apelanta arată că soluționarea cauzei nu necesită introducerea în cauză debitorului, întrucât executorul judecătoresc refuză continuarea executării silite prin mijloacele legale necesare.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 C.pr.civ., OG 2/2001, OG 15/2002.

Intimatul nu a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare împotriva apelului declarat.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de apel invocat instanța de apel reține următoarele:

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, prin cererea formulată în prezenta cauză contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” a formulat contestație la executare împotriva Încheierii emise de Biroul Executorului Judecătoresc ”B. G.” la data de 05.06.2015, prin care s-a dispus încetarea executării silite în dosarul execuțional nr. 82/2013 împotriva debitorului Ș. L..

Potrivit dispozițiilor art. 712 C.pr.civ. ( fost 711 C.pr.civ. – invocat de apelanta contestatoare) împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, la acest mijloc procedural se poate recurge si în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 59 C.pr.civ. mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză, ori dacă între ele există o strânsă legătură. Dispozițiile legale reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.

Astfel, tribunalul reține că, în cauză, contestatoarea, in calitate de creditor a înțeles sa solicite anularea încheierii de la data de 05.06.2015 întocmită de către executorul judecătoresc la data de fără să înțeleagă să se judece în contradictoriu și cu debitorul. Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar prezintă importanță și în prezenta cauză, deoarece, într-o contestație la executare formulată împotriva unui act de executare prin care s-a constatat încetată executarea silită, instanța nu poate să constate nevalabilitatea unui act de executare efectuat de organul de executare decât în contradictoriu cu toate părțile raportului juridic execuțional, respectiv creditorul și debitorul, întrucât, pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia executării silite, litisconsorțiul fiind întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.

Astfel, contestatoarea solicitând anularea actului de executare indicat avea obligația să cheme în judecată în calitate de intimat toate subiectele raportului juridic de drept execuțional și nu numai biroul executorului judecătoresc, raportul juridic dintre creditor, debitor presupunând cu necesitate soluționarea unitară a contestației le executare cu privire la toți coparticipanții, printr-o singură hotărâre.

În acest sens, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, deoarece atunci când se solicită constatarea nulității unui act de executare, chemarea în judecată a tuturor părților implicate in raportul juridic execuțional este o condiție obligatorie obiectivă, având în vedere faptul că un act juridic de drept execuțional, expresie a activității organului de executare, nu poate să fie în același timp valabil pentru o parte și nul pentru cealaltă.

Cu toate acestea, contestatoarea nu a introdus acțiunea în contradictoriu și cu debitorul deși se impunea, obligatoriu, chemarea în judecată și a acestuia, motiv pentru care în mod corect s-a respins contestația ca fiind inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 2 C.pr.civ.

Obiectul cererii de chemare în judecată a fost, astfel cum corect s-a reținut la fond, contestație împotriva unui act de executare întocmit de către executorul judecătoresc, și nicidecum o plângere împotriva refuzului executorului de a efectua vreun act de executare, cum încearcă apelanta să invoce inadmisibil în apel, apelanta.

Plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, este un mijloc procedural de restabilire a legalității executării silite, pus la dispoziția părții interesate în cazul refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare silită. Plângerea nu trebuie să se confunde cu contestația la executare, obiectul plângerii fiind limitat la refuzul nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un act de executare silită. Plângerea se poate face în cazul în care executorul judecătoresc nu-și motivează refuzul de a îndeplini un act, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului, în cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar ca procedură de judecată, și în cadrul acestei plângeri există același litisconsorțiu obligatoriu, procedura reglementată de dispozițiile art. 53 din Legea 188/2002 trebuind să se desfășoare cu citarea părților.

Astfel, având in vedere toate aceste argumente, instanța apreciază ca prima instanță a pronunțat o soluție legală, întemeiată dispozițiile aplicabile în speță, astfel încât în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul declarat de apelantă ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de apel formulată de contestatoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B. împotriva sentinței civile nr. 931/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

Judecător S. N. A. I.

Grefier,

I. M.

Red. S.N.-23.02.2016

Tehnored. I.M. – 23.02.2016

4 ex.

Jud fond - C. A.