Reziliere contract. Decizia nr. 190/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 190/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/A/2016
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. B.
Judecător L. S.
Grefier C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta B. I. în contradictoriu cu intimata reclamantă . prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 17.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Constată că prin cererea de exercitare a căii de atac, conform prevederilor art.411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă, partea apelantă a solicitat ca soluționarea apelului să se facă și în absența reprezentantului său convențional.
În conformitate cu dispozițiile art. 219 alin.1 și art. 482din Codul procedură civilă, instanța constată că la fila nr. 2 din dosar, se află împuternicirea avocațială dată de către partea apelantă d-lui avocat C. I., care astfel face dovada calității sale de reprezentant convențional.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă coroborat cu cele ale art. 482 din același act normativ, instanța, în urma verificării din oficiu a competenței generale, materiale și teritoriale, constată că este competentă să soluționeze cererea de apel de față, în raport de prevederile art. 95 pct.2 din Codul de procedură civilă.
Se constată că la dosar, pentru acest termen de judecată, apelanta a înaintat o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Instanța, în urma deliberării, respinge această cerere, având în vedere că apelanta are angajat un apărător și nu a făcut dovada rezilierii contractului încheiat cu acest avocat.
Constată că apelanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către instanță, prin rezoluția din data de 05.10.2015, de a timbra cererea de apel cu suma de 38 lei, această obligație fiindu-i adusă la cunoștință prin adresa emisă la data de 05.10.2015.
În conformitate cu prevederile art. 247 alin.1 coroborate cu cele ale art.197 din Codul de procedură civilă, instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției de ordine publică ce a fost invocată în cauză.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr._/17.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis cererea formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâta B. I. și, în consecință:
A constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 6512/02.06.2009 încheiat între reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de chiriaș.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B., ., ., compus din o cameră și dependințe.
A obligat pârâta la igienizarea locuinței.
A obligat pârâta la plata sumei de 67,65 lei /lună cu titlu de chirie începând cu data pronunțării prezentei și până la evacuarea efectivă din imobil.
A obligat pârâta la plata sumei de 75,94 lei catre reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între reclamanta . B., în calitate de locator, și pârâta B. I., în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6512/02.06.2009, având ca obiect asigurarea folosinței spațiului situat în B., ., ., compus din o cameră și dependințe, iar potrivit clauzelor contractuale (cap V lit. a, b,e.), pârâta avea obligația de plată a chiriei la termenele stabilite, obligația de a achita toate cheltuielile de întreținere curentă, sub sancțiunea rezilierii contractului și totodată să nu aducă stricăciuni locuinței, instalațiilor sau bunurilor aferente .
Potrivit declarației martorei Hasfalean V., apartamentul pârâtei nu mai este racordat la instalațiile de gaz, lumină și apă, furnizarea utilităților fiind sistată în urmă cu doi ani pentru neplata serviciilor . De altfel aceasta nici nu mai locuiește în imobil, ci la Timișul de Jos și vine lunar în imobil, doar pentru încasarea pensiei.
Martora a mai declarat că în perioada în care locuia în imobil, pârâta obișnuia să invite prieteni, cunoscuți și, fiind în stare de ebrietate, făceau scandal, deranjând vecinii, că nu a reparat instalația sanitară,ceea ce a creat neplăceri apartamentelor învecinate, prin degajarea mirosurilor neplăcute, martora fiind nevoită să repare instalația sanitară în exteriorul apartamentului pârâtei, pe cheltuiala sa, ca urmare a defecțiunilor apărute în apartamentul pârâtei.
În drept, cu privire la fondul judecății instanța a reținut din interpretarea disp. art. 1021 C.civ că rezilierea contractului reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate printr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă constând în desființarea pentru viitor a efectelor acestuia.
În speță, contractul de închiriere al părților se prezintă drept o convenție sinalagmatică în care fiecare parte s-a obligat în considerarea prestației la care s-a îndatorat celălalt cocontractant, asigurarea folosinței locuinței fiind realizată de către reclamantă succesiv în schimbul chiriei achitate lunar, dar și a respectării celorlalte obligații asumate, referitoare la efectuarea lucrărilor de întreținere, reparații sau înlocuirea elementelor de construcții și instalații din folosința exclusivă, de a asigura curățenia și igienizarea în interiorul locuinței, de a achita toate cheltuielile de întreținere curentă, de a nu aduce stricăciuni locuinței, instalațiilor, să aibă un comportament care să facă posibilă conviețuirea sau care să nu împiedice folosirea normală a locuinței sau clădirii (cap. III și V din contract) .
În cauză, din atitudinea procesuală a pârâtei care nu a formulat apărări și din probele de la dosar, instanța reține ca fiind întemeiate susținerile reclamatei în sensul nerespectării obligațiilor asumate prin contract.
În consecință, cum potrivit dispozițiilor contractuale indicate, la cererea locatorului contractul de închiriere se reziliază în ipoteza nerespectării obligațiilor asumate și față de considerentele în fapt expuse, instanța a dispus admiterea capătului 1 al cererii și a reziliat contractul de închiriere încheiat de părți, constatând astfel neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă.
În continuare, instanța a mai avut în vedere că reclamanta în calitate de administrator al imobilului dispune de toate prerogativele pe care dreptul de proprietate îl conferă titularului său, sub aspectul folosinței imobilului.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea de reziliere, instanța a constatat că pârâta ocupă locuința fără a justifica un titlu și în consecință utilizarea imobilului de către acestea rămâne la îngăduința reclamantei, putând fi revocată oricând și pentru orice motive în concretizarea unui simplu act de administrare a unui bun din patrimoniul privat al municipiului B..
Pentru aceste motive, instanța a dispus evacuarea pârâtei din imobil, cauza acțiunii constituind-o ocuparea fără titlu a locuinței de către aceasta și voința reclamantei de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului său de administrare.
Cu referire la obligarea pârâtei la plata chiriei restante și a celei datorate până la evacuarea din imobil, instanța a avut în vedere că potrivit art. 25 alin. 2 din L. nr. 114/1996 rep., chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere până la data executării efective a hotărârii de evacuare. În plus, rezilierea produce efecte numai pentru viitor cu consecința că obligațiile contractuale scadente până la data aplicării acestei sancțiuni civile nu ating efectele juridice deja produse conform art. 969 C.civ și deci nu justifică exonerarea de plata chiriei restante.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 451,453 NCPC a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 75,94 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă B. I. considerând-o netemeinică și nelegală.
Întrucât apelul formulat nu a fost legal timbrat, prin rezoluția din data de 05.10.2015 s-a stabilit în sarcina apelantei pârâte obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 38,00 lei pentru calea de atac promovată, fiind încunoștiințată despre această obligație, ce urma a fi îndeplinită până la primul termen ce s-a acordat în cauză, prin comunicarea adresei făcută acesteia la data de 09.10.2015 potrivit procesului – verbal de înmânare aflat la fila 12 din dosar.
La termenul de judecată din data de 02.02.2016, constatând că apelanta pârâtă nu a timbrat cererea formulată, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de apel, în temeiul dispozițiilor art. 197, 247 Cod procedură civilă și art. 33 și art.36 din OUG 80/2013 și a rămas în pronunțare asupra ei, reținând următoarele:
Art. 33 din OUG nr.80/2013 prevede că:
(1) „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. P. aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru”, iar art. 36 din același act normativ statuează că:
(1) „Dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar în cursul procesului apar elemente care determină o valoare mai mare a obiectului cererii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată suplimentar până la termenul stabilit de instanță.
(2) Dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea ori cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal”.
Art. 197 Cod proc.civ. prevede că: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”, iar art. 247 alin.1 Cod proc.civ. dispune că: „Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai dacă, pentru soluționare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi”.
Având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, constatând că apelanta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a depune taxa judiciară de timbru datorată pentru calea de atac promovată, în temeiul art.248 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în temeiul art.480 alin.1 Cod proc.civ. raportat la art.33 și art.36 din OUG 80/2013, va anula apelul declarat de apelanta pârâtă, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a apelului invocată de instanță, din oficiu, și, în consecință:
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelanta pârâtă B. I. împotriva sentinței civile nr._/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2016.
Președinte, Judecător,
M. I. B. L. Sroia
Grefier,
C. O.
Red. Jud.M.I.B 19.02.2016
Tehnored. C.O. 19.02.2016 - 4 ex.
Jud. fond. I. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2016. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 486/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
