Contestaţie la executare. Decizia nr. 365/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 365/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 365/A
Ședința publică din 24 februarie 2016
Completul de apel compus din:
PREȘEDINTE: C. – M. R. - judecător
Judecător: C. D. - P.
Grefier: V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de fata care s-a judecat in ședința publica din 9 februarie 2016 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2016.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr. 7997 din 29.07.2015 pronunțata in cauza de Judecătoria B., instanța a dispus suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 347/2015, înregistrat pe rolul B. Limișcă S.-B., până la soluționarea contestației la executare; a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul R. I. S., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B.; a anulat încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 31 martie 2015, în dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei B.; a anulat executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 347/2015, înregistrat pe rolul B. Limișcă S.-B. si a respins cererea privind constatarea nulității titlului executoriu.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a avut in vedere ca prin contestația la executare formulata, contestatorul R. I. S. a chemat în judecată intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să constate nulitatea absolută a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție, anularea încheierii din data de 31 martie 2015 de învestire cu formulă executorie a procesului verbal de contravenție ca fiind nefondată și ilegală, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare subsecvente emise în dosarul execuțional nr. 347/19.05.2015, ca fiind lovite de nulitate absolută, având în vedere nulitatea titlului executoriu și netemeinicia încheierii de învestire cu formulă executorie a procesului verbal de contravenție și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatorul a învederat instanței că procesul verbal de contravenție nu conține semnătura olografă a agentului constatator, fapt care determină nulitatea absolută a actului de constatare. Contestatorul a mai arătat că dreptul creditoarei de a pune în executare sancțiunea contravențională complementară reprezentată de tariful de despăgubire a încetat odată cu abrogarea prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, având în vedere că Decizia nr. 6/2015 nu produce consecințe juridice cu privire la situația părților din prezentul dosar.
În ședința publică din data de 22.07.2015 contestatorul a precizat faptul că petitul privind constatarea nulității absolute a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012 a fost formulat pe calea plângerii contravenționale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator instanța reține următoarele:
Conform art. 718 alin. (1) Cod procedura civila, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
În prezenta cauză, instanța a apreciat că nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție care constituie titlu executoriu reprezintă un motiv temeinic în sensul art. 718 alin. (1) Cod procedura civila, considerent pentru care instanța a dispus suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 347/2015, înregistrat pe rolul B. Limișcă S.-B., până la soluționarea contestației la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul B. Limișcă S.-B. sub nr. 347/2015 creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012 împotriva debitorului R. I. S..
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 31 martie 2015 s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012.
Prin încheierea pronunțată în data de 19.05.2015 s-a dispus încuviințarea executării silite la cererea creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., împotriva debitorului R. I. S..
In conformitate cu disp. art. 640 indice 1 alin. 3 Cod procedura civila, instanța a procedat la verificarea dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege si a reținut următoarele:
Procesul verbal . nr._/12.06.2012 a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 și a fost comunicat pe suport de hârtie, conform confirmării de primire depuse la fila 40 a dosarului.
Conform art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.
Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Prin Decizia nr. 6/16 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 199/25 martie 2015, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și s-a stabilit că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 2 și alin. 3 din același act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Conform art. 517 alin. 2 Cod procedura civila, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.
Textul de lege sus-citat, invocat de intimată, se referă la situația pronunțării unor sentințe definitive iar nu la situația cauzelor pendinte.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului verbal . nr._/12.06.2012 și sancțiunea intervenită ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că procesul verbal . nr._/12.06.2012 nu îndeplinea condițiile de formă necesare învestirii cu formulă executorie.
Având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/16 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a anulat executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. 347/2015, înregistrat pe rolul B. Limișcă S.-B..
Conform art. 712 alin. (1) Cod procedura civila, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Potrivit art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Față de prevederile textelor de lege sus-citate instanța a reținut că nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție poate fi constatată pe calea plângerii contravenționale, iar nu pe calea contestației la executare considerent pentru care instanța a respins cererea privind constatarea nulității titlului executoriu. De asemenea, s-a apreciat ca si aplicarea legii contravenționale mai favorabile poate fi solicitată tot numai pe calea plângerii contravenționale, iar nu pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata creditoare, solicitând admiterea acestuia si schimbarea hotărârii, in sensul respingerii contestației la executare si păstrării actelor de executare silita contestate.
In critica formulata apelanta a arătat in esența ca hotărârea ICCJ invocata atât de contestator cat si de instanța de fond nu are rolul decât sa orienteze practica instanțelor de judecata si nicidecum nu are putere de lege, mai ales ca nicio dispoziție legala nu interzice ca semnătura electronica sa poată fi utilizata si in cazul actelor autentice, iar OG nr. 2/2001 nu face trimitere expresa la o semnătura olografa.
Pe de alta parte, apelanta a arătat ca toate criticile care vizează procesul verbal nu puteau fi invocate decât pe calea plângerii contravenționale, cale de care contestatorul nu a uzat, astfel ca fata de dispozițiile art. 712 Cod procedura civila, criticile acestuia referitoare la pretinsele lipsuri sau nelegalitati ale procesului verbal nu pot fi analizate pe calea contestației la executare.
S-a mai arătat ca neatacarea procesului verbal face ca in cauza sa nu poată fi aplicate dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012.
Intimatul a formulat întâmpinare in cauza (fila 13) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In susținerea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat in esența ca in mod corect instanța de fond, analizând condițiile de forma ale executării silite, a reținut ca aceasta a fost încuviințata in lipsa unui titlu executoriu valabil, deoarece procesul verbal de contravenție nu putea fi investit in mod legal cu formula executorie câta vreme lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului constatator respectiv.
Analizând apelul de fata prin prisma motivelor formulate, tribunalul retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.06.2012 întocmit de intimata CNADNR, s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita pe lângă amenda contravențională aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și contravaloarea tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro, adică 121,35 lei la cursul de schimb comunicat de BNR, în baza art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Prin Decizia nr. 6/2015 a ÎCCJ, această instanță a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că: „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Procesul verbal din speță a fost întocmit și semnat în format electronic, lipsind deci semnătura olografa a agentului constatator.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
În aceste condiții, înscrisul comunicat de agentul constatator, intitulat "proces-verbal de contravenție", nu constituie un proces - verbal de contravenție, ci reprezintă dovada faptului că agentul constatator a încheiat un proces-verbal de contravenție în format electronic. Însă, în această modalitate de a încheia procesul - verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor-verbale de contravenție, prevăzute sub sancțiunea nulității.
Din întreaga economie a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 rezultă că procesul - verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului-verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.
Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura. Or, în cauză, destinatarul este contravenientul căruia i se comunică procesul-verbal în formă clasică, prin intermediul serviciilor poștale, iar nu electronic.
CNADNR SA a încheiat, în format electronic procesul verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat contravenientului în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Or, nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și nici cele ale Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator, în formă electronică, a proceselor-verbale de constatare a contravenției, astfel încât devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În plus, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință unilaterală a unei autorități publice, reprezintă un act administrativ unilateral emis în vederea executării legii, care dă naștere unor raporturi juridice de constrângere între o autoritate publică, pe de o parte, și autorul contravenției, pe de altă parte, aspecte ce fundamentează concluzia că raporturile juridice care iau naștere în materie contravențională sunt specifice dreptului public, cu mențiunea că procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îndeplinească condițiile de fond și de formă reglementate de legea specială, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În toate cazurile, contravenienților le este comunicat un înscris intitulat proces - verbal de contravenție care nu poartă nicio semnătură olografă, ci conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Prin urmare, considerațiile asupra naturii juridice a procesului-verbal de contravenție susțin teza inaplicabilității prevederilor Legii nr. 455/2001, respectiv a incompatibilității acestora cu normele care reglementează raporturile de drept administrativ, astfel încât emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic.
Aceste rețineri ale instanței de apel nu sunt și nu au fost singulare, câta vreme chiar inexistența unui punct unitar de vedere în legătura cu această problemă a determinat pronunțarea Deciziei nr. 6 din 2015 a ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, decizie prin care instanța supremă a stabilit la data de 16.02.2015 că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Împrejurarea că această interpretare devine și obligatorie pentru instanțe numai de la data publicării ei în Monitorul Oficial nu înseamnă că până la acel moment ar exista o interdicție pentru instanțe de a interpreta dispozițiile legale potrivit celor anterior expuse, interpretare confirmată de altfel prin decizia ulterioară a ICCJ, deoarece deciziile adoptate într-un recurs în interesul legii nu creează și nici nu modifică legislația, ci doar stabilesc care este interpretarea corectă a dispozițiilor legale și tocmai existența unor interpretări diverse și/sau divergente constituie premisa promovării unui recurs în interesul legii.
Instanța de apel apreciază ca in mod corect instanța de fond a reținut ca, in conformitate cu disp. art. 640 indice 1 alin. 3 Cod procedura civila, este datoare sa procedeze la verificarea dacă înscrisul prezentat de titlu executoriu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a dobândi aceasta calitate.
Procesul verbal in cauza a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 și a fost comunicat pe suport de hârtie.
Pe de alta parte, cum corect a reținut instanța de fond, in conformitate cu disp. art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar potrivit disp. art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
In acest context, în mod corect instanța de fond a apreciat că, având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului verbal de contravenție, dar si sancțiunea intervenită ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal . nr._/12.06.2012 întocmit de intimata CNADNR nu îndeplinea condițiile de formă necesare învestirii cu formulă executorie.
Calea plângerii contravenționale este prevăzută ca o cale pusă la dispoziția persoanei sancționate contravențional pentru a combate chestiunile de fapt legate de săvârșirea faptei și de existența sau nu a vreunei forme de vinovăție, iar împrejurarea că nu s-a apelat la această procedură nu poate conferi procesului verbal in mod automat valoare de titlu executoriu, daca acesta nu respecta condițiile de forma impuse de lege in acest sens.
D. urmare, in mod corect a apreciat instanța de fond ca neavând de a face cu un titlu executoriu în înțelesul legii, executarea silită demarată în baza respectivului titlu este nelegală și se impune să fie anulată, în acest fel devenind de prisos analizarea oricăror altor critici sau apărări formulate în cauză.
Reținând astfel caracterul legal și temeinic al soluției instanței de fond, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 7997 din 29.07.2015 pronunțata in cauza de Judecătoria B., pe care o păstrează.
DEFINITIVA.
Pronunțata in ședința publica, azi, 24.02.2016.
P.,JUDECATOR,
C. – M. ROPOTACARMEN D. – P.
GREFIER,
V. P.
redCDP/02.2016/4ex.
judecător fond C. R..
2 comunicări ambelor părți
Conform dispozitiv citare/
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 356/2016. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
