Contestaţie la executare. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 416/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 416/.> Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta contestatoare C. Județeană pentru A. L. F. Funciar B., prin prefect în contradictoriu cu intimatul C. Ș., împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că intimatul nu a formulat întâmpinare, ca urmare decade partea din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică, în temeiul art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța constată că apelanta contestatoare nu a solicitat probe noi în apel, precum și că a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/18.11.2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ B. P. A. L. F. FUNCIAR în contradictoriu cu intimatul C. Ș., împotriva formelor de executare silită emise în dosarul de executare nr.573/2014 al B.E.J. Termure C. O. și B. O.-M..
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin sentința civilă nr._/14.12.2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/197/2008, irevocabila prin decizia civila nr. 788/R/.2010 a Tribunalului B., a fost obligată parata C. Județeană B. pentru A. L. F. Funciar la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamanților C. V., C. Ș. și C. G., pentru diferența de 1,2 ha și pentru terenul în suprafață de 2,29 ha, evidențiate în adeverințele nr. 532/31.10.1991 și nr. 969/02.12.1991.
Prin sentința nr. 1060/04.02.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2013, definitivă prin neapelare, a fost obligată pârâta C. Locală de Aplicare a Legii F. Funciar Dumbrăvița să elibereze proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2,29 ha.
La data de 28.07.2014 intimatul C. Ș. a solicitat S.C.P.E.J. Termure C.-O. și B. O.-M. punerea in executare a titlurilor executorii mai sus menționate, în vederea eliberarii titlului de proprietate, formându-se astfel dosarul nr .573/2014.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 08.08.2014, pronunțată în dosarul nr._/197/2014, Judecătoria B. a admis cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc Dutceac I., și, pe cale de consecință, a încuviințat executarea silită a celor două titluri executorii.
Instanța a mai reținut că, în dosarul execuțional s-au emis: încheierea din data de 11.08.2014 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 6556 lei, constând în taxă de timbru (20 lei), timbre poștale (20 x 4,9 lei) și onorariu executor (6448 lei) și somația din data de 11.08.2014, prin care i s-a pus în vedere contestatoarei ca în ternen de 10 zile să procedeze la eliberarea titlurilor de proprietate conform titlurilor executorii.
A reținut de asemenea că, în speță, contestatoarea contestă legalitatea formelor de executare în ansamblul lor, apreciind în susținerea cererii că nu poate emite titlul de proprietate întrucât nu au fost eliberate procese-verbale de punere în posesie și nici nu a fost întocmită documentația necesară, atribuții ce revin Comisiei Locale Dumbrăvița.
În drept, a reținut că, potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Ca atare, instanța a considerat că contestația la executare poate viza pe de o parte legalitatea formelor de executare în ansamblul lor sau doar a unui act de executare, ori, pe de altă parte, lămurirea ori înțelesul dispozitivului, nemaiputând fi repuse în discuție pe aceasta cale chestiuni ce privesc fondul cauzei sau legalitatea titlului executoriu ori aspecte privind procedura de soluționare a dosarului în care instanța a pronunțat titlul executoriu.
În acest sens, a reținut că, în speță, contestatoarea readuce în discuție tocmai aspecte ce vizează fondul cauzei, susținând că în mod eronat instanța care a pronunțat sentința civilă nr._/14.12.2009 ar fi reținut că la data pronunțării fuseseră eliberate procese-verbale de punere în posesie.
Instanța a constatat însă că în considerentele respectivului titlu executoriu nu a fost reținută această împrejurare și în plus, toate aceste aspecte nu mai pot forma obiectul contestației la executare, câtă vreme ontestatoarea a fost obligată la emiterea titlurilor de proprietate, independent de obligația impusă Comisiei Locale de Aplicare a Legii F. Funciar Dumbrăvița.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că acesta a fost stabilit în conformitate cu prevederile Anexei 1 pct. 2 din Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012, astfel că nici acest motiv al contestației la executare nu este întemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 712 C.pr.civ., întrucât contestatoarea nu a invocat motive ce puteau fi invocate la fond, ci a solicitat judecarea contestației în contextul legislației speciale de fond funciar, respectiv de către un complet specializat conform Titlului XIII din Legea nr. 247/2005.
A mai arătat că executarea poartă asupra obligației de emitere a titlului de proprietate, operațiune care nu poate fi realizată decât potrivit dispozițiilor legii speciale, respectiv art. 27 din Legea nr. 18/2991 și art. 36 din H.G. nr. 890/2005, care prevăd obligația prealabilă de punere în posesie de către C. Locală, iar în speță există un titlul executoriu prin care C. Locală Dumbrăvița a fost obligată la punerea în posesie a creditorului cu suprafața de 2,29 ha, titlu care nu este pus în executare.
A mai arătat că instanța de fond a trecut peste aspectul interdependenței celor două titluri executorii, pentru care trebuia să constate că executarea Comisiei Județene este prematură atâta vreme cât nu s-a executat obligația Comisiei Locale conform sentinței civile nr. 1060/2014.
Apelanta a arătat de asemenea că instanța de fond a apreciat de asemenea în mod greșit că executorul judecătoresc a stabilit onorariul în conformitate cu prevederilor Ordinului nr. 2550/2006, cu modificările ulterioare, în condițiile în care pct. 2 din acest Ordin se referă la executarea silită directă, ori în speță nu este vorba despre o asemenea executare, emiterea titlului de proprietate având caracteristicile unei obligații de a face, intuitu personae, astfel că nu poate fi încadrată la pct. 2 din Ordinul menționat.
În același sens, a arătat că executarea silită se încadrează al pct. 12 sau eventual pct. 1 din Ordinul menționat, cuantumul onorariului executorului fiind în aceste cazuri de 200, respectiv 400 lei, precum și că în acest mod s-au pronunțat mai multe instanțe de judecată, apelanta atașând la cererea de declarare a căii de atac mai multe hotărâri judecătorești cu titlul de practică judiciară.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, însă numai în sensul celor ce se vor expune în continuare.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu prevederile pct. 2 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2561/C/2012.
Potrivit acestei norme legale, pct. 2 din anexă se referă la onorariile aplicabile executărilor directe – evacuări, puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, desființarea de lucrări sau construcții etc., distingând după cum debitorul are calitatea de persoană fizică sau de persoană juridică.
În speță, potrivit titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr._/14.12.2009 a Judecătoriei B., apelanta-contestatoare a fost obligată să elibereze petenților C. V. și C. Ș. titlul de proprietate pentru diferența de teren de 1,20 ha care a aparținut antecesorului acestora, C. I. Ș., precum și titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,29 ha ce a aparținut antecesoarei acestora, C. M..
Operațiunea de eliberare a unui titlu de proprietate în baza legislației speciale a fondului funciar constituie un șir de acte intelectuale, finalizate prin emiterea suportului material care atestă dreptul de proprietate al persoanei îndreptățite asupra suprafeței de teren ce face obiectul constituirii sau reconstituirii.
Obligația de a face având un atare obiect este o obligație intuitu personae, deci care nu poate fi executată de o altă persoană și care, în cazul refuzului executării voluntare, nu poate fi executată decât în modalitatea prevăzută de art. 905 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, executarea silită pornită în speță nu poate fi calificată drept o executare directă, penalitățile fiind întotdeauna un mijloc indirect de executare.
În consecință, onorariul perceput de executorul judecătoresc nu poate fi acela prevăzut de lege pentru executarea silită directă, ci este acela prevăzut de pct. 12 din Anexa la Ordinul nr. 2550/2006 – Orice alte acte sau operațiuni date prin lege – pentru care onorariul minim este de 50 lei, iar cel maxim de 200 lei.
În aceste condiții, instanța constată că se impune anularea în parte a actului execuțional atacat, respectiv a încheierii din 11.08.2014, dată în dosarul de executare nr. 573/2014 al S.C.P.E.J. Ț. C. O. și B. O. M., cu privire la stabilirea onorariului executorului judecătoresc la suma de 6448 lei, urmând ca executorul judecătoresc să emită o nouă încheiere prin care să stabilească onorariul în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză.
Restul motivelor de apel nu sunt fondate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, pe calea contestației la executare, debitorul nu poate invoca motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă, conform art. 712 alin. 1 C.pr.civ.
Tribunalul constată că, contrar susținerilor făcute prin cererea de apel, contestatoarea nu a solicitat instanței de fond „judecarea contestației în contextul legislației speciale de fond funciar”, de către un complet specializat, ci, așa cum rezultă cu claritate din cererea introductivă, a arătat că este în imposibilitate de a pune în executare titlul executoriu, întrucât, la rândul său, debitoarea C. Locală Dumbrăvița nu și-a executat propriile obligații cu privire la punerea în posesie, aceasta fiind ordinea de efectuare a acestor operațiuni, conform Legii nr. 18/1991.
De asemenea, contestatoarea a arătat că, în mod eronat, în titlul executoriu s-a reținut că punerea în posesie ar fi fost efectuată, ori aceste împrejurări echivalează tocmai cu invocarea în cadrul contestației la executare a unor împrejurări de fapt sau de drept pe care partea le putea opune în cursul judecății în care s-a pronunțat titlul executoriu sau în calea de atac prevăzută de lege, aspect care a fost în mod corect reținut de prima instanță.
Prin urmare, este neîntemeiată critica privind ignorarea de către prima instanță a aspectului referitor la interdependența celor două obligații și la ordinea în care acestea trebuie aduse la îndeplinire, aceasta constituind o chestiune care privește însuși fondul litigiului funciar și care ar fi trebuit să fie invocată în apărare în cursul procesului în care s-a pronunțat titlul executoriu.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de contestatoarea C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 a Judecătoriei B., care va fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de contestatoarea C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar în contradictoriu cu intimatul C. Ș., și în consecință urmează a se dispune anularea în parte a încheierii din 11.08.2014, dată în dosarul de executare nr. 573/2014 al S.C.P.E.J. Ț. C. O. și B. O. M., respectiv în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc la suma de 6448 lei, restul pretențiilor contestatoarei urmând a fi respinse.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ B. P. A. L. F. FUNCIAR împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ B. P. A. L. F. FUNCIAR în contradictoriu cu intimatul C. Ș., și în consecință:
Dispune anularea în parte a încheierii din 11.08.2014, dată în dosarul de executare nr. 573/2014 al S.C.P.E.J. Ț. C. O. și B. O. M., respectiv în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc la suma de 6448 lei.
Respinge restul pretențiilor contestatoarei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2015.
Președinte, C. F. | Judecător, M. I. B. | |
Grefier, N. C. |
Redactat CF/12.05.2015
Tehnored. NC/13.05.2015
Jud. fond I. V.
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 333/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
