Fond funciar. Decizia nr. 362/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-03-2012 în dosarul nr. 362/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 362/R
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. B.
JUDECĂTOR – L. S.
JUDECĂTOR – P. M.
GREFIER – I. T.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr. 2340/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. DE A. A L. F. F. ZĂRNEȘTI PRIN REPREZENTANT LEGAL și C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. B. PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2012, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21.03.2012 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 2340/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, s-au dispus următoarele:
Admite excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul MICUDǍ N. în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALǍ DE A. A L. F. F. ZǍRNEȘTI și C. JUDEȚEANǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. B., întrucât există autoritate de lucru judecat.
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Zărnești a reținut că, excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie care tinde la împiedicarea judecății pe fond, astfel încât în situația admiterii sale nu mai poate fi examinat fondul cauzei dedusă judecății.
Potrivit art.1201 C.Civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate, iar potrivit art.166 C.Proc.Civ., excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății.
Instanța constată că obiectul prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizat de reclamant la termenul din data de 04.10.2011, îl constituie obligarea pârâtelor C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. ZǍRNEȘTI și C. JUDEȚEANǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. B. să îi reconstituie reclamantului dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri:
- Arabil: - Peste Câmp – 0.12 ha
- Peste Câmp – 0.10 ha
- Depozit Lemne – 0.11 ha
- Între Pâraie – 0.20 ha
- Sub Pleasă – 0.30 ha
- Fânețe: - Podul lui Cǎlineț – 0.90 ha
- Valea Cheii – 0.47 ha
- Tărmuri – 0.07 ha
- Prăvăcior – 0.20 ha
- Câmpuleț – 0.20 ha.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri pentru că este moștenitor, în calitate de nepot, al bunicilor săi MICUDǍ R. N. și MICUDǍ A., iar faptul că există o adeverință emisă în anul 1991 pe numele fratelui său, numitul MICUDǍ A., în care sunt cuprinse terenurile solicitate prin prezenta acțiune, nu înlătură dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestor terenuri.
Instanța constată că, la data de 09.03.1991, numitul MICUDǍ A., fratele reclamantului, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.177, pentru suprafața de 4.25 ha teren, în calitate de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N., în această cerere fiind cuprinse și terenurile solicitate de reclamant prin prezenta cerere, așa cum a fost precizată, astfel (fila 35 Vol.I):
I. Arabil: - Peste Câmp – 0.21 ha
- Depozit Lemne – 0.10 ha
- Între Pâraie – 0.14 ha
- Sub Pleasă – 0.07 ha
- Fânețe: - Podul lui Cǎlineț – 0.90 ha
- Valea Cheii – 0.47 ha
- Tărmuri – 0.03 ha
- Prăvăcior – 0.20 ha
- Câmpuleț – 0.20 ha.
Cererea a fost analizată de pârâta C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. ZǍRNEȘTI, iar în urma acestei analize a fost înaintată pârâtei C. JUDEȚEANǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. B. propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea numitului MICUDǍ A., pentru suprafața de 4.15 ha, în calitate de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N..
Prin hotărârea nr.46/23.08.1991, pârâta C. JUDEȚEANǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. B. a validat propunerea pârâtei C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. ZǍRNEȘTI și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului MICUDǍ A., pentru suprafața de 4.15 ha, în calitate de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N., iar în baza acestei hotărâri a fost eliberată adeverința de proprietate nr.1049/27.10.1991 (fila 176 Vol. I).
Din examinarea adeverinței de proprietate nr.1049/27.10.1991, instanța constată că numitului MICUDǍ A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri:
- Arabil: - Peste Câmp – 0.18 ha
- Depozit Lemne – 0.08 ha
- Între Pâraie – 0.11 ha
- Sub Pleasă – 0.07 ha
- Fânețe: - Podul lui Călineț – 0.90 ha
- Valea Cheii – 0.47 ha
- Tărmuri – 0.08 ha
- Prăvăcior – 0.20 ha
- Câmpuleț – 0.20 ha.
De asemenea, instanța constată că aceste terenuri au fost identificate, cu nr. top., și în raportul de expertiză depus în prezenta cauză, expertul indicând că terenurile se regăsesc în adeverința de proprietate nr.1049/27.10.1991 (fila 172 Vol. I).
În ședința publică din data de 04.10.2011, reclamantul, a arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra acestor terenuri, arătate în cererea precizatoare că acestea sunt identice cu cele identificate în raportul de expertiză ca regăsindu-se în adeverința de proprietate nr.1049/27.10.1991.
Instanța constată că reclamantul, nemulțumit că numitul MICUDǍ A. a formulat cererea de reconstituire nr.177/09.03.1991 doar în numele său, arătând în cerere că este singurul moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N., a formulat plângerea nr.97/16.05.1991, prin care arăta că și reclamantul este îndreptățit la reconstituire alături de numitul MICUDǍ A. (fila 36 Vol. I), însă cererea sa a fost respinsă, numitul MICUDǍ A. fiind singurul căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N..
În continuare, reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărnești sub nr.290/2004, prin care solicita, în contradictoriu cu pârâții MICUDǍ A., C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. ZǍRNEȘTI și C. JUDEȚEANǍ PENTRU APLICAREA L. F. F. B., să fie înscris și reclamantul în adeverința de proprietate nr.1049/27.10.1991, alături de fratele său, numitul MICUDǍ A., întrucât amândoi sunt moștenitori ai numitului MICUDǍ R. N., bunicul lor.
Prin sentința civilă nr.931/16.11.2004, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.290/2004, a fost respinsă acțiunea reclamantului MICUDǍ N., reținându-se că numitul MICUDǍ A. a fost singurul care a formulat cerere de reconstituire în calitate de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MICUDǍ N..
Prin decizia civilă nr.436/A/06.12.2005, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.473/2005, a fost respins apelul reclamantului MICUDǍ N., reținându-se că în mod corect a hotărât prima instanță că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, conform art.8 din Legea nr.18/1991; astfel, întrucât reclamantul MICUDǍ N. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut bunicului său MICUDǍ R. N., singurul care a formulat cerere fiind numitul MICUDǍ A., s-a concluzionat că apelul este neîntemeiat (filele 287-289 Vol. I).
În aceste condiții, întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a decis că în mod corect a fost reconstituit dreptul de proprietate doar în favoarea numitului MICUDǍ A. asupra terenurilor ce au aparținut bunicului său, numitul MICUDǍ R. N., terenuri înscrise în adeverința de proprietate nr.1049/27.10.1991, emisă pe numele lui MICUDǍ A. și că în mod corect s-a stabilit că reclamantul MICUDǍ N. nu este îndreptățit la reconstituire asupra acestor terenuri alături de fratele său, întrucât nu a formulat cerere de reconstituire, instanța constată că nu mai poate pune în discuție în această cauză ceea ce s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat.
Astfel, instanța nu poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra unor terenuri pentru care s-a stabilit că nu are calitatea de persoană îndreptățită și pentru care deja a operat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului MICUDǍ A., în aceeași calitate pe care o invocă și reclamantul, anume de moștenitor al bunicului său, numitul MICUDǍ R. N..
Împotriva sentinței civile nr. 2340/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, reclamantul Micudă N. a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat și admiterii cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs pe care a formulat-o, reclamantul a arătat că, în mod greșit, prima instanță a calificat nota de ședință pe care el a depus-o la dosarul cauzei la terenul de judecată din data de 4.10.2011 ca fiind o precizare de acțiune, prin care au fost restrânse pretențiile formulate prin cererea introductivă de instanță, în sensul că solicită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate doar pentru terenurilor indicate în această notă.
Atât în cuprinsul acestui înscris, cât și prin susținerile verbale, a arătat că terenurile indicate în cuprinsul notei de ședință sunt terenurile pe care solicită ca expertul numit în cauză să le identifice, cu consecința stabilirii situației juridice actuale a acestora.
Ca atare, prin nota de ședință depusă pentru termenul de judecată din data de 4.10.2011 nu și-a restrâns acțiunea și nici nu a solicitat ca judecarea cererii pe care a promovat-o să se facă doar cu privire la terenurile cuprinse în această notă, astfel că judecătorul fondului a calificat în mod greșit acest înscris.
În continuarea motivării cererii de recurs, recurentul a susținut că prima instanță a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, pe numele fratelui său, Micudă A., a fost emisă, în condițiile legii nr. 18/1991, adeverința de proprietate nr. 1049/1991. Pentru terenurile indicate în cuprinsul acestei adeverințe nu au fost emise titluri de proprietate, astfel că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea acestuia, nu este finalizată sau definitivată.
Recurentul, alături de fratele său, sunt moștenitorii defuncților Micudă R. N. și Micudă A., în calitate de nepoți de fiu.
Potrivit prevederilor cuprinse în legea nr. 247/2005, recurentul este îndreptățit să solicite a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi, terenuri pe care nu le-a solicitat în condițiile stipulate de Legea nr. 18/1991.
A mai arătat recurentul în motivarea cererii de recurs că, în speța de față, nu operează autoritatea de lucru judecat, întrucât nu poate fi vorba despre identitatea de obiect și cauză între prezenta acțiune și cea față de care judecătorul fondului a reținut incidența acestei excepții.
Or, atâta vreme cât pentru imobilele menționate în adeverința nr. 1049/1991 nu au fost emise titluri de proprietate, înseamnă că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate este în plină desfășurare, adeverința astfel emisă nefiind de natură să ateste dreptul de proprietate al fratelui său asupra bunurilor imobile în litigiu.
Hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. 290/2004 al Judecătoriei Zărnești nu pot fi interpretate în sensul că prin acestea s-a statuat că recurentul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor cu destinația de teren ce au aparținut bunicilor săi, prin aceste hotărâri judecătorești stabilindu-se doar că recurentul nu a urmat procedura instituită de Legea nr. 18/1991.
În drept, recurentul a fundamentat cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 indice 1 și în art. 312 din Codul de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este fondată, în următoarele limite:
Puterea de lucru judecat nu este reglementată în mod expres ca un efect al hotărârii judecătorești, ci ca o prezumție legală – prin art. 1200 pct.4 din Codul civil în vigoare la data înregistrării prezentei acțiuni - și ca o excepție procesuală - prin art. 166 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 1200 pct. 4 din Codul civil:,, sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat”, iar, potrivit art. 166 din Codul de procedură civilă:,, excepția puterii de lucru judecat se poate ridica, de către părți sau de către judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
În doctrină, s-a arătat că efectele puterii de lucru judecat prezintă un dublu aspect: un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesual, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu; și un aspect pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Lucrul judecat are următoarele efecte:1) exclusivitatea, care face ca un nou litigiu între același părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință; 2) incontestabilitatea, care face ca o hotărâre judecătorească irevocabilă să nu mai poate fi atacată; 3) executorialitatea, care face ca o hotărâre judecătorească să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat procesul și 4) obligativitatea, care face ca părțile să se supusă hotărârii judecătorești.
În mod obișnuit, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești este invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției,, autorității de lucru judecat”, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză. (art. 1201 din Codul civil în vigoare la data promovării cererii)
În acest caz, autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii lucrului judecat, care este exclusivitatea.
Având însă în vedere și celelalte efecte ale puterii lucrului judecat, înseamnă că cele două expresii - ,,puterea de lucru judecat” și ,,autoritatea de lucru judecat”- nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a ,,puterii de lucru judecat”. Cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, atunci când se invocată obligativitate sa, fără ca în cel de al doilea proces să fie același părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Raportat la cele ce preced, tribunalul constată că prima instanță a făcut o confuzie între cele două instituții juridice ce au fost analizate anterior - autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, stabilind în mod greșit că în cauză este incidentă autoritatea de lucru judecat.
Astfel, instanța de recurs reține că litigiul ce a constituit obiectul dosarului civil nr. 473/2005 nu a avut același obiect ca și cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar și nu a fost fundamentată pe aceeași cauză ca și acțiune de față.
Litigiul ce a constituit obiectul dosarului mai sus indicat a avut ca obiect contestarea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, ce au fost emise în conformitate cu prevederile legii nr. 18/1991, în favoarea numitului Micudă A., în calitatea acestuia de succesor în drepturi al numitului Micudă R. N., în timp ce acțiune ce constituie obiectul prezentului dosar are ca obiect reconstituirea dreptul de proprietate, în favoarea recurentului, asupra imobilelor cu destinația de teren ce au aparținut bunicilor săi Micudă N. și Micudă A..
Prin urmare, judecătorul fondului trebuia să constate că în cauza de față nu sunt incidente prevederile cuprinse în art. 1201 din Codul civil, întrucât nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci puterea de lucru judecat, reglementată de art. 1200 pct. 4 din Codul civil, cu privire la chestiunea de drept referitoare la îndreptățirea recurentului – reclamant de a beneficia, în condițiile Legii nr. 247/2005, de reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor cu destinația de teren ce au aparținut bunicilor săi, Micudă R. N. și Micudă A..
Sub acest aspect, instanța de recurs constată că sunt lipsite de fundament susținerile pe care recurentul le-a formulat prin cererea de exercitare a căii de atac, în sensul că prima instanță a stabilit în mod eronat cadrul procesual, sub aspectul laturii obiective, și în sensul că puterea de lucru judecat a statuărilor cuprinse în sentința civilă nr. 931/16.11.2004, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr. 290/2004, și de către Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 436/06.12.2005, pronunțată în dosarul nr. 473/2005, nu poate opera, întrucât nu a fost finalizată procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea numitului Micudă A..
Astfel, în ceea ce privește primul aspect menționat, tribunalul constată că, pentru termenul de judecată din data de 4.10.2011, la dosarul constituit pe rolul Judecătoriei Zărnești, recurentul – reclamant, prin reprezentantul său convențional, a depus la dosarul cauzei o notă de ședință, cu privire la care a susținut, conform celor consemnate în încheierea termenului de judecată menționat, că aceasta cuprinde terenurile pentru care solicită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate, cu indicarea, pentru fiecare imobil, a numelui autorului.
Conform consemnărilor cuprinse în Încheierea termenului de judecată din data de 14.10.2011, recurentul a specificat că nota de ședință pe care a depus-o la dosar se constituie într-o cerere precizatoare a cererii introductivă de instanță, în sensul că obiectul actului de învestire a instanței este restrâns la terenurile menționate în cuprinsul acestei note de ședință.
Încheierea termenul de judecată din data de 4.10.2011, pronunțată de către Judecătoria Zărnești se constituie într-un înscris autentic, care face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său până la înscrierea în fals, astfel că, așa cum am subliniat, susținerile pe care recurentul le-a făcut prin cererea de exercitare a căii de atac cu privire la statuările pe care prima instanță le-a făcut cu privire la natura juridică a notei de ședință pe care această parte a depus-o la dosar pentru termenul de judecată indicat nu pot fi luate în considerare.
În legătură cu cel de al doilea aspect ce constituie obiectul cererii de recurs, tribunalul constată, în primul rând, că susținerile pe care recurentul le-a făcut cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei cu privire la terenurile pentru care solicită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate sunt generice, această parte nefiind în măsură să precizeze, prin raportare la materialul probator ce a fost administrat în cauză, care sunt imobilele ce au aparținut bunicilor săi pentru care nu a fost formulată în termenul instituit de legea nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și pentru care nu au fost emise acte de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul actului normativ menționat. De asemenea, partea menționată nu a indicat care sunt imobilele ce au constituit obiectul de dreptului de proprietate exclusiv al bunicii sale, Micudă A., pentru care nu a fost urmată, de către fratele său, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate instituită de Legea nr. 18/1991.
Apoi, instanța de recurs constată, așa cum s-a arătat, că există o statuare judecătorească intrată în puterea lucrului judecat ce se bucură de forța probantă a unei prezumții legale absolute în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 1200 pct. 4 din Codul civil în vigoare la data sesizării instanței, făcută în sensul că recurentul nu este îndreptățit să obțină în condițiile reglementate de legea nr. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de succesor în drepturi al bunicilor săi.
Această statuare își produce efectele instituite de lege indiferent dacă procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au constituit obiectul dreptului de proprietate al numiților Micudă N. și Micudă A., în favoarea numitului Micudă A., a fost sau nu finalizată, recurentul neputând să sesizeze instanțele judecătorești cu o pretenție ce a primit o soluționare irevocabilă în cadrul procesului pe care l-a inițiat anterior, întrucât, în virtutea principiilor puterii lucrului judecat, statuarea ce a fost făcută în sensul celor mai sus indicate se impune tuturor instanțelor judecătorești, care nu pot să pronunțe o soluție de natură să contrazică această statuare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va admite cererea de recurs suspusă judecății, cu consecința respingerii excepției autorității de lucru judecat ce a fost admisă prin sentința recurată, iar, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 4 din actul normativ menționat, va casa această sentință, va reține cauza spre rejudecare, iar, în urma rejudecării, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată ce a fost promovată de către recurentul – reclamant, astfel cum aceasta a fost restrânsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de recurentul M. N., reprezentat în instanță de avocat C. M. V., în contradictoriu cu intimații C. L. de A. a L. F. F. Zărnești, reprezentată legal de Primar, și C. Județeană B. de A. a L. F. F., reprezentată legal de Prefect, împotriva sentinței civile nr. 2340/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești, și, în consecință:
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Casează sentința recurată.
Reține cauza spre rejudecare, iar, în urma rejudecării, respinge, astfel cum a fost restrânsă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. N., reprezentat în instanță de avocat C. M. V., în contradictoriu cu pârâții C. L. de A. a L. F. F. Zărnești, reprezentată legal de Primar, și C. Județeană B. de A. a L. F. F., reprezentată legal de Prefect, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21.03.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
I. T.
Red. L.S./02.07.2012
Tehnored. I.T./04.07.2012; 2 ex.
Jud. fond: M. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 22/2012. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 102/2012.... → |
|---|
