Grăniţuire. Decizia nr. 98/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 98/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 98/. publică din data de 21 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: L. S. P.
GREFIER: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta reclamantă ., în contradictoriu cu intimații pârâți U. M. B., prin Primar, . F. SA și . România SA și cu intimații intervenienți ., SC T.-S. SA și ., împotriva Sentinței civile nr. 1766/20.02.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea apelantei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.01.2016, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1766/20.02.2015 a Judecătoriei B. a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA S.A., excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamata S.C. T. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele U. M. B., prin Primar, S.C. L. S.A., S.C. F. S.A.,S.C. G. S. ENERGY ROMÂNIA S.A. și cu intervenienții .., S.C. T.-S. S.A. și S.C. S. P. S.R.L., și în consecință s-a stabilit linia de graniță dintre imobilul situat în B., ., compus din drumuri și rețele, înscris în CF_ B., sub nr. top 8331/1/1/10, în suprafață de 5145 mp, proprietar tabulari S.C. T. R. S.R.L. cu cota de 3771/5000, .. cu cota de 275/5000, S.C. T.-S. S.A. cu cota de 275/5000 și S.C. S. P. S.R.L. cu cota de 679/5000, și imobilele învecinate, după cum urmează:
- la NORD- zona verde și . aparținând Municipiului B.
- la EST zona verde, nr. top 8331/1/1/5
- la SUD zona verde nr. top 8331/1/1/5, nr. top 8331/1/1/3/1, nr. top 8331/1/1/8 (pct. 532-529), și nr. top 8331/1/1/8 (pct. 238-902) aparținând S.C. L. S.A.
- la Vest zona verde 8331/1/1/5 și . aparținând Municipiului B.
- pe partea de interior cu nr. top 8331/1/1/2 și zone verzi ce fac parte din nr. top 8331/1/1/5, potrivit planșei nr. 2, anexa la raportul de expertiza tehnică nr._/2013 întocmit de expert O. C. N..
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă având ca obiect rectificarea înscrierilor din CF_ a localității B. cu privire la terenul aferent nr. top 8331/1/1/5, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul M. B., prin Primar, a contravalorii parțiale a cheltuielilor de judecată efectuate, constând în onorariu avocat în valoare de 900 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . ROMANIA SA este neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că terenul în suprafață de 436 mp aparținând acesteia, neînscris în CF, se învecinează cu terenul înscris sub nr. top 8331/1/1/5, aparținând reclamantei.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul extrasului de carte funciara nr._ Brasov, reclamanta este coproprietara (cu cota de 3771/5000) imobilului teren în suprafață de 5145 mp, înscris sub nr. top 8331/1/1/10, cu titlul de drept de cumpărare dobândit prin convenție, iar ceilalți proprietari tabulari sunt ., cu cota de 275/5000, ., cu cota de 275/5000 și ., cu cota de 679/5000.
Din cuprinsul extrasului CF_ B. reiese că reclamanta este proprietara imobilului în suprafață de 3785 mp, înscris sub nr. top 8331/1/1/5, cu titlul de drept cumpărare, dobândit prin convenție.
Cele doua imobile descrise anterior au fost dobândite prin convenție de la . și . în favoarea cărora au fost eliberate certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0002 și . nr. 0003, prin care s-a atestat dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 19.837 mp, convenția de vânzare cumpărare fiind încheiată în urma dezmembrării imobilului teren și înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate atestat prin certificatele de atestare a dreptului de proprietate.
Cu ocazia efectuării lucrărilor de înscriere în cartea funciara a dreptului de proprietate atestat prin certificatele de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0002 si . nr. 0003 s-a stabilit, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul G. Ș., faptul că cele două societăți comerciale, . . in anul 1991 ca urmare a restructurării fostei I.P. B., ocupă și administrează clădirile și suprafața de teren de 18.000 mp pe care acestea se găsesc, iar suprafața de teren înscrisa în cartea funciară, potrivit tabelului de comasare și dezmembrare a fost de 18.000 mp, societățile în favoarea cărora au fost emise certificatele de atestare a dreptului de proprietate neformulând obiecțiuni.
S-a mai constatat că suprafața de 1837 mp în plus față de suprafața de 18.000 mp rezultă din includerea în perimetrul măsurat a fâșiei de zonă verde din fața celor două societăți comerciale, suprafață care face parte din domeniul public.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea următoarelor dispoziții legale, în vigoare la data formulării acțiunii:
Potrivit art. 560 din Codul civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât în baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Instanța a mai reținut că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
În ce privește primul petit al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, instanța a constatat că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr._/2013, întocmit de expertul O. C. N. a reieșit că imobilul situat în B., ., compus din drumuri și rețele, înscris în CF_ B., sub nr. top 8331/1/1/10, în suprafață de 5145 mp, proprietari tabulari . cu cota de 3771/5000, . cu cota de 275/5000, . cu cota de 275/5000 și . cu cota de 679/5000, și se3 învecinează după cum urmează:
- la Nord - zona verde și . aparținând Municipiului B.
- la Est zona verde, nr. top 8331/1/1/5
- la Sud zona verde nr. top 8331/1/1/5, nr. top 8331/1/1/3/1, nr. top 8331/1/1/8 (pct. 532-529), și nr. top 8331/1/1/8 (pct. 238-902) aparținând .>
- la Vest zona verde 8331/1/1/5 și . aparținând Municipiului B.
- pe partea de interior cu nr. top 8331/1/1/2 și zone verzi ce fac parte din nr. top 8331/1/1/5.
În ce privește cel de al doilea petit al acțiunii, instanța a constatat că potrivit mențiunilor din CF_ B. terenul cu nr. top. 8331/1/1/5, are suprafața de 3785 mp.
Terenul în suprafață de 3785 mp, având categoria de folosință ″zonă verde″, a fost dobândit de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1293/15.06.2006 de B.N.P. S. V., fiind identificat in cuprinsul contractului atât prin suprafață, cât și prin număr topografic.
S-a mai reținut că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul G. Ș. reiese că suprafața de 1837 mp în plus față de suprafața de 18.000 mp rezultă din includerea în perimetrul măsurat a fâșiei de zona verde din fața celor doua societăți comerciale în favoarea cărora au fost emise certificatele de atestare a dreptului de proprietate, autoarele reclamantei, suprafață care face parte din domeniul public.
A reținut de asemenea că din cuprinsul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de expertul O. C. rezultă că suprafața de 1837 mp ar putea fi inclusă în nr. top 8331/1/1/5, având categoria de folosință ″zonă verde″.
Instanța a considerat însă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile unei rectificări de carte funciară, astfel cum a solicitat reclamanta, având în vedere că, chiar dacă aceasta a susținut că folosește efectiv terenul în suprafață de 1837 mp, din probele administrate a reieșit că această suprafață de teren a fost exclusă din suprafața totală pentru care au fost eliberate cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate în favoarea . . în cartea funciară realizându-se pentru suprafața de 18.000 mp. Suprafața de 18.000 mp pentru care s-a realizat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a rezultat din măsurătorile efectuate de către un expert autorizat, nefiind vorba de o eroare de realizare a măsurătorilor.
Mai mult, instanța a constatat că cele doua societăți . . au formulat obiecțiuni cu privire la suprafața înscrisă în cartea funciară, iar în urma dezmembrării terenului de 18.000 mp a fost transmis către reclamantă, prin contract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3785 mp, având categoria de folosință ″zonă verde″.
Instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data promovării acțiunii, pentru a se dispune rectificarea cărții funciare în sensul solicitat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că prima instanță a stabilit în mod greșit starea de fapt și a analizat în mod eronat probele administrate, concluzionând în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru rectificarea cărții funciare, în condițiile în care reclamanta a dobândit imobilele ce alcătuiesc incinta societății, precum și că, așa cum rezultă din certificatele de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor emise în favoarea proprietarilor inițiali, S.C, Tipocart Brașovia S.A. și S.C. T.-S. S.A., suprafața pentru care s-au emis aceste certificate este de 19.837 mp, suprafață ce rezultă și din măsurători.
A mai arătat că documentația ce a stat la baza înscrierii în c.f. întocmită de expertul G. Ș. nu a cuprins întreaga suprafață măsurată, suprafața fiind greșit determinată, precum și că, prealabil emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991, pentru identificarea imobilelor ce urmau a fi incluse în patrimoniul celor două societăți și în vederea recunoașterii liniei de hotar cu proprietățile limitrofe, între autoarele reclamantei și pârâți au fost încheiate procese-verbale de delimitare care recunosc limitele ce configurează granița actuală și suprafața reală măsurată, aceste înscrisuri fiind depuse la dosarul instanței de fond și ignorate de aceasta.
Apelanta a arătat de asemenea că pârâții au recunoscut linia de graniță în anul 1992 față de proprietarii inițiali și au respectat-o, iar prin expertiza tehnică judiciară s-a constatat existența unei suprafețe în plus în limitele acestei granițe, așa încât prima instanță a apreciat în mod cererea de rectificare c.f. precum și pe cea de stabilire a liniei de graniță.
În continuare, a arătat că înscrierile în cartea funciară nu garantează suprafața, precum și că actele inițiale de dobândire cuprindeau suprafața totală de 19.837 mp, față de cea intabulată de 18.000 mp, diferența de 1837 mp regăsindu-se în limitele nr. top. 8331/1/1/5, proprietatea sa, chiar dacă în actul de dobândire și în c.f. suprafața acestei parcele a fost indicată ca fiind aceea de 3785 mp, aspect care nu împiedică punerea în acord a suprafeței reale cu cea tabulară.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că suprafața determinată în plus aparține domeniului public, în condițiile în care din evidențele de c.f. rezultă că terenul cu nr. top. menționat mai sus constituie proprietatea sa, având categoria de folosință de zonă verde, iar pentru limitele materializate ale acestei parcele s-au semnat procese-verbale de vecinătate în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991, inclusiv cu Primăria B. pentru zona aferentă străzii Zizinului, ce constituie domeniu public, la data respectivă nefiind menționate că terenurile ce alcătuiesc incinta s-ar fi învecinat cu zona verde aparținând domeniului public.
A arătat de asemenea că documentația topografică a fost avizată de O.C.P.I. B., obținând referat de admitere, iar . în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, zona verde în suprafață de 1837 mp nefiind inclusă în zona aferentă străzii Zizinului, după cum greșit a reținut prima instanță.
În finalul cererii, apelanta a arătat că . în c.f._ și are nr. cadastral_, iar domeniul public al Statului este cuprins în H.G. nr. 972/2002 și cuprinde toate obiectivele care fac parte din domeniul public al Municipiului B., . în evidențele de publicitate cu nr. cadastral menționat, precum și că, în măsura în care suprafața în plus ar fi făcut parte din domeniul public, lucrarea judiciară nu ar fi fost avizată.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul-pârât M. B. prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și arătând în esență că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, precum și că din evidențele de carte funciară rezultă că suprafața de teren proprietatea Statului care a fost transmisă celor două societăți comerciale în baza H.G. nr. 834/1991 a fost de 18.000 mp, iar nu de 19.837 mp.
A mai arătat că în raportul de expertiză întocmit de expertul G. Ș. s-a menționat faptul că diferența de 1837 mp în plus față de suprafața funciară de 18.000 mp se datorează includerii în perimetrul măsurat a fâșiei de zonă verde din fața celor două societăți comerciale (spre stradă), care de fapt face parte din domeniul public, iar zona verde cuprinsă între punctele 1-11-12-2-1, de 708 mp, nu este îngrădită., expertul concluzionând în sensul că cele două societăți comerciale de stat ocupă și administrează clădirile și suprafața de teren de 18.000 mp pe care acestea (clădirile) se găsesc, aceeași concluzie rezultând și din raportul judiciar de expertiză efectuat de expertul O. C..
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, potrivit cu care terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond a interpretat în mod corect probele administrate în cauză și a stabilit starea de fapt rezultată din acestea, concluzionând în sensul neîndeplinirii condițiilor legale pentru rectificarea cărții funciare.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
În speță, cererea reclamantei se întemeiază pe existența diferenței dintre suprafața tabulară a imobilului cu privire la care aceasta este titulara dreptului de proprietate și suprafața aflată în posesie efectiv, cu referire la nr. top. 8331/1/1/10.
În condițiile în care reclamanta nu și-a grefat acțiunea în rectificare pe o cerere principală referitoare la constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia, rezultă că rectificarea cărții funciare nu s-ar putea face decât din considerente de ordin tehnic, legată de eventuale erori săvârșite cu ocazia înscrierii.
În speță, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra parcelei cu nr. top. 8331/1/1/10, în suprafață tabulară de 5145 mp, a avut loc în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta cu vânzătoarea .. (filele 24-27 din volumul III al dosarului primei instanțe), act în cuprinsul căruia s-a consemnat suprafața acestei parcele de teren ca fiind aceea de 5145 mp, iar în finalul actului s-a făcut mențiunea în sensul că cumpărătoarea a verificat personal existența titlului de proprietate al vânzătoarei asupra imobilelor obiect al contractului.
La rândul său, vânzătoarea dobândise acest imobil prin vânzare la licitație publică, iar înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil a avut loc în favoarea fostelor societăți comerciale cu capital de stat care au beneficiat de aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, în temeiul lucrării extrajudiciare de expertiză întocmită de expertul G. Ș..
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană.
În consecință, în condițiile în care prin act administrativ s-a determinat întinderea dreptului de proprietate al proprietarelor tabulare inițiale – societăți comerciale privatizare – iar din punct de vedere tehnic operațiunile necesare înscrierii acestor drepturi au fost realizate printr-o expertiză necontestată, ulterior dreptul de proprietate asupra parcelei în cauză intrând în patrimoniul reclamantei, cu indicarea exactă a suprafeței ce a făcut obiectul actului de înstrăinare, rezultă că titularele inițiale ale dreptului de proprietate au dobândit în condițiile legii o anumită suprafață, iar transmisiunile succesive au avut ca obiect numai ceea ce făcea obiectul titlului de proprietate al fiecăruia dintre transmițători, diferența dintre suprafața tabulară a parcelei în cauză și cea efectiv aflată în posesia reclamantei nefiind rezultatul unei greșeli de identificare, măsurătoare sau înscriere, ci, așa cum arată expertul O. C., consecința faptului că executantul lucrării de înscriere în cartea funciară în baza H.G. nr. 834/1991 a considerat că zona verde din fața celor două societăți comerciale (spre stradă) face de fapt parte din domeniul public și nu trebuie inclusă, diminuând suprafața de_ mp, atribuită prin Certificatele de atestare a dreptului de proprietate la 18.000 mp, neținând cont de procesul-verbal de delimitare încheiat între S.C. Tipocart S.A. și Primăria B..
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că, chiar și în condițiile în care cartea funciară nu garantează suprafața, diferența dintre suprafața reală și cea tabulară a imobilului nu constituie rezultatul unei erori de măsurătoare sau înscriere, ci dreptul de proprietate al titularelor inițiale a fost de la bun început înscris în limitele suprafeței de 5145 mp, determinată prin expertiză, și, pe cale de consecință, nici unul dintre proprietarii tabulari nu putea transmite mai mult decât ceea ce avea în proprietate, după cum nici reclamanta nu putea dobândi ceea ce autoarele sale nu au avut în proprietate.
P. prisma celor reținute mai sus, Tribunalul constată că motivele de apel invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, după cum urmează:
Susținerea apelantei în sensul că documentația întocmită de expertul G. Ș. este greșită, întrucât nu a cuprins întreaga suprafață măsurată, nu este de natură a conduce la schimbarea soluției primei instanțe, atâta timp cât această documentație nu a fost contestată, părțile interesate nu au formulat la acel moment obiecțiuni, lucrarea nu a fost îndreptată sau refăcută și aceasta a stat la baza înscrierii în cartea funciară.
Faptul că în cauză au fost întocmite procese-verbale de delimitare în raport cu proprietarii imobilelor învecinate nu prezintă relevanță din punctul de vedere al conținutului dreptului de proprietate, acest drept real dobândindu-se în modalitățile prevăzute de lege, iar nu prin efectul delimitării față de imobilele vecine.
Susținerea potrivit căreia cartea funciară nu garantează suprafața este în sine corectă, însă, în speță, diferența de 1837 mp nu se încadrează în limitele de toleranță admise și nici nu este rezultatul unor erori de identificare, măsurătoare sau înscriere.
Împrejurarea că instanța de fond a reținut că diferența de suprafață cu destinația de zonă verde ar aparține domeniului public a fost preluată din lucrarea întocmită de expertul G. Ș. și nu este esențială în rezolvarea cauzei, câtă vreme reclamanta însăși nu deține un titlu de proprietate asupra suprafeței în plus, întrucât nu putea dobândi acest drept de la autoarele sale, în condițiile în care acestea însele nu l-au dobândit și deci nu îl puteau transmite.
Aceeași este situația în ceea ce privește faptul că documentația topografică a fost avizată de O.C.P.I., acest aspect nefiind de esența cauzei și nefiind de natură a conferi reclamantei vreun drept, indiferent dacă suprafața în cauză ar aparține sau nu domeniului public al Municipiului B..
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de reclamanta S.C. T. R. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1766/20.02.2015 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga apelanta să plătească intimatului-pârât M. B. prin Primar suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, dovedit cu ordinul de plată depus la fila 14 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. T. R. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1766/20.02.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Obligă apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât M. B. prin Primar suma de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF./21.01.2016/
Tehnored. C.ND/21.01.2016
Ex 10
Jud fond- C. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2016. Tribunalul BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 10/2016. Tribunalul... → |
|---|
