Obligaţie de a face. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 634/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 634/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
GREFIER: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant C. V., în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. al M. B., Direcția Fiscală, Serviciul stabilite taxe, impozite, alte venituri persoane juridice, împotriva Sentinței civile nr._/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat R. M., pentru recurentul reclamant, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentanta convențională a recurentului reclamant depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 74,9 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei solicitate de către instanță.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, constatând că recurentul reclamant și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, cererea de recurs fiind legal timbrată.
Întrebată fiind, reprezentanta convențională a recurentului reclamant arată că nu are chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nici intimatul pârât nu a solicitat probe în prezenta cale de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de solicitat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul reprezentantei convenționale a recurentului reclamant asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentanta convențională a recurentului reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că va depune dovada acestor cheltuieli până la sfârșitul zilei. Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul a locuit la adresa din B., Calea București nr. 96, . nu a locuit niciodată la acea adresă și ca urmare nu avea cum să primească nicio adresă de la Direcția Fiscală B., prin care i se solicita impozitul pentru autoturismul Mercedes, adresă pe care să fi putut să o conteste. Arată, de asemenea că în contractul de vânzare cumpărare apare în calitate de cumpărător o persoană cu același nume ca al recurentului, însă nu este recurentul.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/24.10.2012 Judecătoria B. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V. domiciliat în B., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. B., DIRECȚIA FISCALĂ, SERVICIUL DE STABILIRE TAXE, IMPOZITE, ALTE VENITURI PERSOANE FIZICE, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr._ la data de 19.10.1992 de către notariatul de Stat B., între numita Domokos I. și reclamat, în calitatea acestuia de cumpărător, s-a convenit transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Marcedes cu . motor_, ._, capacitate cilindrică 1971 cmc. Prin declarația pentru stabilirea taxei și primei de asigurare-mijloace de transport de reclamant la data de 03.11.1992 ( fia 8 din dosarul de fond), reclamantul C. V. cu domiciliul în B., .. 96, ., a declarat sub semnătură că a devenit proprietar asupra mijlocului de transport autoturism cu . motor_-10, cap. cil. 1971 cmc, tip Mercedes conform actului nr.__ din 19.10.1992. În cuprinsul declarației menționate, au fost inserate și datele de identificare ale reclamantului: buletin de identitate . nr._ eliberat de Poliția M. B., la 27.05.1987, născut la data de 24.09.1952, în localitatea L., jud. V., tatăl-V., mama M..
Actul de vânzare cumpărare, care a avut drept consecință transmiterea către reclamant a dreptului de proprietate asupra autoturismului obiect al litigiului, nu a fost urmat și de înmatricularea acestuia în evidențele autorității competente la momentul încheierii actului. Acest aspect însă nu impietează asupra calității de proprietar a cumpărătorului, calitate dobândită la data acordului de voință al părților, materializat în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică.
Se vor respinge, astfel, ca profund neîntemeiate susținerile reclamantului conform cărora nu ar deține calitatea de proprietar al bunului dat fiind că nu a locuit niciodată la adresa din B., Calea București. Afirmația reclamantului ( așa cum rezultă din adresa emisă de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, conform căreia numitul C. V. figurează în Registrul Județean de Evidență a persoanelor cu domiciliul anterior în B. Calea București, nr. 96, . în perioada 22.07._00) este în mod evident mincinoasă. Se observă din examinarea contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr._ la data de 19.10.1992, de Notariatul de Stat B., a declarației date de reclamant la data de 09.11.1992 și a datelor de identificare ale reclamantului că acesta a dobândit calitatea de proprietar al autoturismului Marca Mercedes, obiect al prezentului litigiu. Și, atâta vreme cât reclamantul nu a dovedit în prezenta acțiune, ca titular al sarcinii probei, că ar fi transmis proprietatea bunului prin unul din modurile reglementate de lege cererea acestuia de a se proceda la radierea autoturismului din evidențele fiscale este profund neîntemeiată.
Concluzionând, instanța reține că reclamantul are calitatea de proprietar al bunului, nu a furnizat dovada transmiterii acestuia prin modurile reglementate, astfel că datora impozitul aferent, susținerea conform căreia plata impozitului ar fi nedatorată fiind de asemenea neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. V., care a solicitat casarea sa pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța a reținut că a fost proprietar vreodată asupra autoturismului marca MERCEDES. Nici recurentul și nici presupusa vânzătoare, numita DOMOKOS I., nu au avut atâția bani să aibă o mașina așa de scumpă și nu vede logica pentru care ar ascunde această mașina care în prezent ar valora 50.000 euro.
Mai mult, în mod greșit instanța nu vrea să accepte că nu a locuit niciodată și nu a avut niciodată măcar viza de flotant la adresa din B., Calea București nr.96, ., .. A adus adeverință de la asociația de proprietari că nu a locuit niciodată la acea adresa. Nelocuind la acea adresă, este evident că nu a primit nicio adresa de la Direcția F. și, implicit, nu a avut cum să le conteste.
Atașează înscrisuri, respectiv proces-verbal înștiințare de plată din data de 23.03.2006, emis de Direcția Fiscală B., prin care i se solicită impozitul pentru Dacia pe care o deținea, act din care se vede clar că nu are alte mașini în proprietate.
Practic, astăzi este nevoit să plătească impozite toata viata pentru un Mercedes pe care nu l-a avut si pe care nu va putea să îl radieze. Care ar fi logica? Cum ar fi vândut aceasta mașină, sau, dacă o are, de ce ar ascunde acest lucru?
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Motivele de recurs expuse în declarația de exercitare a căii de atac de față sunt nefondate și ajuridice.
Contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 19.10.1992 între recurent și numita Domokos I., privit ca negotium juris, este act autentic împotriva căruia recurentul nu s-a înscris în fals. Ca urmare, face dovada deplină a dobândirii în proprietate de către recurentul-cumpărător a autoturismului aflat în discuție în speță.
Impozitul perceput de către intimat se datorează pentru proprietate, iar nu pentru faptul circulării pe drumurile publice cu autoturismul. Din acest motiv este irelevant dacă autoturismul este ori a fost vreodată înmatriculat în circulație pe numele recurentului. Semnificația și efectele înmatriculării sunt cu totul altele decât cele ale transferului dreptului de proprietate în patrimoniul unei persoane.
Identitatea dintre recurent și cumpărătorul înscris în contractul anterior menționat este dovedită cu acte emise de către autorități publice, din care reiese că anume persoana identificată cu numele și prenumele C. V. și cu domiciliul actual pe care și l-a declarat recurentul în speță (mun.B., ., nr.4 jud. B.) a avut anterior, în perioada încheierii contractului de vânzare-cumpărare în discuție, domiciliul ce figurează în actul respectiv (f.66 dos. fond). Lipsa posesiei faptice a locuinței este irelevantă din punct de vedere juridic, deoarece identificarea unei persoane se face prin nume, prenume și domiciliul legal. Având domiciliul stabilit la această adresă, respectiv mun. B. Calea București nr.96, ., . că recurentul nu a avut viză de flotant pentru același imobil.
De asemenea, identitatea de persoană reiese cu certitudine din numărul și data actului de identitate.
Prin urmare, este cert că recurentul este semnatarul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/19.10.1992 în calitate de cumpărător.
În subsidiar, se constată că vânzătoarea Domokos I. a avut în patrimoniul un autoturism cu . sașiu_ și ._, indicate în actul de vânzare cumpărare în discuție, pe care l-a avut înscris în circulație pe numele său și pe care l-a radiat la scurt timp (câteva zile) după încheierea actului cu recurentul, anume pe motiv de vânzare. Singura diferență față de cuprinsul contractului constă în marca autoturismului.
Dacă sub acest aspect s-a strecurat o eroare materială recurentul trebuia să solicite îndreptarea sa pe cale necontencioasă.
Pentru instanță contractul de vânzare cumpărare încheiat între recurent și proprietara Domikos I. în formă autentică la data de 19.10.1992 face dovada deplină a dobândirii proprietății anume pentru autovehiculul a cărui radiere o solicită recurentul de pe numele său. Pentru această operațiune recurentul nu a probat că îndeplinește condițiile legale, respectiv că bunul a ieșit din patrimoniul său.
Întrebările retorice puse de recurent în cuprinsul declarației de exercitare a căii de atac nu pot constitui motive de recurs în sensul art.303 C.proc.civ.
În fine, se reține că acțiunea nu poate fi admisă pe baza unor prezumții simple de natura celor insinuate de către recurent, cum ar fi faptul că nu ar fi avut bani pentru achitarea prețului, deoarece acestea nu îndeplinesc cerințele art.1199 și art.1203 C. civil pentru a fi valorificate ca atare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant C. V. împotriva Sent. civ. nr._/24.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul-reclamant C. V. împotriva Sent. civ. nr._/24.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25.04.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. DP/25.06.2013
Tehnored.CL/26.06.2013
Ex. 2
Jud fond – M. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul BRAŞOV | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul... → |
|---|
