Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 532/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/A
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Completul compus din:
Președinte: N. F.
Judecător: A. B.
Grefier: I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta - intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul - contestator D. V. P. și intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului F., împotriva Sentinței civile nr. 2316/03.12.2014 pronunțate de Judecătoria F. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2316/2014, pronunțată de Judecătoria F. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. V. P. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a mun. F. precum și intimata Administrația Județeană a Finanțelor publice B.. S-a anulat titlul executoriu nr._ emis în dos. execuțional nr._/8/_ /_ din data de 2.12.2013 și somația nr. 8/_ /_ emisă la aceeași dată în același dosar execuțional de către intimată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că așa cum rezultă din titlul executoriu nr._ intimata, Agenția Națională de Administrare Fiscală –Serviciul Fiscal Municipal F., a emis la data de 2.12.2013 titlul executoriu menționat (fil.5 a dos), pe numele debitorului D. V. - P., în care a fost indicat ca debit cu titlu de impozit pe venituri din activități independente: suma de 1 lei, documentul prin care s-a evidențiat plata fiind Decizia Accesorii nr._ din data de 31.12.2012; precum și sume cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, respectiv 33,00 lei și respectiv 9,00 lei, documentul prin care s-a evidențiat plata fiind Decizia Accesorii nr._ din data de 18.07.2013; suma de 354,00 lei – documentul prin care s-a evidențiat plata fiind Decizia Accesorii nr._ din data de 31.12.2012, 220 lei și 220 lei - documentul prin care s-a evidențiat suma fiind Decizia Accesorii nr._ din data de 18.07.2013, suma de 276 lei, 276 lei și 276 lei – documentul prin care s-a evidențiat plata fiind Doc nr._ din data de12.03.2013, suma totală fiind de 1665,00 lei
Ca și temei juridic al titlului executoriu au fost indicate disp. art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006, Legea nr.571/2003 și O.G. nr.92/2003.
La aceeași dată, intimata a emis și somația execuțională nr. 8/_ /_ în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ din data de 2.12.2013, pentru suma totală de 1665,00 lei, din care 1 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente și 1664 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoana care realizează venituri din activități independente.
Conform art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006, „În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordinul președintelui C.N.A.S, cu avizul consiliului de administrație”.
Potrivit art.85 Cod procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general, se stabilesc prin declarație fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal. Obligațiile fiscale principale și accesorii ale persoanelor fizice care au obligații de plată proprii se stabilesc în mod legal prin decizii de impunere emise de organele fiscale la care se referă dispozițiile art.17 alin.5 Cod procedură fiscală.
Instanța a reținut că prin contestația la executare care face obiectul prezentului dosar, contestatorul a solicitat anularea titlului executoriu nr._ și a somației cu nr. 8/_ /_ emise în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ la data de 2._, motivând că titlul executoriu este lovit de nulitate absolută, întrucât intimata nu i-a comunicat deciziile de impunere, iar titlul executoriu nu putea fi emis în lipsa acestor decizii, precum și faptul că fiind de profesie avocat cotizează lunar în funcție de realizări la Casa de Asigurări a Avocaților, astfel că în acest context se impune a fi exceptat de la obligații față de Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B.. De asemenea a mai arătat că trebuie să existe opțiunea sa expresă ca să fie asiguratul casei ceea ce nu este cazul în lipsa unei cereri exprese din partea sa.
Conform disp. art.44 alin.1 Cod procedură fiscală –actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol actul administrativ fiscal se comunică astfel:
- prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
- prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
- în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
- prin publicitate
Conform art.44 alin.3 din același act normativ - comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Potrivit alin.4 al art.44 din același act normativ –dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Instanța apreciază că din interpretarea legală, sistematică, a normelor legale rezultă că această comunicare a actelor administrativ-fiscale prin publicitate, prin postarea pe pagina de internet se face numai în condițiile în care comunicarea acestora nu a putut fi realizată printr-una din modalitățile stabilite la pct. a) - c) ale art.44 din Codul de procedură fiscală. Această interpretare este în concordanță și se desprinde și din interpretarea prevederilor art.161-167 Cod procedură civilă.
Astfel potrivit art.167 din codul de procedură civilă –numai în situația în care se face dovada efectuării tuturor demersurilor privind domiciliul pârâtului se poate dispune citarea prin publicitate, numai pentru persoanele al căror domiciliu este necunoscut. Din economia art.167 Cod procedură civilă și din principiile generale aplicabile în materie rezultă că citarea prin publicitate are caracter excepțional, justificarea ei constând în aceea că partea care o solicită se află în imposibilitate de a afla domiciliul celeilalte părți. Pentru a se putea dispune citarea prin publicitate, trebuie să se dovedească existența unor împrejurări concrete din care să rezulte că deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului.
P. urmare, atât din dispozițiile procedural-fiscale, cât și din cele ale Codului de procedură civilă rezultă, în mod indubitabil, că această comunicarea a actelor administrativ-fiscale trebuie să se facă în mod direct contribuabilului, că trebuie să existe semnătura sa care să certifice acest fapt, iar numai dacă nu s-ar putea îndeplini această procedură s-ar recurge la procedura prin publicitate, care are un caracter subsidiar.
Potrivit art.44 din HG nr.1050/2004 - organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește deciziile de impunere nr._, decizie care cuprinde sumele de 33,00; 9,00 lei; 220,00 lei; 220,00 lei - care reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, precum și decizia accesorii nr._/31.12.2012 care cuprinde suma de 354 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și Doc nr._ din 12.03.2013 contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, aceste decizii fie au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin publicitate conform anunțului colectiv nr._/29.04.2013, însă față de faptul că respectivul contestator a invocat faptul că semnăturile de pe confirmările de primire nu-i aparțin (ședința publică din data de 3.09.2014- fil.113) și că nici nu are angajat în cadrul biroului de avocatură, funcționar cu primirea corespondenței, instanța a făcut aplicarea art.303 alin.1 Cod procedură civilă, procedând la verificare de scripte, astfel că în ședința publică din data de 1 octombrie2014 a solicitat contestatorului să emită un specimen de semnătură pentru a fi comparată cu semnăturile existente pe confirmările de primire, contestatorul solicitând efectuarea chiar a unei expertize grafice, probă la administrarea căreia contestatorul a renunțat în ședința publică din data de 15 octombrie 2014.
Astfel, instanța verificând semnăturile existente pe confirmările de primire cu specimenul de semnătură dat de contestator, constată că aceste semnături nu corespund, existând deosebiri, astfel că nu se poate reține comunicarea deciziilor de impunere prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în condițiile în care semnătura de pe aceste confirmări nu poate fi atribuită contestatorului și față de faptul că la biroul de avocatură acesta nu are angajat funcționar însărcinat cu primirea corespondenței sau secretară, neexistând practic dovada certă a comunicării către contestator a acestor decizii de impunere.
Conchizând, instanța a apreciat că nu se poate demara executarea silită a contestatorului, în condițiile în care deciziile de impunere în baza cărora a fost emis titlul executoriu, nu au fost comunicate acestuia potrivit legii, în condițiile în care comunicarea actelor administrativ –fiscale e obligatorie deoarece numai din momentul comunicării, acestea încep să producă efecte juridice. De altfel data comunicării actelor administrativ-fiscale este foarte importantă întrucât reprezintă momentul de la care începe să curgă termenul de contestație, adică termenul în care respectivul act poate fi atacat, iar în ceea ce privește deciziile de plată accesorii (dobânzi, penalități) scadența sau termenul de plată al creanțelor fiscale individualizate de acestea se stabilește în funcție de aceeași dată a comunicării.
Referitor la celelalte susțineri ale contestatorului, în sensul că fiind de profesie avocat cotizează lunar în funcție de realizări la Casa de Asigurări a Avocaților, astfel că în acest context se impune a fi exceptat de la obligații față de Casa de Asigurări de Sănătate a jud. B. și că trebuie să existe opțiunea sa expresă ca să fie asiguratul casei, ceea ce nu este cazul în lipsa unei cereri exprese din partea sa, instanța le apreciază ca fiind de fapt apărări de fond cu privire la temeinicia creanței reprezentată de obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatorului prin titlurile de creanță reprezentate de deciziile de impunere, astfel că analiza acestor aceste apărări ale contestatorului sunt inadmisibile pe calea contestației la executare.
Având în vedere prevederile art.172 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală - contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, precum și disp. art.141 alin.10 din același act normativ potrivit cărora - Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, sumele astfel realizate făcându-se venit la bugetul de stat, și ținând cont de faptul că în speța suspusă judecății, deciziile de impunere sunt titluri de creanță împotriva cărora se putea face contestație la organul emitent în termen de 30 zile sub sancțiunea decăderii, de la data comunicării conform disp. OG nr.92/2003, instanța apreciază că apărările de fond invocate de către contestator prin intermediul contestației la executare sunt inadmisibile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal, intimata, invocând următoarele motive:
La pronunțarea sentinței civile împotriva căreia s-a declarat apel, instanța de fond a avut în vedere apărările formulate de către apelantă, prevederile legale aplicabile și înscrisurile existente la dosarul cauzei însă a înțeles să pronunțe o hotărâre care nu vizează realitatea de fapt fiscală a intimatului-contestator astfel cum aceasta se regăsește în evidențele SFM F. respectiv cum se regăsea aceasta și la momentul pronunțării hotărârii apelate de către subscrisa.
Însă, instanța de fond nu a luat în considerare susținerile apelantei conform cărora executarea silită demarată împotriva contestatorului este perfect legală.
De asemenea, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că obligațiile de plată urmărite silit de către subscrisa prin formele de executare contestate au fost transmise în vederea debitării și punerii în executare silită de către CASJ B..
Odată transmise aceste obligații, în vederea executării silite a debitorilor formele de executare se emit în mod automat (nu manual pentru fiecare debite în parte), în lipsa unei suspendări a punerii în executare silită a actele administrativ-fiscale prin actele administrativ-fiscale (titluri de creanță executarea silita fiind continuată, în speță prin emiterea de somații, titlu executorii, e.t.c, în sarcina intimatului-contestator dată fiind inexistența vreunei suspendări a punerii în executare silită a actelor administrativ-fiscale (emise de către CASJ B. și SFM F.) respectiv în lipsa existenței vreunei suspendări a executării silite.
Instanța de fond nu a reținut prin hotărârea apelată că formele de executare silită emise în sarcina intimatului-contestator ar fi fost emise fără respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv fără respectarea dispozițiilor O.G.nr.92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Consideră că instanța de fond a anulat actele de executare silită vădit nelegal respectiv fără să aibă în vedere dispozițiile din O.G.nr.92/20 republicat privind Codul de procedură fiscală.
În privința conformității cu dispozițiile O.G.nr.92/2003, consideră procedura de executare silită, respectiv actele de executare silită au fost emise cu respectarea în totalitate a condițiilor impuse de O.G.nr.92/2003( așadar, anterior emiterii actelor de executare (titluri executorii,somații,) au fost comunicate contestatorului titluri de creanță, ca acte premergătoare executării silite, titlurile de creanța fiind redate de deciziile de impunere emise de CASJ B. respectiv SFM F. împotriva cărora debitorul, nu menționează că a formulat contestație - deși a confirmat primire, ceea ce relevă faptul că, acesta nu a fost privat de a uza procedura administrativă de contestare a obligațiilor fiscale.
La dosarul cauzei apelanta a depus dovada comunicării actelor administrativ fiscale care au stat la baza emiterii actelor de executare contestate (deciziei de calcul accesorii nr._/31.12.2012,_/18.07.2013,_/12.03.2013),prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire - potrivit O.G.nr.92/2003 rep. privind codul de procedura fiscala - acte de executare necontestate decât parțial de către intimatul-contestator, dovezi pe care insa instanța de fond nu le-a avut in vedere la soluționarea cauzei.
Învederează instanței de judecată că pentru Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii nr._/31.12.2012 emisă de către Serviciul Fiscal Municipal F. apelanta a depus la dosarul cauzei dovada de comunicare a acesteia prin publicitate în conformitate cu art. 44 alin (2) lit. d din O.G.nr.92/2003 rep. privind Codul de procedura fiscala.
De asemenea pentru decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2013 emisa sub nr._/12.03.2013, învederează instanței de judecată că aceasta a fost comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 18.03.2013 primită de către destinatar.
În ceea ce privește Decizia de impunere nr._/18.08.2013 emisă pentru intimata-contestatoare de către CAS a jud. B. învederează instanței de judecată că aceasta a fost comunicată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.08.2013 primită de către titular.
Având în vedere aspectele prezentate nu se poate reține că aceasta nu a avut cunoștință despre obligațiile stabilite de către CAS a jud. B. în sarcina acestuia potrivit acestui titlu de creanța și care, a fost comunicat, chiar și în situația în care semnăturile nu ar aparține titularului NCPC nu prevede în mod expres și imperativ ca înmânarea actelor de procedură să se facă doar titularului acestuia, iar la art. 163, actul normativ reglementează situațiile ce pot apărea la înmânarea actelor de procedura precum si persoanele care pot primi aceste acte. În aceste condiții învederează instanței de judecată că actele administrative au fost legal comunicate și că nu erau îndrituiți a proceda la o eventuală analiză cu privire la semnătura care apare la calitatea primitorului, ci doar la verificarea faptului dacă există sau nu o confirmare de primire în dosarul fiscal al contestatorului.
De asemenea, învederează instanței de judecată că motivele invocate de către contestator au fost reținute în mod greșit de către instanța de judecată, întrucât raportat la reținerile acesteia, prin care arată că semnătura de pe confirmările de primire nu îi aparține, și în consecință nu a intrat în posesia acestor documente debitorul avea posibilitatea formulării unei plângeri penale pentru înscrierea în fals a semnăturii, procedură specială de care acesta nu a uzat. De altfel, la o simplă analiză a înscrisurilor rezultă în mod evident că înmânarea actelor administrative în discuție s-a efectuat de către lucrătorul poștal la domiciliul contestatorului.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare se arată că prin sentința criticată nr. 2316/2014 apelată instanța a admis contestația la executare pe care a formulat-o împotriva Titlului executor emis în Dosar execuțional nr._/8/_ /_ la data de 2.12.2013 și a Somației emisă la aceeași dată și în același dosar execuțional, pe care le-a anulat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut cât se poate de corect faptul că în baza dispozițiilor legale trebuiau sa-i fie comunicate intimatului deciziile de impunere și să se facă dovada în acest sens, ceea ce nu s-a făcut.
Mai mult s-au depus niște confirmări de primire care nu sunt semnate de intimatul ,fapt constatat pe baza unei simple verificări comparative de instanța de judecata si care de altfel poate fi constatat de oricine printr-o simpla comparație. În mod corect instanța de judecată a anulat actele de executare silită.
În apel se face o întreagă teorie a faptului că apelanta trebuie sa colecteze sumele înscrise în actele admnistrative indiferent dacă acestea sunt sau nu legale, indiferent dacă persoana vizată le datorează sau nu. Ori nu este chiar așa. Mai mult se aduc acuze instanței că nu ar fi avut în vedere niște acte care au fost depuse la dosar. Ori această critică este fără suport în condițiile care instanța de judecată, în motivarea sentinței, se referă la toate înscrisurile depuse.
În aceste condiții apreciază că apelul este neîntemeiat și solicită respingerea acestuia, menținerea sentinței criticate ca legală și temeinică, aflată la adăpostul oricăror critici.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține că acesta nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a dispus anularea somației și a titlului executoriu emis de către apelantă, reținând aplicabilitatea dispozițiilor arrt.45 din OG 92/2003 cărora le-a dat o interpretare corectă.
Astfel, potrivit acestui text legal ,, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic”.
Conform art.44 din același act normativ ,,Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”
Nici la fond și nici în apel apelanta nu a dovedit comunicarea actului administrativ fiscal în modalitatea prevăzută de dispozițiile art.44 alin.2 anterior menționate .
În mod corect instanța de fond a înlăturat confirmările de primire depuse de intimată la dosar întrucât a constatat că semnătura de pe aceste înscrisuri nu aparține contestatorului. În aceste condiții aceste înscrisuri sunt lipsite de suport probator, instanța de fond în mod corect neținând seama de acestea.
Necomunicarea deciziei de impunere atrage nulitatea actelor de executare constând în somația și titlul executoriu întrucât legea prevede în mod expres că actul administrativ fiscal necomunicat contribuabilului nu poate produce nici un efect juridic. Având în vedere că la baza titlului executoriu stă decizia de impunere necomunicată în mod legal, acest titlu executoriu este afectat de nulitate conform principiului ,,accesorium sequitur principale”- accesoriul urmează soarta principalului. Nulitatea nu este expresă, ci una virtuală care operează în cauza de față întrucât vătămarea produsă contribuabilului constă în imposibilitatea de a ataca decizia de impunere și de a formula apărări cu privire la acesta câtă vreme nu i s-a comunicat în mod valabil.
Anularea actelor de executare nu presupune anularea obligației de plată, organul emitent având posibilitatea de a recomunica decizia de impunere în mod legal după care, în condițiile în care nu se execută de bună voie obligația, va putea recurge din nou la procedura de executare silită.
Sub aspectul culpei procesuale, tribunalul reține că nu prezintă relevanță faptul că obligația comunicării revenea unei alte instituții câtă vreme organul fiscal nu poate demara o executare silită fără să facă niște verificări preliminare ce implică existența actului administrativ care stă la baza emiterii titlului executoriu, aceasta implicând, în mod necesar, o comunicare valabilă a acestuia către contribuabil, astfel cum se prevede în mod expres în dispozițiile art.45 alin.2 din OG 92/2003.
P. urmare, Tribunalul nu poate reține apărările apelantei în sensul că nu are nici o culpă în demararea executării silite.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.480 din codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr. 2316/2014 pronunțată de Judecătoria F. pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
Președinte Judecător
N. F. A. B.
Grefier
I. C.
Red. N.F./29.06.2015
Tehnored. I.C./29.06.2015; 5 ex.
Jud. fond: B. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
