Obligaţie de a face. Decizia nr. 23/2016. Tribunalul BRAŞOV

Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 23/2016

Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:005._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 23/RDOSAR NR._

Ședința publică din data de 29.01.2016

Completul este compus din:

PREȘEDINTE: F. N.-M.-judecător

JUDECĂTOR: B. Augelica

JUDECĂTOR: S. L.

GREFIER: N. M.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-reclamant C. N. împotriva sentinței civile nr.20.10.2015 în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. S. N., G. F., K. V. B., G. G., N. M. J., R. I., și intimații-pârâți . și ., având ca obiect „obligație de a face”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2016.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de fată, constată că:

Prin Încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din 20.10.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 23.10.2013 formulată de reclamantul C. N..

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria B. a reținut următoarele:

În drept, conform art. 281 alin. 1 C., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În fapt, s-a reținut că se solicită de către reclamant îndreptarea erorii materiale în sensul menționării numerelor top și numerelor de camere corecte pe care le ocupă și a căror vânzare s-a dispus, ca fiind 11,13 și 46.

A reținut însă instanța de judecată că solicitările formulate de reclamant prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.09.2015 au fost deja analizate de către instanța de judecată conform încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, din data de 02.06.2015.

Pe cale de consecință, dat fiind că cererea de îndreptare a erorii materiale a mai făcut obiectul analizei instanței de judecată în data de 02.06.2015, acesta s-a respins.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul C. N., solicitând admiterea căii de atac și îndreptarea erorii materiale.

În motivarea căii de atac recurentul a arătat că nu a putut intabula imobilul cumpărat de la intimată din cauza faptului că acesta nu a fost identificat în contract în titlu executoriu.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Examinând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurent, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale, instanța constată că cererea de recurs este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Noțiunea de greșeală materială, în sensul art. 281 C.pr.civ., are înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii.

Prin procedura reglementată de textul de lege anterior evocat nu pot fi îndreptate erori care exced conținutului noțiunii de eroare materială, astfel încât, prin această procedură, să se obțină modificarea hotărârii ori un alt amplasament, urmare a raportării la o altă documentație cadastrală, întocmită ulterior pronunțării hotărârii și prin urmare neomologată de către instanță, respectiv rezolvarea unor chestiuni cu care instanța nu a fost învestită, prin cererea de chemare în judecată .

Prin sentința civilă_/23.10. 2013 s-a admis acțiunea reclamantului, fiind obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare cu privire la camerele 11,13,46 din imobilul situat în B., ., . stabilit conform raportului de expertiză nr._ din 14.02.2013 întocmit de expertul L. A..

Imobilele care au constituit obiectul acțiunii, au fost clar identificate atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul L. A., ca fiind camerele 11, 13 și 46, mențiunile din considerentele și dispozitivul sentinței fiind în mod corespunzător în acest sens.

În esență, prin recursul la procedura îndreptării erorii materiale, recurentul tinde la completarea lucrării tehnice întocmite în cauză de către expertul tehnic L. A., validată de către instanță prin sentința a cărei îndreptare se solicită, cu elemente de identificare ale imobilelor care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond întrucât nu au fost invocate. O astfel de chestiune nu poate fi tranșată în procedura îndreptării erorii materiale, recurentul având la îndemână o acțiune distinctă.

Având în vedere considerentele reținute anterior, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurentul C. N. va fi respinsă ca nefondată, iar pe cale de consecință va menține încheierea primei instanțe, constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. N. împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. N.-M. B. A. S. L.

GREFIER,

N. M.

Red.FNM/26.02.2016

Dact.DP/26.02.2016 - 2 ex.

Judecător fond-L. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 23/2016. Tribunalul BRAŞOV