Pretenţii. Decizia nr. 232/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 232/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/. publică din data de 04 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P.
JUDECĂTOR – I. L.
Grefier - C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea M. V., în contradictoriu cu intimata Bingheci M., împotriva Deciziei civile nr. 1049/., pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._/197/2013, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.02.2016, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1049/. de 01.10.2015 de Tribunalul B., s-a admis apelul formulat de către apelanta M. V., în contradictoriu cu intimata B. M., împotriva sentinței civile nr._/04.12.2014 a Judecătoriei B., și în consecință, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că obligă intimata pârâtă la plata sumei de 1.900 lei, către apelanta reclamantă, reprezentând rest de plată neachitat în baza convenției dintre părți având ca obiect cantitatea de 39,04 grame aur, încheiată în anul 2010. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat partea intimată la plata sumei de 34 lei, cheltuieli de judecată în apel, constând în taxa de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Prima observație ce se impune a fi făcută în cauză este aceea că în cuprinsul întâmpinării depuse în calea de atac a apelului, partea intimată a recunoscut încheierea unei convenții de vânzare-cumpărare cu partea apelantă în anul 2010, având ca obiect cantitatea de 39,04 g aur, la prețul de 125 lei/gram, ceea ce înseamnă că intimatei pârâte îi revenea obligația de a achita suma totală de 4.880 lei drept preț al cantității de aur.
În consecință, s-a reținut că prima instanță a reținut în mod greșit că prețul pentru marfa cumpărată de către intimata pârâtă ar fi fost doar de 4.050 lei, acest fapt fiind contrazis de recunoașterea cumpărătoarei înseși în sens contrar, și anume acela că prețul ar fi fost mai mare, respectiv de 4.880 lei, conform cu cele susținute de partea vânzătoare.
La dosarul cauzei, s-au depus în probațiune în primă instanță mai multe înscrisuri sub semnătură privată, reprezentând chitanțe liberatorii de plată emise de către apelantă ca urmare a plăților efectuate de către partea intimată.
S-a reținut că esențial în cauză este că, în ultima chitanță emisă din data de 28.09.2012, partea apelantă recunoaște că a primit de la intimata pârâtă suma de 150 lei, parte din datoria de 2.050 lei, rămânând de achitat suma de 1.900 lei.Acest înscris este semnat și de către partea pârâtă, aceasta recunoscând prin semnătură conținutul acestuia.
De altfel, și în ședința publică din data de 19.06.2014 a Judecătoriei B. (f. 47 dosar fond), aceasta a recunoscut că semnătura îi aparține și nu a contestat conținutul acestuia.
Suma de 2.050 lei care reprezintă „datoria” existentă între părți la data de 28.09.2012 rezultă din chitanța din data de 4.08.2012, (f. 21 dosar fond), de asemenea însușită prin semnătură de către partea pârâtă, chitanță în care se face mențiune că aceasta este datoria de la acel moment (4.08.2012), rămasă în urma achitării sumei de 300 lei la data respectivă.
A concluzionat instanța de apel că, la data de 28.09.2012, a rămas de achitat diferență de preț în sumă de 1.900 lei, recunoscută de către partea pârâtă.
S-a reținut că apelanta a dovedit prin înscris existența creanței în cuantumul menționat având ca obiect plata diferenței de preț, astfel încât revenea debitoarei acestei obligații sarcina de a dovedi efectuarea plății prin prezentarea unei chitanțe liberatorii, dovadă care nu a fost făcută.
Aceasta nici nu a invocat vreun motiv care ar fi împiedicat-o să își preconstituie un înscris doveditor al actului juridic al plății, iar poziția sa procesuală a fost una neconvingătoare raportat la pretențiile reclamantei, întrucât la interogatoriul administrat de către prima instanță răspunsul său la întrebarea privind suma rămasă de achitat a fost acela că „în jur de 900 de lei”, fără a afirma în mod cert când și în ce împrejurare ar fi achitat parțial datoria (recunoscută) de 1.900 lei.
D. urmare, instanța de apel a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a admis în parte cererea dedusă judecății și a dispus obligarea părții pârâte doar la plata sumei de 1.070 lei către reclamantă, întrucât din chitanța din data de 28.09.2012 rezultă că suma rămasă de achitat a fost de 1.900 lei și nu s-a dovedit, sau măcar susținut, stingerea acestei obligații prin plată.
În ceea ce privește celelalte critici formulate prin cererea de apel, referitoare la respingerea cererii de obligare a părții pârâte la plata diferenței de preț până la concurența sumei de 3.657 lei, instanța de apel a apreciat că sunt neîntemeiate.
Prin precizarea de acțiune de la fila 49 dosar fond, reclamanta apelantă arată că își majorează pretențiile solicitând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.657 lei, în loc de 1.900 lei, „având în vedere că valoarea banilor a scăzut prin devalorizare, nu numai de la data vânzării aurului de către pârâtă ci chiar de la data chemării în judecată, până în prezent.”
Această sumă a rezultat din înmulțirea cantității de aur cumpărate, respectiv 39,04 g, cu prețul de 170 lei/gram astfel cum acesta era la data înregistrării precizării de acțiune, rezultând suma de 6.637 lei, din care s-a achitat 2.980 lei, astfel încât suma ce ar rămâne de achitat este de 3.657 lei.
Instanța a constatat însă faptul că, potrivit recunoașterii părților, acestea au încheiat o convenție de vânzare-cumpărare a cantității de aur menționate pentru prețul de 4.880 lei, or, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. în vigoare la data încheierii convenției, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit dispozițiilor art. 1294 C.civ, „vânzarea este convenția prin care părțile se obligă între sine, una de a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta de a plăti celei dintâi prețul.”
Convenția părților a fost aceea ca prețul lucrului vândut să fie de 4.880 lei, or prețul stabilit prin contract (obiectul obligației asumate de către cumpărător) nu poate fi modificat unilateral de către o parte contractantă, deoarece se opune principiul forței obligatorii a contractelor (a se vedea în acest sens și decizia CSJ nr. 1086/1996, publicată în Buletinul Jurisprudenței 1995, p.313).
În mod corect deci, prima instanță a respins pretențiile părții reclamante până la concurența acestei sume, instanța de apel urmând să mențină această dispoziție din sentința apelată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că, pentru pretențiile admise ca urmare a exercitării căii de atac, partea intimată este în culpă procesuală, conform art. 453 alin. 1 C.p.civ, astfel încât în temeiul acestei dispoziții legale, a dispus obligarea părții intimate la plata sumei de 34 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă acestor pretenții datorată în calea de atac.
Instanța nu a avut în vedere și taxa de timbru aferentă acestor pretenții la judecata în primă instanță, deoarece cheltuielile de judecată în cuantum de 138 lei reprezentând taxa de timbru la care partea intimată a fost obligată în această etapă procesuală sunt aferente întregii sume de 1.900 lei, și nu doar celei de 1.070 lei cu privire la care aceasta a căzut în pretenții în primă instanță, deci în suma de 138 lei este inclusă și taxa de timbru datorată în primă instanță pretențiilor admise în apel, dispoziție cu privire la care nu s-a exercitat vreo cale de atac.
Împotriva acestei soluții a declarat contestație în anulare contestatoarea M. V., prin care a solicitat anularea deciziei atacate.
În motivare, în esență, contestatoarea a arătat că niciuna dintre cele două instanțe nu au avut rol activ, apărând-o pe intimată, iar decizia atacată este nelegală pentru că nu i-a fost admisă cererea sa de obligare a părții adverse la plata sumei de 3.657 lei care i se cuvine în mod legal.
Au fost evocate dispoz. art. 1724, 1266, 1183 pct.4, 1174, 1272, 1381 C.civ., arătând, în esență, că ea a fost cea care și-a respectat cuvântul dat prin transmiterea aurului către pârâtă, însă aceasta a refuzat nejustificat să îi plătească suma datorată.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispoz. art. 503 al. 2 C.p.civ.
Contestația în anulare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei (f.17).
În apărare, intimata a depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes față de soluția favorabilă primită în apel.
Pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile sale de admisibilitate.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 205 și urm. C.p.civ.
La termenul de judecată din data de 21.01.2016, Tribunalul, în temeiul art.248 din Codul de procedură civilă, a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației în anulare, excepție de procedură, absolută și peremptorie.
Deliberând asupra excepției de față, raportat la actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 506 al.1 C.p.civ., ,, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai mult de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă”
Comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârilor judecătorești, se face în conformitate cu prevederile art. 154 și următoarele din Codul de procedură civilă, iar dovada comunicării constă în procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerințelor art.164 din același cod.
În speță, din dovada de comunicare a deciziei civile atacate, rezultă că aceasta i-a fost legal comunicată apelantei la data de 15.10.2015, conform dovezii de comunicare aflate la fila 32 din dosarul de apel.
Raportat la dispozițiile art. 181 al. 1 pct.2 și 182 C.p.civ., termenul legal de 15 zile libere s-a împlinit, conform art. 181 al.2 C.p.civ., pe data de 02.11.2015, în condițiile în care ultima zi a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul prelungindu-se până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv ziua de luni, 02.11.2015.
Contestația în anulare de față a fost depusă de contestatoare la Registratura instanței, la data de 04.11.2015, conform vizei aflate pe aceasta, fila 1 din dosar.
În aceste condiții, având în vedere și faptul că termenul de un an menționat de art. 506 al. 1 C.p.civ. reprezintă un termen limită înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive către partea interesată, neaplicabil cauzei în condițiile în care comunicarea a avut loc la data anterior menționată, tribunalul reține că prezenta contestație în anulare a fost formulată cu depășirea termenului legal peremptoriu, motiv pentru care, față de dispoz. art. 185 C.p.civ. și art.248 coroborat cu art. 506 al.1 din Codul de procedură civilă, va admite excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge apelul declarat ca fiind tardiv
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității contestației în anulare invocată din oficiu.
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea M. V. împotriva deciziei civile nr. 1049/. 01.10.2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL./ Tehnored. C.ND/26.02.2016-Ex 4
Jud. apel – C. F., L.P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 23/2016. Tribunalul BRAŞOV | Evacuare. Decizia nr. 179/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
