Pretenţii. Sentința nr. 20/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 20/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.20/S
Ședința publică de la 30 ianuarie 2014
Completul Civ. D4 compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea cererii formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin A. N. A P., prin reprezentant legal, A. N. A P., prin reprezentant legal, S. R. prin M. FINANȚELOR P., prin D.G.R.F.P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea adresată acestei instanțe reclamantul a formulat plângere împotriva Statului R. arătând următoarele:
În data de 12 octombrie a fost arestat în baza mandatului 1717/2009, având de executat o pedeapsă de 3,6 ani cu executare în penitenciar, de către IJP Bistrița și a fost depus la Penitenciarul G..
Începând cu această dată a fost supus constant la rele tratamente, tratamente inumane, tratamente degradante, tortură fizică și psihică, discriminare, tot ce este inuman posibil. I-au fost încălcate dreptul privind accesul liber la justiție, accesul la instanță, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la petiționare, dreptul la un mediu sănătos, dreptul la tratament medical.
Pentru acestea s-au solicitat despăgubiri materiale și morale, valorile acestora urmând să fie precizate ulterior.
Datorită acestor abuzuri reclamantul este foarte grav bolnav, are sănătatea distrusă și viața pusă în pericol. A fost depistat cu boli cronice iremediabile, precum diabet zaharat, discopatie ischemică acută, tensiune oscilantă și alte boli stipulate în fișa medicală.
S-a susținut în motivarea cererii că este lipsit de un tratament medical adecvat și de regimul alimentar prescris de medic. Acestea se regăsesc sporadic doar scriptic, nu și faptic.
La data arestării a fost consultat de medic și a fost găsit sănătos din punct de vedere medical.
Calvarul a început când a fost depus la Penitenciarul G., în celulă cu încă 30 de deținuți, fumători, deși reclamantul este nefumător și a solicitat să fie dus într-o celulă cu nefumători. Celula era mizerabilă, nezugrăvită de ani, cu trei rânduri de paturi, fără lenjerie de pat, cu WC-ul imposibil de folosit.
A raportat zilnic și a solicitat mutarea într-un salon de nefumători, dar nu s-a dat curs cererii sale.
Deoarece a avut procese pe rolul Tribunalului Iași și la Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat să fie transferat, însă cererea i-a fost respinsă.
A fost mutat în altă celulă cu geamuri sparte și paturi rupte.
După două săptămâni a fost transferat la Penitenciarul Bistrița, unde condițiile au fost mult mai bune. Deși avea termene de judecată la data de 19.01.2012 și la 23.01.2012 la instanțele din Bistrița, la data de 16.01.2013 a fost transferat la Penitenciarul C. pe considerentul că a fost citat la Judecătoria B. unde trebuia să fie prezent, deși termenul fixat era peste o lună. În acest fel nu s-a putut prezenta la termenele stabilite de instanțele din Bistrița.
Pe fondul neînțelegerii și a abuzurilor legate de transferuri, precum și a presiunilor făcute asupra sa, reclamantul a făcut o criză și a fost dus la medic. Acesta a suspendarea transferului și internarea sa în spital.
Pe data de 17.01.2012 a fost dus la Spitalul Municipal Bistrița unde, în urma analizelor și investigațiilor, a aflat că a contactat o . boli grave și că sănătatea îi este definitiv compromisă.
Pe data de 18.02.2012 a fost internat în Spitalul Penitenciarului Aiud pentru noi investigații și tratament.
După o săptămână de spitalizare a fost reluat calvarul transferurilor dintr-un penitenciar în altul, fără a i se asigura regimul alimentar prescris.
La Penitenciarul Iași, începând cu momentul încarcerării, a avut parte de cel mai josnic tratament, de abuzuri grave, înjurături și amenințări din partea agenților din escortă și a agenților de percheziție. A fost ținut în frig,lovit și umilit.
În acest penitenciar sunt încălcate în mod grosolan cele mai elementare drepturi. Până și medicul unității are același comportament.
I s-a refuzat tratamentul medica și regimul alimentar deoarece provenea din alt penitenciar.
Pentru toate cele suferite a solicitat despăgubiri materiale și morele de_ euro și o pensie de întreținere pe viață, egală cu salariul minim pe economie, la care să se adauge tratamentele medicale. Pensia de întreținere este solicitată cu caracter permanent deoarece și-a pierdut definitiv capacitatea de muncă.
S-a solicitat proba cu înscrisuri reprezentând plângerile adresate conducerilor penitenciarelor, dosarul medical complet și dosarul de încarcerare.
În drept au fost invocate prevederile art. 22 – 24, 29, 30, 31, 33 și 48 din Constituție, Legea 275/2006, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru primul termen de judecată acordat în cauză s-a solicitat reclamantului să precizeze cuantumul despăgubirilor solicitate defalcat în despăgubiri morale și materiale și să depună încă un exemplar al cererii de chemare în judecată, pentru comunicare către pârât.
La data de 14.05.2012, reclamantul a depus la dosar o notă de ședință în care detaliat motivele care stau la baze cererii de chemare în judecată, însoțită de înscrisuri reprezentând plângeri adresate conducerilor penitenciarelor, acte medicale,toate în câte un exemplar, fără a preciza acțiunea în sensul celor solicitate de instanța de judecată.
La termenul de judecată din 22.05.2012 se dispune emiterea unei noi solicitări reclamantului în sensul de a preciza cererea de chemare în judecată și de a depune exemplare suficiente ale acțiunii și actelor atașate, pentru comunicare.
Până la termenul stabilit, reclamantul nu se conformează dispozițiilor instanței, ceea ce a dus la suspendarea soluționării cauzei în conformitate cu prevederile art. 155 ind. 1 cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se verifica dacă a intervenit perimarea și a constatat că în perioada suspendării cauzei reclamantul a depus la dosar precizări ale cererii formulate inițial, fără a solicita repunerea cauzei pe rol.
Instanța a reținut că reclamantului nu i se comunicase în mod legal încheierea de suspendare a soluționării cauzei, astfel că reclamantul nu a cunoscut existența acestei dispoziții luată de instanța de judecată, ceea ce l-a împiedicat să formuleze cerere de repunere pe rol. În aceste condiții, instanța a constatat că nu a intervenit perimarea cauzei, a dispus comunicarea către pârâți a cererii de chemare în judecată și a actelor atașate.
În notele de ședință depuse la dosar, reclamantul a precizat că acțiunea sa este îndreptată împotriva Statului R. prin M. Finanțelor P. și prin Administrația Națională a P. și acestei autorități în nume propriu și a formulat cereri în probațiune. S-a mai precizat că daunele morale solicitate sunt în cuantum de 50.000 euro de la fiecare parte implicată, că solicită pensie viageră în cuantum de 2500 euro/lună și că Penitenciarul Iași funcționează ilegal deoarece nu are autorizație de funcționare sanitară.
Pârâta Administrația Națională a P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția de netimbrare a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea excepțiilor, pârâta a arătat că reclamantul execută o pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Iași, iar acesta are personalitate juridică.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că reclamantul a fost inițial în custodia Penitenciarului G., până la data de 22.11.2011 când a fost transferat la Penitenciarul Bistrița. A fost cazat potrivit normelor stabilite de Legea 275/2006, împreună cu alte persoane private de libertate. Camerele în care a fost cazat sunt dotate cu ferestre care asigură iluminat natural și aerisire, iluminatul artificial poate fi acționat din camera de detenție și grupuri sanitare cu instalații funcționale. I-au fost respectate drepturile la informare, are acces la sala de dușuri cel puțin bisăptămânal, hrana se prepară în condiții de igienă bună, este diversificată.
Excepția de netimbrare a fost apreciată ca neîntemeiată deoarece instanța a reținut că prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. fiind. 1 din Legea 146/1997, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a P. este întemeiată deoarece pretențiile cuprinse în cererea de chemare în judecată sunt formulate în contradictoriu cu S. R., iar față de Administrația Națională a P., în nume propriu, nu s-au formulat pretenții.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamantul M. D. a fost arestat la data de 12 octombrie 2011 și încarcerat la Penitenciarul G.. A fost transferat apoi la Penitenciarele Bistrița, Mărgineni, C., Jilava, Iași pentru a fi prezent la termenele acordate de instanțele de judecată în cauzele în care acesta era implicat.
Reclamantul a susținut că în urma controlului medical efectuat la data arestării a fost declarat sănătos și în urma relelor tratamente și a condițiilor din penitenciar i s-au declanșat unele boli cronice, devenind inapt de muncă.
Din fișa medicală pentru deținuți întocmită la 14.10.2011, rezultă că reclamantul era obez la . nu era apt de muncă.
După aproximativ 3 luni de detenție, în urma unei crize cauzată de stres, acesta a fost diagnosticat cu hipertensiune arterială, diabet zaharat și cardiopatie ischemică și i s-a recomandat tratament medical și regim alimentar.
Din decizia medicală_/26.11.2012 rezultă că reclamantul nu se încadrează în grad de invaliditate, iar din decizia medicală 1167/22.03.2013 rezultă că acesta se încadrează în gradul 3 de invaliditate, cu termen de revizuire în luna martie 2014.
Reclamantul a adresat conducerii Penitenciarului Bistrița mai multe cereri, în luna ianuarie 2012, prin care solicita să nu fie transferat de la acest penitenciar la data de 16.01.2012, precum și o cerere de intrare în refuz de hrană. Acestor cereri li s-a răspuns prin adresa nr._/31.01.2012, iar transferul nu a mai avut loc datorită stării de sănătate a reclamantului.
În cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul a formulat plângeri privind condițiile de detenție din Penitenciarul Bistrița.
În perioadele 24.05.2013 – 23.09.2013 și 20.09.2013 – 25.09.2013 reclamantul a fost deținut în Penitenciarul C., unde i s-a asigurat tratament medical și regimul alimentar prescris.
Reclamantul a formulat plângeri adresate biroului judecătorului delegat la Penitenciarul Iași. Una dintre acestea a fost înaintată judecătorului delegat de la Penitenciarul Rahova, fiind respinsă prin încheierea 1067/2013.
În această plângere reclamantul a arătat că a fost transferat de la Penitenciarul Iași la Penitenciarul Rahova și că fost cazat după 8 ore, timp în care a fost ținut în condiții de neimaginat, nu i s-a asigurat tratamentul medical și alimentele primite erau contraindicate regimului său alimentar.
Soluția de respingere a fost dată raportat la prevederile art. 38 din Legea 275/2006, reținându-se că nu se poate constata o încălcare actuală a unuia din drepturile prevăzute de lege, pentru a se dispune îndreptarea acesteia, fără a se face vreo constatare cu privire la aspectele criticate de reclamant.
Toate celelalte plângeri, referitoare la comportamentul abuziv al membrilor escortei și al angajaților penitenciarului au fost respinse, reținându-se că nu au fost confirmate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantului i s-a asigurat prezenta în fața instanțelor judecătorești de câte ori a fost citat, i s-au asigurat materialele necesare formulării cererilor către instanțele naționale și către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și expedierea acestora și, cu mici excepții, i s-a acordat norma de hrană specifică persoanelor cu diabet.
Din rezoluția procurorului emisă la data de 17.05.2013 în dosarul penal 75/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași rezultă că reclamantul primește regim alimentar conform bolii de care suferă, conform meniului stabilit de medic, însă camerele de deținere sunt supraaglomerate, aceasta fiind o problemă la nivelul sistemului penitenciar național.
Din adresa nr. X/_/PIIS/10.10.2012, emisă de conducerea Penitenciarului Iași, rezultă că această unitate s-a confruntat cu problema existenței ploșnițelor, s-au luat măsuri, însă s-a reușit doar diminuarea acestora, nu exterminarea lor. S-a mai arătat că acest fenomen a apărut ca urmare a volumului mare de persoane lipsite de libertate care sunt transferate sau tranzitează penitenciarul.
Adresa_/12.11.2013 emisă de Direcția de Sănătate Publică Iași atestă susținerea reclamantului conform căreia Penitenciarul Iași nu posedă autorizație sanitară de funcționare. În acest înscris, aflat la fila 5, vol. II al dosarului, se menționează că în cursul anilor 2008, 2011, 2012 conducerea instituției a făcut demersuri pentru obținerea autorizației sanitare, însă aceasta nu a fost eliberată deoarece, în urma inspecției efectuată, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile igienico-sanitare care să permită eliberarea acestui document.
Din cele expuse anterior rezultă că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în parte, reținându-se că în situații izolate, cu ocazia transferurilor între diferite penitenciare, reclamantului nu i s-a asigurat regimul alimentar prescris și că Penitenciarul Iași nu are autorizație sanitară de funcționare. Aceste situații la care a fost supus îl îndreptățește pe reclamant la primirea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 300 euro.
Conform prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: nimeni nu poate fi supus torturii șu nici tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante.
Relele tratamente trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a fi atins scopul normei mai sus citată.
Evaluarea acestui standard este relativă și depinde de circumstanțele concrete ale cazului, durata tratamentului, starea de sănătate.
Lipsa autorizației de sănătate a penitenciarului indică faptul că acesta nu oferă condiții igienico sanitare decente și că această situație datează de mei mult timp, iar lipsirea reclamantului de regim alimentar, deși a avut loc o dată sau de două ori, a fost de natură a induce reclamantului o stare de disconfort atât de natură fizică cât și psihică.
Celelalte pretenții ale reclamantului nu sunt întemeiate deoarece în cauză nu s-a dovedit încălcarea drepturilor menționate.
Nu este întemeiată nici cererea reclamantului privind acordarea unei pensii viagere în cuantum de 2500 euro/lună.
Cu privire la această solicitare instanța reține că la data arestării, reclamantul nu era perfect sănătos și era obez. . poate constitui un factor determinant al diabetului și al hipertensiunii arteriale în condițiile stresului indus de starea de arest. Nici una din probele administrate în cauză nu duc la concluzia că rele tratamente invocate de reclamant au existat și că acestea au stat la baza deteriorării stării de sănătate a acestuia.
Reclamantul a susținut că a pierdut total capacitatea de muncă și că este nerevizuibil, însă actele medicale depuse la dosar nu atestă pierderea totală a capacității de muncă și inică termenul de revizuire în luna martie 2014.
Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a Statului R., trebuia să existe o faptă ilicită a instituțiilor pentru care este atrasă răspunderea statului, culpabilă, un prejudiciu produs reclamantului și o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu conform prevederilor art. 1357 cod civil.
Prejudiciul invocat de reclamant, deteriorarea stării de sănătate, nu a avut la bază o faptă ilicită deoarece . de care reclamantul suferea la . starea de arest a acestuia nu se încadrează în această categorie.
Nu există nici legătură de cauzalitate între situațiile izolate, cu ocazia transferurilor între diferite penitenciare, când reclamantului nu i s-a asigurat regimul alimentar prescris și faptul că Penitenciarul Iași nu are autorizație sanitară de funcționare și deteriorarea stării de sănătate a reclamantului, deoarece bolile de care suferă acesta s-au declanșat anterior punerii reclamantului în situații de nerespectare a drepturilor sale, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului S. R. în sensul obligării acestuia la pensia viageră solicitată.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată a reclamantului, va obliga pârâtul să plătească acestuia suma de 300 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și va respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a P. și în consecință respinge acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. și prin Administrație Națională a P..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2014.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N.- 4.03.2014
Tehnored. – I:M.-4.03.2014
6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1091/2013. Tribunalul... → |
|---|
