Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 13/2016. Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 13/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. N. P.– judecător
JUDECĂTOR – C. G.
GREFIER – E. L. Ș.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, pentru când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr_/06.11.2006 a Judecătoriei S. 1 București, pronunțată în dosarul nr._/299/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta Ș. V. V., Autoritatea Tutelară P. S. 1 București și Autoritatea Tutelară P. S. 2 București și pe cale de consecință s-a încuviințat reclamantului următorul program de vizitare a minorului C. Eric A.:
- în fiecare zi de miercuri, timp de 2 ore, între orele 15-17, la sediul DGASPC sector 2, București, în prezența exclusivă a unui asistent social;
- în timpul vacanței de vară, timp de 2 săptămâni și 1 săptămână în vacanța de iarnă, prin luarea minorului
- vizitarea minorului prin luarea acestuia la domiciliul reclamantului în perioada sărbătorilor de iarnă și de Paști, timp de 12 ore, între orele 10,00-22,00, în mod alternativ, respectiv câte o zi la fiecare parte, începând cu reclamantul
- prin vizitarea minorului, de ziua sa de naștere, timp de 4 ore, între orele 15.00-19.00, la sediul DGASPC sector 2 în prezența exclusivă a unui asistent social, cu excepția zilelor de sărbătoare legală și nelucrătoare, când reclamantul își vizitează minorul, în același interval, la domiciliul pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2676/05.03.2002 pronunțată de Judecătoria S. 2 București, a fost încredințat minorul C. Eric A., născut la data de 18.09.1999, spre creștere și educare către pârâta din prezenta cauză, fiind stabilit pentru reclamant un program de vizitare a minorului la domiciliul pârâtei fiecare zi de marți și vineri, pentru o durată de trei ore, în intervalul cuprins între orele 12.00-20.00.
În drept, potrivit art. 43 alin. 3 din C.Fam. părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
De asemenea, potrivit art. 14 și art. 15 din legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, relațiile personale putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, iar în temeiul art. 16 alin. 2 din același act normativ, instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept de către părintele care solicită dreptul de vizitare, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Pe baza probelor administrate s-a reținut de către prima instanță faptul că relațiile dintre foștii soți sunt foarte încordate, că reclamantul desfășoară o activitate comercială care îi limitează timpul necesar pentru a se putea îngriji de creșterea și educarea copilului în timpul zilei, având însă posibilitatea financiară de a se îngriji de copil în timpul vacanțelor de iarnă și de vară, când copilul poate fi luat de către reclamant, pentru dezvoltarea între părinte și copil a unei relații firești, cu excluderea influențelor care pot fi eventual exercitate asupra copilului de către pârâtă, mama acestuia, însă în restul perioadelor urmează a fi limitată exercitarea acestui drept, prin vizitarea copilului într-un anumit interval orar care să nu dăuneze programului zilnic al minorului, la sediul Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului din cadrul Primăriei S. 2 București, în prezența exclusivă a unui asistent social, cu excluderea prezenței pârâtei în timpul acestor vizite, în fiecare zi de miercuri, timp de două ore, între orele 15-17, luarea copilului la domiciliul reclamantului și în timpul sărbătorilor de C. și de Paști, timp de 12 ore, între orele 10-22.00, în mod alternativ, respectiv câte o zi la fiecare din părțile din prezenta cauză, începând cu reclamantul, vizitarea minorului cu ocazia zilei sale de naștere, timp de 4 ore, între orele 15.00-19.00, la sediul sus-menționatei autorități pentru protecția copilului, organism neutru, cu excepția zilelor în care sunt sărbători legale și zile nelucrătoare, când reclamantul își va vizita minorul la domiciliul acestuia, la pârâtă, în același interval orar menționat anterior.
Prima instanță a considerat totodată că nu pot fi luate în seamă împrejurările formulării împotriva reclamantului a unor plângeri penale, a sancționării contravenționale a acestuia pentru contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, având în vedere că nu constituie motive temeinice pentru a fi limitat foarte strict programul de vizitare a minorului de către reclamant.
În plus, pârâta nu a dovedit faptul că reclamantul a avut tendințe de suicid care să se poate eventual manifesta negativ în exercitarea dreptului acestuia de a păstra legături personale cu minorul, motiv pentru care a înlăturat toate aceste apărări ale pârâtei, inclusiv declarația martorului propus de către pârâtă, care nu se coroborează cu nicio probă directă administrată în prezenta cauză, în sensul că minorul respinge total ideea păstrării legăturilor personale dintre reclamant și copilul acestuia.
Prin încheierea Camerei de consiliu din data de 05.09.2007 s-a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr._/06.11.2006 în sensul că reclamantul își va vizita copilul în cadrul zilelor de Paști și de C. declarate nelucrătoare conform legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta pârâtă Ș. V. V., care a solicitat păstrarea programului inițial de vizitare.
În motivarea apelului declarat, apelanta pârâtă a arătat că hotărârea primei instanțe cuprinde dispoziții contradictorii, în sensul că în cursul anului și de sărbători minorul nu poate fi vizitat de tată decât la sediul DGASPC Sector 2 sau la domiciliul pârâtei, dar în vacanțele de vară și de iarnă poate fi luat de reclamant la domiciliul acestuia; că programul de vizitare pentru ziua de miercuri și pentru ziua de naștere a minorului, la sediul DGASPC, excede programului de lucru al instituției, desfășurându-se și după orele 16.00, nu s-a efectuat o anchetă socială pentru a se stabili condițiile în care s-ar putea desfășura o astfel de vizită la sediul DGASPC; că instanța a stabilit că reclamantul poate lua copilul de la domiciliul mamei, deși nu s-a cerut acest lucru; din probele administrate nu a reieșit că pârâta ar îngrădi în vreun fel exercitarea dreptului de vizită al tatălui pentru a se reține prin hotărâre că programul trebuie stabilit „cu excluderea influențelor care pot fi eventual exercitate asupra copilului de către pârâtă”, dar în schimb au fost înlăturate înscrisurile referitoare la firea violentă a reclamantului, la conducerea sub influența alcoolului; stabilirea unui program de vizite la sediul DGASPC nu este benefică raporturilor dintre copil și tată, ba chiar îl pot traumatiza pe copil; luarea copilului de la domiciliul mamei ar pune în pericol sănătatea fizică a copilului, care suferă de astmă bronșitic, are o sensibilitate crescută la infecții și alergeni, recomandându-se de către medic evitarea schimbărilor importante de mediu, iar reclamantul nu știe ce este de făcut în cazul apariției unor crize; din înscrisurile depuse și din declarația psihologului Zivari M. (f.90, 99-101) a reieșit că întâlnirile minorului cu tatăl i-au creat acestuia o stare de anxietate, tensiune emoțională și irascibilitate; comportamentul violent și impulsiv al reclamantului ar afecta dezvoltarea armonioasă a minorului; reclamantul a dat dovadă de lipsă de interes față de creșterea și educarea minorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și urm., art.295 al.2 și art.296 Cod de procedură civilă 1865.
Intimatul C. A. nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea nr.3709/05.05.2011 a ÎCCJ-Secția civilă și de proprietate intelectuală s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie B. la data de 06.04.2015.
În apel s-a efectuat o anchetă psihosocială la locuința intimatului (f.65), o declarație notarială a numitei N. G. (f.117), a fost audiat martorul R. V. (f.127). Minorul nu a putut fi ascultat, nefiind prezentat de către apelantă deși i s-a pus în vedere acest lucru, motivându-se că are un program școlar încărcat, că are probleme de sănătate, ba chiar că refuză să fie adus.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de apelul declarat instanța de control reține că acesta este fondat, urmând a fi admis.
În esență, apelanta solicită respingerea acțiunii intimatului-reclamant de modificare a programului de vizitare, solicitând menținerea celui stabilit prin sentința civilă nr. 2676/05.03.2002 a Judecătoriei S. 2 București.
Pe lângă criticile aduse hotărârii atacate, tribunalul constată că de la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe au trecut mai bine de 9 ani, timp în care minorul a ajuns la vârsta adolescenței. Această perioadă aduce cu sine o . transformări esențiale în structura personalității oricărui minor. Astfel, adolescentul începe să-și contureze un sistem propriu de valori, încearcă să iasă de sub influența familiei, își modifică atitudinea, devenind mai încrezător în forțele proprii, mai independent. La începutul adolescenței tinerii sunt mai dificili, mai irascibili și în special contestatari față de normele educației și conduitei în familie și societate. Părinții încep să nu mai constituie neapărat un exemplu pozitiv pentru adolescent, iar greutatea cuvântului lor se pierde pe zi ce trece, o dată cu întărirea convingerii tânărului că el a devenit atotștiutor. Nu de puține ori, între părinți și copil se instalează o stare de tensiune, ce trebuie gestionată cu mare atenție, răbdare și înțelegere din partea celor dintâi.
În cazul de față, din probele administrate reiese că între intimat și copilul său minor a intervenit de mai mulți ani o ruptură relațională. Fiecare dintre părți are propria sa explicație în legătură cu cauzele acesteia, în opinia intimatului, consemnată în raportul de anchetă psihosocială, apelanta fiind de vină pentru că nu i-a mai permis să-și vadă copilul; apelanta la rândul ei consideră că vina îi aparține intimatului, care ar fi dat dovadă de lipsă de interes. Dincolo de aceste motive, oricare ar fi ele, este cert că în momentul actual relația părinte-copil este ca și inexistentă. Martorul R. V. a precizat în același sens că pe copil nu îl mai interesează deloc tatăl lui.
Dată fiind această stare de fapt, precum și particularitățile vârstei la care se află minorul, tribunalul nu consideră că ar fi oportună extinderea programului de legături personale de maniera aleasă de prima instanță, întrucât, deși este de dorit, refacerea comunicării interpersonale dintre intimat și copilul său nu se poate realiza forțat, abrupt, ci doar la modul treptat, fiecare dintre cei doi având nevoie de o perioadă de reacomodare. De aceea, nu putem fi de acord cu programul fixat de prima instanță, care a hotărât că vizitarea minorului poate avea loc în timpul vacanțelor și sărbătorilor prin luarea acestuia la domiciliul intimatului. Mai mult, un program de vizitare la sediul DGASPC, în prezența exclusivă a unui asistent social, în fiecare zi de miercuri sau de ziua de naștere a minorului, nu poate fi socotit adecvat în cazul unui adolescent de 16 ani.
D. în măsura în care în perioada următoare se va crea între părinte și copil o compatibilitate de natură a contribui la evoluția armonioasă a minorului, care să corespundă nevoilor sale de dezvoltare fizică, mentală, morală, de educație și sănătate, criterii ce trebuie avute în vedere la determinarea interesului superior al copilului potrivit art.6 din Legea nr.272/2004, programul de legături personale va putea fi modificat. Deocamdată însă, apreciem că programul stabilit prin sentința civilă nr. 2676/05.03.2002 a Judecătoriei S. 2 București este mult mai potrivit, fiind suficient în a constitui punctul de plecare pentru atingerea scopului menționat.
Față de cele menționate, în baza art 296 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul urmează să admită apelul declarat de apelanta-pârâtă Ș. V. V. împotriva sentinței civile nr_/06.11.2006 a Judecătoriei S. 1 București pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta Ș. V. V., pentru program de vizitare minor.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă Ș. V. V. împotriva sentinței civile nr_/06.11.2006 a Judecătoriei S. 1 București pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâta Ș. V. V., pentru program de vizitare minor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.01.2016
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. P. C. G.
GREFIER
E. L. Ș.
Tehnred. CG 05.02.2016
Dact. ELS 05.02.2016/5ex
Jud. fond.D. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 28/2016. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 356/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
