Validare poprire. Decizia nr. 508/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 508/2015
Cod ECLI:RO:TBBRV:2015:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 508/R
Ședința publică de la 19.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. L.
JUDECĂTOR- V. M.
JUDECĂTOR-R. C.
GREFIER- D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recursului declarat de recurenta-creditoare ., împotriva sentinței civile nr. 6723/22.06.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare D. S. G. și .- prin reprezentant legal, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 12.11.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de de 19.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 6723 din 22.06.2015, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea privind validarea popririi formulată de creditoarea ., în contradictoriu cu debitoarea D. S. G. și terțul poprit ..
S-a dispus desființarea popririi din data de 11 03 2014, dosar execuțional nr.94/2012- Biroul executorilor judecătorești asociați V. I. și V. M..
A obligat creditoarea să achite terțului poprit cheltuieli de judecată în valoare de 1500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că, în data de 27.01.2012, creditoarea . a formulat cerere de executare silită îndreptată împotriva avalistului debitor D. S. G., în vederea executării creanței în valoare de 36.659,14 lei, în baza biletului la ordin nr._, ..
Astfel, s-a format dosarul execuțional nr.94/2012 al Biroului executorilor judecătorești asociați V. I. și V. M..
P. Încheierea din data de 9.06.2010 a Judecătoriei Tulcea, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de creditoarea . împotriva debitoarei D. S. G., în calitate de avalist debitor.
În data de 11.03.2014, s-a emis adresă către terțul poprit . pentru a proceda la poprirea sumei de_,74 lei din veniturile debitoarei D. S. G..
Adresa de înființare a popririi a fost primită de terțul poprit în data de 21.03.2014, însă în data de 20 03 2014 terțul poprit a răspuns adresei de înființare a popririi, în sensul că va proceda la înființarea popririi în cuantum de 1/3 din veniturile nete lunare ale debitoarei.
În data de 7.07.2014, terțul poprit a depus la dosarul execuțional o adresă prin care aduce la cunoștința creditoarei faptul că în data de 02.07.2014, au încetat raporturile de muncă cu debitoarea.
Au fost enunțate dispoz. art. 460 Cod de procedură civilă
S-a reținut că, pentru a fi incidente dispozițiile art. 460 al 1 cod procedură civilă, creditoarea trebuie să facă dovada faptului că terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin sau, în loc să consemneze suma urmăribilă, o liberează debitorului poprit.
Prima instanță a reținut că terțul poprit a făcut dovada faptului că împotriva debitoarei s-au derulat în paralel mai multe dosare execuționale, primind o adresă de înființare a popririi și de la B. Manaef C., dosar execuțional nr 558/2014.
Din probele administrate în cauză, judecătoria a reținut că terțul poprit și-a respectat obligațiile legale, creditoarea neprobând faptul că acesta a fost de rea credință sau că a liberat suma debitoarei, iar pe de altă parte, că din data de 2.07.2014, terțul poprit nu mai datorează sume de bani debitoarei, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art 460 al 2 Cod procedură civilă.
În tem art.274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a creditoarei în promovarea prezentei cereri, a obligat-o să achite terțului poprit cheltuieli de judecată în valoare de 1500 lei, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, creditoarea ., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de validare a popririi, precum și reducerea onorariului de avocat în cuantum de 1.500 lei.
În motivarea cererii de recurs, legal timbrate, recurenta creditoare a învederat, în esență, că terțul poprit nu și-a respectat obligațiile în condițiile în care a micșorat cu mult sub limita prevăzută de lege cuantumul sumei destinate popririi, neincluzând în veniturile nete totale lunare ale intimatei debitoare, tichetele de masă, iar în cazul unor popriri concomitente, cuantumul sumei reținute trebuia să fie de ½ din aceste venituri, ceea ce intimatul terț poprit nu a respectat, eliberând sumele debitoarei.
A arătat apelanta că debitoarea este în continuare angajata terțului poprit, așa încât decizia desfacerii contractului de muncă nu are nicio relevanță în condițiile în care nu este însoțită de un extras REVISAL.
Relativ la cererea de reducere a onorariului, a menționat că este disproporționat raportat la activitatea desfășurată de avocat, raportat la traseul juridic al cauzei.
În drept, au fost invocate dispoz. art.304 ind. 1 C.p.civ.
În apărare, intimatele nu au depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie, conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost administrate probe noi, conform art. 305 C.p.civ.
Analizând sentința apelată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs de față nu este fondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
O primă critică adusă sentinței atacate pe calea cererii de recurs de față, constă în micșorarea sumei destinate popririi de către terțul poprit prin neincluderea în cuantumul acesteia a contravalorii tichetelor de masă, critică care nu este întemeiată având în vedere două considerente, și anume: faptul că, din întreaga economie a dispozițiilor legale în materia popririi reglementate de dispoz. art. 452 și urm. C.p.civ., nu rezultă posibilitatea popririi sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, legiuitorul făcând vorbire numai despre poprirea unor sume de bani sau a bunurilor mobile incorporale, iar pe de altă parte, față de caracterul alimentar al acestor tichete de masă, acestea, conform legii, reprezentând o alocație individuală pentru hrană, care prin esența lor nu implică posibilitatea popririi.
În ceea ce privește critica privind eliberarea unor sume destinate popririi debitorului poprit, tribunalul reține că, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că recurenta nu a făcut dovada afirmațiilor sale, așa încât acestea nu reprezintă decât simple alegații care nu pot produce consecințe juridice.
Totodată, se reține că în condițiile în care recurenta nu a făcut dovada că decizia de desfacere a contractului individual de muncă al debitoarei de către intimata terț poprit este fictivă, această decizie depusă la dosarul cauzei face demn de crezare faptul pretins de către această din urmă parte, în mod corect, prima instanță reținând că a încetat calitatea de angajat al debitoarei, sens în care nu mai există obligația terțului poprit de a popri sumele de bani datorate cu titlu de salariu.
Pe cale de consecință, se reține că depunerea unui extras REVISAL la dosarul cauzei de către intimata terț poprit nu se impunea.
În ceea ce privește ultima critică relativă la cuantumul onorariului de avocat la plata căreia a fost obligată recurenta creditoare în favoarea intimatei terț poprit, în valoare de 1.500 lei, tribunalul apreciază că nu este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
În lipsa unor stipulații contrare în contractul de asistență juridică, avocatul este împuternicit să efectueze în favoarea părții pe care o reprezintă orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.
În virtutea acestui fapt, munca depusă de apărătorul ales al intimaților pârâți nu poate fi considerată a se rezuma numai la dezbaterile efective purtate în instanță, cu ocazia administrării probatoriului încuviințat sau dezbaterea fondului pricinii, fără luarea în considerare, așadar, a termenelor intermediare acordate pentru lipsa unor relații sau, cum este cazul în speță, a prezentării în fața unei instanțe necompetente teritorial unde s-a dezbătut această chestiune.
Tribunalul consideră că importanță în soluționarea judicioasă a criticilor aduse sentinței recurate, o comportă durata procesului, de aproape un an, scăzând perioada în care judecata cauzei a fost suspendată conform art. 155 ind. 1 C.p.civ., perioadă semnificativă de timp raportată la obiectul cererii, în care au fost acordate mai multe termene de judecată, la fiecare dintre acestea fiind prezent avocatul ales al intimatei terț poprit.
P. urmare, se consideră că munca depusă de avocat înglobează și prezența fizică la fiecare dintre aceste termene, chiar dacă dosarul a fost amânat fără discuții, câtă vreme aceasta presupune alocarea unui timp necesar în acest scop din partea avocatului.
Altfel spus, se reține că inclusiv deplasarea și reprezentarea asigurată de avocat la fiecare termen de judecată nu poate fi ignorată de către instanță, în momentul aprecierii globale a cuantumului onorariului perceput, stabilirea acestuia având în vedere întreaga muncă fizică și intelectuală depusă de avocat pe parcursul întregului proces, chiar dacă din punctul de vedere al valorii unei reprezentări la un termen în care cauza a fost amânată fără discuții, valoarea muncii depuse a fost reduse.
Mai mult decât atât, în acest sens, Tribunalul mai are în vedere și faptul că nu se poate reproșa avocatului intimaților pârâți prezența la fiecare termen de judecată în ideea că pricina se amâna fără discuție, așa încât nu ar fi fost necesară, fiecare apărător exercitându-și profesia în maniera pe care o consideră de cuviință, chiar dacă există, conform legii, posibilitatea judecării în lipsă.
În ceea ce privește valoarea pricinii, se constată că este de 40.545,74 lei, așa încât cuantumul onorariului de 1.500 lei este rezonabil, fiind inferior pragului de 10% din valoarea litigiului, considerat, potrivit jurisprudenței, ca prag maxim ce poate fi stabilit de apărătorul oricăreia dintre părțile litigante.
Relativ la gradul de complexitate al cauzei, tribunalul reține că deși acesta este redus, acest criteriu nu poate fi analizat în mod separat de celelalte două mai sus prezentate, așa încât raportat la toate aceste considerente, se reține că onorariul de avocat în valoare de 1.500 lei nu este disproporționat, conform art. 274 al. 3 C.p.civ., motiv pentru motivul de recurs analizat nu este întemeiat.
Pe cale de consecință, față de toate considerente expuse, în raport cu dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta creditoare . împotriva sentinței civile nr. 6723 din data de 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
Față de soluția ce se va pronunța și dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., constatând culpa procesuală a recurentei ca parte căzută în pretenții, tribunalul va dispune obligarea sa la plata către intimata terț poprit a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat recurs, conform facturii fiscale și extrasului de cont atașate la filele 21-22 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta creditoare . împotriva sentinței civile nr. 6723 din data de 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Obligă recurenta creditoare la plata către intimata terț poprit a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 19.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, I. L. V. M. R. C.
GREFIER
D. A.
Red.IL/Dact.AD/12.01.2016-Ex.2
Jud. fond L. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 68/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 232/2015.... → |
|---|
