Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 232/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL B R A S O V
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/A/CC
Ședința Camerei de Consiliu din 4 martie 2015
Completul de apel compus din:
PREȘEDINTE:C. D. – P.- judecător
C. - M. R.- judecător
GREFIER:V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de față care s-a judecat în ședința camerei de consiliu din 24 februarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședința de la respectivul termen de judecată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constată lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, în urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constată că prin Încheierea din Ședința din Camera de Consiliu din data de 08.01.2015 data in dosarul nr._ al Judecătoriei B., instanța a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., privind învestirea cu formulă executorie a procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.03.2012, privind pe debitorul M. S..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că petenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.03.2012, privind pe debitorul M. S., iar in vederea soluționării acestei cereri, instanța a dispus pentru primul termen de judecată emiterea unei adrese către petentă, prin care i s-a solicitat acesteia să depună la dosarul cauzei titlul executoriu (procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.03.2012), în original si să depună delegație de reprezentare sau împuternicire pentru DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B..
Adresa a fost comunicată prin fax la data 29.12.2014, însă petenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus înscrisurile solicitate.
Analizând înscrisurile depuse de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. în susținerea cererii, instanța a reținut că aceasta a depus la dosarul cauzei doar copie certificată pentru conformitate cu originalul a procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.03.2012, a cărui învestire se solicită.
Soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie conform art. 640 ind. 1 Cod procedura civila presupune verificarea înscrisului în original de către instanța de judecată.
Instanța a reținut ca titlul executoriu poate fi definit ca fiind actul întocmit potrivit legii, de organele competente, care servește la pornirea executării silite și la realizarea, pe această cale, a drepturilor recunoscute prin actul respectiv. În acest sens, obligația creditorului de a depune în original înscrisul pentru care se solicită învestirea cu formulă executorie rezultă în primul rând din interpretarea literală a termenilor utilizați de legiuitor, respectiv din folosirea în cuprinsul art. 640 ind. 1 alin. (3) Cod procedura civila a termenului de ,,înscris”, în acest caz termenul nefiind folosit cu sensul de mijloc de probă, ci prin raportare la efectul unui înscris constând în posibilitatea acestuia de a constitui, în condițiile prevăzute de lege, titlu executoriu.
Instanța a reținut că fiind sesizată cu cerere de învestire cu formulă executorie este obligată să verifice dacă înscrisul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege. Printre aceste condiții, instanța este obligată să verifice inclusiv dacă înscrisul se află efectiv în posesia creditorului. Or în cazul în care înscrisul nu se mai află în posesia creditorului, acesta nu se bucură de prezumția că deține un titlu executoriu.
Astfel, autoritatea pe care legea o conferă contractului sau actului juridic recunoscut ca titlu executoriu se opune învestirii cu formulă executorie a unor copii a acelor acte juridice, întrucât doar originalul înscrisului este recunoscut de lege ca având abilitarea de a constitui titlu executoriu, copiile acelor înscrisuri având doar eventuală forță probatorie în lipsa sau substituirea originalului.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu poate fi învestită o copie a titlului executoriu, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de învestire cu formulă executorie, având în vedere dispozițiile art. 6401 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., solicitând modificarea ei în tot in admiterii cererii de investire cu formula executorie.
In motivarea apelului s-a arătat ca procesul verbal a cărui investire cu formula executorie s-a solicitat a fost semnat si generat electronic in conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 si a HG nr. 1259/2001 de către C. D. P. cu certificatul numărul_03014c50 din data de 03.08.2011 emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
S-a arătat ca respectivul înscris este original in format electronic, astfel ca soluția instanței a fost întemeiata pe o apreciere greșita.
Analizând apelul de față prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._ din 21.03.2012, depunând in acest sens înscrisul tipărit după exemplarul deținut in format electronic.
In mod corect a reținut instanța de fond ca soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie se face in conformitate cu disp. art. 640 ind. 1 Cod procedura civila care cer prezentarea respectivului înscris in original, aceasta cerința rezultând fără dubiu din interpretarea literală a termenilor utilizați de legiuitor, respectiv din folosirea în cuprinsul art. 640 ind. 1 alin. (3) Cod procedura civila a termenului de ,,înscris”, în acest caz termenul nefiind folosit cu sensul de mijloc de probă, ci prin raportare la efectul unui înscris constând în posibilitatea acestuia de a constitui, în condițiile prevăzute de lege, titlu executoriu.
Corect a apreciat instanța de fond ca legea se opune învestirii cu formulă executorie a unor copii a acelor acte juridice, întrucât doar originalul înscrisului este recunoscut de lege ca având abilitarea de a constitui titlu executoriu, copiile acelor înscrisuri având doar eventuală forță probatorie în lipsa sau substituirea originalului.
În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că natura juridică a procesului-verbal de contravenție este de "act administrativ de constatare". Ca atare, procesul-verbal de contravenție, materializând o manifestare de voință cu caracter unilateral a unei autorități publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenți constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice.
Procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenții, și trebuie să conțină mențiunile prevăzute în art. 16 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În lipsa formei scrise nu se va putea aplica nicio sancțiune, întrucât nu se va putea proba existența faptei contravenționale.
Conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenției, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu. În doctrină s-a arătat că acestea sunt cauze de nulitate absolută care nu pot fi înlăturate în niciun mod.
Astfel cum a apreciat si ICCJ, aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională.
Utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege. În acest sens, un exemplu îl constituie art. 43 alin. (1)din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 175/2014.
Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.
Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.
Pentru determinarea sferei de aplicare a semnăturii electronice, în formă simplă sau extinsă, și a regimului său juridic prezintă relevanță dispozițiile art. 4 pct. 1-4 șiart. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, "date în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice".
Conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, "înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".
Doctrina a relevat faptul că elementul de diferențiere a actului juridic în formă electronică de actul juridic în formă scrisă este modul diferit de acces la manifestarea de voință.
Așadar, un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voință a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică și, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.
Această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie.
În situația în care manifestarea de voință a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.
În temeiul art. 5 din Legea nr. 455/2001, "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată."
Legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.
Art. 6 din Legea nr. 455/2001 prevede că: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile."
Ca atare, legiuitorul instituie condiția recunoașterii actului în formă electronică de cel căruia i se opune pentru ca acesta să aibă același efect juridic ca actul autentic.
În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, "În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Semnătura electronică este definită de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare".
Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând "acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă."
D. analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.
Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței "unor garanții suficient de serioase" de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar "în favoarea terților", iar nu împotriva lor.
În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Concluzionând, se reține că procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă. Însă această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
In fata acestor argumente, este fara dubiu ca actul prezentat de către apelanta nu are valoare de înscris original, ceea ce constituie o piedica a investirii sale cu formula executorie.
Mai mult, modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
În acest context nu poate fi reținut argumentul de interpretare juridică prezentat în cadrul celei de a doua orientări jurisprudențiale potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, conform principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.
În primul rând, principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.
În al doilea rând, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor-verbale încheiate, în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România - S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.
Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său16, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem, este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).
În concluzie, faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, acestea nu pot reprezenta titluri executorii astfel ca investirea lor cu formula executorie nu poate fi primita.
În consecința, soluția în speța care se impune raportat la disp. art. 480 Cod procedură civilă este respingerea ca nefundat a apelului si păstrarea soluției instanței de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarata de apelanta C. N. DE A. SI D. N. D. ROMANIA, PRIN DIRECTIA REGIONALA DE D. SI PODURI BRASOV, cu sediul în B., .. 13, ., jud. B., impotriva Incheierii Sedintei Camerei de Consiliu din 08.01.2015 pronuntata in dosarul nr._ de catre Judecatoria Zarnesti, pe care o mentine.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. D. – POPCRISTINA – M. R.
GREFIER
V. P.
redCDP/10.2015.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 508/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4373/2015. Tribunalul... → |
|---|
