Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1585/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1585/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1585/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1585 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: S. E. P.
JUDECĂTOR: C. M. I.
GREFIER: M. M. Ț.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel civil formulate de apelantul-reclamant A. Vincențiu D. și de apelanta pârâtă S. F., împotriva sentinței civile nr. 9354/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._, cererea având drept obiect-cerere de valoare redusă.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 23.04.2015, 30.04.2015 și 07.05.2015, când a decis:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 15.05.2014, reclamantul a solicitat, în condițiile art. 1025 și urm. C., obligarea pârâtei la plata sumei de 2460 lei, a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că suma în discuție reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată (onorarii avocat) efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, soluționat prin admiterea cererii sale privind exercitarea în comun a autorității părintești față de copilul părților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 C.proc.civ., art. 1025 și urm. C.proc.civ.
Pârâta a depus întâmpinare. A solicitat admiterea cererii reclamantului doar în parte, precum și respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului dosar. A solicitat, la rândul său, cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că din suma totală de 2460 lei solicitată de reclamant suma de 100 de lei nu reprezintă cheltuieli efectuate cu dosarul în discuție.
A mai precizat că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a avut mai multe capete de cerere și că a fost admisă doar în parte.
A invocat faptul că onorariul de 1860 lei, plătit unui avocat care l-a reprezentat pe reclamant doar la ultimul termen de judecată, este excesiv și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 CPC1865.
A argumentat și în sensul că nu are nici o culpă procesuală, reclamantul neîncercând anterior soluționarea amiabilă a litigiului, nici în privința dosarului de fond, nici în privința cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 9354/15.09.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. Vincențiu D., în contradictoriu cu pârâta S. F., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ și suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentului dosar; a respins, în rest, cererea și a respins cererea pârâtei, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr._/27.06.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a admis în parte cererea formulată de reclamant și a stabilit ca autoritatea părintească față de copilul părților să revină ambilor părinți, cu domiciliul la mamă și cu stabilirea unui program de legături personale pentru tată.
Cererea a fost admisă în parte în sensul că programul stabilit de instanță a fost diferit de cel propus de reclamant, care era mai extins.
În prezentul dosar, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată – onorarii de avocat – efectuate în dosarul anterior amintit.
Conform art. 274 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Conform art. 274 alin. 3 C.proc.civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Conform art. 276 C.proc.civ. când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală, iar pentru punerea lor în sarcina părții adverse este necesar ca ele să aibă un caracter real, necesar și rezonabil.
Pârâta s-a aflat în culpă procesuală în dosarul nr._, astfel că ea datorează cheltuieli de judecată, în măsura în care acestea sunt reale, necesare și rezonabile.
Concret, se reține că, într-adevăr, așa cum a arăta pârâta, suma de 100 de lei plătită la data de 01.11.2012 către C.. Av. M. Popeanga, cu titlu de contravaloare consultație, nu are legătură cu dosarul în discuție, hotărârea pronunțată în acesta fiind deja irevocabilă la acea dată.
În schimb, atât suma de 500 de lei achitată către C.. Av. M. Popeanga, cât și suma de 1860 lei, achitată către C.. Av. M. H., au fost plătite în legătură cu dosarul nr._ .
Contrar afirmației pârâtei, instanța consideră că suma totală de 2360 lei pentru litigiul în discuție are un caracter rezonabil și că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ.
Totuși, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, pârâta va suporta doar suma de 2000 de lei, în aplicarea prevederilor art. 276 C.proc.civ. Instanța are în vedere că ponderea părții din acțiune care a fost respinsă este destul de redusă și că obiectul principal l-a constituit exercitarea în comun a autorității părintești, în timp ce stabilirea programului de legături personale pentru tată a reprezentat un capăt subsecvent al cererii, admis în parte, în sens mai restrâns decât propusese reclamantul.
Cu privire la cheltuielile de judecată aferente dosarului de față, reținem că, deși există opțiunea între a solicita cheltuieli chiar în cadrul litigiului care le-a generat sau a le solicita pe cale separată, exercitarea acestei opțiuni de către partea îndreptățită nu trebuie să împovăreze excesiv cealaltă parte.
Concret, reclamantul a promovat prezenta cerere pe cale separată, însă faptul că a considerat că este necesar să angajeze un avocat, plătind un onorariu în plus față de cel deja achitat în dosarul de fond, nu poate conduce la micșorarea patrimoniului pârâtei cu această sumă. Instanța consideră că această cheltuială nu îndeplinește caracterul necesar pentru a putea fi pusă în sarcina părții adverse.
Astfel, pârâta va fi obligată doar la plata sumei de 200 de lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru. Nu pot fi aplicate dispozițiile art. 454 C.proc.civ., întrucât pârâta nu a recunoscut în totalitate pretențiile reclamantului și nici pe cele admise de instanță. Cum cuantumul taxei de timbru este fix și nu proporțional cu suma solicitată, pârâta îl va suporta în totalitate.
Cererea pârâtei, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă în condițiile în care nu s-a depus vreo dovadă a efectuării lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. VINCENȚIU D. și pârâta S. F., cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 23.10.2014, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, reclamantul A. VINCENTIU-D., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 466 si urm. C.proc.civ., admiterea apelului, astfel cum a fost formulat si motivat, in sensul de a modifica in parte sentința civila apelata privind plata cheltuielilor de judecata neacordate de către instanța de fond, constând in onorariu de avocat, in cuantum de 1000 lei, ocazionate in dosarul nr._, cu obiect cerere cu valoare redusa; menținerea sentinței civile apelate, in ceea ce privește admiterea in parte a cererii formulata de către apelantul-reclamantul A. Vincentiu-D., de obligare a paratei S. F. la plata sumei de 2000 lei (cu titlu de cheltuieli de judecata aferente dosarul nr._ ) si 200 lei taxa judiciara de timbru in dosar; fără alte cheltuieli de judecată.
Astfel, ab initio, și-a exprimat aprecierea privind faptul ca in mod corect a inteles instanța de fond sa admită in cea mai mare parte suma pretinsa, cu titlu de cheltuieli de judecata, ocazionate in dosarul nr._, de apărarea profesionista de care apelantul-reclamant a beneficiat la acea vreme, anume onorarii avocațiale, obligând partea care a căzut in pretenții sa ne restituie suma de 2.200 lei.
Cu aceeași atitudine respectuoasa insa, înțelegem sa criticam interpretarea eronata a instanței de judecata privind respingerea cheltuielilor de judecata, constând tot in onorariu de avocat, pe care reclamantul A. Vincentiu-D. le-a făcut de aceasta data cu dosarul nr._ ; angajandu-si un alt apărător legal decât cei care l-au reprezentat in dosarul deschis pentru obtiăerea Autorității parentale comune, angajament făcut cu deplina respectare a prevederilor procedural-civile in materie. Chiar in formularul oficial, pus la dispoziția justitiabililor pentru cererile cu valoare redusa, pe site-ul justiției, www.just.ro, la paragraful 2.1.7. se solicita completarea cu datele de identificare a avocatului, in cazul in care a fost angajat: „Numele, prenumele și calitatea reprezentantului dumneavoastră, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele și prenumele acestuia și sediul său profesional”. Tot ce a făcut apelantul-reclamant a fost sa dea curs indicațiilor legale si sa isi angajeze un apărător pentru satisfacerea cererii sale in instanța.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul ca, suma in cuantum total de 1000 lei, pe care apelantul-reclamant a achitat-o avocatului sau din dosarul cu obiect „cerere cu valoare redusa” nu a avut aceeași însemnătate si greutate legala ca si celelalte onorarii avocațiale admise, cu același titlu de cheltuieli de judecata, doar ca in dosar nr._, cu obiect principal - Autoritatea parentala . aparat in respectivul dosar de către avocații M. H. si M. Popeanga, iar înscrisurile doveditoare pentru plata serviciilor acestora au fost depuse atașat dosarului de fond.)
Detaliind, s-a precizat ca suma pretinsa de avocatul de la fond, 1000 lei, suma ce face obiectul prezentului apel, este una rezonabila, decenta si justificata, mai ales ca este o cheltuiala bruta, din care aproape 40% s-au transformat in incasari de către statul roman si forurile ce guvernează respectiva profesie, in sensul de taxe si impozite legale, (factura fiscala nr. 95/19.10.2013 si chitanța nr. 99/20.10.2013, emise de către Cabinet de Avocat S. G. M. si depuse in original, atașat dosarului de fond, împreuna cu cererea principala).
In aceasta ordine de idei, apreciază ca respectiva cheltuiala, respinsa de către instanța de fond, întrunește pe deplin caracterele obligatorii pentru a putea fi pusa in sarcina pârtii adverse, anume este: reala, necesara si rezonabila.
In ceea ce privește faptul ca instanța de fond a considerat ca respectiva suma, de 1000 lei, ar împovăra excesiv partea care a căzut in pretenții într-un alt dosar, aceasta ar putea reprezenta, daca nu s-ar repara ulterior, o încălcare a dreptului legal al reclamantului de a solicita pe cale separata acordarea cheltuielilor de judecata, ocazionate . a primit o soluție favorabila acestuia.
Pe cale de consecința, pretinderea pe cale separata a cheltuielilor de judecata implica activitatea unui alt profesionist in domeniul juridic, ce nu poate accepta cauza esentialmente benevol, așadar, in mod firesc, cheltuiala este cat se poate de necesara.
Printr-un succint exercițiu de logica, interpretarea instanței de fond poate fi tradusa si sub aspect discriminator, in sensul ca, avocații care l-au reprezentat pe apelantul-reclamant in dosarul - pentru Autoritate parentala . in a incasa de la acesta onorarii legale, aferente muncii lor, iar apărătorul din prezentul dosar ar fi urmat sa lucreze gratuit, mai ales ca activitatea sa a presupus deja formularea unei cereri cu valoare redusa si a unui răspuns la întâmpinarea paratei.
Important de învederat instanței de judecata este si faptul ca prezentul apel nu este solicitat cu cheltuieli de judecata, altele fata de cele respinse in mod nelegal de către instanța de fond, aceasta tocmai din deontologie profesionala solid asimilata de către apărător, dar si ca o materializare a respectului pentru instanța si drepturile părții adverse. Ca o revenire, insistam asupra faptului ca suma respinsa la fond, cu titlu de cheltuieli de judecata, nu ar putea fi catalogata drept împovărătoare. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusa a avut drept model legislativ Regulamentul CE nr. 861/2007 din 11 iulie 2007, de stabilire a unei proceduri europene in materia respectiva, edictat in scopul simplificării si accelerării soluționării transfrontaliere privind cererile cu valoare redusa, iar nu pentru a fi create gratuități privind apărarea justitiabililor in fata instanțelor competente. Libertatea alegerii de a încheia un contract cu un avocat nu poate fi cenzurata.
In concluzie, apreciază ca sunt respectate dispozițiile art. 1031 Noul cod de procedura civila, anume: (1) „Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cererea celeilalte parti, la plata cheltuielilor de judecata. (2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda pârtii care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționata in raport cu valoarea cererii”, in situația de fata, apelantul-reclamant a solicitat instanței de judecata drept cheltuieli de judecata cu dosarul cererii cu valoare redusa doar taxa judiciara, in cuantum de 200 lei, si onorariul avocațial, in cuantum de 1000 lei, ambele rezonabile si necesare, fara de care dosarul nu ar fi existat, nu ar fi putut fi admisa cererea principala si, finalmente, nu ar fi putut fi exercitat dreptul reclamantului la a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm. C.proc.civ. și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 C.proc.civ.
Apelanta-pârâtă S. F., a solicitat în apelul său, în temeiul dispozițiilor art. 472 C.proc.civ. admiterea apelului, modificarea sentinței apelate in sensul diminuării sumei la care a fost obligata la plata, pana la concurenta sumei de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate de soluționarea dosarului_ si sa respingeți integral cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Astfel, din verificarea actelor dosarului ce a avut ca obiect autoritatea părinteasca . vizitare instanța de fond putea si trebuia sa retina ca apelanta-pârâtă nu am avut absolut nicio culpa si nu sunt vinovata de nașterea unui litigiu generat exclusiv de schimbarea legislației naționale.
Deși a arătat si a probat ca anterior formulării cererii de chemare in judecata pentru stabilirea autorității părintești comune apelantul reclamant nu a făcut absolut niciun demers amiabil in vedere modificării hotărârii anterioare si ca schimbarea legislației nu poate fi asimiliata unei culpe procesuale, instanța de fond nu a făcut nici cea mai mica referire ia aceste argument, ignorând situația de fapt si de drept invocata, cu desăvârșire.
Potrivit dispozitiior art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale si patrimoniale dintre părinții divorțați înainte de . Codului civil si copiii lor minori pot fi modificate potrivit art. 403 NCC, respectiv considerându-se (automat, prin efectul legii) îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza deciziei judecătorului. Este, așadar, o dispoziție care face posibilă dispunerea exercițiului autorității părintești si stabilirea locuinței copilului în aceleași condiții în care se dispunea reîncredintarea acestuia în vechea reglementare.
Deosebirea constă în faptul că se consideră îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor determinante, deși constată că ea vizează doar schimbarea legii.
Prin urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de . Codului civil, oricare dintre părinți sau dintre persoanele ori instituțiile care au calitate procesuală activă potrivit art. 403 C.civ., pot să solicite instanței de tutelă acordarea exercițiului autorității părintești si stabilirea locuinței copilului, fără să fie necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere si educare unuia dintre părinți.
In acest context legislativ, in condițiile in care masurile dispuse cu privire la minor de către instanța de tutela puteau fi modificate tor de către instanța de tutela, fara ca in prealabil sa-mi fie adusa la cunoștința intenția apelantului reclamant de modificare a hotărârii inițiale, am fost citata . obligata la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces fara sa am nici cea mai mica vina.
In ceea ce privește cererea de cenzura a cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea cauzei inițiale, instanța de fond a considerat ca reducerea cuantumului acestora de la 2360 lei la 2000 de lei este suficienta, ceea ce, cu alte cuvinte echivalează cu a spune ca, pentru formularea, reprezentarea, administrarea de probe si asistenta judiciara pentru o cerere de modificare a unui program de vizitare minor un avocat percepe un onorariu de doar 360 de lei.
In același timp, am arata si am probat faptul ca avocatul M. H., cel care a emis o factura de 1860 de Iei reprezentând onorariu de reprezentare, si-a asistat clientul la un singur termen de judecata, respectiv Ia termenul din data 19 iunie 2014.
Consideră deci, in continuare, ca 1860 de lei reprezintă un cost exagerat ca si plata plata a avocatului care l-a asistat pe apelantul reclamant la un singur termen de judecata fiind mult prea mare raportat la munca îndeplinita de acesta si complexitatea cauzei ce a făcut obiectul dosarului. Cei 1860 de lei reprezintă cost pentru asistarea la un singur termen de judecata, fara a implica redactarea de cereri, întâmpinări, note de probatoriu, interogatoriu, note de ședința, cereri de suspendare sau alte cereri incidente.
In consecința, solicită instanței sa facă aplicare dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ. si raportat la volumul de munca îndeplinit si complexitatea cauzei dezbătute in dosarul_ sa reducă cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate la suma totala de 1000 lei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 427 C.proc.civ., art. 274 alin. 3 C.proc.civ.
Apelanta-pârâtă S. F., a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.proc.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul-reclamant A. Vincentiu-D..
În motivare, s-a arătat că obligarea unei parti la plata cheltuielilor de judecata are drept temei ideea de culpa procesuala a pârtii căzuta in pretenții, ori subsemnata nu am nici o culpa pentru ca apelantul reclamant sau avocatul sau (cel plătit cu 1860 de lei), la data la care instanța ce a soluționat dosarul_ a rămas in pronunțare, a ales sa solicite pe cale separata cheltuielile de judecata efectuate in acel dosar.
Principiul care trebuie să guverneze soluționarea oricărei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată: partea va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se stabilește realitatea lor, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
Dacă în ceea ce privește realitatea sumelor solicitate, o chitanță, un document justificativ ar valida acest caracter, apreciem că nu este necesară plata unui „onorariu” pentru completarea unui formular tipizat (ca cei folosit de către apelantul reclamant) pentru accesarea unei proceduri judiciare simplificate, procedura ce nu necesita studii de specialitate si nici asistenta sau reprezentare in fata instanțelor de judecata, aceasta soluționându-se in camera de consiliu, fara citarea părților.
Dacă persoanele implicate într-un litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea, fie cu ocazia executării capătului/capetelor principale sau ulterior, să se înțeleagă asupra modalității de restituire a cheltuielilor suportate de către una dintre părți. Partea care a pierdut procesul poate să plătească de bunăvoie, chiar în lipsa unei dispoziții cuprinse în hotărârea judecătorească, părții adverse debitele plătite de aceasta cu titlu de cheltuieli de judecată, cu condiția ca un astfel de demers sa si existe (ceea ce nu este cazul apelantului reclamant, cei care, a refuzat inclusiv sa încaseze sumele menționate in hotărârea instanței de fond, cea care face obiectul prezentului apel).
In concluzie, hotărârea instanței de fond nu reprezintă, asa cum greșit afirma apelantul reclamant o cenzura a libertății alegerii de a încheia un contract cu un avocat ci doar un control si o analiza corecta a condițiilor in care părțile unui proces pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecata.
Ori, câtă vreme in analiza unei astfel de cereri judecătorul nu regăsește ca fiind p îndeplinita condiția culpei procesuale si nici pe aceea a necesitații (despre caracterul rezonabil nici nu mai merita sa facem discuție) soluția instanței de fond este parțial corecta (ar fi fost integral corecta daca ar fi respins inclusiv cererea de obligare la plata taxei de timbru deoarece taxa de timbru este tot o cheltuiala de judecata).
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 C.proc.civ.
Apelantul-reclamant A. Vincentiu-D., a depus la dosar în temeiul dispozițiilor art. 205 si urm. C.proc.civ., răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, înainte de a porni la contracararea conținutului întâmpinării intimatei-parate, s-a arătat cu privire la faptul ca apelul său introdus in termenul legal, de 30 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate pe fondul cauzei, este limitat la solicitarea de a i se admite si cheltuielile de judecata, ocazionate de dosarul cu obiect cerere cu valoare redusa.
Prin apelul său nu a înțeles să critice sub niciun aspect hotărârea primei instanțe, cu privire la admiterea parțiala a cererii cu valoare redusa, anume obligarea (intimatei) paratei la plata a 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata in dosarul nr._, plus 200 lei taxa judiciara timbru in dosarul nr._ .
In aceeași ordine de idei, apreciază ca întâmpinarea intimatei-parate la apelul formulat de reclamant nu poate viza întreaga problematica a fondului cauzei, astfel cum eronat înțelege adversarul procesual sa facă. Succint spus, apelul vizează strict admiterea cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariul de avocat, in cuantum de 1000 lei, unica solicitare fata de care se putea apară intimata-parata, potrivit argumentelor si viziunii proprii.
Intimata stăruie in ideea sa de a se disculpa procesual, pentru a nu ii fi aduse in sarcina cheltuieli de judecata, la plata, cu toate ca prima instanța le-a admis in cea mai mare parte, astfel cum le-a solicitat, in baza dovezilor depuse la dosarul cauzei. Apelantul a arătat că nu intenționează sa sublinieze o culpa speciala procesuala a intimatei, ci doar, asa cum a mai spus, sa ne satisfacem dreptul legal de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata, aspect consemnat la finalul sentinței civile nr._/27.06.2012, pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 București in dosarul nr._ privind exercitarea autorității părintești comune – art.1025 C.proc.civ.).
Procedura speciala ce guvernează materia cererii cu valoare redusa prevede in mod clar ca hotărârea primei instanțe este executorie de drept, iar apelul, formulat in termen, nu suspenda executarea hotărârii pronunțata pe fond, (art. 1030 alin.3 C.proc.civ.), astfel ca, intimata nu mai este la momentul oportun pentru a analiza si solicita, prin întâmpinare, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata, admise de instanța pe fondul cauzei.
Cat privește caracterul real, necesar si rezonabil al cheltuielilor de judecata invocate de noi pe fondul cererii cu valoare redusa, care ne-au fost admise, in cea mai mare parte, in mod justificat de către prima instanța, nu consideram ca mai este oportun si util cauzei sa reitereze întreaga demonstrație, care se afla deja sub putere de lucru judecat. D. cu titlu de rememorare, precizam faptul ca avocații reclamantului A. Vincentiu D., din dosarul pentru autoritate părinteasca . activitate juridica, de specialitate, complexa, care nu s-a limitat nicicum la unul, doua sau chiar trei termene de judecata, ci la opt termene de judecata, astfel cum apare si pe portalul oficial al instanțelor de judecata www.just.ro, dosarul implicând numeroase redactări, ore de lucru, studiu, reprezentare si asistare in fata instanței.
Este adevărat ca intre parti nu a existat niciodată o sincronizare a intențiilor amiabile de rezolvare a conflictelor, acestea transformandu-se, in mod regretabil, in dosare in instanța. Procedura cererii cu valoare redusa, astfel cum este reglementata de lege si aplicata prin formularul tipizat aferent, da dreptul pârtii care o inițiază de a fi aparat de un avocat, care, pe cale de consecința, nu poate fi obligat la a presta serviciile sale specializate, pro bono. De asemenea, procedura speciala, cuprinsa in Titlul X Noul Cod de Procedura Civila, referitor la cererile cu valoare redusa, nu impune parcurgerea unei etape prealabile, anume înțelegerea cu partea care a căzut in pretenții, anterior investirii instanței. Chiar in formularul oficial, pus la dispoziția justițiabililor pentru cererile cu valoare redusa, pe site-ul justiției, www.just.ro, la paragraful 2.1.7. se solicita completarea cu datele de identificare a avocatului, in cazul in care a fost angajat: „Numele, prenumele și calitatea reprezentantului dumneavoastră, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele și prenumele acestuia și sediul său profesional”. Tot ce a făcut apelantul-reclamant a fost sa dea curs indicațiilor legale si sa isi angajeze un apărător pentru satisfacerea cererii sale in instanța.
Referitor la faptul ca apărarea justițiabilului, care optează pentru recuperarea cheltuielilor de judecata, la care este îndreptățit prin admiterea cererilor sale, nu ar necesita studii superioare de specialitate si nici apărarea unui avocat, invocare ce aparține intimatei-parate, aceasta nu este deloc verosimila in contextul in care, iată, avocatul care a redactat cererea cu valoare redusa, nu s-a oprit aici din prestația sa, a continuat cu a formula ulterior răspuns la întâmpinarea, depusa pe fond de către adversar, a formulat apel pentru acordarea cheltuielilor de judecata, ocazionate de cauza, apoi a formulat si depus răspuns la întâmpinarea formulata in apelul sau de către intimata si, mai mult, formulează si depune si întâmpinare la apelul inițiat de intimata, chiar daca acesta este tardiv introdus si, oricum, pe fond, nefondat sub toate aspectele.
Greșit interpretează intimata si ideea transcrisa in cadrul apelului la cheltuieli de judecata, apel strict limitat la acest aspect, potrivit căreia hotărârea instanței de fond ar fi cenzurat dreptul clientului la a-si angaja apărător. In realitate, ne delimitam de o asemenea asociere, noi susținem doar faptul ca, respingerea cheltuielilor de judecata, constând in onorariu de avocat - in cuantum decent, ar putea descuraja justițiabilul de a-si mai angaja apărător, in condițiile date.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 si urm. C.proc.civ. și cele la care s-a făcut trimitere in conținutul cererii, și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 C.proc.civ.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține următoarele:
În analiza apelului declarat de apelanta pârâtă, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul constată că reclamantul a ales varianta recuperării cheltuielilor de judecată suportate în litigiul menționat anterior constând în onorariu de avocat pe cale separată prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, ipoteză în care se face aplicarea dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală ca temei de drept substantial, coroborate cu disp. art. 451 C. proc. civ., ca temei de drept procesual, cum în mod corect a procedat prima instanță. Chiar în ipoteza acțiunilor generate de o modificare legislativă, cum afirmă reclamanta, care argumentează că schimbarea dispozițiilor legislative cu privire la exercițiul autorității părintești și a locuinței copilului, au generat noua acțiune dedusă judecății, pârâtul are la dispoziție recunoașterea pretențiilor reclamantului, în condițiile art. 454 c.pr.civ pentru a se pune la adăpost de suportarea cheltuielilor de judecată generate de proces.
Faptul că în cadrul litigiului respectiv nu a fost solicitat onorariul de avocat nu reprezintă nicidecum un impediment în a-l solicita pe calea unui proces distinct, partea nerenunțând la însuși dreptul de a îl pretinde.
Sub aspectul dovedirii cuantumului cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că nu rezultă legătura de cauzalitate dintre chitanța de 500 lei (f.35 ds fond) cu dosarul nr._, nefiind înserat nici numărul de dosar, nici numărul contractului de asistență juridică, raționament reținut de prima instanță doar pentru chitanța de 100 lei. Ca urmare, tribunalul va primi ca dovedită doar plata sumei de 1860 lei și făcând aplicarea art. 453 alin 2 c.pr.civ, constatând că acțiunea a fost admisă în parte, va obliga pârâta din prezenta cauză la suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ .
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul reclamant, ce vizează cheltuielile ocazionate de dosarul de față, în faza fondului, tribunalul reține că atâta timp cât legea nu interzice ca partea să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată ocazionate de un alt proces, nu poate fi cenzurat dreptul părții de a beneficia de o apărare specializată și în cadrul acestui nou proces, în care partea, de asemenea, are la dispoziție achiesarea la pretențiile reclamantului.
Jurisprudența CEDO, în materie este constatntă în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).
Astfel, analizând nu dacă onorariul de avocat este stabilit legal, ci dacă stabilit legal din punct de vedere contractual se produce un abuz de drept în defavoarea celui căzut în pretenții, prin obligarea lui la un onorariu neconform cu necesitățile speței și nerezonabil, tribunalul va reduce onorariul la 300 lei, raportat la valoarea pretențiilor deduse judecății și la munca efectiv depusă, conform art. 451 alin. 2 c.pr.civ
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art. 480 c.pr.civ va admite apelurile declarate de apelantul-reclamant A. VINCENȚIU D., și de apelanta-pârâtă S. F., va schimba în parte sentința civilă apelată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ și 500 lei, cheltuieli de judecată în fond (taxă de timbru și onorariu de avocat redus).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantul-reclamant A. VINCENȚIU D., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat Ș. G. M., cu sediul în București, . nr. 1A, . și de apelanta-pârâtă S. F., cu domiciliul în București, . nr. 1, .. 9, ., împotriva sentinței civile nr. 9354/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ și 500 lei, cheltuieli de judecată în fond.
Menține în rest, sentința civilă apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
S.E.P. C.M.I. M.M.Ț.
Red. SEP
Thred. PI/ 4 ex
J. S. 2 – jud. L. M.-V.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1000/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
