Anulare act. Sentința nr. 1000/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1000/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 1000/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV- A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1000
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.09.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. N.
GREFIER: D. G. C.
Pe rol se află soluționarea cererii civile de față formulată de reclamanta-pârâtă A. T. C. în contradictoriu cu pârâtul C. I. și pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._/4/2014, reclamanta A. T. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C.A. B. & ASOCIAȚII, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Contractului de asistență juridică nr._/2012 și a Contractului de asistență juridică . nr._/2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în cursul anului 2012, a încheiat cu S.C.A B. & Asociații un contract de asistență juridică. Obiectul contractului îl reprezenta asistența juridică și reprezentarea într-un proces de revendicare a imobilului teren situat în București, . nr. 6 sector 2 în dosarul nr._/3/2010.
S-a mai arătat că, la semnarea contractului, reclamanta a stabilit cu reprezentantul societății de avocatură B. I. ca onorariul să reprezinte ca și onorariu de succes un cuantum de 12% din valoarea terenului revendicat.
Deși reclamanta a insistat la semnarea contractului să primească un exemplar al contractului de asistență juridică semnat, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât domnul avocat B. I. a refuzat în mod categoric acest lucru.
A mai precizat reclamanta că, în cursul anului 2013, a semnat cu aceeași societate de avocați Contractul de asistență juridică . nr._, tot în prezența domnului avocat B. I.. Cu acest prilej, a stabilit ca onorariul să fie în cuantum de 1.000 lei, la care să se adauge un onorariu de succes în valoare de 8% din suprafața de teren ce va fi recuperată și care va fi achitat la finalizarea executării silite. Nici de această dată, deși a solicitat în mod expres acest lucru, reclamanta nu a primit un exemplar al contractului de asistență juridică.
Reclamanta a învederat faptul că recent a aflat cu surprindere că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București a fost înregistrat dosarul nr._/300/2014, având ca obiect încuviințare executare silită, în care s-a cerut prin Biroul executorului judecătoresc Ș. P. D. încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de cele două contracte de asistență juridică menționate anterior.
Urmare a acestui fapt, reclamanta a solicitat copii ale înscrisurilor depuse la dosar, printre care se regăseau și cele două contracte de asistență juridică și, cu acest prilej, a constatat că aceste două contracte sunt nule de drept, întrucât au fost încheiate cu nerespectarea prevederilor legale în ceea ce privește forma și conținutul acestora.
În acest sens, s-a arătat că în cele două contracte nu sunt completate toate rubricile conform tipizatului aprobat de Uniunea Națională a Barourilor din România. Astfel, cele două contracte nu au completate rubrica referitoare la locul și data încheierii contractului, contractul_ nu are stabilit un onorariu fix, iar în contractul_, la rubrica unde trebuia să figureze calitatea de avocat, a fost trecută persoana clientului.
Mai mult, a precizat reclamanta, în mod ilegal cele două contracte prevăd ca onorariu de succes o cotă de 12% din valoarea terenului și respectiv de 8% din suprafața de teren ce va fi recuperată, contrar prevederilor art. 135 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora „Este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis”. Conform alin. 3 al aceluiași articol „Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor „aporturi din afacere” (activitatea juridică realizată de către avocat) sunt interzise”.
De asemenea, reclamanta a invocat prevederile art. 122 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora lipsa elementelor obligatorii ce trebuie cuprinse în contractul de asistență juridică conduce la nevalabilitatea contractului.
Pe cale de consecință, reclamanta a apreciat că cele două contracte de asistență juridică sunt nule de drept, prin încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, sens în care a promovat prezenta acțiune.
A mai arătat reclamanta că, la data semnării contractelor, a fost în necunoștință de cauză și a crezut în buna credință a celui cu care a semnat contractele de asistență juridică. Reclamanta a precizat că ar fi putut observa acest aspect, dacă ar fi intrat în posesia unui exemplar al contractelor respective, pe care domnul avocat B. I. a refuzat să i le înmâneze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C.proc.civ., art. 1246 și urm. C.civ., Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, în copie, contractele de asistență juridică nr._/2012 și . nr._/2013.
La data de 26.01.2015, pârâta S.C.A. B. & ASOCIAȚII a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, având în vedere taxa de timbru pe care reclamanta trebuie să o achite conform art. 3 raportat la art. 31, art. 33 și art. 36 din OUG nr. 80/2013, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că ambele contracte de asistență juridică au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data încheierii acestora, atât sub aspectul formei cât și al conținutului.
Pârâta a precizat că părții i s-a înmânat de fiecare dată exemplarul ce i se cuvine, conform Legii nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat și Statutului profesiei de avocat, învederând totodată faptul că reclamanta nu contestă conținutul acestor două contracte decât după momentul în care nu a mai avut nevoie de serviciile S.C.A. B. & Asociații, respectiv câștigarea în mod irevocabil a bunului ce făcea obiectul celor două contracte de asistență juridică, respectiv revendicarea unei suprafețe de 606 mp situată în București, Piața G. C., nr. 6, sector 2.
A mai arătat pârâta că, în fapt, în loc să-și onoreze obligațiile, reclamanta a înstrăinat bunul imobil, în mod fraudulos și în dauna creditorului, către numitul C. I., mandatarul acesteia, sub forma contractului de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014, în schimbul acordării doamnei A. T. C. „întreținere pe toata durata vieții”.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia cele două contracte nu ar conține elementele obligatorii ale unui contract sinalagmatic și că ar fi fost încheiate cu încălcarea prevederilor art. 135 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, s-a arătat că ambele susțineri sunt nereale și nefondate juridic, pentru următoarele considerente: în primul rând, dacă se referă la condițiile nulității absolute prevăzute de art. 1247 C.civ. care stipulează că este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, singurul aspect care ar putea fi luat în considerare ar fi principiul „quota litis”, dacă acesta ar fi adevărat.
Pârâta a arătat că, pentru dosarul_/3/2010, există 3 contracte. Astfel, un prim contract ce purta numărul_ a fost încheiat la data de 13.05.2011 și presupunea un onorariu de_ lei, pentru mai multe dosare (respectiv dosarele nr._ ,_ ,_ ,_ ,_/9/2010,_ ,_, 1238/2011,_ ,_ ,_ ,_/3/2005), aflate la instanțe de judecată pe raza Curții de Apel București și Curții de Apel G.. Acest contract se află în executare silită la B. Ș. D. și face obiectul dosarului nr. 106/2013, Judecătoria Sectorului 3 București încuviințând executarea silită în dosarul nr._/301/2014, tocmai ținând cont de acest contract în ceea ce privește principiul „quota litis”.
Ulterior, în 2012 și respectiv 2013, s-au încheiat cele două contracte de asistență juridică nr._ și nr._, care prevăd un onorariu de succes pentru un dosar pentru care se încheiase și se stabilise deja un onorariu în sumă fixă.
În acest context, a menționat pârâta, cele două contracte nu încalcă prevederile art. 135 din Statut, care, la alin. 1 și 2 prevăd că: ”Este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact "de quota litis”.
Pactul „quota litis” este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
Pârâta a precizat că nu a stabilit totalitatea onorariilor în funcție de rezultatul judiciar.
S-a mai arătat că, prin Decizia nr. 2501/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 135 din Statutul profesiei de avocat, este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis, care este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, prin care se fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
Înalta Curte a precizat că pactul de quota litis nu trebuie confundat cu onorariul de succes, prin care părțile convin asupra unui onorariu care să îndeplinească condiția proporționalității în raport de natura și complexitatea cauzei în care se acordă asistență juridică, la care se adaugă onorariul de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui anumit rezultat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că onorariul convenit de părți prin contractul de asistență juridică, format dintr-o sumă fixă și un onorariu de succes reprezentând o cotă procentuală din valoarea totală a despăgubirilor ce se vor stabili și încasa, nu îndeplinește condițiile unui pact de quota litis (interzis de art. 135 din Statutul profesiei de avocat).
Referitor la forma pe care trebuie să o îmbrace contractul de asistență juridică, s-a arătat că Statutul profesiei de avocat prevede ca acesta să fie încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem, astfel că acesta trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții.
Pârâta a precizat că dispozițiile art. 122 din Statutul profesiei de avocat prevăd condițiile ce trebuie îndeplinite de un contract de asistență juridică și acestea se referă la: „Datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia; datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal, precum și mandatarul clientului, dacă este cazul; obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului; onorariul; atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia; modul de soluționare a litigiilor intre avocat si client; semnăturile părților. Lipsa elementelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-e) și g) atrage nevalabilitatea contractului, dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată. Contractul de asistență juridică va fi tipărit în formulare tipizate.”
A mai arătat pârâta că neîndeplinirea acestor cerințe nu atrage de drept nulitatea absolută sau nevalabilitatea unui contract de asistență juridică, ci numai dacă s-a produs prin această lipsă o vătămare ce nu poate fi remediată.
În opinia pârâtei, reclamanta a acționat cu o vădită rea-credință, care se manifestă sub cel puțin două aspecte: în primul rând, reclamanta a înstrăinat bunul aflat în litigiu, astfel încât pârâta să nu mai poată încasa onorariul de succes, iar în al doilea rând, reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractelor, după ce pârâta și-a îndeplinit partea sa de obligație și la mai puțin de 3 ani de la data încheierii actelor.
În fapt, S.C.A. B. & Asociații a încheiat contractul de asistență juridică nr._ la data de 13.05.2011, iar în cursul anului 2012 s-a încheiat contractul pentru 12% onorariu de succes privind bunul imobil teren situat în București, .. C., nr. 6, sector 2, ce făcea obiectul dosarului nr._/3/2010 (după rejudecare), aflat în stadiu apel-rejudecare la Tribunalul București, după ce fusese pierdut în fond și apel în primul ciclu procesual, precum și fondul după rejudecare.
Pârâta a menționat că reclamanta a fost de acord cu majorarea onorariului de succes de la 12% la 20%, iar în acest sens s-a încheiat contractul nr._/2013, prin care s-a majorat cu 8% onorariul de succes.
A mai precizat pârâta că a reprezentat-o pe reclamantă în dosarul nr._/3/2010 pe parcursul desfășurării celui de-al doilea ciclu procesual, iar reclamanta trebuie să achite cota de 20% din valoarea imobilului teren în suprafață de 606 mp, situat în București, Piața Gh. C. nr. 6, sector 2.
În concluzie, a învederat pârâta, din probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul că, contractele de asistență juridică încheiate pentru dosarul nr._/3/2010 sunt legale, iar reclamanta și-a dat consimțământul cu privire la conținutul acestora. În baza acestora, pârâta a asigurat asistența juridică și reprezentarea reclamantei în cauza menționată pe parcursul mai multor ani și la mai multe instanțe. Pe tot parcursul derulării procesului, nu a avut nicio problemă de legalitate cu aceste contracte, iar aceste probleme au intervenit în momentul în care a solicitat prin notificare plata și a introdus o cerere de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ.
De asemenea, pârâta-reclamantă S.C.A. B. & ASOCIAȚII a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. I. și cu reclamanta-pârâtă A. T. C., să se dispună revocarea contractului de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014 de Notarul Public M. F., încheiat între debitoarea A. T. C. și terțul dobânditor de rea credință C. I. și indisponibilizarea bunului imobil, teren în suprafață de 606 mp, situat în București, P-ța G. C. nr. 6, sector 2, evaluat la suma de 109.807 Euro (494.132,4 lei), până la recuperarea creanței, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâta este creditorul reclamantei A. T. C., așa cum rezultă din Contractul de Asistență Juridică nr._/2012 ce avea ca obiect onorariul de succes de 12% din valoarea bunului și Contractul de Asistență Juridică nr._/2013, ce avea ca obiect onorariul de succes de 8% din valoarea bunului, împreună reprezentând un onorariu de 20% din bunul imobil teren situat în București, .. C., nr. 6, sector 2, ce făcea obiectul dosarului de revendicare nr._/3/2010 aflat în apel-rejudecare pe rolul Tribunalului București, care a fost câștigat în stadiul apel, prin decizia civilă nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel București și rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Pârâta-reclamantă a precizat că, ulterior rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 171/2013, a deschis dosar de executare, prin care a solicitat pârâtei S.C. Alpha Bank S.A. punerea în posesie. La scurt timp, pentru a împiedica S.C.A. B. & Asociații să recupereze onorariul, reclamanta, prin demersurile procuratorilor M. G. și C. I., a renunțat la dosarul de executare, deoarece procentul de 8% din Contractul de Asistență Juridică nr._/2013 includeau și executarea procedurii de executare silită.
S-a mai arătat că aceste demersuri au fost percepute de pârâta-reclamantă ca fiind acte de fraudare a intereselor acesteia și, în consecință, a solicitat începerea executării silite, iar la data de 12.09.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat în cadrul dosarului nr._/301/2014 începerea executării silite împotriva reclamantei A. T. C..
La data de 16.09.2014, reclamanta A. T. C. a înstrăinat terenul domnului C. I., împuternicitul și reprezentatul său în România, pentru toate problemele de natură juridică sau civilă.
Cu toate că s-ar putea susține că reclamanta nu a reacționat imediat după pronunțarea încuviințării executării silite și că a trecut un anumit termen până când a decis să vândă terenul, pârâta a precizat că data de 12.09.2014, data când s-a pronunțat instanța, a fost vineri, iar data de 16.09.2014 a fost marți; în concluzie, reclamanta a acționat imediat, în sensul că luni, pe data de 15.09.2014, a depus actele, iar marți a semnat contractul de înstrăinare a terenului.
S-a mai arătat că reclamanta a acționat cu intenția vădită de sustragere de la executare a bunului imobil, aceasta acționând în complicitate cu C. I., cu scopul vădit de a o prejudicia pe pârâta-reclamantă.
De asemenea, a precizat pârâta-reclamantă, creanța acesteia este certă, lichidă și exigibilă, potrivit art. 1563 C.civ., care prevede că dreptul de creanță al creditorului trebuie să fie cert. Aceasta nu înseamnă că exigibilitatea și lichiditatea creanței sunt indiferente pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, ci doar că aceste cerințe trebuie îndeplinite la momentul pronunțării hotărârii judecătorești de declarare pe cale pauliană a inopozabilității actului atacat.
S-a mai arătat că rațiunea pentru care instanța de judecată trebuie să constate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței este justificată de faptul că acțiunea pauliană pregătește valorificarea silită a imobilului teren ce constituie obiectul actului și că are vocația de a realiza executarea silită.
În cauză, a precizat pârâta-reclamantă, creanța este anterioară încheierii de către debitor a actului fraudulos a cărui inopozabilitate o solicită.
De asemenea, s-a învederat faptul că există un titlu executoriu, iar pârâta-reclamantă a recurs deja la executarea silită în acest caz.
Pârâta-reclamantă a mai arătat că actul încheiat de debitor cu terțul C. I. i-a cauzat un prejudiciu, motiv pentru care s-a solicitat constatarea inopozabilității actului juridic încheiat de către debitor în frauda intereselor pârâtei-reclamante, deoarece în contractul de asistență juridică (existent la dosarul cauzei), procentul acesteia este de 8% din suprafața de teren ce va fi recuperată. În cazul în care acest teren este înstrăinat, pârâta-reclamantă este în imposibilitate de a mai intra în posesia drepturilor sale.
S-a mai precizat faptul că, prin înstrăinarea bunului imobil teren situat în București, .. C., nr. 6, sector 2, conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014 de Notarul Public M. F., debitoarea A. T. C. a creat un prejudiciu, cauzând/mărind o stare de insolvabilitate, având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditoarea S.C.A. B. & Asociații. Astfel, actul provoacă o însărăcire a debitoarei, constând în faptul că debitoarea nu primește nimic în schimb. Prin acest act, s-a înstrăinat către terțul dobânditor un bun imobil teren evaluat la suma de aproximativ 549.036 Euro, în schimbul obligației acestuia de a asigura întreținerea debitoarei vânzătoare A. Tatina C., pe toata durata vieții.
Pârâta-reclamantă a arătat că prestația reciprocă este dezechilibrată și față de faptul că domnul C. I. locuiește în București – România, iar doamna A. T. C. în Lausanne - Elveția.
Chiar și în cazul în care nu s-ar lua în calcul aceste fapte, iar instanța de judecată ar considera că prestația ar fi echilibrată, pârâta-reclamantă a solicitat să se constate că sunt acte de însărăcire și acelea în care prestațiile părților sunt echilibrate, dacă s-au încheiat pentru a salva un bun al debitorului de la urmărirea iminentă a creditorului său.
În opinia pârâtei-reclamante, complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, C. I., este certă, întrucât acesta a știut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului, deoarece, așa cum rezultă din procura depusă la dosarul cauzei, este împuternicit să o reprezinte pe doamna A. T. în dosarul de executare și toate actele de procedură se îndeplinesc la domiciliul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. N.C.pr.civ., art. 1562 și urm. N.C.civ., art. 29 alin. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013, care prevede scutirea de la plata taxei de timbru acțiunile referitoare la obligațiile legale si contractuale de întreținere.
La data de 24.02.2015, reclamanta-pârâtă A. T. C. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La data de 24.02.2015, pârâtul C. I. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nemotivării în drept a cererii reconvenționale, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată și obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția nemotivării în drept a cererii reconvenționale, s-a arătat că, în condițiile în care textul de lege invocat, respectiv art. 205 C.proc.civ., se referă la „întâmpinare”, se impune respingerea cererii ca nemotivată în drept.
De asemenea, pârâtul C. I. a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, față de prevederile art. 1563 C.civ., potrivit cărora „creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii”, precizând faptul că, în speță, creanța nu este certă, în condițiile în care, în decursul timpului, au fost achitate sume importante de bani în contul acestei creanțe. Mai mult, pe de o parte încheierea dispusă în dosarul_/301/2014 face referire la debitoarea A. T. F. și nu la A. T. C., iar pe de altă parte, această creanță reprezintă 20% din valoarea terenului revendicat, în condițiile în care, în contractul nr._/2013, onorariul de succes se referă la o suprafață de 8% din teren și nu din valoarea acestuia. Totodată, reclamantei i-au fost achitate sume importante în valută în contul acestor contracte, ceea ce face ca pretenția în cuantum de 109.807 Euro să nu fie reală.
S-a mai solicitat a se observa că acțiunea este îndreptată împotriva pârâtului C. I. și nu C. I., iar pe parcursul motivării numele acestuia este schimbat în C. I..
Pe fond, în situația în care se va trece peste excepțiile invocate, s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată. Astfel, s-a arătat că înstrăinarea terenului nu s-a făcut în vederea „însărăcirii” așa-zisului creditor, ci a avut o motivație umanitară, bazată pe un interes comun, cauzată în special de starea de sănătate și vârstă a pârâtei A. T. C., în condițiile scăderii interesului pe piața imobiliară pentru achiziționarea de terenuri.
S-a mai menționat faptul că reclamanta a solicitat anterior încuviințarea executării silite la data de 07.07.2014 și respectiv la 10.07.2014 prin intermediul aceluiași executor judecătoresc Ș. P. D., pentru aceleași contracte, atât la Judecătoria Sectorului 3 București cât și la Judecătoria Sectorului 2 București.
La data de 14.08.2014, în dosarul nr._/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 București a respins în mod definitiv, prin neapelare, cererea executorului judecătoresc Ș. P. D. cu privire la contractele în cauză. Față de această soluție, reclamanta a reintrodus, în mod abuziv, cu ajutorul aceluiași executor judecătoresc, o nouă cerere la data de 26.08.2014, la Judecătoria Sectorului 2 București, care a fost încuviințată la data de 30.09.2014 în cadrul dosarului nr._/300/2014.
Pârâtul a precizat că, în mod premeditat și în complicitate cu executorul judecătoresc, reclamanta a încercat să obțină în mod abuziv și fraudulos o executare silită împotriva așa zisei debitoare A. T. C., față de împrejurarea că, la încuviințarea executării silite, nu se citează părțile. Or, în aceste condiții, nu s-au putut formula apărări pertinente care să demonstreze faptul că, cele două contracte nu pot fi puse în executare.
A mai arătat pârâtul că a aflat întâmplător despre existența dosarelor privind încuviințarea executării silite, în condițiile în care, pe site-ul instanțelor, figurau nume diferite pentru pârât, respectiv A. T. F. și Aposto;eanu T. F..
Pe cale de consecință, a menționat pârâtul, sunt nefondate afirmațiile reclamantei, în sensul că a știut de faptul că aceasta a obținut încuviințarea executării silite și de aceea a încercat ca, în daună, să înstrăineze imobilul.
Mai mult, încuviințarea executării silite în cadrul dosarului nr._/300/2014 s-a admis la data de 30.09.2014, ulterior momentului semnării contractului de întreținere – 16.09.2014.
S-a mai arătat că, în afară de celelalte cauze care conduc la nulitatea contractelor de asistență juridică, contractul nr._/2013 a rămas fără obiect, în condițiile în care i-a comunicat oficial reclamantei faptul că nu dorește executarea silită a băncii Alpha Bank S.A., date fiind negocierile amiabile cu aceasta, cât și faptul că, deși a semnat în anul 2013 pentru începerea executării silite, reclamanta nu a depus nicio diligență în acest sens. Între documentele atașate la cererea de încuviințare a executării silite se regăsesc notificări făcute de reclamantă către Alpha Bank S.A., datate 08.04.2014, în care se acordă acesteia un termen de 10 zile pentru îndeplinirea obligațiilor. În această situație, nu se justifică în niciun fel faptul că, în data de 10.04.2014, să introducă cererea de executare silită înainte de expirarea termenului de grație de 10 zile acordat debitoarei, decât justificat de împrejurarea că nu dorea, în lipsa demersurilor asumate prin contractul de asistență juridică, să piardă eventualul onorariu de succes pentru executarea silită a băncii.
Pârâtul a mai precizat că nu este reală afirmația din cererea reconvențională, în sensul că, ulterior rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 171/2013, a deschis dosar de executare, față de împrejurarea că aceasta nu era irevocabilă, ci numai definitivă, iar începerea executării silite s-a inițiat după aproape 1 an de zile, în condițiile în care notificase reclamanta că renunță la executarea silită, pentru a nu mai întreprinde niciun demers în acest sens.
Pe de altă parte, a învederat pârâtul, pe parcursul derulării relațiilor contractuale, acesta i-a achitat reclamantei sume importante de bani, pentru care nu a primit facturi și chitanțe, motiv pentru care a formulat plângere penală la P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și urm. C.proc.civ.
La data de 18.03.2015, pârâta-reclamantă S.C.A. B. & ASOCIAȚII a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul C. I. și reclamanta - pârâtă A. T. C., prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de aceștia ca fiind neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 3985/01.04.2015, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în baza dispozițiilor art. 94 alin. 1 lit. j (în prezent lit. k) C.pr.civ., față de valoarea obiectului cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 29.04.2015.
La termenul de judecată din 02.09.2015, pârâta-reclamantă, reprezentată de avocat, a învederat faptul că nu mai susține excepția netimbrării cererii principale, față de achitarea taxei de timbru de către reclamanta-pârâtă.
La același termen de judecată, tribunalul a calificat susținerile privind inadmisibilitatea și nemotivarea în drept a cererii reconvenționale, formulate prin întâmpinarea depusă de pârâtul C. I., ca fiind apărări pe fondul cererii reconvenționale.
Prin încheierea din data de 02.09.2015, tribunalul a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta A. T. C. a încheiat cu S.C.A B. & Asociații contractul de asistență juridică nr._/2012, având ca obiect asistența juridică și reprezentarea reclamantei în litigiul privind revendicarea imobilului teren situat în București, ., nr. 6 sector 2, în dosarul nr._/3/2010. Prin contractul menționat, părțile au stabilit un onorariu de succes un cuantum de 12% din valoarea terenului revendicat.
Între aceleași părți s-a încheiat ulterior contractul de asistență juridică . nr._/2013, având ca obiect asistența juridică și reprezentarea reclamantei în dosarul nr._/3/2010 (completare contract fond și apel), onorariul fix stabilit de părți fiind în cuantum de 1000 lei, la care se adaugă un onorariu de succes în valoare de 8% din suprafața de teren ce va fi recuperată, acest din urmă onorariu urmând a fi achitat la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, respectiv la finalizarea executării silite.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a invocat nulitatea absolută a celor două contracte de asistență juridică menționate, pe motiv că ar fi fost încheiate cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la forma și conținutul acestora.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în cele două contracte nu sunt completate toate rubricile conform tipizatului aprobat de Uniunea Națională a Barourilor din România, tribunalul constată că viciile de formă invocate de reclamantă nu sunt de natură să determine nulitatea absolută a contractelor de asistență juridice, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile de valabilitate a încheierii acestor acte juridice.
Astfel, atât timp cât Statutul profesiei de avocat prevede numai obligativitatea încheierii contractului de asistență juridică în formă scrisă, pentru a face dovada convenției dintre avocat și client, rezultă că un contract de asistență juridică trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții, iar eventualele vicii de formă nu afectează valabilitatea convenției, în măsura în care necompletarea unei rubrici din tipizatul utilizat nu a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea contractului respectiv.
În acest sens, împrejurarea că în contractele de asistență juridică nu este completată rubrica referitoare la locul și data încheierii contractului (cauză de nulitate relativă) ar putea atrage anularea contractului numai în măsura în care s-ar fi produs reclamantei o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în altă modalitate. Or, din moment ce ambele contracte de asistență juridică sunt numerotate și datate (nr._/2012, respectiv . nr._/2013), acestea pot fi cu ușurință identificate, iar reclamanta nu a precizat în ce modalitate a fost prejudiciată prin lipsa mențiunilor referitoare la locul și data încheierii contractelor.
În plus, cele două contracte de asistență juridică poartă semnăturile ambelor părți, sunt încheiate în formă scrisă și au dobândit dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență, conțin drepturile și obligațiile părților, iar onorariile cuvenite intimatei sunt prevăzute expres la art. 2 din fiecare contract.
Referitor la faptul că, în cuprinsul contractului de asistență juridică nr._/2012, este prevăzut numai un onorariu de succes (cota de 12% din valoarea terenului revendicat), tribunalul apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 135 din Statutul profesiei de avocat, atât timp cât mențiunile din acest contract se coroborează cu clauzele inserate de părți atât în contractul de asistență juridică inițial nr._/13.05.2011 (la care reclamanta nu face nicio referire) cât și în contractul de asistență juridică . nr._/2013. Astfel, prin contractul de asistență juridică inițial, părțile au stabilit un onorariu fix, datorat de client pentru mai multe dosare (printre care și dosarul nr._/3/2010), iar în completarea clauzelor din contractul de asistență juridică inițial, părțile au convenit ulterior asupra plății altor onorarii, respectiv a onorariului de succes de 12% din valoarea terenului revendicat (contractul nr._/2012), precum și a onorariului fix de 1000 lei cât și a onorariului de succes cu titlu complementar în valoare de 8% din suprafața terenului ce urma a fi recuperat (contractul . nr._/2013).
În această situație, nu au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la interzicerea stabilirii onorariului exclusiv ca reprezentând un procent din valoarea bunului obiect al litigiului cu privire la care avocatul și-a asumat obligația de diligență de a-l câștiga.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de nulitate invocat prin cererea principală, Tribunalul constată că nu corespunde realității susținerea reclamantei, potrivit căreia, în cuprinsul contractului de asistență juridică . nr._/2013, la rubrica unde trebuia să figureze calitatea de avocat, ar fi fost trecută persoana clientului. Astfel, din examinarea copiei acestui contract de asistență juridică, se observă că rubrica anterior menționată a fost corect completată.
Susținerea reclamantei în sensul că nu i s-ar fi înmânat câte un exemplar original al fiecăruia din cele două contracte de asistență juridică nu poate determina nulitatea acestora și, în plus, nu justifică neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de achitare a onorariilor convenite, atât timp cât aceasta avea cunoștință de conținutul clauzelor contractuale, semnând personal cele două contracte de asistență juridică.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta S.C.A. B. & Asociații, reclamanta a mai invocat o . cauze de nulitate absolută a celor două contracte de asistență juridică, niciuna din susținerile reclamantei nefiind însă de natură să afecteze valabilitatea celor două contracte.
Astfel, mențiunile din contractul de asistență juridică nr._/2012 referitoare la anul încheierii acestuia și la persoana avocatului reprezentant al S.C.A. B. & Asociații fac dovada deplină până la înscrierea în fals, situație în care nu pot fi reținute de tribunal alegațiile din cererea de chemare în judecată, în sensul că anul încheierii contractului de asistență juridică nr._ ar fi fost 2011 în loc de 2012, iar numele avocatului cu care s-a încheiat contractul ar fi fost B. I. și nu B. I.. În plus, reclamanta nu contestă faptul că, între aceasta și pârâtă, s-ar fi încheiat anterior contractul de asistență juridică nr._/13.05.2011, ci susține că nu cunoaște în ce împrejurări ar fi fost modificat obiectul contractului, prin inserarea unui număr de 15 dosare suplimentare, cu toate că însăși reclamanta recunoaște că acest contract a fost semnat atât de aceasta cât și de un alt client. Tribunalul reține faptul că aspectele susținute de reclamantă cu privire la contractul de asistență juridică nr._/13.05.2011 nu au fost dovedite și, oricum, nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a celor două contracte încheiat de aceasta ulterior.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că ambele contracte de asistență juridică îndeplinesc condițiile de valabilitate prevăzute de Legea nr. 51/1991 și de Statutul profesiei de avocat, iar lipsurile formale invocate de reclamantă nu afectează valabilitatea convenției dintre părți, atât timp cât nu lipsește niciuna din mențiunile obligatorii reglementate de dispozițiile art. 122 din Statutul profesiei de avocat.
Față de argumentele expuse, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta A. T. C. în contradictoriu cu pârâta S.C.A. B. & Asociații.
În ceea ce privește cererea reconvențională, având ca obiect acțiune revocatorie, formulată de pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. T. C. și cu pârâtul C. I., tribunalul constată că sunt neîntemeiate susținerile pârâtului C. I. privind inadmisibilitatea și nemotivarea în drept a cererii reconvenționale.
Astfel, se observă că pârâta-reclamantă a indicat temeiul de drept al cererii reconvenționale ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 1562 și urm. N.C.civ. (care reglementează acțiunea revocatorie), iar menționarea prevederilor art. 205 și urm. N.C.pr.civ. privind întâmpinarea și cererea reconvențională are rolul de a justifica depunerea cererii reconvenționale odată cu întâmpinarea. Așadar, fiind indicate atât temeiul de drept material cât și cel de drept procesual, nu poate fi reținută teza susținută de pârâtul C. I. privind nemotivarea în drept a cererii reconvenționale.
De asemenea, sunt nefondate susținerile pârâtului privind inadmisibilitatea cererii reconvenționale, față de neîndeplinirea condiției caracterului cert al creanței, prevăzută de dispozițiile art. 1563 C.civ., aceste susțineri neîncadrându-se în categoria finelor de neprimire a unei acțiuni revocatorii, ci urmează a fi analizate în cadrul aprecierii asupra temeiniciei cererii reconvenționale.
Examinând pe fond acțiunea revocatorie formulată de pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații, tribunalul constată că, prin încheierea din camera de consiliu din data de 12.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014 (fila 40 dosar nr._/4/2014), s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei A. T. C., la cererea creditoarei S.C.A. B. & Asociații, pentru creanța de 20% din valoarea terenului revendicat, reprezentând onorariul de succes stabilit prin titlurile executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr._/2012 și nr._/2013. După numai câteva zile de la data încuviințării executării silite împotriva debitoarei A. T. C., a fost încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014 de Notarul Public M. F. (filele 19-22 dosar nr._/4/2014), prin care a fost înstrăinat către dobânditorul C. I. imobilul teren intravilan în suprafață de 606 mp, situat în București, Piața C. G. nr. 6, sector 2, proprietatea transmițătoarei A. T. C., în baza deciziei civile nr. 171A/10.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2010 (definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 450/11.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2010), transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat operând în schimbul obligației de întreținere pe toată durata vieții înstrăinătoarei A. T. C., obligație asumată de dobânditorul C. I..
Tribunalul constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1562-1563 C.civ. pentru admiterea acțiunii revocatorii, prin care pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații, în calitate de creditor al reclamantei-pârâte A. T. C., solicită să se declare inopozabil față de aceasta contractul de întreținere anterior menționat.
În acest sens, în temeiul dispozițiilor art. 1563 C.civ., tribunalul reține faptul că s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile a pârâtei-reclamante la data introducerii acțiunii revocatorii, respectiv creanța în cuantum de 20% din valoarea terenului revendicat, situat în București, Piața C. G. nr. 6, sector 2, reprezentând onorariul de succes stabilit prin titlurile executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr._/2012 și nr._/2013, referitoare la reprezentarea și asistarea reclamantei-pârâte A. T. C. în dosarul nr._/3/2010, creanță a cărei executare silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 12.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2014.
Nu pot fi reținute apărările pârâtului C. I. referitoare la lipsa caracterului cert al creanței menționate, față de achitarea unor sume importante de bani în contul acestei creanțe, aceste apărări împotriva titlurilor executorii reprezentate de contractele de asistență juridică nr._/2012 și nr._/2013 nefiind dovedite în cauza de față. Astfel, prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamanta-pârâtă A. T. C., aceasta a susținut, într-adevăr, faptul că ar fi achitat sume de bani în contul onorariilor stabilite cu S.C.A. B. & Asociații, fără a i se fi eliberat chitanțe în acest sens, situație în care se constată că nu a fost probată plata sumelor de bani datorate cu titlu de onorarii de succes în temeiul titlurilor executorii menționate.
De asemenea, tribunalul constată că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014, pârâtei-reclamante i s-a produs un prejudiciu, constând în starea de insolvabilitate pe care debitoarea A. T. C. și-a cauzat-o prin înstrăinarea imobilului teren situat în București, Piața C. G. nr. 6, sector 2, în condițiile în care se încuviințase executarea silită a debitoarei cu numai câteva zile înainte de încheierea contractului de întreținere, act juridic prin care debitoarea și-a micșorat activul patrimonial, în schimbul obligației de întreținere asumată de dobânditorul bunului.
Se observă totodată faptul că s-a făcut dovada fraudei reclamantei-pârâte A. T. C., care, în calitate de debitoare, a avut cunoștință de producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditoarei sale - pârâta-reclamantă S.C.A. B. & Asociații, nefiind întâmplătoare alegerea momentului încheierii contractului de întreținere, în zilele imediat următoare declanșării executării silite a debitoarei. Astfel, reclamanta-pârâtă a fost conștientă de faptul că, prin înstrăinarea imobilului teren cu privire la care i se recunoscuse dreptul de proprietate în mod irevocabil (în litigiul în care a fost reprezentată de pârâta-reclamantă), imobil în funcție de valoarea căruia fusese stabilit cuantumul onorariilor de succes prin contractele de asistență juridică, și-a micșorat patrimoniul cu valoarea terenului respectiv (punând totodată creditoarea în imposibilitatea de a-și recupera creanța prin executarea silită a imobilului respectiv), în frauda drepturilor creditoarei, chiar dacă respectivul contractul de întreținere nu a fost încheiat cu intenția păgubirii creditoarei sau prin urmărirea acestui scop de către debitoare.
Tribunalul apreciază că, în cauza de față, rezultă fără putință de tăgadă complicitatea la fraudă a pârâtului C. I., în calitate de terț cu care debitoarea a încheiat contractului de întreținere. În acest sens, se constată că dobânditorul imobilului avea cunoștință de faptul că, prin încheierea contractului de întreținere, debitoarea și-a mărit starea de insolvabilitate, în primul rând având în vedere faptul că pârâtul C. I. a reprezentat-o pe reclamanta A. T. C. în faza executării silite ce viza imobilul redobândit în procesul de revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010, iar pe de altă parte, ținând seama de faptul că debitorul obligației de întreținere locuiește și are domiciliul în România, în timp ce creditoarea aceleiași obligații locuiește în Elveția, situație în care ambele părți ale contractului de întreținere erau conștiente de probabilitatea redusă a îndeplinirii obligației de prestare a întreținerii pe toată durata vieții înstrăinătoarei.
Apărările din întâmpinarea depusă de pârâtul C. I., referitoare la relațiile tensionate cu reclamanta (inclusiv prin formularea unei plângeri penale împotriva acesteia) nu sunt de natură a înlătura complicitatea la fraudă a pârâtului la momentul încheierii contractului de întreținere, fiind totodată neplauzibile, cu atât mai mult cu cât, inclusiv în anul 2013, acesta a fost mandatat de reclamantă să o reprezinte în litigii având ca obiect restituirea mai multor imobile (în baza procurii speciale autentificate sub nr. 678/18.06.2013 – fila 4 dosar nr._/4/2014).
În consecință, tribunalul va admite cererea reconvențională având ca obiect acțiune revocatorie și va constata inopozabilitatea față de pârâta-reclamantă a contractului de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014 de Notarul Public M. F., act juridic încheiat între reclamanta-pârâtă (în calitate de debitoare) și pârâtul C. I. (terț dobânditor), în frauda drepturilor pârâtei-reclamante S.C.A. B. & Asociații (în calitate de creditoare).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta A. T. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „L. M.”, cu sediul în București, .. 15, ., ., sectorul 2, în contradictoriu cu pârâta S.C.A. B. & ASOCIAȚII, cu sediul în București, ., ., ..
Admite cererea reconvențională, având ca obiect acțiune revocatorie, formulată de pârâta-reclamantă S.C.A. B. & ASOCIAȚII, cu sediul în București, ., ., ., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. T. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat „L. M.”, cu sediul în București, .. 15, ., ., sectorul 2 și pârâtul C. I., domiciliat în București, Calea Călărași nr. 163, ., ., sectorul 3.
Constată inopozabilitatea contractului de întreținere autentificat sub nr. 926/16.09.2014 de Notarul Public M. F. față de pârâta-reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. N. D. G. C.
Red. RN
Thred. PI/RN/5 ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 23-11-2015,... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1585/2015. Tribunalul... → |
|---|
