Contestaţie la executare. Decizia nr. 4573/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4573/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 4573/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4573 A
Ședința publică din 25.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – T. S.
JUDECĂTOR – R. M. C.
GREFIER – G. S.
Pe rol soluționarea apelului civil de față, formulat de apelanta-contestatoare D. M., împotriva sentinței civile nr.4103/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata ., prin avocat, lipsind apelanta-contestatoare D. M..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, susține că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.10.2014, sub nr._, contestatoarea D. M. în contradictoriu cu intimata . a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea în parte a încheierii din data de 20 martie 2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 152/2014 al B.E.J. M. I. și a fost autorizată creditoarea S.C. O. P. S.A. să treacă la executarea silită împotriva sa, pentru realizarea creanței în cuantum de 1886,92 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, anularea încheierii B.E.J. M. I. nr._/13.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 488,99 lei, anularea somației nr._/13.06.2014 emise de B.E.J. M. I. cu privire la debitul de 1.886,92 lei (ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație) și cheltuielile de executare în cuantum de 488,99 lei și anularea tuturor actelor de executare subsecvente somației.
Prin sentința civilă nr. 4103 din 04.03.2015, Judecătoria Sectorului 1 București a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare și a luat de precizarea intimatei în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 18.01.2014 (așa cum rezultă din procesul-verbal de predare primire), intimata . a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc M. I. declanșarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr._/14.07.2010 pronuntată de Judecatoria Sectorului 1 București in dosarul nr._ (filele 41-42), în urma căreia a fost înregistrat dosarul de executare nr. 152/2014 (fila 61).
Prin sentinta civila nr._/14.07.2010 pronuntată de Judecatoria Sectorului 1 București in dosarul nr._ (filele 64-67) s-a dispus printre altele, întoarcerea executării silite prin obligarea contestatoarei din prezenta cauză la restituirea sumei obținute prin poprirea conturilor intimatei, precum și la restituirea sumei de 1940 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Sentința menționată mai sus a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 101/18.01.2011 a Tribunalului București respingerea recursului la data de 18.01.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ (fila 59) a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă arătată anterior.
La data de 13.06.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, acestea fiind în cuantum de 488,99 lei (fila 58).
La aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația prin care a solicitat contestatoarei plata sumelor datorate conform titlului executoriu și a cheltuielilor de executare (fila 57).
Potrivit art. 711 al. 1 din codul de procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar potrivit al. 2 dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În ceea ce motivul de contestație, respectiv că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită, instanța a apreciat că este neîntemeiat față de următoarele:
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie”.
Conform art. 705 din Codul de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începând să curgă de la data rămânerii lor definitive.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 634 din Codul de procedură civilă, sunt hotărâri definitive, printre altele: hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu recurs, acestea devenind definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Instanța a reținut că hotărârea judecătorească ce a fost pusă în executare a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, însă conform art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă"”.
Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că sentinta civila nr._/14.07.2010 pronuntată de Judecatoria Sectorului 1 București in dosarul nr._ a devenit irevocabilă la data de 18.01.2011.
Pe cale de consecință, având în vedere că cererea de executare silită a fost predată Biroului Executorului Judecătoresc M. I. la data de 18.01.2014 (fila 42), instanța a reținut că, executarea silită a fost începută în termenul de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 06.07.2015, sub nr._, solicitând anularea în parte a încheierii din 20 martie 2014 pronunțate de Judecătoria sectorului 1 în dosarul nr._, prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 152/2014 al B.E.J. M. I. și a fost autorizată creditoarea S.C. O. P. S.A. să treacă la executarea silită pentru realizarea creanței în cuantum de 1886,92 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, anularea încheierii B.E.J. M. I. nr._/13.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 488,99 lei, anularea somației nr._/13.06.2014 emise de B.E.J. M. I. cu privire la debitul de 1.886,92 lei (ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație) și cheltuielile de executare în cuantum de 488,99 lei și anularea tuturor actelor de executare subsecvente acestei somații.
In motivarea apelului se arata urmatoarele:
1.Articolul 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă nu poate fi invocat pentru a atrage aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 705 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Procedând în sens contrar, este evident că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, interpretând și aplicând greșit în cauză art. 5 din Legea nr. 76/2012, în condițiile în care, potrivit reglementării sale exprese, acest text de lege face trimitere doar la dispozițiile noului Cod de procedură civilă privitoare la titlurile executorii, respectiv Capitolul II din Cartea a V-a, art. 632-642, iar scopul expres al acestei norme, circumstanțiat chiar de către legiuitor, este de a reglementa faptul că hotărârile judecătorești pronunțate sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie.
2. Dispozițiile art. 705 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză nici din perspectiva prevederilor art. 24 din acest Cod, întrucât norma cuprinsă la art. 705 alin. 2 nu este una de procedură, ci reglementează momentul de început al, termenului de prescripție a dreptului creditorului de a cere executarea silită.
Cu alte cuvinte, art. 24 din actualul Cod de procedură civilă prevede că executărilor silite începute după . Codului de procedură civilă li se vor aplica dispozițiile noii legi de procedură, însă numai în ceea ce privește regulile de procedură (ex. competența instanței, calitatea părților, forma contestației la executare și procedura de judecată a acesteia, modul de calcul al cauțiunii, forma hotărârii judecătorești și căile de atac susceptibile de a fi exercitate), nu însă și în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
3. întrucât Legea nr. 76/2012 nu cuprinde dispoziții exprese în materia prescripției, devin aplicabile prevederile de drept comun ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora prescripțiile începute neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, este evident că, din moment ce termenul de prescripție a dreptului creditoarei de a cere executare silită a început să curgă la data de 14.07.2010, în cauză se aplică dispozițiile art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865, iar nu cele ale art. 705 alin. 2 din actualul Cod de procedură civilă, cum greșit a procedat instanța de fond.
Astfel, titlul executoriu în baza căruia B.E.J. M. I. desfășoară executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 152/2014 este sentința civilă nr._/14.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a admis contestația la executare formulată de S.C. O. P. S.A., s-au anulat actele de executare efectuate în dosarele de executare nr. 69-75/2009 ale B.E.J. M. M. și s-a dispus restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor poprite (prima de C. 2007 și cheltuielile de executare). Această soluție definitivă a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 101/18.01.2011 a Tribunalului București.
Cererea creditoarei S.C. O. P. S.A. de executare silită a fost admisă de B.E.J. M. I. prin încheierea nr. 1372/31.01.2014, fiind înregistrată și deschizându-se astfel dosarul de executare nr. 152/2014.
Potrivit art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut la data de 14.07.2010, întrucât sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei sectorului 1 este definitivă, în sensul art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, putând fi pusă în executare, indiferent dacă a fost sau nu atacată cu recurs. Astfel, momentul de la care o hotărâre judecătorească devine executorie este imul singur și determinat de faptul că hotărârea nu mai este supusă unei căi de atac suspensive de executare. Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 rezultă în mod evident că recursul nu suspendă executarea, cu excepțiile prevăzute de lege, astfel încât o hotărâre dată în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel, este executorie, neavând relevanță dacă a rămas sau nu irevocabilă.
In consecință, nu se poate susține că dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-ar fi născut la data de 18.01.2011, când sentința civilă nr._/14.07.2010 a devenit irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 101/18.01.2011 a Tribunalului București-Secția a V-a civilă, astfel cum greșit a reținut instanța de fond.
Din moment ce dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născutei data de 14.07,2010, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14.07.2013, neexistând niciunul dintre cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, dintre cele prevăzute art. 4051 și 4052 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Or, cererea creditoarei de executare silită a fost depusă în ianuarie 2014, fiind admisă de B. M. I. prin încheierea nr. 1372/31.01.2014.
In aceste condiții, dreptul creditoarei de a obține executarea silită s-a stins, iar titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, fiind lovite de nulitate toate actele de executare emise în cadrul dolarului nr, 152/2014 al B.E.J. M. I..
Față de aceste motive, solicita admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
În drept, invoca dispozițiile art. 466 și urm. din noul Cod de procedură civilă.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Titlul executoriu în baza căruia B.E.J. M. I. desfășoară executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 152/2014 este sentința civilă nr._/14.07.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a admis contestația la executare formulată de S.C. O. P. S.A., s-au anulat actele de executare efectuate în dosarele de executare nr. 69-75/2009 ale B.E.J. M. M. și s-a dispus restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor poprite (prima de C. 2007 și cheltuielile de executare). Această soluție definitivă a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 101/18.01.2011 a Tribunalului București.
Potrivit art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut la data de 14.07.2010, întrucât sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei sectorului 1 este definitivă, în sensul art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, putând fi pusă în executare, indiferent dacă a fost sau nu atacată cu recurs.
In consecință, in mod corect se arata prin motivele de apel ca dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut la data de 14.07,2010, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14.07.2013, neexistând niciunul dintre cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, dintre cele prevăzute art. 4051 și 4052 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Or, cererea creditoarei de executare silită a fost depusă în ianuarie 2014, fiind asadar prescrisa, motivul de contestatie fiind intemeiat.
In aceste condiții, asa cum corect arata apelanta, dreptul creditoarei de a obține executarea silită s-a stins, iar titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, fiind lovite de nulitate toate actele de executare emise în cadrul dolarului nr, 152/2014 al B.E.J. M. I., cu consecinta admiterii contestatiei la executare.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 480 C.pr,civ tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va admite contestatia la executare si va anula actele de executare, constatand prescris dreptul de a cere executarea silita.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare D. M., cu sediul în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.4103/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 1, ..
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Admite contestația la executare silită.
Anulează actele de executare silită, constatând prescris dreptul de a cere executarea silită.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
T. S. R. M. C. G. S.
Red. Jud. T.S.
Thred. T.S./G.I.
4 ex./07.12.2015
Judecătoria Sectorului 1 București
Judecător fond – M. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4404/2015. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1655/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
