Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 4233/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4233/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 4233/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 4233 A
Ședința publică de la 09.11.2015
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: C. A.
JUDECĂTOR: C. C. I.
GREFIER: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă V. F. M. L. împotriva sentinței civile nr. 5379/14.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. F., cererea de chemare în judecată având ca obiect „ordonanță președințială”.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul reține cauza în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 18.06.2015, sub nr._, reclamanta V. F. M. L. a formulat cerere de emitere a ordonanței președințiale în contradictoriu cu pârâtul C. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru eliberarea pașaportului individual minorului C. I.-D. și deplasarea acestuia împreună cu reclamanta în Germania, pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că îl are în îngrijire pe minor si doreste să plece cu acesta în Germania într-o minivacanță. Deși l-a notificat pe pârât, acesta nu a răspuns notificării. În ce îl privește pe pârât, reclamanta a arătat că acesta se află în arest la domiciliu și nu poate să îl îngrijească corespunzător pe minor. Reclamanta a precizat ca a făcut deja o rezervare pentru ea și minor pentru data de 20.07.2015, cu destinația Stuttgart, urmând să se întoarcă la data de 21.08.2015. Prin refuzul pârâtului se încalcă dreptul la libera circulație al minorului. Totodată, minorul are dreptul de a merge la familia maternă si de a vizita locuri noi.
Reclamanta a mai arătat că mai are o fetiță care locuiește în Germania, iar minorul C. I.-D. este luat in evidenta la reședința reclamantei din Berlin si chiar înscris în sistemul de învățământ de acolo, fiind îndeplinite și condițiile de urgență și vremelnicie a măsurilor luate prin ordonanța președințială.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 C.civ, art. 996-1001 C.proc.civ., Legea nr. 272/2004 și Constituția României.
Prin sentința civilă nr. 5379/14.07.2015, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, prima instanță constatând că minorul C. I. D., născut la data de 17.11.2008, a rezultat din relațiile părților din afara căsătoriei, având filiația stabilită față de ambii părinți, potrivit certificatului de naștere depus în copie la dosar. Până în prezent, în privința minorului nu a fost dispusă nicio măsură prin hotărâre judecătorească, astfel că, potrivit prevederilor art. 503 alin. 1 Cod civil, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”, acesta fiind singurul criteriu după care instanța s-a călăuzit pentru a decide cu privire la situația minorului și autorizarea acestuia de a părăsi teritoriul României.
Având în vedere dispozițiile art. 997 alin. 1 C.proc.civ., prima instanță a reținut că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului. În privința primei condiții de admisibilitate, urgența, prima instanță a constatat că aceasta rezultă din susținerile reclamantei, în sensul că urmărește să părăsească țara împreună cu minorul la data de 20.07.2015.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, prima instanță a reținut că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța a reținut că, deși în petitul acțiunii s-a solicitat încuviințarea instanței pentru o minivacanță de 30 de zile, în fapt, din probele dosarului reiese că se urmărește părăsirea definitivă a teritoriului României de către reclamantă împreună cu minorul, cei doi având reședința pe teritoriul statului german. Astfel, în chiar motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că minorul este luat în evidență la reședința din Berlin, fiind chiar înscris în sistemul de învățământ german. Aceste susțineri sunt confirmate de înscrisurile de la filele 13-20, din care reiese că reclamanta avea în anul 2012 reședința pe Detmolder . începând din 18.05.2015, s-a stabili la adresa Im Spektefeld 32, Berlin, împreună cu minorul I. D. C., înscris la Școala Primară Beerwinkel. În aceste condiții, prima instanță a concluzionat că este evident că reclamanta urmărește să se întoarcă definitiv pe teritoriul statului german cu minorul, mențiunea din petit constituind o încercare de inducere în eroare a instanței.
Pe de altă parte, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că ar fi solicitat consimțământul pârâtului, iar acesta ar fi refuzat nejustificat să-l dea. Este necesar ca ambii părinți să accepte consecințele juridice ale exercitării autorității părintești în comun, respectiv faptul că aceasta presupune o veritabilă colaborare între părintele rezident și cel nerezident pe aspectele relevante, iar nu o simplă consultare formală a părintelui „mai puțin important”. În aceste aspecte, părinții sunt egali în drepturi și trebuie să aibă șanse egale de a-și exprima voința cu privire la măsurile privind minorul, ceea ce presupune ca ambii să beneficieze de informații complete cu privire la chestiunea în discuție. În consecință, reținând că efectul urmărit de către reclamantă nu ar fi unul vremelnic, precum și că aceasta nu a încercat în prealabil să obțină acordul pârâtului, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 22.10.2015, solicitând admiterea apelului și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a reiterat argumentele cuprinse în cererea de chemare în judecată, susținând că a dovedit că pârâtul a fost notificat și nu a răspuns acestei notificări. De asemenea, a invocat prevederile art. 919 C.proc.civ., care prevăd posibilitatea ca instanța să stabilească de urgență unele măsuri provizorii, printre care și domiciliul copilului, impunându-se cel puțin pentru o perioadă de 30 de zile suplinirea consimțământului tatălui ca minorul să poată părăsi țara pentru a-și vizita familia.
La data de 02.11.2015, apelanta-reclamantă a depus la dosar note scrise și copia declarației intimatului-pârât C. F., autentificată sub nr. 1189/20.10.2015 la Biroul Individual Notarial „Nemesis”, conform căreia intimatul-pârât a declarat că este de acord ca fiul său minor, C. I.-D., să călătorească în Germania și în toate țările Uniunii Europene, în perioada 26.10._16, pe cale terestră, însoțit de mama sa V. F. M. L..
Apelul nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, tribunalul constată că apelanta-reclamntă nu a indicat în concret motive care să combată argumentele instanței de fond, rezumându-se să reia argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În același timp, tribunalul constată că soluția primei instanțe în ceea ce privește suplinirea consimțământului intimatului-pârât la deplasarea minorului C. I.-D. în Germania în perioada 20.07._15 se impune a fi menținută, având în vedere că, până la data soluționării prezentului apel, această perioadă deja a trecut.
Tribunalul apreciază, totodată, că opinia instanței de fond este corectă, înscrisurile atașate la dosar și susținerile apelantei-reclamante conducând la concluzia că urmărește să se întoarcă definitiv pe teritoriul statului german cu minorul, mențiunea din petit constituind o încercare de inducere în eroare a instanței. Pe de altă parte, apelanta-reclamantă nici nu a probat existența circumstanțelor în care ar fi solicitat consimțământul tatălui, iar acesta s-ar fi opus în mod nejustificat.
În lipsa unui acord al părților în acest sens, instanța nu poate acorda dreptul unui părinte de a călători cu minorul în străinătate, în lipsa consimțământului expres al celuilalt părinte. Este firesc ca fiecare dintre părinți să aibă libertatea de a aprecia, în concret, dacă o anumită călătorie este oportună pentru minor, opunerea discreționară urmând a fi eventual cenzurată de către instanță. Depunerea la dosar a declarației intimatului-pârât C. F., autentificată sub nr. 1189/20.10.2015 la Biroul Individual Notarial „Nemesis”, demonstrează de altfel că intimatul nu s-a opus unei eventuale plecări a minorului, împreună cu mama sa în străinătate, exprimându-și acordul în acest sens atunci când i s-a solicitat.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă V. F. M. L., cu domiciliul ales la Cabinetul Avocațial Bazalău C., cu sediul în . Speriețeni nr. 27, J. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 5379/14.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. F., cu domiciliul în sectorul 5, București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. A. C.C. I. M. V.
Red./Thred. CCI/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 5016/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 2982/2015.... → |
|---|
