Pensie întreţinere. Decizia nr. 5016/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5016/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 5016/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5016 A
Ședința publică de la 16.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – D. A. D.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER – G. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât I. G. A. în contradictoriu cu intimata reclamantă I. A. R. M., împotriva sentinței civile nr. 5291/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că se solicită judecata cauzei în lipsă. Constată că la fila 14 din dosar intimata reclamantă a formulat o cerere de scutire de la plata taxei de timbru, însă tribunalul constată, de asemenea, că aceasta nu are de achitat o taxă de timbru pentru acest proces. Față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5291/28.04.2015, Judecătoria Sector 4 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. A. R. M. în contradictoriu cu pârâtul I. G. A. și a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei pensie lunara de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile sale lunare nete realizate din pensie, începând cu data introducerii acțiunii, 13.03.2015 și până la terminarea studiilor beneficiarei, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art.516 C.pr.civ., obligația de întreținere există și între părinți și copii, iar potrivit art. 524 Cod civil, „are drept la întreținere numai cel ce se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa sau din bunurile sale.”
In ceea ce îl privește pe descendentul major, acesta are dreptul la întreținere din partea părintelui sau dacă este în stare de nevoie și incapacitate de muncă. Având în vedere faptul că părinții trebuie să vegheze și să asigure pregătirea profesională a copiilor lor, perioada în care aceștia își continuă studiile este considerată a fi o incapacitate temporară de a realiza venituri.
Astfel, prima instanță a reținut că din actele depuse, rezultă faptul că reclamanta se încadrează în situația mai sus arătată, este fiica majoră al paratului și urmează cursurile de zi ale unei unități de învățământ - Academia de Studii Economice București.
Instanța a retinut și faptul că reclamanta este singurul copil în întreținerea pârâtului, nefiind făcută vreo probă contrară.
La stabilirea cuantumului acestei obligații, instanța a avut în vedere dispozițiile art.529 C.pr.civ. care prevăd că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar când este datorată de părinte pentru un copil, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul din muncă al acestuia, câștig realizat de la Casa de Pensii Sectorială a MAI.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat paratul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea reclamantei in cuantum de 1/4 din veniturile sale nete realizate din muncă.
Pensia astfel stabilită urma a fi plătită numai de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 13.03.2015, în conformitate cu art. 532, alin. 1 C.pr.civ. și până la terminarea studiilor beneficiarului, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. În speță nu își găsește aplicabilitatea art.532 alin.2 C.civ, nefiind dovedit că cererea de chemare în judecată nu a fost promovată mai devreme din culpa pârâtului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a luat act că nu s-au solicitat.
Împotriva acestei soluții în termen legal, a formulat apel pârâtul I. G. A., solicitând admiterea acestuia și reducerea pensiei de întreținere raportat la posibilitatea sa reală de plată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 02.09.2015, sub nr._ .
Prin motivele de apel, apelantul-pârât consideră că obligația impusă în sarcina sa de către instanța de fond, respectiv ¼ din veniturile nete realizate, este mult prea mare, în raport cu propriile nevoi de întreținere, urmând un tratament medical permanent, arătând că datorează întreținere, totodată, și actualei sale soții, artist plastic de meserie, care nu realizează venituri constante.
De asemenea, apelantul-pârât arată că ar dori stabilirea pensiei de întreținere în natură, chiar și parțial, propunerea făcută fostei sale soții de a lungul timpului nefiind luată în considerare de către aceasta.
Reclamanta I. A. R. M., la data de 30.09.2015, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că este studentă, aflându-se în continuarea studiilor, urmând forma de zi, fără taxă, a Facultății de Marketing în cadrul ASE București, iar o scădere a notelor din diverse motive și sub un anumit nivel, ar duce la pierderea locului fără taxă, ceea ce ar pune-o în imposibilitatea continuării acestora.
A arătat că pârâtul nu își execută de bunăvoie obligația de întreținere, astfel încât a trebuit să se adreseze instanței de judecată.
Pe de altă parte, a arătat că deși apelantul-pârât era obligat la plata pensiei de întreținere, a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească această obligație începând cu luna martie 2014 și până la data introducerii cereri de chemare în judecată.
Analizând apelul formulat conform motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art.479 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Reclamanta I. A. R. M. este fiica apelantului-pârât, în prezent majoră în continuarea studiilor la Academia de Studii Economice București.
Potrivit art.499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
În mod corect instanța de fond a reținut că în ceea ce îl privește pe descendentul major, acesta are dreptul la întreținere din partea părintelui sau dacă este în stare de nevoie și incapacitate de muncă. Având în vedere faptul că părinții trebuie să vegheze și să asigure pregătirea profesională a copiilor lor, perioada în care aceștia își continuă studiile este considerată a fi o incapacitate temporară de a realiza venituri.
În mod corect a reținut și că din actele depuse, rezultă faptul că reclamanta se încadrează în situația mai sus arătată, este fiica majoră al paratului și urmează cursurile de zi ale unei unități de învățământ - Academia de Studii Economice București, precum și faptul că reclamanta este singurul copil în întreținerea pârâtului, nefiind făcută vreo probă contrară.
Față de motivul de apel invocat de către apelantul-pârât privind necesitatea de a acorda întreținere și actualei sale soții, care nu obține venituri substanțiale ca urmare a profesiei acesteia de artist plastic, tribunalul constată că această obligație legală este reală, în baza art.516 alin.1 Cod civil, însă nu poate împieta obligația de întreținere față de copilul părintelui care are ordine prioritară de plată.
Potrivit art.523 Cod civ., când cel obligat nu poate presta, în același timp, întreținere tuturor celor îndreptățiți să o ceară, instanța de tutelă, ținând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreținerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreținerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite să o ceară.
În accepțiunea dispozițiilor art.527, 529 Cod civil, întreținerea se fixează în raport cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, astfel că la stabilirea pensiei de întreținere trebuie să se aibă în vedere și existența altor sarcini familiale pe care debitorul le are de îndeplinit.
Însă instanța constată că apelantul-pârât nu se află în situația unor sarcini familiale deosebite, nemaiavând alți copii în întreținere, soția sa realizează venituri din activitatea desfășurată, astfel că stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru intimată se poate face la maximul plafonului prevăzut de lege de o pătrime. Cheltuielile privind menținerea stării de sănătate a apelantului pârât, pensionat medical în prezent, urmează a fi acoperite, în concepția legii, cu ceea ce debitorul rămâne după stabilirea obligației de întreținere în sarcina sa, cuantumul acesteia calculat în funcție de veniturile pârâtului nefiind unul excesiv față de nevoile de trai și educație ale reclamantei.
Față de motivul de apel privind stabilirea pensiei de întreținere în natură, cel puțin parțial, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, pârâtul nefăcând dovada executării acestei obligații de bunăvoie în natură.
Pârâtul nu a depus la dosar înscrisuri și nu a solicitat administrarea în cauză a altei probe din care să rezulte îndeplinirea obligației de întreținere în natură, situație care să justifice cererea de stabilire a modalității de executare a obligației de întreținere în natură.
Întreținerea presupune achitarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale reclamantei, astfel cum prevăd dispozițiile art.402 și art.530 Cod civil, acestea însemnând plata cheltuielilor pentru o locuință, utilități (curent electric, gaz, apă, telefon, internet), îmbrăcăminte, hrană zilnică, manuale, cursuri și alte cărți de lectură, rechizite, petrecerea timpului liber (plimbări, întâlniri, excursii, teatru, film, spectacole, muzee), petrecerea unor evenimente deosebite sau sărbători (zi de naștere, onomastică, P., C., An nou ș.a.). Pârâtul apelant nu a făcut dovada suportării nici uneia dintre aceste cheltuieli.
Pentru aceste motive, în baza art.480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât I. G. A. cu domiciliul în București, sector 2, ., ., . în contradictoriu cu intimata reclamantă I. A. R. M. domiciliată în București, sector 4, ..2, ., . civile nr. 5291/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
D. A. D. C. P. G. I.
RED.C.P./DACT.L.B./3 ex.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – R. A. D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 4233/2015. Tribunalul... → |
|---|
