Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 1525/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1525/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1525/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1525
Ședința publică de la 11.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. T. E.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de d-na procuror A. D. din cadrul DIICOT.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L. G. D. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 04.12.2015, iar apoi pentru astăzi, data de 11.12.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ /15.05.2015 reclamantul L. G. D. a solicitat obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 16.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a exercitării acțiunii penale în cadrul dosarului nr.423/D/P/2004 al DIICOT – Structura centrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că deține calitatea de asociat unic al ., iar în cursul anului 2008, asupra unei cantități importante de marfă s-a aplicat un sechestru penal fapt ce a generat falimentul societății și ruinarea reclamantului. Astfel, prin Procesul – verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 6 martie 2008 a fost indisponibilizat întreg stocul de marfă achiziționat în vederea revânzării, cu scopul de a obține profit.
Învederează faptul că urmare a blocării complete a activității . aceasta a intrat în faliment, dosar nr._ al Tribunalului Satu M..
Arată faptul că marfa supusă sechestrului nu a putut fi valorificată de către practicianul în insolvență RVA ORADEA, deoarece aceasta s-au degradat în totalitate, devenind inutilizabilă și pierzându-și astfel complet valoarea de piață.
Precizează faptul că marfa supusă sechestrului cuprindea rulmenți de 7 sortimente, în număr de aproximativ 40.000 bucăți, valoarea acestora contabilă fiind de 1.898.821 lei, și că au existat numeroase oferte de cumpărare a acestui stoc de rulmenți, însă numeroasele solicitări de ridicare a sechestrului au fost respinse.
Arată că dosarul de urmărire penala care a generat aplicarea sechestrului a fost soluționat prin Ordonanța din 17.04.2014, dispusă de DIICOT, prin care s-a dispus clasarea pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art.9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., fals intelectual la legea contabilității în formă continuată, prevăzută de art. 43 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C.pen., de asemenea, cu aplicarea art. 41 al. 2.
Având în vedere faptul că după 10 ani, dosarul de urmărire penală în care a fost acuzat de săvârșirea a 3 infracțiuni în formă continuată a fost soluționat prin ordonanța ce constata nevinovăția reclamantului, apreciază că a fost victima unei imense erori judiciare, ce a avut drept consecință o pierdere patrimonială pe care o estimează la suma de 16.000.000 lei, dar care solicită a fi stabilită printr-o expertiză, suma reprezentând beneficiile nerealizate de societatea L. SRL, incluzând și valoarea de piață a rulmenților.
De asemenea, arată faptul că, în acest context, devin operante prevederile constituționale ce instituie funcția de garant al statului pentru prejudicii cauzate de erori judiciare (art. 52 al. 3), consecințele măsurilor procesuale, dovedite a fi fost inutile și ilegale, fiind extrem de concrete și localizate în patrimoniul reclamantului și al familiei acestuia.
În drept, reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 52 din Constituția României art. 6 din Protocolul nr.3 al CEDO, art. 538 și urm. NCPP, art. 96 din Legea nr.303/2004.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martori, a probei cu expertiza judiciară contabilă de evaluarea prejudiciului patrimonial.
Prin precizarea depusă în data de 23.06.2015, reclamantul a arătat că acționează în nume propriu, nu și în numele societății, solicitând actualizarea sumei cu indicele de inflație.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare la data de 15.07.2015 prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune iar, pe fondul cauzei, a solicitat solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată de la 30.10.2015 tribunalul a pus în discuția părților excepția prescripției și a unit-o cu fondul cauzei.
În cauză, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește proba testimonială și proba cu expertiză specialitatea contabilitate solicitate de reclamant, tribunalul le-a respins la termenul de judecată de la 27.11.2015 ca neutile cauzei.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune, unită cu fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a formulat o acțiune în pretenții solicitând repararea unui prejudiciu material și moral ca urmare a unei presupuse erori judiciare.
Temeiul de drept invocat de reclamant, ce constituie și cauza juridică a acțiunii, este reprezentat de art. 538 – 539 din Noul cod de procedură penală, dispoziții ce reglementează dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară.
Sunt incidente, astfel și prevederile art. 541 alin. 2 din Noul cod de procedură penală care stabilesc că acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.
Reclamantul a invocat presupusa eroare judiciară raportat la Ordonanța nr. 423/P/2004 din 17.04.2014 emisă de DIICOT, prin care s-a dispus clasarea pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art.9 al. 1 lit. c) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., fals intelectual la legea contabilității în formă continuată, prevăzută de art. 43 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C.pen., de asemenea, cu aplicarea art. 41 al. 2
Observând înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că Ordonanța de clasare nr. 423/P/2004 din 17.04.2014 a devenit definitivă la data de 12.11.2014, dată la care, potrivit încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014, a fost respinsă plângerea formulată împotriva ordonanței, termenul special de prescripție de 6 luni împlinindu-se la data de 12.05.2015.
Conform plicului depus la f. 45 vol. I al dosarului tribunalului, reclamantul a depus prezenta acțiune, recomandat la oficiul poștal, în data de 13.05.2015.
În ceea ce privește calcului termenului special de prescripție de 6 luni, tribunalul reține prevederile art. 181 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă și prevederile art. 269 alin. 3 din Noul cod de procedură penală, ambele reglementări stabilind că, în cazul termenelor stabilite pe luni, termenul se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună a termenului, în cazul de față ultima zi fiind 12.05.2015, zi lucrătoare.
Astfel, având în vedere că cererea reclamantului a fost depusă la oficiul poștal în data de 13.05.2015, după împlinirea termenului special de prescripție de 6 luni, tribunalul constată că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă și, în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamant ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. G. D., cu domiciliul în București, sector 2, .. 2, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D., cu sediul profesional în București, sector 2, .. 21, în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul ales în București, sector 5, ., ca prescrisă.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul București.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. T. E. M. V.
Red./Dact. A.T.E. 18.02.2016/5ex.
| ← Cereri. Decizia nr. 1585/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Suspendare - art.143 NCPC/art. 40 alin. 2 CPC. Decizia nr.... → |
|---|
