Acţiune în constatare. Sentința nr. 315/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 315/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 315
Ședința publică din data de 02.03.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. A.
Grefier: L. G. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâții M. București, prin P. G., Primăria M. București, prin P. G. și C. de A. a L. nr. 10/2001 din cadrul PMB, cauza având ca obiect acțiune în constatare- Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.03.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2015 sub nr._, reclamantul F. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. B., prin P. G., Primăria M. București, C. de A. a L. 10/2001 ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform L. nr. 10/2001 pentru imobilul situat în București, .. 3, sector 5 și să fie obligate pârâtele la soluționarea dosarului nr._/2001 ce are ca obiect soluționarea notificării nr. 2170/2001 privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în București, .. 3, sector 5, conform dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost proprietarul imobilului situat în .. 3, sector 5, iar prin notificarea nr. 2170/2001 a solicitat acordarea de despăgubiri bănești. Deși au trecut 14 ani de la data înregistrării notificării și a depus toate actele, Primăria Primăria M. București nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin legea specială. P. Legea165/2013, la art. 33 alin. 4 legiuitorul prevede că soluționarea dosarelor se face în ordinea înregistrării lor. Ori dosarele înregistrate anterior cererii sale cât și parte din cele înregistrate ulterior acesteia au fost soluționate de către pârâte, încălcând astfel prevederile exprese ale legii
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 33 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 24.02.2016 Tribunalul a invocat din oficiu Tribunalul, fata de . L. 165/2013, privind masurile de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv in perioada de referinta a L. 10/2001 excepția prematurității prezentei cereri in raport de dispozitiile art 4 rap la art 33 din acest act normativ.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la excepția prematurității, Tribunalul retine urmatoarele:
P. notificarea nr 2170/7.08.2001 comunicată Primăriei M. București prin intermediul B. A. P., reclamantul F. I. a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru fostu imobil situate în București, .. 3, sector 5, intrat în proprietatea statului conform DCS nr. 133/9.05.1985, actualmente demolat. Notificarea nu a fost până în present soluționată.
In contextul volumului amplu de cauze aflate pe de o parte, in curs de solutionare in cadrul procedurii administrative, iar pe de alta parte, pe rolul instantelor de judecata, dar si in analiza Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceasta din urma a remarcat, in pronuntarea hotararii pilot in cauza M. A. c Romaniei, că, de la . legilor nr. 1/2000 și nr. 10/2001 și mai ales a L. nr. 247/2005, dreptul intern prevede un mecanism care trebuie să conducă fie la restituirea bunului, fie la acordarea unei despăgubiri. Iar, datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, „autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de "utilitate publică". În mecanismul de protecție instituit de Convenție, acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. P. urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile Convenției”. Procedand la o analiza globala a diferitelor interese clamate in cauzele deduse spre analiza, Curtea a opinat pentru o cercetare a realitatii situației litigioase, subliniind ca „această apreciere poate să se refere nu numai la modalitățile de despăgubire aplicabile - dacă situația este similară cu o privare de libertate - ci și la conduita părților, inclusiv la mijloacele utilizate de stat și la punerea lor în aplicare. În acest sens, trebuie subliniat că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau legată de practicile aplicate de autorități - este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului”. Recunoscand ca in materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroasele persoane în cauză, Curtea a reiterat obligativitatea existentei, in favoarea autoritățile naționale, a unei largi marje de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare. A mai observat ca motivatiile de ordin faptic invocate de autoritatile romane, fara a fi de neglijat, totusi „nu au fost în mod suficient însoțite de măsuri legislative și administrative capabile să ofere tuturor părților interesate în procesul de restituire o soluție coerentă, previzibilă și proporțională cu scopurile de interes public urmărite”. In lumina acestor principii, in temeiul hotararii pilot, Curtea a dispus suspendarea, pe o perioada de 18 luni, a analizei tuturor cauzelor rezultate din aceeași problematică generală.
Asumandu-si obligatiile statuate in sarcina sa de instanta europeana, legiuitorul roman a edictat legea nr 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in Romania. In ceea ce priveste domeniul de activitate al acestui nou act normativ, tribunalul opineaza in acelasi sens cu considerentele Curtii Constitutionale expuse in decizia nr 232/2013, asupra existentei unor reglementari normative paralele, respectiv corelarea dispozitiilor normative deja existente (L nr 18/1991, L nr 1/2000, L nr 10/2001 etc) cu cele nou intrate in vigoare. De altfel, aceasta a fost si intentia legiuitorului, transpusa in mod direct si explicit in continutul actului normativ, respectiv dispozitiile art 3 din L 165/2013. Astfel, potrivit punctului 1 al textului citat, in intelesul L 165/2013, cererea este definita ca fiind notificarea formulata in temeiul L 10/2001.
Recunoscand ca procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv a fost unul extrem de anevoios, incoerent si lipsit de cursivitate, autoritatile romane au apreciat ca este necesara implementarea de noi termene pentru solutionarea notificarilor formulate in temeiul L 10/2001, astfel cum au fost reglementate in cuprinsul prevederilor art 33 din L nr 165/2013.
In prezenta cauza, reclamantul se afla in situatia descrisa în prima teză a art. 4 din Legea 165/2013, in sensul ca notificarea nr 2170/7.08.2001 formulata in temeiul L 10/2001 nu a fost solutionata de entitatea investita de lege pana la momentul intrarii in vigoare a L 165/2013, iar acțiunea a fost depusă la data de 30.09.2015, așasar ulterior intrării în vigoare a L. nr. 165/2013, prin urmare, se va avea in vedere ca in favoarea unitatii detinatoare curge un nou termen legal, imperativ pentru emiterea dispozitiei/deciziei de admitere/respingere a pretentiilor notificatorilor. Insa, caracterul imperativ al termenului stipulat in prevederile art 33 L 165/2013 in favoarea unitatii detinatoare, pentru persoana care se pretinde îndreptățită la masuri reparatorii devine unul prohibitiv, adica in interiorul termenului, notificatorul nu poate indeplini un act de procedura care tinde la nesocotirea termenului legal.
Tribunalul va reține că reclamantul nu a făcut proba încălcării dispozițiilor art. 33 alin. 4 din Legea nr. 165/2013 potrivit cu care cererile se analizează în ordinea înregistrării lor prin depunerea extraselor din baza de date a M. București în cee ace privește trei dintre dosarele cu numere apropiate celui al reclamantului dat fiind faptul că aceste extrase nu atestă soluționarea tuturor dosarelor cu număr mai mic decât dosarul reclamantului, pentru ca pârâtul să fie obligat să soluționeze cu prioritate notificarea reclamantului, fără ca termenul prevăzut de art. 33 alin. 1 lit. c să fi expirat.
Pentru toate aceste considerente, văzând contextul normativ actual, Tribunalul va constata ca cererea formulata de reclamant este prematura, instituirea unui termen legal in vederea soluționării administrative a notificării neputând fi ignorată.
Față de aceste aspecte, prin raportare la dispozițiile primei teze a art. 4 din Legea 165/2013 coroborat cu art. 33 din același act normativ, Tribunalul urmează a admite excepția prematurității și a respinge cererea ca fiind prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității.
Respinge cererea privind pe reclamantul F. I., cu domiciliul procesual ales la C.. av. D. T. din București, sector 3, ., ., . cu pârâții M. București, prin P. G. și Primăria M. București, prin P. G. și C. de A. a L. nr. 10/2001 din cadrul PMB, toți cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, ca fiind prematur formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.03.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
Red., Tehnored. E.A., 22.03.2016
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 191/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Validare poprire. Decizia nr. 216/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
