Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 133/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr . 133 R
Ședința publică din: 02.02.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: A. G.
Judecător: I. P.
Judecător: R. M. C.
Grefier: A. M.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S. T. F., împotriva deciziei civile nr. 23334R/18.07.2014 și a deciziei civile nr. 962/14.04.2015 pronunțate Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. I. E. și S. F., în cauză având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarea S. T. F., și intimata S. F., ambele reprezentate de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul I. I. E., prin mandatar V. N. cu procură specială de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimatul I. I. E., prin reprezentant, depune la dosar jurisprudența Î.C.C.J pe care o comunică și părții adverse.
Tribunalul acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare și asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare invocate de intimatul I. I. E., prin întâmpinare precum și pe fondul contestației în anulare.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului pune concluzii de admitere a excepției tardivității astfel cum a fost invocată. Învederează totodată, faptul că hotărârea de lămurire a dispozitivului nu este o hotărâre susceptibilă de executare silită, nefiind o hotărâre pronunțată pe fond. Mai arată că în dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București există o cerere formulată de contestatoare la data de 11.08.2015 (fila nr. 6) prin care solicită xerocopierea unor file din dosar printre care și filele nr. 84- 85 unde se află decizia civilă nr. 962/14.04.2015. Astfel că, aceasta a luat cunoștință de conținutul deciziei având posibilitatea de a formula contestația în anulare în termen de 15 zile, respectiv până la data de 27.08.2015. Or, contestatoarea a formulat contestația în anulare la începutul lunii decembrie.
În ce privește excepția inadmisibilității, reprezentantul intimatului pune concluzii de admitere a acesteia învederând faptul că lămurirea dispozitivului nu poate modifica situația reținută de instanță irevocabil, precum și că menționarea eronată a numelor părților nu poate fi îndreptată prin contestație. De asemenea, precizează că, în speță, contestatoarea încearcă să anuleze hotărârea accesorie de lămurire a dispozitivului nr. 962/14.04.2015, respectiv să anuleze decizia civilă principală nr. 2334R/18.07.2014, însă ar aduce atingere principiului puterii de lucru judecat.
Intimatul, prin mandatar solicită respingerea contestației ca nefondată și depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul, apărătorul contestatoarei S. T. F. și al intimatei S. F. solicită respingerea excepției tardivității astfel cum a fost invocată. De asemenea, susține că a luat cunoștință de deciziile contestate la momentul formulării contestației.
Cu privire la excepția inadmisibilității, apărătorul contestatoarei arată că a atacat o decizie pronunțată în recurs iar hotărârea de lămurire a dispozitivului deciziei face parte din decizia principală. De asemenea, susține că doamna S. T. F. nu era parte în dosarul de executare nr. 375/2011 al B. Somâldoc P. D..
Apărătorul contestatoarei S. T. F. și al intimatei S. F. solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Arată că procedura de executare silită a fost începută împotriva unei persoane fără calitate în dosarul de executare silită. Solicită restituirea cauțiunii și va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține contestația în pronunțare cu privire la excepțiile puse în discuție și la fond.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 962/14.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ s-a respins recursul formulat de recurenta-intimată S. T. F., împotriva încheierii din data de 07.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurentul-contestator I. I. E., cu și cu intimatele S. F., și Casa de Pensii a Municipiului București. S-a admis recursul formulat de recurentul-contestator I. I. E., împotriva sentinței civile nr. 3498/08.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu recurenta-intimată S. T. F. și cu intimatele S. F. și Casa de Pensii a Municipiului București. S-a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că: s-a admis în parte contestația la executare, s-a anulat executarea silită și formele de executare emise în dosar executare nr. 375/2011 al B. Ș. P. D., s-a constatat că debitul de 200 lei ce formează obiectul titlului de executare reprezentat de decizia civilă nr. 2239/2010 a Tribunalului București - Secția a IV-a fost achitat prin procedura ofertei de plată și consemnațiune la B. Dragănescu I. Crafcenco, creditoare urmând să recupereze această sumă de la acest birou de executare, s-a dispus întoarcerea executării efectuate în dosar 375/2011 al B. Ș. P. D., prin restituirea către debitorul I. I. E. a sumelor executate, s-au îndreptat formele de executare în dosarul 374/2011 al B. Ș. P. D. în sensul că în privința procesului verbal de cheltuieli executare din 13.12.2011, onorariul executorului este în cuantum de 68,5 lei și se vor elimina cheltuielile de transport și s-a dispus continuarea executării până la suma de 836,2 lei reprezentând debit conform titlului executoriu sentința civilă nr. 6866/2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București plus cheltuieli de executare astfel cum au fost îndreptate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că în ceea ce privește motivul de recurs referitor la achitarea debitului de 200 de lei urmărit în dosarul nr. 375/2011 al B. Ș. P. D. prin procedura ofertei reale urmate de consemnațiune, acesta este întemeiat. Astfel, prin notificarea nr. 62/16.03.2011 emisă de B. D., I. și Crafcenco (filele 23-24 dosar fond), debitorul I. I. E. a invitat-o pe creditoarea S. F. în data de 24.03.2011, ora 9,00, pentru a primi suma de 200 de lei plus rendite și dobânzi, în temeiul Deciziei nr. 2239R/19.10.2010, pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București. Ca urmare a notificării sus-menționate, la data de 24.03.2011, s-a prezentat creditoarea, prin mandatar S. T. F., care a declarat că este de acord să primească suma oferită. În acest sens s-a încheiat procesul-verbal din 24 martie 2011 de către B. D., I. și Crafcenco (fila 24 dosar fond).
Prin urmare, cheltuielile aferente ofertei reale, neurmate de consemnațiune, ci de primirea sumei de către creditor sunt în sarcina creditorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1117 cod civil 1864: „Cheltuielile ofertelor reale și ale consemnațiunii sunt în sarcina creditorului, de sunt făcute valabil.” Creditoarea S. F. era datoare să achite aceste cheltuieli efectuate cu notificarea nr. 62/16.03.2011 a B. D., I. și Crafcenco. Aceste cheltuieli sau procedura ofertei reale nu au fost însă contestate, menținându-și valabilitatea.
Tribunalul a apreciat astfel că înscrisurile menționate mai sus fac dovada stingerii integrale la data de 24.04.2011 a debitului de 200 de lei, în temeiul Deciziei nr. 2239R/19.10.2010, pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București Secția a IV-a Civilă. Chiar dacă creditoarea nu a intrat efectiv în posesia sumei suvenite, aceasta are la îndemână posibilitatea recuperării de la biroul executorului judecătoresc care a efecetuat procedura ofertei reale, prin procesul-verbal din 24.03.2011 făcându-se dovada primirii acestei sume de la debitor.
Ulterior, în baza cererii de executare silită a creditoarei S. F. din data de 24.11.2011, s-a format dosarul de executare nr. 375/2011 al B. Ș. P. D., care are ca obiect urmărirea debitului de 200 de lei, în temeiul titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 2239/19.10.2010. În consecință, s-a pornit executarea silită, în condițiile în care creanța era stinsă prin plata de bună-voie încă de la data de 24.04.2011, cu nerespectarea dispozițiilor art. 379 și 371 ind. 1 alin. 1 Cod proc. Civilă.
Reținând acest motiv de nulitate a executării silite privind executarea silită însăși și actele de executare efectuate în dosarul nr. 375/2011 al B. Ș. P. D., Tribunalul nu a mai analizat celelalte motive de recurs privind legalitatea executării silite în acest dosar.
Ca urmare a anulării actelor de executare în dosarul nr. 375/2011, în temeiul art. 404 ind. 2 alin. 1 Cod proc. Civilă, Tribunalul a dispus întoarcerea executării efectuate în acest dosar, prin restituirea către debitor a sumelor executate.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la legalitatea executării silite în dosarul de executare silită nr. 374/2011 al B. Ș. P. D., Tribunalul a reținut ca fiind întemeiat doar motivul de recurs referitor la calcularea onorariului executorului judecătoresc.
Astfel, debitul urmărit în acest dosar de executare a fost suma de 552,50 de lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6866/10.10.2011, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._ .
Conform art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, pentru creanțele in valoare de pana la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuia să fie de 55,25 lei, la care se adaugă TVA de 24%, deci în total 68,5 lei, în loc de 74,4 lei, cum greșit a calculat executorul judecătoresc prin Procesul-verbal de cheltuieli din data de 13.12.2011 (fila 31 dosar fond).
În ceea ce privește cheltuielile de transport în cuantum de 50 de lei, este fondată critica recurentului-contestator în sensul că acestea nu sunt dovedite, fiind înlăturate din cuantumul sumei totale executate, în temeiul art. 371 ind. 7 alin. 3 Cod proc. Civilă și art. 39 alin. 5 pct. 6 din Legea nr. 188/2000.
Constatând că executarea silită a fost pornită nelegal pentru suma de 55,9 lei, astfel cum s-a reținut anterior, Tribunalul a îndreptat formele de executare în dosarul nr. 374/2011 al B. Ș. P. D., în sensul că în privința procesului-verbal de cheltuieli de executare din 13.12.2011, onorariul executorului este în cuantum de 68,5 lei și a eliminat cheltuielile de transport. A dispus continuarea executării până la suma de 836, 2 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare astfel cum au fost îndreptate.
În privința celorlalte motive de recurs invocate de recurentul-contestator referitoare la dosarul de executare nr. 374/2011, Tribunalul le-a respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește dreptul de reprezentare a creditoarei S. F. de către S. T. F. în fața executorului judecătoresc rezultă din procura generală autentificată sub nr. 1340/17.03.2006 de BNP S. B., astfel încât este neîntemeiată critica recurentului-contestator privind lipsa puterii de reprezentare în ceea ce o privește pe creditoarea S. T. F.. Pentru aceste motive, apare nerelevantă analizarea procurii autentificate sub nr. 1748/18.10.2012.
De asemenea, procura autentificată sub nr. 1340/17.03.2006 îi conferea dreptul mandatarei S. T. F. de a formula și semna orice cerere în vederea executării silite în numele creditoarei S. F., inclusiv cererea de executare silită (fila 98 verso dosar fond). În mod greșit face referire recurentul-creditor la cererea de poprire, deoarece executorul a emis adresa de înființare a popririi din data de 13.12.2011 (fila 126 dosar fond), pe baza cererii de executare silită a creditorului. Cererea de executare silită este reglementată de art. 373 ind. 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și nu de art. 133 Cod proc. Civilă, aceste ultime dispoziții privind cererile de chemare în judecată.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare constând în cheltuieli pentru formare dosar, redactare adrese, adresă de poprire, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, proces-verbal de distribuire sume, arhivare dosar, acestea sunt legale, contrar susținerilor recurentului-contestator, fiind prevăzute de Anexa 1 la Hotărârea nr. 19/2010 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Cheltuielile privind copiile xerox nu intră în cheltuielile de executare și ca atare nu au fost nici incluse în Procesul verbal de cheltuieli de executare din 13.12.2011, astfel încât această critică este neîntemeiată.
Referitor la legalitatea perceperii de TVA la serviciile îndeplinite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 374/2011, Tribunalul a reținut următoarele:
Serviciul prestat de executorul judecătoresc, fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA atât la onorariu, cât și la celelalte cheltuieli de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată nefăcând parte din onorariul executorului judecătoresc sau din celelalte cheltuieli de executare, ci reprezentând un impozit indirect, în sarcina consumatorului final (în speță creditorul beneficiar al serviciilor prestate de executor), pe care executorul judecătoresc îl percepe, pentru ca apoi să îl vireze către bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu sau de alte cheltuieli de executare este doar maximul prevăzut de art. 39 alin.1 lit. a) din Legea nr.188/2000 sau cele prevăzute de Hotărârea nr. 19/2010.
În ceea ce privește momentul perceperii acestei taxe, în mod corect a fost inclusă în Procesul-verbal de cheltuieli de executare, la acest moment stabilindu-se cuantumul total al cheltuielilor pentru serviciile de executare silită, precum și TVA-ul aferent acestor servicii. Conform art. 134 ind. 1 alin. 1 din Codul Fiscal, faptul generator intervine la data prestării serviciilor, moment marcat în cazul de față prin întocmirea Procesului-verbal de cheltuieli de executare. La fel, dispozițiile art. 134 ind. 2 din același cod menționează că exigibilitatea taxei este la momentul faptului generator, în speță la momentul întocmirii procesului-verbal de cheltuieli. Tribunalul a apreciat că în cauză nu este incidentă situația excepțională prevăzută de art. 134 ind. 1 alin. 7, potrivit cărora „Prestările de servicii care determină decontări sau plăți succesive, cum sunt serviciile de construcții-montaj, consultanță, cercetare, expertiză și alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Totuși, perioada de decontare nu poate depăși un an.” Deși actele de executare pot fi succesive, aceste servicii nu presupun decontări sau plăți succesive, onorariul executorului și celelalte cheltuieli de executare fiind stabilite și percepute doar la momentul întocmirii Procesului-verbal de cheltuieli de executare din 13.12.2011, și nu în etape.
Cu privire la motivul de recurs referitor la incidența art. 452 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură civilă, Tribunalul a reținut că pensia de invaliditate revizuibilă poate fi considerată ca fiind destinată unei afectațiuni speciale, din perspectiva dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 19/2000, însă asupra sumelor cuvenite cu acest titlu debitorul are drept de dispoziție, contrar cerinței prevăzute de teza a doua a articolului sus-menționat. În acest sens, restul procentului de 2/3 poate fi alocat programelor recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeași muncă sau în alta. Prin urmare, sumele astfel încasate nu sunt exceptate de la poprire.
În ceea ce privește neconcordanța legislației interne în materia popririi pensiei de invaliditate cu dispozițiile CEDO și ale Cărții Fundamentale a Drepturilor Omului în Uniunea Europeană, acest motiv a fost invocat direct în recurs, astfel încât Tribunalul nu l-a analizat, în virtutea art. 292, prin raportare la art. 316 Cod proc. civilă.
În legătură cu ultimul motiv de recurs invocat de recurentul-contestator, referitor la lipsa caracterului necesar al cheltuielilor de judecată efectuate de intimată la judecata în fond, Tribunalul a apreciat că este nefondat, deoarece dreptul de reprezentare în instanță al oricărei părți decurge din dispozițiile art. 67 din Codul de Procedură Civilă. În consecință, nu se poate aprecia că în cauză intimata a exercitat un drept ce nu-i era conferit prin lege, fiind la libera alegere a părții dacă dorește să se reprezinte singură în instanță sau asistată de un apărător. Fiind asistată la judecata în fond de un apărător, pentru serviciile căruia a achitat suma de 500 de lei, a apreciat în mod corect prima instanță ca având un cuantum rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și activitatea concretă a apărătorului.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-intimată, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procedura instituită de art. 281 Cod proc. civilă, se pot îndrepta erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerea părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri.
În cauza de față, solicitarea recurentei-intimate a fost în sensul modificării unor aspecte de judecată ce țin de soluționarea fondului cauzei, și nu îndreptarea unor erori materiale. Aprecierea întrunirii condițiilor legale în ceea ce privește oferta de plată a sumei de 200 de lei și consecințele juridice ale acestei proceduri, precum și existența sau nu a unei recipise de consemnare nu intră în noțiunea de „erori materiale”, astfel că în mod corect prima instanță a respins această cerere.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 11.11.2014 petentul I. I. E. a formulat în contradictoriu cu intimatele S. T. F. și S. F. solicitând lămurirea înțelesului/întinderii/aplicării deciziei civile nr. 2334/18.07.2014 în sensul indicării părții obligată la restituirea sumelor executate în dosar nr. 375/2011, în speță S. F. și a sumelor executate-555, 78 lei, indexate începând cu data de 30.01.2012 și completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2334/18.07.2014 cu dispozițiile privind restituirea către intimata S. T. F. a sumelor executate în dosar nr. 374/2011, indexate începând cu 30.01.2012.
Prin dec. civ. nr. 962/14.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dos. nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării cererilor, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petentul recurent I. I. E.. S-a dispus lăurirea dispozitivului dec. civ. nr. 2334/2014 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă în sensul că s-a dispus întoarcerea executării efectuate în dos. nr. 375/2011 al B. Ș. P. D. prin restituirea de către intimata S. T. F. către debitorul I. I. E. a sumelor executate în cuantum de 555,78 lei.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cererile formulate, tribunalul a reținut că excepția tardivității invocate în ședință publică este neîntemeiată, nefiind aplicabile termenul de 15 zile de la pronunțare, reglementat de disp. art. 281/2 C.proc.civ., deoarece nu se află în situația unei pronunțări în fond după casare cu reținere, ci a modificării sentinței.
În ceea ce privește aspectul invocat în cererea de lămurire, tribunalul a reținut că cererea de lămurire este întemeiată, întrucât, în cuprinsul deciziei, instanța a modificat sentința, dispunând întoarcerea executării efectuate în dosar 375/2011 al B. Ș. P. D., prin restituirea către debitorul I. I. E. a sumelor executate, fără a preciza în ce constau aceste sume.
Din actele dosarului rezultă că suma executată efectiv în acest dosar de executare a fost de 539, 6 lei, conform înscrisurilor de la filele 84 și 153 din dosar, la care se adaugă comisionul de 3% la această sumă, perceput așa cum a indicat petentul, rezultând astfel un total de 555, 78 lei.
Așadar, în baza art. 281/1 C.proc.civ., tribunalul a dispus lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 2334/2014 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă în sensul că s-a dispus întoarcerea executării efectuate în dosar nr. 375/2011 al B. Ș. P. D. prin restituirea de către intimata S. T. F. către debitorul I. I. E. a sumelor executate în cuantum de 555, 78 lei.
În ceea ce privește cererea de completare, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, tribunalul pronunțându-se cu privire la restituirea sumelor încasate nejustificat cu privire la cheltuielile de executare în ultima și penultima frază a dispozitivului deciziei.
Împotriva deciziei civile nr. 23334R/18.07.2014 și a deciziei civile nr. 962/14.04.2015 pronunțate Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ a formulat contestație în anulare contestatoarea S. T. F., prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la 03.12.2015.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că prin deciziile a căror anulare se solicită, ca urmare a modificării în tot a sentinței primei instanțe, s-a dispus inclusiv anularea executării silite din dosarul de executare nr. 375/2011 al B. Ș. P. D., cu consecința întoarcerii executării prin restituirea de către subsemnata a sumei de 555,78 lei către intimat.
Dezlegarea dată este însă rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că s-a dispus întoarcerea executării în sarcina subsemnatei într-un dosar de executare în care nu sunt parte. Instanța a confundat dosarul de executare nr. 374/2011 (și acesta obiect al contestației la executare din prezenta cauză), în care subsemnata sunt creditor, iar intimatul debitor, cu cel având nr. 375/2011, în care nu subsemnata, ci mama mea, S. F., este creditor, iar intimatul debitor.
Este vorba de o greșeală de fapt evidentă și de o gravitate esențială, care a dus la pronunțarea unei soluții eronate (similare noțiunii de error in personam). Nu este vorba deci de o greșeală de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, astfel încât consider că este pe deplin incident și fondat motivul de contestație în anulare specială invocat.
În dovedire a invocat proba cu înscrisuri, iar în drept art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (1865).
Intimatul I. I. E. a formulat întâmpinare și completare al întâmpinare prin care a invocat următoarele:
Excepția de inadmisibilitate a contestației in anulare împotriva Deciziei civile 962/14.04.2015:
Potrivit art. 318 alin I C.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație in anulare daca decizia este rezultatul unei greșeli materiale sau daca instanța respingând recursul sau admițându-i numai in parte, a omis, din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de casare .
Rezulta din menționatele dispoziții legale ca poate constitui obiect al contestației in anulare speciale numai o hotărâre pronunțata in recurs.
Decizia civila 962/14.04.2015 a cărei retractare a fost ceruta nu a fost data în recurs ci reprezintă o hotărâre de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, date in recurs, în speța deciziei civile nr.2334R/18.07,2014.
Or, recursul si interpretarea hotărârilor în temeiul disp. art. 281 C.pr.civ. sunt instituții care se exclud reciproc aspect ce reiese din disp. art. 281 litera a) C.pr.civ. potrivit carora: "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci, numai in condițiile art.281-2812"
În aceasta situație potrivii art. 18 alin 1 C.pr.civ contestația in anulare speciala îndreptata împotriva unei hotararî de lămurire a dispozitivului - Decizia civila 962/14.04.2015-este inadmisibila,urmând a fi respinsa in consecința.
In altă ordine de idei, invocând savarsirea de către instanța de recurs a unor erori referitoare la numele si calitatea pârtilor, contestatoarea aduce de fapt in discuție problema unor erori materiale de mica importanta care nu au nici o înrâurire asupra soluției pronunțate in recurs neîncadrându-se in conceptul de eroare materiala avut in vedere de art. 318 al. (1) teza î C.pr.civ.
Excepția decăderii din dreptul de a formula contestație ia executare împotriva Deciziei civile 962/14.04.2015 (Excepția de tardivitate a contestației in anulare).
Greșeala la care face referire contestatoarea s-a strecurat in dispozitivul deciziei de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.2334R/l 8.07.2014 pronunțata in recurs.
Hotărârea prin care se lămurește înțelesul întinderea sau aplicarea dispozitivului unei decizii irevocabile nu este executorie.
De altfel, potrivit art.2811 al.(2) si (3) c.pr.civ. instanta ar fi trebuit sa se pronunțe printr-o încheiere iar nu printr-o decizie.
Instanța s-a pronunțai print-o hotărâre deoarece prin aceeași cerere, a solicitat atât lămurirea cat si completarea hotărârii.
Or, prin dispozitivul Deciziei civile 962/l.4.04.2015,a fost respinsa cererea de completare a dispozitivului, acesta fiind motivul pentru care a pronunțat o decizie iar nu o încheiere.
Atât încheierea pronunțata in temeiul art. 2811 c.pr.civ. cat si hotărârea pronunțata in temeiul art. 2812 c.pr.civ. au un caracter accesoriu fata de hotărârea pe care o lămuresc sau completează aspect ce reiese din disp. art. 2811 al. (3) c.pr.civ. 2811 al.(2) c.pr.civ.
Pe calea lămuririi/completării dispozitivului nu se pot pune in discuție si administra probe pentru a se combate situația de fapt care a primit o soluție in procesul de fond.
Nefiind o hotărâre pronunțata in realizarea dreptului hotărârea de lămurire/completare a
dispozitivului nu este executorie.
Acest aspect reiese si din disp. art. 399 ai (1) c.pr.civ. potrivit cărora lămurirea titlului executoriu se poate face pe calea contestației ia executare, dispoziții din care reiese cu evidenta ca executorie este numai decizia civila nr.2334R/18.07.2014.
Decizia civila 962/1404,2015 nu îndeplinește cerințele executorialității.
F. de cele ce preced, termenul de exercitare a contestației ut anulase împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului - Decizia nr. 962/14.04.2015- este de 15 zile si curge de ia data cand contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data cand hotărârea a ramas irevocabila,astfel cum prevede art.319 alin. (2) teza a 1it. a C.proc.civ.
Din moment ce contestatoarea a fost prezenta ia judecarea cauzei finalizate cu hotărârea atacata dar pronunțarea hotărârii se face în ședința publica, conform art.258 alin (2) C.proc.civ., înseamnă ca aceasta a luat cunoștința de hotare ia momentul pronunțării,având la dispoziție ,din acest moment ,un termen de 15 zile pentru exercitarea contestației in anulare .
Neexercitarea contestației in acest termen atrage sancțiunea decăderii prevăzută de art. 103 c.pr.civ. sancțiune care ist găsește transpunerea in soluția de respingere a contestației ca tardiv formulata.
III. Excepția de inadmisibilitate a contestației in anulare împotriva deciziei civile nr. 2334R/18.07.2014
Pe calea lămuririi dispozitivului nu se poate modifica situația reținuta de instanța irevocabil deoarece,in acest cadru procesual nu se pot pune in discuție si administra probe pentru a se combate situația de fapt care a primit o soluție in procesul de fond deoarece s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat.
Or, ceea ce urmărește contestatoarea este ca, anulând hotărârea accesorie de lămurire/completare - Decizia civila 962/14.04.2015-sa anuleze hotărârea principala - decizia civila nr.2334R/18.07.2014 decizia civila nr. 2334R/18.07.2014 ,prin inovarea legislației si introducerea unui concept nou - principalul urmează accesoriului.
Cum potrivit legislației actuale numai accesoriul urmează principalului, hotărârea accesorie nu este una executorie prin ea însăși, separat de decizia pe care o lămurește/completează.
Sub un alt aspect,anulând hotărârea principala prin care situația de fapt si de drept a primit o soluție irevocabila ca efect al anularii unei hotărâri accesorii prin care nu se modifica situația de fapt si de drept s-ar aduce o atingere nepermisa principiului puterii lucrului judecat si stabilității raporturilor juridice.
Pe fond, intimatul a arătat următoarele:
Prin calea de atac aleasa - contestația la executare - contestatoarea înțelege sa ceara anulare hotarii irevocabile pronunțat pe fondul cauzei - decizia civila nr.2334R/18.07.2014 urmare a faptului ca prin decizia civila 962/14.04.2015,data in lămurirea dispozitivului deciziei 2334R/18.07.2014, decizie accesorie prin care instanța nu se pronunța asupra fondului, “s-a dispus întoarcerea executării in sarcina subsemnatei . executare in care nu suni parte’’deoarece "Instanta a confundat dosarul de executare 374/2011 ...cu cel avand nr.375/2011 in care nu subsemnata ci mama mea,S. F. este creditor... ”
Apreciază intimatul ca in speța nu s-a făcut nici o greșeala având in vedere ca, astfel cum retine instanța de recurs in decizia civila nr.2334R/18.07.2014 (f.58/verso al 5-lea paragraf)
“în ceea ce privește motivul de recurs referitor ia achitarea debitului de 200 de lei urmărit in dosarul 375/2011 [...] Ca urmare a notificării sus-mentionate ,1a data de 24.03.201 l,s-a prezentat creditoarea prin mandatar Stanescn T. Felicla..." (f.58/verso al 5-lea paragraf) “In ceea ce privește dreptul de reprezentare a creditoarei S. F. de către S. T. Fetida in fata executorului judecătoresc rezulta din procura generala autentificata sub nr. 1340/17.03.2006 de BNP S. Bariadeanu [..,]
De asemenea procura autentificata sub nr. 1340/47.03.2006 ii conferă dreptul mandatarei S. T. F. de a formula si semna orice cerere în vederea executării silite in numele creditoarei S. F., inclusiv cererea de executare silita (f,98/verso dosar fond)" (decizie recurs f.59,paragrafele 9-10 )
Cum cea care a acționa in permanenta împotriva sa prin calitate de mandatar al mamei sale, refuzând oferta de plata si ulterior executându-l silit ,si încasând sumele de bani obținute prin executare silita a fost S. T. F. iar nu S. F., era normal ca instanța sa dispună restituirea sumelor de către partea care le-a încasat, in speța S. T. F..
Raporturile dintre mandatar si mandant, drepturile si obligațiile acestora sunt prevăzute in codul civil .astfel încât socotelile dintre aceștia urmează a fi făcute pe cale amiabila sau printr-o acțiune pe calea dreptului comun.
In niciun caz însă obligarea mandatarului care a declanșat executarea silita si a încasat sumele rezultate din executare silita nu poate fi considerata o eroare materiala.
Instituind acest motiv de contestație in anulare legiuitorul a avut in vedere erori materiale in legătură cu aspectele formale ale judecații si care au avut drept consecința darea unei soluții greșite.
Legea are in vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, in aceasta categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului .
Or, instanța nu a făcut nici o confuzie dispunând restituirea sumelor încasate de către mandatarul care re-a executat silit in numele si pentru creditoarea din dosarul 375/2011.
Sub un alt aspect chiar admițând ca s-a comis o eroare cu privire la nume, fapt pe care intimatul îl respinge pentru motivele mai-sus alegate, aceasta este o greșeala minora care nu se încadrează in dispozițiile art.31 8 c.pr.civ.
Numai o greșeala materiala esențiala,care a determinat o soluție eronata in recurs poate fi invocata pe calea contestației in anulare, ceea ce nu este cazul in speță, o eventuala greșeala privind numele si calitatea pârtilor nefiind determinanta pentru soluția pronunțata în recurs,
Așa fiind, criticile aduse hotărârii contestate sunt nefondate si nu se încadrează in cazurile menționate de lege in care o hotărâre judecătoreasca poate fi retractata.
In opinia sa, simpla introducere a contestației in anulare împotriva deciziei civile nr.2334R/l 8.07.2014 lămurită prin Deciziei civile 962/14.04.2015 ,nu justifica suspendarea executării deciziei.
Contestația in anulare constituie o cale de atac extraordinara de retractare deschisa exclusiv pentru situații expres si limitativ prevăzute de art.317,318 vechiul cod proc.civ.(in speța petiționara isi intemeiza contestația in anulare pe art.318 ai (î) fara a preciza care din ipoteze).
Executarea unei hotarari judecătorești irevocabile constituie regula, impunandu-se sa aiba prioritate pentru a se da eficienta garantării dreptului la un proces echitabil inclusiv in faza executării potrivit exigentei instituite prin art.6 paragraf î Convenția Europeana a Drepturilor Omului .
Contestatoarea nu a invocat si nu a dovedit nici o împrejurare care ar justifica o urgenta in amânarea obligației prevăzute in dispozitivul deciziei civile nr.2334R/l8.07.2014 astfel cum a fost lămurită prin Decizia civila 962/14.04,2015, simpla formulare a unui capăt de cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârilor a căror anulare se cere, nemotivat nici in fapt nici in drept, nefiind suficienta.
In speța decizia civile nr. 2334R/18.07.2014 astfel cum a fost lămurită prin Decizia civila 962/14.04.2015, este irevocabila, nu a fost adusa la îndeplinire de buna voie de către contestatoare, in nume propriu sau in calitate de mandatar al intimatei S. F. deși, a trecut 1 an si 5 luni de la momentul pronunțării, respectiv 8 luni de la momentul lămuririi.
Așa fiind executarea celor dispuse se impune cu atât mai mult a fi efectuata.
Examinând deciziile civile contestate în raport cu contestația în anulare formulată, de actele și lucrările cauzei și de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de către intimatul I. I. E., tribunalul reține următoarele:
Conform prev. art. 319 alin. 2 C.proc.civ. „Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar in timpul ei, pana la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silita, contestația poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabila”.
Tribunalul apreciază că dec. civ. nr. 2334R/18.07.2014 astfel cum a fost lămurită prin Decizia civila 962/14.04.2015 poate fi pusă în executare silită în ceea ce privește obligația stabilită în sarcina „intimatei S. T. F.” de restituire a sumei de 555,78 lei. Prin urmare, conform textului citat, contestația poate fi formulată oricând înainte de data începerii executării silite. Cum în cauză nu s-a făcut dovada începerii executării silite pentru executarea acestei obligații, tribunalul apreciază că a fost formulată în termen legal contestație în anulare, astfel că va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității, invocată de intimatul I. I. E..
În ceea ce privește admisibilitatea contestației în anulare, tribunalul reține următoarele:
Un prim motiv de inadmisibilitate invocat de către intimatul I. I. E. se referă la faptul că nu poate fi formulată contestație în anulare împotriva unei decizii de lămurire a dispozitivului, aceasta nefiind o decizie pronunțată în cadrul recursului.
Tribunalul apreciază că decizia nr. 962/14.04.2015 care lămurește dispozitivul dec. civ. nr. 2334R/18.07.2014 nu poate fi considerată ca o decizie autonomă, de sine stătătoare, de vreme ce vine doar să clarifice unele aspecte neclare ale dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, ci trebuie considerată ca făcând corp comun cu această din urmă decizie. În consecință, tribunalul apreciază că totul unitar constituit din cele două decizii are regimul unei hotărâri pronunțate în calea de atac a recursului, astfel încât este întrunită cerința de admisibilitate prevăzută de art. 318 C.proc.civ.
Un al doilea motiv de inadmisibilitate invocat de către intimatul I. I. E. se referă la faptul că eroarea invocată de către contestatoarea S. T. F. nu reprezintă o greșeală materială în sensul art. 318 C.proc.civ., astfel încât nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în care contestația în anulare este admisibilă.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația pe cazul prevăzut de art. 318 C.proc.civ. susținând c dezlegarea dată prin dec. civ. nr. 2334 R/18.07.2014 astfel cum a fost lămurită prin Decizia civila 962/14.04.2015 este rezultatul unei greșeli materiale întrucât în loc să fie obligată la restituirea sumei de 555,78 lei executate în dosarul de executare silită nr. 375/2011 intimata S. F., a fost obligată contestatoarea S. T. F., deși aceasta din urmă nu avea calitatea de creditor în cadrul dosarului de executare silită nr. 375/2011. Instanța ar fi confundat dosarul de executare nr. 374/2011 în care creditor este S. T. F. cu dosarul de executare silită nr. 375/2011 în care creditor este S. F., ceea ce ar fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, similare cu error in personam.
Tribunalul constată din analiza considerentelor dec. civ. nr. 2334 R/18.07.2014 că tribunalul a arătat faptul că în cadrul dos. de executare silită nr. 374/2011 are calitatea de creditor S. T. F., iar în cadrul dosarului de executare silită are calitatea de creditor S. F.. În dispozitiv, fără a individualiza numele creditorului, tribunalul a dispus „întoarcerea executării efectuate în dos. nr. 375/2011 al B. Ș. P. D., prin restituirea către debitorul I. I. E. a sumelor executate.” Din coroborarea considerentelor cu dispozitivul se desprinde faptul că obligația de restituire revenea intimatei S. F., concluzie confirmată și de actele de executare depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, la soluționarea cererii de lămurire și de completare a deciziei formulată de intimatele S. F. și S. T. F., prin dec. civ. nr. 962/14.04.2015, deși în considerentele deciziei se arată care este suma cu privire la care s-a dispus restituirea, fără a se face vreo discuție cu privire la persoana căreia îi revine obligația de restituire, iar prin dispozitiv s-a stabilit obligația de restituire în sarcina intimatei S. T. F..
Din cele de mai sus, având în vedere lipsa oricăror analize cu privire la numele persoana căreia i-ar reveni obligația de restituire a sumelor executate în dosarul nr. 375/2011, este vorba despre o simplă eroare materială în sensul că din eroare a fost menționat că această obligație revine intimatei S. T. F., deși corect ar fi fost să se menționeze numele intimatei S. F..
Confuzia ar fi putut fi facilitată și de faptul că în cadrul dosarului de executare nr. 375/2011 creditoarea S. F. a fost reprezentată de mandatar S. T. F. și de faptul că instanța a analizat și dosarul de executare nr. 374/2011 în acre creditor era S. T. F..
În aceste condiții, tribunalul apreciază că această eroare nu a influențat în nici un fel judecata, raționamentul instanței de recurs, ci a fost vorba doar despre consemnarea greșită a numelui intimatei obligate la restituirea sumei de 555,78 lei.
Potrivit prev. art. 318 alin. 1 C.proc.civ. „Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Conform art. 281 C.proc.civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si susținerile partilor sau cele de calcul, precum si orice alte erori materiale din hotarari sau incheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
Tribunalul apreciază, în acord cu cele reținute în dec. civ. nr. 133/13.01.2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr._, depusă la dosar ca practică judiciară de către intimat, că noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 C.proc.civ. nu vizează acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, eroarea materială netrebuind să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, fiind în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, referindu-se printre altele la neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
Un argument în sprijinul acestei concluzii poate fi desprins și din prevederile art. 2812a C.proc.civ. potrivit cărora „Indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 281-2812”, fiind firesc ca îndreptarea unei erori cu privire la numele unei a dintre părți să nu poată fi solicitată nici printr-o cale de atac extraordinară ce se poate exercita doar ulterior apelului și recursului, de vreme ce nu se pot solicitat nici măcar pe calea apelului sau recursului.
Așadar, întrucât menționarea greșită a numelui intimatei obligate la restituirea sumei de 555,78 lei nu constituie o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc.civ., ci o eroare materială în sensul art. 281 C.proc.civ., care poate fi îndreptată de către instanță pe calea procedurii prevăzute de art. 281 și urm . C.proc.civ., cele două noțiuni fiind diferite, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare.
În concluzie, tribunalul apreciază că menționarea eronată a numelui persoanei obligate la întoarcerea executării silite în dos. de executare silită nr. 375/2011 al B. Ș. P. D. reprezintă o simplă eroare materială în sensul art. 2811 C.proc.civ. și nu o greșeală materială în sensul art. 318 C.proc.civ., astfel încât motivul invocat nu se încadrează între motivele limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare. Astfel, în temeiul art. 318 C.proc.civ., tribunalul va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziilor contestate până la soluționarea contestației în anulare, tribunalul reține că aceasta nu a fost soluționată anterior termenului la care a fost soluționată chiar contestația în anulare, soluția fiind irevocabilă, conform art. 320 alin. 3 C.proc.civ. și având în vedere că deciziile contestate sunt irevocabile, astfel încât va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
Referitor la cererea de restituire a cauțiunii formulată de către contestatoarea S. T. F., tribunalul constată că această cauțiune în cuantum de 56 lei a fost achitată cu recipisa de consemnare nr.._/1 emisă la 05.01.2016 de CEC Bank (f. 18) și cum contestația la executare este soluționată în mod irevocabilă prin prezenta, iar cererea de suspendare a executării va fi respinsă ca rămasă fără obiect, tribunalul apreciază că sunt întrunite condițiile pentru ca această cerere să fie admisă, urmând a dispune restituirea acestei cauțiuni către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității ca neîntemeiată.
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea S. T. F., împotriva deciziei civile nr. 23334R/18.07.2014 și a deciziei civile nr. 962/14.04.2015 pronunțate Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. I. E. și S. F..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei contestate.
Dispune restituirea cauțiunii de 56 lei către S. T. – F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2016.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. G. I. P. R. M. C.
GREFIER,
A. M.
Red. A.G
Tehn. Red. Al.M/ 2 ex.
| ← Anulare somaţie de plată. Decizia nr. 489/2016. Tribunalul... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 116/2016. Tribunalul... → |
|---|
